Sunteți pe pagina 1din 18

CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC

INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 1 / 7

nic
Analizat i aprobat la edin a catedrei
din 02.11.2015, proces verbal nr. 6
eful catedrei de biochimie i biochimie clinic ,

Cli
conf. universitar, dr. hab. în tiin e medicale
Olga Tagadiuc____________________

ie
Indica ia metodic nr. 11

him
Tema: No iuni generale despre metabolism.
Decarboxilarea oxidativ a acidului piruvic. Ciclul Krebs
Experien a 1. Determinarea piruvatului în urin

ioc
Principiul metodei: Piruvatul reac ionând cu 2,4-dinitrofenilhidrazina (2,4-DNPH) în mediul
alcalin formeaz 2,4-dinitrofenilhidrazona acidului piruvic de culoare galben-oranj. Intensitatea
colora iei este direct propor ional cu cantitatea de piruvat i se determin fotocolorimetric.
Modul de lucru:
iB
Eprubeta:
Reactivi
Experimental (1) Control (2)
Urin 1 mL -
H2O dist. - 1mL
KOH 2,5% (sol. alcoolic ) 1 mL 1 mL
ie

Se agit intens timp de 1 min


0,1% sol. 2,4-DNPH 0,5 mL 0,5 mL
him

Se agit bine i se las 15 min la temperatura camerei


Determin m extinc ia probei de cercetat la FEC contra proba de control
(cuva - 5 mm, filtrul albastru – 450-465 nm).
Concentra ia piruvatului în urin (C) se determin dup curba de calibrare.
ioc

Cantitatea piruvatului excretata timp de 24 ore se calculeaz dup formula:


X (µM/24 ore) = C · 1500,
unde: C – concentra ia piruvatului în urin (determinat dup curba de
calibrare, µM/mL), 1500 – diureza nictemeral (mL).
aB

Valori normale: 10-25mg/24ore sau 114-284 M/24ore.


Valoarea diagnostic : Con inutul acidului piruvic în sânge i în urin cre te în insuficien a
tiaminei, în diabetul zaharat, în hiperfunc ia sistemului hipofizaro-adrenal, la administrarea unor
dr

medicamente (adrenalina, stricnina, camforul).

Rezultat: E:______________ C: ______________ µM/mL


te

X (cantitatea piruvatului excretat timp de 24 ore) = ________________ M/24ore

Concluzii: _____________________________________________________________________
Ca

______________________________________________________________________
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 2 / 7

Întreb ri pentru autopreg tire


1. No iune de metabolism. Anabolismul i catabolismul. C ile metabolice. Etapa amfibolic a
metabolismului, rolul ei.
2. Metodele de studiere a metabolismului.
3. Legile termodinamicii. No iuni de entalpie, entropie i energie liber . Energia liber standard,
semnifica ia ei. Reac iile endergonice i exergonice.
4. Compu ii macroergici: rolul, principalii reprezentan i, particularit ile structurale. Compu ii
supermacroergici. Structura chimic i rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliz
a ATP. Mecanismele de sintez a ATP.
5. Reglarea energetic a metabolismului celular. Indicii st rii energetice a celulei.
6. Decarboxilarea oxidativ a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reac ia sumar ,
etapele, reglarea procesului, leg tura cu ciclul Krebs i cu lan ul respirator. Rolul biomedical.
7. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): func iile, reac iile par iale, enzimele, reac ia sumar ,
leg tura cu lan ul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului.
8. Reac iile anaplerotice. Semnifica ia lor.
Probleme de situa ie
1. Ce cantitate de energie se elibereaz la descompunerea unui mol de ATP în condi ii standard?
Care este “durata vie ii” moleculei de ATP în celulele organismelor superioare?
2. Cu toate c în organismul omului matur în fiece zi se formeaz o cantitate mare de ATP, structura,
compozi ia i masa corpului nu se modific evident în acest timp. Cum se poate explica aceasta?
3. Enumera i componentele complexului piruvatdehidrogenaza, scrie i formulele vitaminelor care
intr în componen a acestui complex.
4. Numi i toate enzimele ciclului Krebs i determina i la ce clas de enzime se refer ele
(completa i tabelul):
Enzimele ciclului Krebs La ce clas se refer enzimele date?

5. Explica i de ce ciclul Krebs este un proces aerob.


6. Care enzime ale ciclului Krebs sunt enzime reglatoare? Care sunt activatorii i inhibitorii acestor
enzime? Completa i tabelul.
Enzimele reglatoare ale Activatorii Inhibitorii
ciclului Krebs
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 3 / 7

7. Oxaloacetatul se formeaz în ultima reac ie a ciclului Krebs. E posibil oare sinteza oxaloacetatului
din acelil-CoA sub ac iunea doar a enzimelor i coenzimelor ciclului Krebs f irosirea
produselor intermediare ale ciclului? Da i r spuns detaliat.
8. Scrie i reac ia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs.

Teste pentru autoevaluare


1. Referitor la c ile catabolice i anabolice sunt corecte afirma iile:
a) coincid ca direc ie
b) posed reac ii i enzime comune
c) sunt identice
d) ca regul , sunt localizate în diferite compartimente celulare
e) ciclul Krebs este faza amfibolic a metabolismului
2. Selecta i afirma ia corect referitoare la bioenergetic :
a) organismele vii sunt sisteme termodinamice închise
b) energia liber ( G) este energia care nu poate fi utilizat pentru efectuarea lucrului
c) entropia ( S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic
d) energia legat (T S) este energia care poate fi utilizat pentru efectuarea lucrului
e) G > 0 indic c reac ia chimic este exergonic
3. Referitor la reglarea metabolismului celular este corect afirma ia:
a) ile catabolice i anabolice au reac ii comune
b) viteza proceselor metabolice este reglat de enzimele ce catalizeaz reac ii comune ale
anabolismului i catabolismului
c) procesele metabolice se regleaz la nivelul reac iilor reversibile
d) ca regul , inhibitorii proceselor catabolice sunt activatori ai proceselor anabolice
e) hormonii nu particip la reglarea proceselor metabolice
4. Ce factori determin formarea energiei în reac ia de hidroliz a ATP-lui?
a) repulsia electrostatic
b) gradul mic de stabilitate a ATP-lui
c) prezen a ionilor de Mg2+
d) prezen a apei
e) scindarea leg turilor glicozidice din ATP
5. Selecta i afirma iile corecte referitoare la rolul complexului enzimatic piruvat
dehidrogenaza:
a) decarboxilarea oxidativ a CH3COOH
b) decarboxilarea oxidativ a CH3COCH2COOH
c) dehidrogenarea i decarboxilarea CH3COCOOH
d) formarea NADPH pentru sintezele reductive
e) formarea NADH pentru lan ul respirator
6. Referitor la reglarea activit ii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH) sunt
corecte afirma iile:
a) GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH
b) sarcina energetic mic activeaz enzimele complexului PDH
c) toate enzimele complexului PDH se regleaz doar alosteric
d) toate enzimele complexului PDH se supun doar regl rii prin sarcin energetic
e) toate enzimele complexului PDH se regleaz prin fosforilare-defosforilare.
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 4 / 7

7. Selecta i afirma iile corecte referitoare la ciclul Krebs:


a) este etapa final comun a oxid rii compu ilor organici
b) furnizeaz substan e intermediare pentru anabolism
c) în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxideaz pân la 2 molecule de CO2
d) func ioneaz în condi ii anaerobe
e) în reac iile ciclului Krebs particip nemijlocit O2
8. Referitor la reac ia: Succinil-CoA + GDP + H3PO4 succinat + GTP + HS-CoA sunt
corecte afirma iile:
a) este o reac ie reglatoare a ciclului Krebs
b) este o reac ie de fosforilare la nivel de substrat
c) reprezint o reac ie de fosforilare oxidativ
d) este catalizat de enzima succinil-CoA sintetaza
e) enzima ce catalizeaz aceast reac ie este din clasa liazelor
9. Selecta i afirma iile corecte referitoare la reglarea ciclului Krebs:
a) viteza ciclului este diminuat de concentra ia înalt a ADP-lui
b) complexul alfa-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA
c) sarcina energetic mic inhib activitatea ciclului
d) ADP-ul inhib izocitrat dehidrogenaza
e) NADH inhib izocitrat dehidrogenaza i complexul alfa-cetoglutarat dehidrogenaza
10. Selecta i reac iile anaplerotice:
a) acetil-CoA + oxaloacetat + H2O citrat + HSCoA
b) glutamat + H2O + NAD+ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3
c) succinil-CoA + glicina delta-aminolevulinat + HS-CoA + CO2
d) fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP oxaloacetat + GTP
e) piruvat + CO2 + ATP oxaloacetat + ADP + H3PO4

Indica ia metodic nr. 12


Tema: Oxidarea biologic .
Lan ul respirator i fosforilarea oxidativ
Experien a 1: Reac ia calitativ de determinare a activit ii catalazei
Principiul metodei: Catalaza din sânge este o oxidoreductaz foarte activ care descompune
apa oxigenat în ap i oxigen molecular: 2H2O2 2H2O + O2
Modul de lucru: În dou eprubete se iau câte 1 mL H2O, se adaug 2 pic turi de sânge i o
prob se fierbe pentru inactivarea enzimei. Dup r cire în ambele eprubete se adaug 5-10 pic turi
de H2O2 3% i con inutul eprubetelor se agit . În eprubeta de experien se observ degajarea
bulelor de oxigen.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Experien a 2: Determinarea cantitativ a activit ii catalazei


Principiul metodei: Activitatea catalazei se determin prin dozarea apei oxigenate descompus
de enzim într-o perioad anumit de timp dup urm toarea reac ie:
2KMnO4 + 5H2O2 + 3H2SO4 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 5 / 7

Cantitatea apei oxigenate descompuse se apreciaz dup diferen a cantit ii permanganatului de


potasiu consumat la titrarea apei oxigenate pân i dup ac iunea catalazei.
Activitatea catalazei se exprim prin num rul catalazic i indicele catalazic. Num rul catalazic
(NC) este cantitatea de peroxid de hidrogen (în mg) descompus sub ac iunea 1 µL de sânge.
Indicele catalazic este raportul dintre num rul catalazic i num rul eritrocitelor (în milioane) într-un
µL de sânge.
Modul de lucru:
Balonul de titrare cu:
Reactivi, mL proba martor proba de
cercetat
Sânge (1:1000) 1 1
Ap distilat 7 7
H2O2 1% - 2
H2SO4 10% 5 -
Incubare 30 min la temperatura camerei
H2O2 1% 2 -
H2SO4 10% - 5
Titrare cu KMnO4
pân la roz slab stabil A=______ mL B=_____mL

Calcul: Num rul catalazic (NC) se calculeaz dup formula:


NC = (A – B) · 1,7,
unde: A – cantitatea solu iei de KMnO4 0,1N consumat la titrarea probei martor (mL),
B - cantitatea solu iei de KMnO4 0,1N consumat la titrarea probei de cercetat (mL).
1,7 – coeficientul care arat câte mg de H2O2 se con ine într-un mL solu ie de H2O2 0,1N.

Valorile normale ale num rului catalazic sunt cuprinse între 10-15 unit i la adul i i 7,5-9,9
unit i la copii.
Importan a clinico-diagnostic . În cazul cancerului, anemiei, tuberculozei activitatea
catalazei în sânge este reduc . Acatalazemia este o deficien înn scut a catalazei din eritrocite i alte
esuturi, având ca simptom principal gangrena cavit ii bucale. Activitate înalt a catalazei se observ în
anemiile pernicioasa i macrocitar , de asemenea i la ingerarea alcoolului i cofeinei.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Întreb ri pentru autopregatire


1. Oxidarea biologic . Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetic principal pentru sinteza
ATP-ului. Reac iile, enzimele i coenzimele dehidrogen rii.
2. Lan ul respirator – localizarea, semnifica ia biologic :
a) Structura i propriet ile oxido-reduc toare ale principalilor acceptori de protoni i electroni
(NAD+, FAD, FMN, CoQ). No iuni despre structura citocromilor i a proteinelor Fe-S.
b) Poten ialul de oxido-reducere al componentelor lan ului respirator.
c) Schema lan ului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lan ului respirator.
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 6 / 7

3. Fosforilarea oxidativ . Punctele de fosforilare. Reglarea intensit ii func ion rii lan ului
respirator. Coeficientul P/O.
4. Mecanismul cupl rii oxid rii cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii ATP-
sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului. Transportul
nucleotidelor adenilice i al fosfatului prin membrana intern mitocondrial .
5. Decuplarea proceselor de oxidare i fosforilare. Agen ii decuplan i, mecanismul lor de ac iune.
Exemple de decuplare fiziologic i patologic .
6. Oxidarea microzomal . Rolul citocromului P450 în reac iile de oxido-reducere.
7. No iuni de stres oxidativ. Speciile reactive ale oxigenului: sinteza lor, efectele fiziologice i
nocive. Sistemele antioxidante.
Probleme de situa ie

1. Care vitamine i substan e cu activitate vitaminic într în componen a lan ului respirator? Scrie i
formulele lor.
2. Ad ugarea rotenonei la mitocondriile care respir pe glutamat conduce atât la încetarea sintezei
ATP-ului, cât i a transportului de electroni. Cum se pot restabili aceste procese? (Amintim c
rotenona blocheaz transportul de electroni în lan ul respirator pe sectorul NAD - ubichinon ).
3. Ad ugarea oligomicinei la mitocondriile care respir pe succinat conduce la întreruperea
transportului de electroni i a form rii ATP-ului. Ad ugarea ulterioar a dinitrofenolului sau a ionilor
de Ca++ restabile te imediat transportul de electroni în lan ul respirator f generare concomitent
de ATP. Ce proces inhib oligomicina?
4. Ad ugarea malonatului (inhibitorul competitiv al succinatdehidrogenazei) la mitocondriile care
respir pe succinat întrerupe transportul de electroni i sinteza ATP-ului. Cum se poate restabili:
a) doar transportul de electroni? b) transportul de electroni i sinteza ATP-lui?
5. În ce stare (redus sau oxidat ) se vor afla transportorii lan ului respirator la ad ugarea în suspensia de
mitocondrii a antimicinei A i a oxidului de carbon CO?
6. În mitocondriile gr simii brune la copii nou-n scu i i la animalele în stare de hibernare randamentul
ATP-ului la un atom de oxigen absorbit constituie mai pu in de o molecul :
a) ce func ie fiziologic poate fi determinat prin raportul P/O mic în gr simea brun a nou-n scu ilor?
b) indica i mecanismele posibile care ar putea determina un astfel de raport P/O caracteristic
pentru mitocondriile gr simii brune.
Teste pentru autoevaluare
1. Selecta i afirma iile corecte referitoare la lan ul respirator:
a) este localizat în membrana extern mitocondrial
b) este un proces reversibil
c) este alc tuit din enzime i sisteme de oxido-reducere
d) transfer H+ i de pe coenzimele reduse pe O2
e) produsul final al LR este H2O2

2. Referitor la poten ialul de oxido-reducere (Eo) al sistemelor-redox din lan ul respirator sunt
corecte afirma iile:
a) este o for motrice ce determin capacitatea sistemului-redox de a adi iona i a ceda
b) cu cât valoarea Eo este mai electronegativ , cu atât este mai înalt capacitatea sistemului-redox
de a adi iona
c) cu cât valoarea Eo este mai electropozitiv , cu atât este mai înalt capacitatea sistemului-redox de
a ceda
d) torentul de e orientat în direc ia major rii energiei libere
e) în lan ul respirator sistemele-redox sunt aranjate în ordinea cre terii Eo
CATEDRA BIOCHIMIE I BIOCHIMIE CLINIC
INDICA II METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 7 / 7

3. Referitor la complexul I al lan ului respirator (NADH-CoQ reductaza) sunt corecte


afirma iile:
a) îndepline te func ia de colector de H+ i de la dehidrogenazele NAD+-dependente
b) îndepline te func ia de colector de H+ i de la dehidrogenazele FAD-dependente
c) con ine FMN
d) con ine proteine cu fier i sulf (FeS)
e) con ine FAD
4. Referitor la complexul II al lan ului respirator (succinat-CoQ reductaza) sunt corecte
afirma iile:
a) transfer H+ i în lan ul respirator doar de pe succinat
b) con ine flavoproteine specializate pentru introducerea H+ i în lan ul respirator i de pe alte
substraturi (acil-CoA, glicerol-3-fosfat)
c) con ine NAD+
d) con ine citocromii a i a3
e) con ine proteine cu fier i sulf (FeS)
5. Referitor la complexul IV al lan ului respirator (citocromoxidaza) sunt corecte afirma iile:
a) transfer 4 de la citocromii c la oxigenul molecular cu formarea a 2O2-
b) O2- interac ioneaz cu protonii, formând apa
c) con ine citocromii b i c1
d) con ine citocromii a i a3
e) con ine ioni de cupru
6. Selecta i afirma iile adev rate referitor la citocromi:
a) reprezint hemoproteine c) particip la transferul doar a H+
b) func ionarea citocromilor implic d) transfer H+ i pe ubichinon
transformarea: Fe2+ Fe3+ e) un citocrom poate transfera 2
7. Referitor la mecanismul fosforil rii oxidative sunt corecte afirma iile:
a) în rezultatul transferului de în lan ul respirator (LR) se formeaz un compus intermediar
macroergic
b) servesc modulatori alosterici pozitivi pentru ATP-sintaz
c) transferul de în LR genereaz gradient de protoni între suprafe ele membranei interne
mitocondriale
d) H+ trec liber prin membrana intern mitocondrial
e) fluxul de H+ este for a motrice ce determin sinteza ATP-ului
8. Selecta i afirma iile corecte referitoare la ATP-sintaza:
a) este enzim implicat în fosforilarea la nivel de substrat
b) este enzim implicat în fosforilarea oxidativ
c) este inhibat de oligomicin
d) inhibarea ATP-sintazei mic oreaz atât sinteza ATP-ului, cât i transferul de electroni prin lan ul
respirator
e) inhibarea ATP-sintazei nu influen eaz transferul de electroni prin lan ul respirator
9. Referitor la esutul adipos brun sunt adev rate afirma iile:
a) este esut specializat în sinteza ATP-ului
b) este esut specializat în termogenez
c) este prezent la animalele în hibernare, la nou-n scu i
d) con ine pu ine mitocondrii
e) mitocondriile din esutul adipos brun con in termogenina (proteine decuplante)
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 1 / 11

Indicaţia metodică nr. 13


Tema: Glucidele: clasificarea şi rolul biologic.
Digestia şi absorbţia glucidelor. Metabolismul glicogenului
Experienţa 1: Reacţia Fehling
Principiul metodei: Gruparea carbonil din glucidele reducătoare reduce Cu2+ până la Cu+ din
complexul solubil format în mediul alcalin cu sarea Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu). Se
formează Cu2O, precipitat de culoare roşie, conform reacţiilor:
CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2 + K2SO4
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 (acid gluconic) + Cu2O (precipitat roşu) + 2H2O.
Această reacţie se deosebeşte de reacţia Trommer, prin faptul că reagentul conţine tartrat
dublu de sodiu şi potasiu pentru legarea excesului de oxid de cupru (II), din care la încălzire se
formează un precipitat de culoare neagră.
Modul de lucru: În 5 eprubete numerotate se introduc cu pipeta câte 1 ml din soluţiile de
glucoză, fructoză, zaharoză, amidon şi urină patologică, adăugându-se în toate câte 1 ml de reactiv
Fehling. Conţinutul eprubetelor se încălzeşte până la fierbere.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Experienţa 2: Reacţia Seliwanoff
Principiul metodei: Reacţia Seliwanoff serveşte la diferenţierea cetozelor (fructoza) de
aldoze (glucoza). Monozaharidele în prezenţa HCl concentrat reacţionează cu rezorcina (sau alţi
polifenoli) formând produşi de condensare coloraţi. Reacţia este mai rapidă şi mai intensă în
prezenţa cetozelor, când se obţin produşi coloraţi în roşu, decât în prezenţa aldozelor când se obţin
produşi coloraţi în roz deschis.
Modul de lucru: În 2 eprubete se pun cu pipeta câte 1 ml soluţie Seliwanoff la care se adaugă
în prima eprubetă se adaugă 2-3 picături soluţie de fructoză, iar în a doua – 2-3 picături soluţie de
glucoză. Probele se încălzesc până la fierbere. După răcire, conţinutul eprubetei cu fructoză se
colorează în roşu, iar a celei cu glucoză în roz slab.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
Experienţa 3: Identificarea amidonului
Principiul metodei: Amidonul cu iodul dă o coloraţie albastră, datorită absorbţiei moleculei
de iod la suprafaţa macromoleculei de amidon.
Mod de lucru: În 5 eprubete, separat adăugăm cu pipeta câte 1 ml din soluţiile de glucoză,
fructoză, zaharoză, amidon şi urină patologică, şi adăugăm în fiecare 3 picături soluţie Lugol.
Eprubeta cu soluţia de amidon va avea coloraţie albastră.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 2 / 11

Nivel iniţial de cunoştinţe

1. Structura şi proprietăţile principalelor monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza,


dezoxiriboza, ribuloza, xiluloza, glucoza, galactoza, manoza, fructoza).
2. Stereoizomeria monozaharidelor.
3. Structurile ciclice închise ale monozaharidelor cu 5 şi mai mulţi atomi de carbon (ciclurile
furanozic şi piranozic). Rolul şi proprietăţile grupării hidroxil semiacetalice, noţiuni de α- şi β-
anomeri.
4. Reacţiile chimice importante ale monozaharidelor (formarea esterilor fosforici, N- şi O-
glicozidelor, acizilor uronici şi aldonici, poliolilor, aminoglucidelor).

Întrebări pentru autopregătire


1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea şi structura glucidelor:
 dizaharidele (maltoza, lactoza, zaharoza);
 homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza);
 heteropolizaharidele. Semnificaţia lor biologică. Structura şi rolul acidului hialuronic şi al
heparinei.
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
4. Transportul glucozei din sânge în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea
glucidelor în țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele, reglarea
reciprocă a proceselor.
6. Glicogenozele (boala von Gierke, sindromul Pompe).

Problemele de situaţie
1. Zaharoza nu se prezintă sub două forme anomere. De ce?
2. Care este singura diferenţă de structură dintre amidon şi celuloză? Cum se răsfrânge această
diferenţă asupra proprietăţilor polizaharidelor corespunzătoare?
3. Rumegătoarele utilizează celuloza ca hrană, iar majoritatea mamiferelor nu o pot utiliza.
Explicaţi.
4. Numiţi enzimele tractului gastro-intestinal care participă la digestia glucidelor. Completaţi
tabelul:
Enzima Sediul sintezei Substratul asupra Legătura pe care Produsele
căruia acţionează o scindează reacţiei

5. Vmax a glicogenfosforilazei din mușchii scheletici este cu mult mai mare decât a
glicogenfosforilazei hepatice. Explicați care este rolul fiziologic al enzimei în mușchi și în
ficat? De ce este necesar ca glicogenfosforilaza musculară să fie mai activă, comparativ cu
enzima hepatică?
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 3 / 11

6. Un copil de sex masculin de 8 luni se internează în secția de pediatrie cu letargie, transpirație


rece, tahicardie, iritabilitate, care se remit după alimentație. La examenul fizic se decelează un
abdomen voluminos, datorită măririi în volum a ficatului. Glicemia matinală a avut o valoare de
2,2 mmol/L, iar glicemia la o oră după masă a fost 3,9 mmol/L. Examenul biochimic a mai
evidențiat cetonemie, hiperuricemie și acidoză lactică. În urma biopsiei hepatice, examenul
morfologic a depistat depozite însemnate de glicogen în citozolul hepatocitelor. Ce diagnostic
presupuneți și care este enzima defectă? Explicați mecanismul apariției simptoamelor
enumerate.

Teste pentru autoevaluare

1. Selectați funcţiile glucidelor:


a) energetică
b) menţin presiunea oncotică
c) sunt emulgatori
d) sunt constituenţi ai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) de transport

2. Selectaţi glucidele ce sunt prezente în organismul uman:


a) amiloza c) glicogenul e) amilopectina
b) glucoza d) riboza, dezoxiriboza

3. Referitor la homoglicani sunt adevărate afirmațiile:


a) unitatea structurală a celulozei este maltoza
b) celuloza este o polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) amidonul este alcătuit din alfa-glucoză
d) glicogenul este alcătuit din beta-glucoză
e) în structura celulozei predomină legăturile α-1,6-glicozidice

4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia glucidelor:


a) amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legăturile α-1,4-glicozidice din polizaharide
b) amilazele scindează amidonul până la fructoza
c) amilaza salivară scindează amidonul până la glucoză
d) dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) celuloza nu este scindată de amilaza pancreatică

5. Selectați afirmația corectă referitoare la glicogenoliză:


a) nu se supune reglării hormonale
b) toate reacţiile glicogenolizei decurg în sens invers glicogenogenezei
c) este un proces strict hidrolitic
d) decurge intens postprandial
e) se activează în situaţii de stres, inaniţie

6. Referitor la glicogen fosforilază sunt corecte afirmațiile:


a) este enzima reglatoare a glicogenolizei
b) este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) forma activă este cea fosforilată
d) scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-1,6-glicozidice din glicogen
e) este activată de insulină
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 4 / 11

7. Referitor la scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza) sunt corecte


afirmațiile:
a) este catalizată de glucozo-6-fosfataza
b) este catalizată de glicogen fosforilaza
c) este catalizată de enzima de deramificare
d) enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică
e) enzima ce catalizează procesul are activitate 1,4-glicozidazică

8. Selectaţi enzimele ce participă în glicogenogeneză:


a) glicogen sintaza c) fosfoglucomutaza e) UDP-glucozo-
b) glicogen fosforilaza d) glucozo-6-fosfataza pirofosforilaza

Indicaţia metodică nr. 14


Tema: Metabolismul glucozei
Experienţa 1. Dozarea glucozei - metoda cu glucozoxidază
Principiul reacţiei: Glucozoxidaza catalizează oxidarea glucozei în acid gluconic (în prezenţa
oxigenului):
Glucoză + O2 + H2O<-- glucozoxidaza-->Acid gluconic + H2O2
Peroxidul de hidrogen format reacţionează cu 4- amino-antipirina şi fenolul, în prezenţa peroxidazei
şi formează chinonimina.
2H2O2 + fenol + 4-amino-antipirina <--peroxidaza--> chinonimina +4H2O
Intensitatea culorii produsului rezultat este proporţională cu concentraţia de glucoză din proba de
analizat şi se măsoară spectrofotometric.
Reactivi:
1. Reactiv enzimatic de lucru:
Tampon fosfat pH = 7,4…70 mmol/L
Fenol ……………………..5 mmol/L
Glucoz-oxidaza…………..> 10 U/mL
Peroxidaza ……….………> 1 U/mL
4-amino-antipirina……….0,4 mmol/L
Proba: ser nehemolizat

Tehnica de lucru: se pipetează în două eprubete, după schema următoare:

Eprubeta N1 Eprubeta N2
PROBA CONTROL
Reactiv enzimatic de lucru 1,5 mL 1,5 mL
Ser 0,02 mL -
• se agită
• se incubează 10 min la temperatura camerei
• se citeşte extincţia probei (E) faţă de control la 500 nm, în cuva de 0,3 cm. Coloraţia
e stabilă 2 ore.

Calcul: Glicemia (concentrația glucozei) = E x 80 mmol/L, unde 80 este coeficientul calculat


preventiv, reieșind din extincția standardului.
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 5 / 11

Valori normale: Ser: 3,3 – 5,5 mmol/L


Semnificaţie clinică-diagnostică. O concentraţie crescută de glucoză în sânge este numită
hiperglicemie. Glucozuria apare atunci, când concentraţia de glucoză din sânge depăşeşte 9
mmol/L. Hiperglicemia şi glucozuria sunt caracteristice pentru diabetul zaharat, pancreatita acută,
excitaţie a porţiunii simpatice a sistemului nervos, hipersecreţie de adrenalină, glucagon, iodtironine
şi glucocorticoizi. Hipoglicemia este starea caracterizată de o concentraţie scăzută de glucoză în
sânge. Poate apărea în hipersecreţia sau supradozajul de insulină, în hiposecreţia de iodtironine şi
glucocorticoizi, afecţiuni renale.

Rezultat: E=________ Concentrația glucozei = ________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Întrebări pentru autopregătire


1. Glicoliza: reacţiile, enzimele.
2. Reacţia sumară a glicolizei anaerobe şi randamentul energetic.
3. Schema oxidării aerobe a glucozei şi randamentul energetic.
4. Sistemele-navetă glicerolfosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor reducători din
citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
5. Particularitățile oxidării glucozei în eritrocite. Șuntul 2,3-bisfosfogliceratului (Rapoport-
Luebering).
6. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori şi ciclul
glucozo-alanină.
7. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
8. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
9. Reglarea metabolismului glucidic în fazele postprandială și în stare de inaniție.

Problemele de situaţie

1. Enumeraţi enzimele glicolizei şi determinaţi la ce clasă se referă ele (completaţi tabelul):


Enzimele glicolizei La ce clasă de enzime se referă ele?

2. Numiţi căile posibile de utilizare a piruvatului.


3. Care este soarta NADH obţinut în reacţia de dehidrogenare a gliceraldehid-3-fosfatului: a) în condiţii
aerobe? b) în condiţii anaerobe?
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 6 / 11

4. Scrieţi reacţiile glicolizei anaerobe în care se formează ATP prin fosforilare la nivel de substrat.
5. Câte molecule de ATP se generează prin fosforilare la nivel de substrat și câte – prin fosforilare
oxidativă la degradarea completă aerobă a unei molecule de glucoză?
6. Câte molecule de ATP se generează la oxidarea completă până la CO2 şi H2O a unei molecule de
lactat?
7. Hexokinaza și glucokinaza sunt izoenzime ce catalizează reacția chimică: Glucoza + ATP →
glucozo-6-fosfat + ADP. Completați tabelul referitor la deosebirile izoenzimelor nominalizate:

Proprietăți Glucokinaza Hexokinaza


Substraturi
Țesuturi în care este prezentă
Procesele în care participă
Afinitatea față de substrat, KM
Reglarea hormonală
Reglarea alosterică

8. Enumeraţi enzimele reglatoare ale glicolizei şi ale gluconeogenezei. Numiţi activatorii şi inhibitorii lor
(completaţi tabelul):

Enzimele Activatori Inhibitori Enzimele Activatori Inhibitori


reglatoare ale reglatoare ale
glicolizei gluconeogenezei
1 4

2 3

3 2

Teste pentru autoevaluare

1 Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicoliză:


a) toate reacţiile glicolizei sunt reversibile
b) în condiţii anaerobe produsul final al glicolizei este lactatul
c) în condiţii anaerobe randamentul energetic al glicolizei este 12 ATP
d) în condiţii aerobe produsele finale ale glicolizei sunt CO2 şi H2O
e) în condiţii aerobe randamentul energetic al glicolizei este 2 ATP

2. Referitor la reacţia: Fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP sunt corecte


afirmațiile:
a) este o reacţie din glicogenoliză
b) este o reacţie reversibilă
c) este catalizată de enzima fosfofructomutaza
d) este catalizată de enzima fosfofructokinaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 7 / 11

3. Referitor la reglarea activităţii fosfofructokinazei sunt adevărate afirmațiile:


a) modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-bifosfatul
b) sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) citratul şi ATP sunt modulatori negativi
e) 1,3-difosfogliceratul, fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei

4. Referitor la reacţia: fosfoenolpiruvat + ADP → piruvat + ATP sunt corecte afirmațiile:


a) este o reacţie de fosforilare oxidativă
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) piruvatul obținut în reacție este un compus macroergic
d) este o reacţie din gluconeogeneză
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare

5. Referitor la reacţia: Piruvat + NADH+H+ ↔ lactat + NAD+ sunt corecte afirmațiile:


a) este o reacție din glicoliză
b) are loc în condiţii anaerobe
c) este catalizată de enzima piruvatdehidrogenaza
d) enzima ce catalizează această reacție este din clasa hidrolazelor
e) este o reacţie a gluconeogenezei

6. Selectați enzimele comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei :


a) hexokinaza d) fosfoglicerat mutaza
b) fosfoglicerat kinaza e) fructozo-1,6-difosfataza
c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza

7. Selectați substanțele glucoformatoare (care pot servi substrat pentru gluconeogeneză):


a) succinatul d) lactatul
b) glicerolul e) butiratul
c) acetil-CoA f) alanina

8. Selectați stările care pot condiționa hiperglicemie:


a) stresul d) diminuarea gluconeogenezei
b) activarea glicogenolizei e) hiperinsulinismul
c) activarea glicolizei

9. Selectați efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat:


a) inducția glucokinazei d) activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
b) activarea glicogen fosforilazei e) inhibarea glicogen sintazei
c) inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei

10. Selectați procesele stimulate de insulină:


a) transportul glucozei în ţesuturi d) sinteza lipidelor în ficat
b) conversia glicerolului în glucoză e) gluconeogeneza
c) glicogenoliza
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 8 / 11

Indicaţia metodică nr. 15


Tema: Сalea pentozofosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.
Reglarea şi patologia metabolismului glucidic

Experienţa 1. Reacţia de identificare a fructozei în urină.


Principiul metodei. Cetozele (fructoza) în mediul acid, tratate cu rezorcină, dau o coloraţie roşie. În
aceleaşi condiţii, aldozele (glucoza, galactoza) dau o coloraţie roz-pală.
Modul de lucru. Într-o eprubetă pipetăm 0,5 mL urină de cercetat, la care se adaugă 0,5 mL reactiv
Seliwanoff şi 1 mL acid clorhidric concentrat. Apariţia unei culori roşii-brune indică prezenţa
fructozei în urină.
Valoarea diagnostică. Fructozuria se depistează după ingestie de fructe, în sarcină, în fructozuria
ereditară şi intoleranţa ereditară a fructozei, intoxicaţii acute cu etanol etc.
Rezultat: _______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Concluzii: _____________________________________________________________________
______________________________________________________________________

Întrebări pentru autopregătire


1. Calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile etapei
oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţia stoichiometrică a etapelor I şi II şi a întregului proces.
2. Metabolismul fructozei – căile hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
3. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
4. Sinteza lactozei – reacțiile, reglarea procesului.
5. Sinteza acidului glucuronic. Rolul biologic.
6. Dereglările metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul cronic de
alcool.
7. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală, testul
de toleranţă la glucoză oral, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei glicate.

Probleme de situaţie
1. Glucoza marcată cu C14 la atomul C6 a fost adăugată la o soluție care conține enzimele și
coenzimele căii pentozofosfat. Care este soarta izotopului radioactiv?
2. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru sinteza ribozo-5-fosfatului din glucozo-6-fosfat fără
generare concomitentă de NADPH.
3. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru formarea NADPH din glucozo-6-fosfat fără generare
concomitentă de pentoze.
4. Un nou-născut nu poate ingera laptele matern, vomită frecvent și pierde în greutate. La o săptămână
după naștere apare icterul, hepatosplenomegalia, iar peste câteva săptămâni – cataracta. Care este
diagnosticul prezumtiv? Ce enzimă este absentă și ce produse se acumulează în sânge și în țesuturi?
Scrieți reacția de formare a compusului care determină apariția cataractei? Ce investigări biochimice
trebuie efectuate pentru concretizarea diagnosticului?
5. O fetiță de 9 luni a fost prezentată medicului cu vomă, letargie, apetit scăzut. Mama copilului a
raportat că manifestările au început de câteva zile, când în alimentația copilului a fost introdus pireul
de fructe. După ce din alimentație au fost excluse fructele, simptomele au dispărut. Ce diagnostic
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 9 / 11

puteți presupune? Ce enzimă este defectă și ce produse se acumulează în sânge și în țesuturi? Ce


investigații biochimice trebuie efectuate pentru precizarea diagnosticului?
6. Un pacient a fost internat în spital cu semne de anemie severă. Manifestările au început la 2 zile după
administrarea tratamentului cu aspirină. Investigările de laborator au evidențiat concentrație redusă de
hemoglobină (85g/L) și raportul [NADPH/NADP+] scăzut. Care ar fi cauza anemiei? Ce defecte enzimatice
ale metabolismului glucidic mai pot cauza anemie hemolitică?
7. Consumul de alcool, în special după un efort fizic intens sau în stare de foame, poate provoca hipoglicemie.
Scrieți reacțiile de utilizare a alcoolului etilic și explicați de ce metabolizarea etanolului este însoțită de
hipoglicemie. Ce reacție relevantă este inhibată în cazul consumului excesiv de alcool?

Teste pentru autoevaluare


1. Referitor la calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei sunt corecte afirmațiile:
a) decurge activ numai în ficat şi eritrocite
b) decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare
c) în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile

2. Referitor la reacţia: Glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+


sunt adevărate afirmațile:
a) este o reacţie din glicoliză
b) este o reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei
c) enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfataza
d) enzima ce catalizează această reacţie este lactonaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de NADPH

3. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a şuntului pentozo-fosfat:


a) Glucozo-6-fosfat + NAD+ → 6-fosfogluconolactonă + NADH+H+
b) Glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+
c) 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) 6-fosfogluconat + NAD+ → ribulozo-5-fosfat + NADH+H+ + CO2
e) 6-fosfogluconat + NADP+ → ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+ + CO2

4. Selectaţi reacţiile ce se referă la metabolismul fructozei în ficat:


a) fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat

5. Referitor la intoleranţa la fructoză sunt corecte afirmațiile:


a) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfataldolazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfataldolazei
c) se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) conduce la insuficienţă hepatică, ciroză
e) se manifestă clinic prin crize hipoglicemice

6. Selectați enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:


a) galactokinaza
b) hexokinaza
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 10 / 11

c) UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) UDP-glucozo-4-epimeraza

7. Referitor la intoleranţa la galactoză sunt corecte afirmațiile:


a) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei
c) se acumulează doar galactoză
d) se manifestă clinic prin retard mintal
e) se manifestă clinic prin cataractă

8. Selectați enzimele, deficiența ereditară a cărora se manifestă prin anemie hemolitică:


a) hexokinaza
b) fosfofructokinaza
c) piruvatkinaza
d) glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
e) gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza

Indicaţia metodică nr. 16


Totalizare pe capitolele
„Bioenergetica” şi „Metabolismul glucidelor”

1. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice. Etapa amfibolică a


metabolismului, rolul ei.
2. Metodele de studiere a metabolismului.
3. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă. Energia liberă standard,
semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
4. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularităţile structurale. Compuşii
supermacroergici. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliză
a ATP. Mecanismele de sinteză a ATP.
5. Reglarea energetică a metabolismului celular. Indicii stării energetice a celulei.
6. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia sumară,
etapele, reglarea procesului, legătura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator. Rolul biomedical.
7. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia sumară,
legătura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului.
8. Reacţiile anaplerotice. Semnificaţia lor.
9. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru sinteza
ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenării.
10. Lanţul respirator – localizarea, semnificaţia biologică:
a) Structura şi proprietăţile oxido-reducătoare ale principalilor acceptori de protoni şi electroni
(NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a proteinelor Fe-S.
b) Potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator.
c) Schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
11. Fosforilarea oxidativă. Punctele de fosforilare. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului
respirator. Coeficientul P/O.
12. Mecanismul cuplării oxidării cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii ATP-
sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului. Transportul
nucleotidelor adenilice şi al fosfatului prin membrana internă mitocondrială.
CATEDRA BIOCHIMIE ŞI BIOCHIMIE CLINICĂ
INDICAŢII METODICE
FACULTATEA MEDICINA I, ANUL II Pag. 11 / 11

13. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de acţiune.
Exemple de decuplare fiziologică şi patologică.
14. Oxidarea microzomală. Rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
15. Noţiuni de stres oxidativ. Speciile reactive ale oxigenului: sinteza lor, efectele fiziologice şi
nocive. Sistemele antioxidante.
16. Structura şi proprietăţile principalelor monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza,
dezoxiriboza, ribuloza, xiluloza, glucoza, galactoza, manoza, fructoza).
17. Stereoizomeria monozaharidelor.
18. Structurile ciclice închise ale monozaharidelor cu 5 şi mai mulţi atomi de carbon (ciclurile
furanozic şi piranozic). Rolul şi proprietăţile grupării hidroxil semiacetalice, noţiuni de α- şi β-
anomeri.
19. Reacţiile chimice importante ale monozaharidelor (formarea esterilor fosforici, N- şi O-
glicozidelor, acizilor uronici şi aldonici, poliolilor, aminoglucidelor).
20. Rolul biologic a glucidelor.
21. Clasificarea şi structura glucidelor:
a) dizaharidele (maltoza, lactoza, zaharoza);
b) homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza);
c) heteropolizaharidele. Semnificaţia lor biologică. Structura şi rolul acidului hialuronic şi al
heparinei.
22. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
23. Transportul glucozei din sânge în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea
glucidelor în țesuturi.
24. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele, reglarea
reciprocă a proceselor.
25. Glicogenozele (boala von Gierke, sindromul Pompe).
26. Glicoliza: reacţiile, enzimele.
27. Reacţia sumară a glicolizei anaerobe şi randamentul energetic.
28. Schema oxidării aerobe a glucozei şi randamentul energetic.
29. Sistemele-navetă glicerolfosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor reducători din
citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
30. Particularitățile oxidării glucozei în eritrocite. Șuntul 2,3-bisfosfogliceratului (Rapoport-
Luebering).
31. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori şi ciclul
glucozo-alanină.
32. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
33. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
34. Reglarea metabolismului glucidic în fazele postprandială și în stare de inaniție.
35. Calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile etapei
oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţia stoichiometrică a etapelor I şi II şi a întregului proces.
36. Metabolismul fructozei – căile hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
37. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
38. Sinteza lactozei – reacțiile, reglarea procesului.
39. Sinteza acidului glucuronic. Rolul biologic.
40. Dereglările metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul cronic de
alcool.
41. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală, testul
de toleranţă la glucoză oral, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei glicate.