EUROJUST - UNITATEA EUROPEANĂ DE COOPERARE JUDICIARĂ

SCURT ISTORIC AL EUROJUST

Pentru întărirea luptei împotriva crimei organizate, Consiliul European de la Tampere din
octombrie 1999 a decis crearea unei divizii - Eurojust, compusă din procurori naţionali,
magistraţi, ofiţeri de poliţie, detaşaţi din fiecare stat membru. Este un organism specializat care
are misiunea de a întări lupta împotriva infracţiunilor grave printr-o cooperare judiciară mai
strânsă în cadrul Uniunii Europene.1
În ceea ce priveşte dreptul penal naţional, efoturile de punere de acord asupra definiţiilor
comune, incriminărilor şi sancţiunilor trebuie să se axeze într-o prima fază pe un număr limitat
de sectoare cu relevanţa particulară, precum fraude financiare (spălarea banilor, corupţie), trafic
de droguri, trafic cu fiinţe umane, crime asupra mediului şi fraude cibernetice2.
Eurojust este un nou organism al Uniunii Europene înfiinţat în 2002, (Michael Kennedy
preşedintele colegiului şi Ernst Merz directorul administrativ împreună cu 144 de angajaţi dintre
care 101 angajaţi administrativi plus 43 de membri, deputaţi şi asistenţi naţionali şi doi magistraţi
de legatură, Norvegia şi SUA), menit să promoveze şi să amelioreze coordonarea investigaţiilor
şi urmăririlor penale defăşurate de autorităţile judiciare competente din statele membre al
Uniunii Europene, atunci când acestea se confruntă cu forme grave de criminalitate organizată şi
tranfrontalieră3.
Acest organism al Uniunii Europene este competent să acţioneze în anchetelor şi
urmăririlor penale privind infracţiuni grave cu privire la cel puţin două state membre. Rolul său
de a promova coordonarea între autorităţile competente din statele membre, şi de a facilita
punerea în aplicare a asistenţei juridice internaţionale reciproce şi a cererilor de extrădare.
Eurojust are, de asemenea, un rol cheie în lupta împotriva terorismului.
Eurojust stimulează şi îmbunătăţeşte coordonarea investigaţiilor şi urmăririlor penale
între autorităţile competente din statele membre. Eurojust îmbunătăţeşte de cooperare între
autorităţile competente din statele membre, în special prin facilitarea executării internaţionale de
asistenţă judiciară reciprocă şi punerea în aplicare a extradarilor solicitate. Eurojust sprijină
autorităţile competente din statele membre, în scopul investigaţiilor şi urmăririi penale eficiente,
1
I. Niţă, I. Voicu, I. Scărlătescu, I. Sima, Dicţionar explicativ al Uniunii Europene, Editura Irecson, 2009, p.104
2
www.europol.eu.int
3
Agenţiile UE, Oficiul pentru Publicăţii Oficiale ale Comunitatii Europene, 2007, p. 20

1
atunci când se ocupă de criminalitatea transfrontalieră. Eurojust este prima reţea de permanentă
cu autorităţile judiciare care urmează să fie stabilite oriunde în lume. Eurojust găzduieşte
întâlniri, cu facilitaţi de traducere, între anchetatori şi procurori din diferite state, care se ocupă
de cazuri individuale şi la nivel strategic de anumite tipuri de criminalitate. Eurojust îndeplineşte
un rol unic, ca un nou organism permanent în domeniul juridic european. Misiunea sa este de a
spori dezvoltarea la nivel european de cooperare cu privire la justiţia penală .
Eurojust este o agenţie a Uniunii Europene (UE) se ocupă cu judiciare de cooperare.
Acesta este compus din naţională procurori, magistraţi sau ofiţeri de poliţie de competenţă
echivalente din fiecare din statele Uniunii Europene. Sarcina sa este de a spori eficienţa
autorităţilor naţionale, atunci când au de-a face cu a cercetării şi urmăririi transfrontaliere şi a
crimei organizate, întrucât aceste investigaţii nu implică membri ai guvernelor sau a partidelor
politice.
Eurojust a fost stabilită ca urmare a unei decizii pe care Consiliul European de la
Tampere (15-16 octombrie 1999) a luat decizia de a stabili un permanent judiciare de cooperare
Unitatea numit Eurojust în scopul de a îmbunătăţi lupta împotriva formelor grave de
criminalitate. În 2000 la Consiliul Uniunii Europene a stabilit un oficial provizoriu judiciare de
cooperare cu Unitatea de numele Pro-Eurojust să fie Eurojust predecesor. Scopul acestuia a fost
de a fi un fel de masa rotundă de procurori de la toate statele membre, pentru a permite concepte
ale Eurojust pentru a fi judecat şi testate. Pro-Eurojust a început să lucreze la 2001 şi Eurojust în
sine a fost înfiinţată în anul 20024.
În 2007, Comisia Europeană a propus legislaţiei de creştere a competenţelor Eurojust.
Propunerile includ de armonizare a competenţelor deţinute de reprezentanţi naţionali, care
variază în prezent, cu un set minim de competenţe şi o minimă de trei ani regenerabile pe termen
lung pentru a creşte continuitate. Membrii ar avea, de asemenea, automat acces la bazele de date
naţionale, cazuri de terorism, precum şi penală, a ADN-ului şi închisoare de înregistrări. În 2009,
el a fost anunţat că vatican-ar putea alătura Eurojust. Acest lucru este de a asigura membre să
coopereze cu Eurojust şi pentru a face faţă numărului în creştere de cazuri, în conformitate cu
atribuţiile sale: criminalităţii transfrontaliere a cunoscut o creştere 29% între 2006 şi 2007. În
scopul de a-şi îndeplini sarcinile, Eurojust întreţine relaţii privilegiate cu Reţeaua Judiciară
Europeană, de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi magistraţi de legătură
4
Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva
formelor grave de criminalitate

2
din statele membre. De asemenea, este capabil, prin intermediul Consiliului, să încheie acorduri
de cooperare cu state terţe şi organizaţii internaţionale sau organisme care asigură schimbul de
informaţii sau detaşarea de ofiţeri.

COMPETENŢELE ŞI ATRIBUŢIILE EUROJUST

Eurojust este un organ al Uniunii, cu personalitate juridică. Competenţa acestuia
cuprinde infracţiunile care intră în jurisdicţia Europolului şi alte infracţiuni menţionate expres.5
Obiectivele sale constau în6:
 stimularea şi îmbunătăţirea coordonării între autorităţiile competente din statele
membre însărcinate cu urmărirea penală a acestor infracţiuni;
 îmbunătăţirea cooperării între aceste autorităţi prin facilitatea executări asistentei
juridice internaţionale reciproce şi punerea în aplicare a cererilor de extradare;
 şi spijinirea în orice alt mod a autorităţilor din statele membre în vederea eficientizării
urmăririi penale.
Competenţa materială este acoperită de toate infracţiuniele prevăzute în art. 2 din
Convenţia Europol din 26.07.1995:
 traficul de droguri
 traficul de persoane
 terorismul
 traficul cu autovehicule furate
 traficul cu substanţe radioactive şi nucleare
 falsificare de bani şi a altor mijloace de plată.
Dispoziţiile privind competenţa se aplică în situaţia în care există structuri criminale
organizate şi sunt afectate două sau mai multe state. În baza hotărâri Consiliului Europei din
06.12.2001 domeniul de activitate al Europol-ului (şi, implicit al Eurojust-ului) a fost extins şi la
alte forme ale criminalităţii internaţionale enumerate în Convenţia Europol, cum ar fi7:
 delicte grave împotriva mediului
 tâlhărie organizată
5
Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva
formelor grave de criminalitate, JO L 63, 2002, p. 1
6
Paul Craing, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2009, p. 327
7
http://www.legaladviser.ro

3
  comerţ ilicit cu bunuri culturale
 piraterie de produse.
Eurojust îşi îndeplineşte atribuţiile prin membrii săi naţionali sau în calitate de colegiu.
Acesta are competenţa de a solicita autorităţilor naţionale competente să întreprindă o anchetă
sau urmărire penală a unor acte specifice; de a stabili că una dintre acestea poate fi într-o poziţie
mai bună pentru a întreprinde o anchetă sau pentru urmărirea penală a unor acte specifice; de a
coordona activitatea autorităţilor competente; de a crea o echipă comună de anchetă; sau de a
furniza orice informaţii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
Eurojust asigură schimbul de informaţii între autorităţile competente şi le sprijină în
furnizarea celei mai bune coordonări şi cooperări cu putinţă. De asemenea, Eurojust cooperează
cu Reţeaua Judiciară Europeană, Europol şi OLAF. Eurojust oferă sprijin logistic şi poate
organiza şi facilita reuniuni de coordonare între autorităţile judiciare şi autorităţile poliţieneşti
din diferite state pentru a facilita soluţionarea unor chestiuni juridice şi a unor probleme
practice8.
Eurojust este alcătuit din 27 de membri naţionali, câte unul din fiecare stat membru al
Uniunii. Membrii naţionali sunt detaşaţi în conformitate cu normele sistemului de drept din care
provin şi îşi au sediul permanent la Haga. Membrii naţionali sunt de profesie procurori,
judecători sau ofiţeri de poliţie cu o competenţă echivalentă, având o bogată experienţă
profesională. Unii membri naţionali sunt ajutaţi în munca lor de adjuncţi, asistenţi sau experţi
naţionali detaşaţi9.

COOPERAREA ÎNTRE ROMÂNIA ŞI EUROJUST

Ţinând cont de Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 privind înfiintarea Eurojust în
vederea întăririi luptei împotriva formelor grave ale criminalităţii şi, în special, de art. 27 alin. 1
şi 3, luând în considerare atât interesele României, cât şi ale Eurojust pentru dezvoltarea unei
cooperări dinamice şi strânse pentru a face faţă provocărilor actuale şi viitoare ale formelor grave
ale criminalităţii şi infracţiunilor comise adesea de organizaţii transnaţionale, având în vedere
necesitatea îmbunătăţirii cooperării în domeniul judiciar dintre România şi Eurojust pentru
facilitarea coordonării cercetării şi urmăririi penale a faptelor care implică teritoriul României şi
cel al unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene, ţinând cont ca România a
8
https://e-justice.europa.eu
9
Agenţiile UE, Oficiul pentru Publicatii Oficiale ale Comunităţii Europene, 2007, p. 20

4
ratificat Convenţia europeană privind protecţia persoanelor în legatură cu procesarea
automatizată a datelor personale, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, care joacă un rol
fundamental în sistemul de protecţie a datelor din cadrul Eurojust, luând în considerare nivelul
înalt de protecţie a datelor cu caracter personal din Uniunea Europeană, în special prelucrarea
datelor cu caracter personal, în conformitate cu Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 privind
înfiinţarea Eurojust şi combaterea formelor grave ale criminalităţii, cu Regulile de procedură ale
Eurojust privind protecţia datelor şi cu alte reglementări aplicabile, având în vedere obiectivul
integrării României în Uniunea Europeană în 2007, respectând drepturile fundamentale şi
principiile Convenţiei europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, reflectate şi
în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, s-a încheiat în 2005 Acordul privind
cooperarea între România şi Eurojust. Scopul acordului este întărirea cooperării între România şi
Eurojust în vederea combaterii infracţiunilor grave cu caracter internaţional. România şi Eurojust
cooperează în domeniile de activitate prevăzute în art. 6 şi 7 din Decizia Eurojust, în cadrul
competenţelor Eurojust menţionate la art. 4 din Decizia Eurojust. Autoritatea competentă din
România pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului acord este Ministerul Public român,
reprezentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul de legătură la
Eurojust. În vederea facilitării cooperării stabilite de prezentul acord şi în conformitate cu
prevederile art. 27 alin. 3 din Decizia Eurojust, România poate desemna un magistrat de legătura
la Eurojust. Magistratul de legătură este un procuror, în conformitate cu legea română. Durata
mandatului este determinată de România. Magistratul de legătura poate avea un asistent, care îl
poate înlocui atunci când este necesar. România informează Eurojust asupra naturii şi duratei
competenţelor judiciare ale magistratului de legătură pe teritoriul naţional, în vederea îndeplinirii
sarcinilor sale în concordanţă cu scopul prezentului acord. România stabileşte competenţele
magistratului de legătură pentru a-şi desfăşura activitatea în contactul cu autorităţile străine.
Eurojust întreprinde măsurile necesare pentru promovarea acceptării şi recunoaşterea
prerogativelor astfel conferite. Magistratul de legătură are acces la informaţiile continute în
cazierul judiciar sau în orice alt registru român similar, în acelaşi fel ca şi în cazul competenţelor
prevăzute de legea română pentru un procuror sau pentru o persoana asimilată acestuia.
Magistratul de legătură poate contacta direct parchetele din România. Eurojust pune la dispoziţie
facilităţi suficiente de legătură, care includ uzul spaţiului şi serviciilor de telecomunicaţii, ţinând
cont de limitele infrastructurii şi bugetului Eurojust. Eurojust poate solicita rambursarea unora
sau a tuturor dintre cheltuielile pe care le face prin punerea la dispoziţie a acestor facilităţi.

5
Documentele de serviciu ale magistratului de legătură sunt inviolabile de către Eurojust.
România desemnează sau numeşte cel puţin un punct de contact pentru Eurojust, din cadrul
autorităţii române competente.
România desemnează unul dintre punctele sale de contact drept corespondent român
naţional pe probleme legate de terorism, criminalitate organizată, precum şi pentru toate
aspectele cu caracter penal prevăzute de art. 12 din Decizia Eurojust. Părţile se consultă periodic,
cel puţin o data pe an, în vederea analizării aplicării prezentului acord. În particular au loc
schimburi de opinii cu privire la implementarea şi la direcţiile de urmat în domeniul protecţiei şi
securităţii datelor. Magistratul de legatură, asistentul acestuia şi alte persoane din cadrul
parchetelor române, inclusiv punctul de contact cu Eurojust, pot participa la întâlniri operaţionale
şi strategice, la invitaţia preşedintelui Colegiului şi cu aprobarea membrilor naţionali în cauza.
Membrii naţionali, asistenţii lor, directorul administrativ şi personalul Eurojust pot, de asemenea,
să participe la întâlnirile organizate de magistratul de legătură sau de parchetele din România,
inclusiv de punctul de contact cu Eurojust. Părţile pot schimba informaţiile necesare relevante,
dar nu excesive, pentru scopul şi în concordanţă cu prezentul acord, în vederea îndeplinirii
scopului arătat la art. 2. Informaţiile schimbate între părţi sunt comunicate prin intermediul
punctului de contact cu Eurojust şi al membrilor naţionali implicaţi. Odată cu numirea
magistratului de legatură, toate informaţiile sunt comunicate prin intermediul magistratului de
legatură.
România notifică Eurojust cel mai târziu în momentul transferului de informaţii în scopul
furnizării informaţiei, precum şi eventualele restricţii pentru folosirea ei. Aceasta poate include
posibile restricţii de acces, restricţii asupra transmiterii către autorităţile competente ale statelor
membre şi condiţii de ştergere sau distrugere. Notificarea poate, de asemenea, să fie făcută şi
într-o etapă ulterioară, când după efectuarea transferului apare necesitatea instituirii unor
restricţii. Eurojust nu comunică nici o informaţie furnizată de România vreunui stat terţ sau
organism fără obţinerea consimţământului României şi fără a lua măsurile de siguranţă care se
impun. Eurojust păstrează un registru al datelor care îi sunt comunicate din România în baza
prezentului acord. Eurojust notifică României, la momentul transferului de informaţii sau înainte,
de scopul furnizării informaţiei şi de orice restricţie pentru folosirea ei. Aceasta include, de
asemenea, restricţii de acces, restricţii de transmitere către autoritaţile competente din statele
membre şi condiţiile pentru ştergere sau distrugere. Notificarea poate fi făcută, de asemenea, într-
o etapă ulterioară când după efectuarea transferului apare necesitatea instituirii unor restricţii.)

6
România nu comunică nici o informaţie furnizată de Eurojust vreunui alt stat terţ sau organism
fără obţinerea consimţământului membrilor naţionali în cauză şi fără a lua măsurile de siguranţă
care se impun. Eurojust garantează pentru datele cu caracter personal furnizate de România un
nivel de protecţie cel puţin echivalent cu nivelul rezultat din aplicarea principiilor Convenţiei
Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 şi a modificărilor ulterioare. România garantează un
nivel de protecţie pentru datele cu caracter personal furnizate de Eurojust cel puţin echivalent cu
nivelul rezultat din aplicarea principiilor Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 şi
a modificărilor ulterioare. România aplică pentru procesarea şi protecţia datelor cu caracter
personal furnizate de Eurojust principii cel puţin echivalente cu principiile prevăzute în Decizia
Eurojust şi în Regulile de procedură ale Eurojust privind protecţia datelor.
Eurojust se asigură că datele cu caracter personal primite sunt protejate împotriva
distrugerii accidentale sau nelegale, pierderii accidentale ori dezvăluirii neautorizate, modificării
şi accesului sau oricărei alte forme neautorizate de procesare, în conformitate cu art. 22 din
Decizia Eurojust. Măsurile tehnice şi aranjamentele organizatorice prevăzute de Regulile de
procedură ale Eurojust privind protecţia datelor şi de orice alt document relevant se aplică
informaţiilor furnizate de România. România se asigură că datele cu caracter personal primite
sunt protejate împotriva distrugerii accidentale sau nelegale, pierderii accidentale ori dezvăluirii
neautorizate, modificării şi accesului său oricărei alte forme neautorizate de procesare, în
conformitate cu art. 22 din Decizia Eurojust. România ia măsurile tehnice şi organizatorice în
vederea protejării datelor cel puţin la un nivel echivalent cu cel asigurat de Eurojust. România
răspunde în conformitate cu legea naţională de prejudiciile cauzate unei persoane ca urmare a
unor erori de fapt sau judiciare în schimbul de date cu Eurojust. România nu invocă în apărarea
sa faptul ca Eurojust a transmis datele în mod inadecvat, în scopul înlăturării răspunderii sale, în
conformitate cu legislaţia naţională, în raport cu o parte prejudiciată10.
BIBLIOGRAFIE

Ion Niţă, Iulia Voicu, Iuliana Scărlătescu, Isabela Sima, Dicţionar explicativ al Uniunii
Europene, Editura Irecson, 2009
Paul Craing, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2009
Legea 197/2004;
Agenţiile UE, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţii Europene, 2007
10
Acord privind cooperarea între România şi Eurojust, Bruxelles, 2 decembrie 2005

7
 Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării
luptei împotriva formelor grave de criminalitate, JO L 63, 2002
http://www.legaladviser.ro
https://e-justice.europa.eu
www.europol.eu.int
www.europeana.ro;
www.eurojust.eu.int.