FORMAREA POPOARELOR MEDIEVALE EUROPENE

I. Popoare şi limbi indo-europene

 Patria primitivă: din nordul Mării Negre până în Asia Centrală („civilizaţia
kurganelor”).
 Perioada: 3500 – 2500 î. Hr.
 Procesul de indo-europenizare a Europei (pe parcursul a două – trei milenii): aşezarea
populaţiilor războinice de păstori şi agricultori peste populaţiile agricole neolitice impunându-
şi tehnicile şi valorile spirituale. S-a produs procesul de aculturaţie – asimilarea de către un
popor a elementelor de cultură şi civilizaţie străine, renunţând parţial sau total la cele proprii.
 Extindere:
• Celţii – Europa vestică şi centrală;
• Traco-ilirii – Europa sud-estică;
• Latinii – Italia centrală;
• Germanii, slavii, balticii – Europa nordică;
 Societate: sistemul tripartit (trifuncţional):
• Funcţia politico-religioasă: preoţii şi suveranul;
• Funcţia militară: războinicii (aristocraţia);
• Funcţia economică: poporul (ţăranii şi orăşenii).
 Limbi indo-europene:
• Grupul romanic:
- Italiana; - Portugheza;
- Franceza; - Româna;
- Spaniola;
• Grupul germanic:
- Germana; - Norvegiana;
- Engleza; - Daneza;
- Suedeza; - Olandeza;
• Grupul slav:
- Rusa; - Slovaca;
- Ucraineana; - Sârbo-croata;
- Poloneza; - Slovena;
- Ceha; - Bulgara;
• Altele:
- Greaca;
- Limbile baltice: letona, lituaniana;

1
 Limbi ne-indo-europene:
• Fino-ugrice:
- Maghiara;
- Finlandeza;
- Estoniana;
• Uralo-altaice:
- Turca;
- Tătara.

II. Marile migraţii şi căderea Imperiului Roman de Apus

 Agonia unei societăţi: Imperiul Roman a devenit în secolul al IV-lea o „ruină
reparată”(după reformele împăraţilor Diocletian şi Constantin cel Mare).
- Funcţionarii nu mai apără „binele public” ci „binele personal”;
- Ansamblul roman este tot mai mult dislocat de particularităţile regionale, mereu mai
pronunţate (revin la suprafaţă elemente de cultură şi limbi preromane: celtice, tracice);
- Imperiul se dezmembrează din cauza armatelor care erau formate din mercenari barbari,
conduse de generali barbari. Frontiera dintre romani şi barbari nu mai este eficientă;
- Oraşele se fortifică (devin civitates);
- 476 – ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, este detronat de barbarul Odoacru,
care se proclamă rege al Italiei şi trimite însemnele imperiale la Constantinopol. Astfel se
pune capăt unui „imperiu-fantomă” unde împăratul controla doar Italia.

 Cauzele marilor migraţii:

• Creşterea demografică în rândul populaţiilor barbare;
• Atracţia exercitată de Imperiul Roman;
• Presiunile exercitate de alte popoare barbare.
 Crearea regatelor barbare - germanice (sec. V):
• Vizigoţii pătrund la sfârşitul secolului al IV-lea în Imperiul Roman. După ce ard şi
jefuiesc Roma (410), trec în Peninsula Iberică unde pun bazele primului stat barbar.
• Vandalii pradă Gallia, pătrund în Spania de unde sunt împinşi de vizigoţi în Africa de
Nord unde întemeiază un regat propriu.
• Burgunzii creează un stat în sud-estul Galliei.
• Francii lui Clovis întemeiază regatul Merovingian (după numele dinastiei) în nordul
Galliei.
• Ostrogoţii conduşi de Teodoric pun bazele unui stat propriu în Italia.

2
• Anglo-saxonii (sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea ) invadează pe
mare Britania unde vor întemeia mai multe regate.
• Longobarzii vor cucerii, începând cu secolul al VI-lea, Italia.
 Migraţiile slave (secolele VI-VII):
• Slavii de răsărit au constituit popoarele bielorus, rus şi ucrainean.
• Slavii de vest au format popoarele ceh, slovac şi polon;
• Slavii de sud: sârbii, bulgarii şi croaţii.
 Migraţiile târzii ale popoarelor turcice şi mongole (secolele XI-XIII):
• Uzii; • Tătarii (mongolii);
• Pecenegii; • Turcii.
• Cumanii;
 Consecinţele marilor migraţii:
• Politice: constituirea regatelor barbare pe teritoriul fostului Imperiu Roman;
• Etno-lingvistice: apar noi popoare şi familii de limbi indo-europene;
• Sociale: apar noi categorii sociale, noi relaţii în cadrul societăţii;
• Economic: decăderea comerţului şi a oraşelor, ruralizarea societăţii;
• Religios: noile popoare europene adoptă creştinismul, turcii, islamismul datorită
contactului cu arabii.
 Două societăţi: confruntare sau sinteză ?
• Romanii au de partea lor numărul şi cultura;
• Barbarii au de partea lor forţa militară;
• Ideea imperială dispare, este înlocuită cu regalitatea de tip germanic. Teritoriul este
privit de noii cuceritori ca pe o simplă proprietate. Regii îşi împart imperiul, ca pe o moşie,
între fiii lor.
 Romanitatea occidentală – romanitatea orientală (395 – divizarea Imperiului
Roman):
• Romanitatea occidentală: limba oficială, liturgică şi de cultură - latina:
- Italia; - Britannia;
- Gallia (Franţa); - Germania;
- Hispania; - Africa de Nord
• Romanitatea orientală:
- Imperiul Bizantin se grecizează.
- Peninsula Balcanică se slavizează.
- Limbă romanică: româna.