Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauze Justificative - Drept Penal - Partea Generala
Cauze Justificative - Drept Penal - Partea Generala
1. Noțiune și caracterizare:
Cauzele justificative au fost introduse in NCP, revenindu-se la Codul penal de la 1937, legiuitorul
aliniind legislația penală română la cea europeană. Aceste cauze dau expresia unei realități verificate
de experiența legislativă a statelor, în sensul că existența infracțiunii poate fi înlăturată nu numai atunci
când fapta nu este săvârșită cu vionovăție, dar și atunci când interesele superioare ale societății și
ordinii juridice, in ansamblul ei, impun ca o faptă să fie considerată licită în ciuda prevederilor acesteia
în legea penală.
Legitima apărare
1. -este o instituție de dr penal potrivit căreia se permite unei pers să savârșească în anumite condiții
fără a răspunde penal, o infracțiune cu scopul de a preveni o injustiție. Alți autori s-au pronunțat în
sensul că legitima apărare este un act arbitrar, dar fiindcă se exercită într-o stare de necesitate contra
unei agresiuni actuale, injuste, legea o justifică.
Originea legitimei apărări este foarte veche, fiind întâlnită, printre altele, în Legea celor XII table, care
permitea omorârea hoțului nocturn. Deși s-au exprimat opinii în sensul că în acest caz nu este vorba de
ideea apărării legitime, ci de o răzbunare privată, Mommsen s-a pronunțat în sensul că textele legii
menționate reprezintă expresia juridică a ideii de apărare legitimă.
Astfel, in doctrina mai veche s-a incercat fundamentarea legitimei aparari pe ideea absentei vinovatiei
datorata unei constrangeri psihice asupra vointei agresorului. In aceasta conceptie, care a stat la baza
Codului penal 1969, legitima aparare constituie o cauza de inlaturare a vinovatiei, fapta continuand sa
constituie o fapta prevazuta de legea penala, susceptibila de masuri de siguranta si de raspundere
civila.
Ideea potrivit careia constrangerea ar sta la baza caracterului legitim al apararii in fata unei agresiuni a
fost uneori criticata in lit juridica, aratandu-se ca o atare justificare nu poate fi invocată atunci cand cel
ce se apara a reactionat cu calm in fata agresiunii; sau in cazul tertului care intervine in apararea celui
atacat, desi nu este supus vreunei constrangeri.
2.2.Conditiile apararii:
Legitima aparare presupune un act de aparare impotriva agresiunii injuste care trebuie sa indeplineasca
anumite conditii:
-sa se realizeze prin savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala (ex.omor, vatamare corporala etc),
care poate fi consumata sau ramasa in faza tentativei. Prin urmare, legitima aparare nu poate fi
invocata in cazul altor fapte care nu sunt prevazute de legea penala.
In literatura juridica și in jurisprudenta s-a pus problema daca riposta trebuie sa constituie totdeauna o
fapta intentionata sau poate fi comisa si din culpa. Opinia majoritara este in sensul ca fapta poate fi
savarsita cu oricare dintre formele de vinovatie prevazute de legea penala – intentie, culpa, intentie
depasita. De altfel, intr-o cauza nu s-a refuzat admiterea legitimei aparari in cazul faptelor
praeterintentionate, desi rezultatul mai grav a fost produs din culpa.
Jurisprudenta franceza anterioara anului 1994, cand a intrat in vigoare NCP, a decis ca legitima aparare
nu poate fi retinuta in cazul faptelor din culpa. Aceasta orientare a jurisprudentei a fost criticata de
doctrina majoritara, care a semnalat consecintele inechitabile la care se poate ajunge. S-a argumentat
ca prezenta elementului subiectiv in cazul apararii nu are nimic incompatibil cu posibilitatea savarsirii
unei fapte din culpa.
-apararea sa fie necesara pt respingerea atacului. Aceasta conditie impune mai multe cerinte.
O prima cerinta a necesitatii apararii prespune ca aceasta sa intervina cat timp atacul este imediat,
respectiv din momentul cand acesta a devenit iminent și pana in momentul incetarii lui prin
dezarmarea agresorului sau imobilizarea sa.
O alta cerinta este in sensul ca riposta sa se indrepte impotriva agresorului si nu a altor persoane.
Atunci cand apararea indreptata impotriva agresorului ajunge sa lezeze un tert, fapta savarsita
impotriva acestuia din urma se va analiza in raport de starea de necesitate.
-Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului.
Aceasta conditie se evalueaza dupa ce o fapta a intrunit celelalte trasaturi ale legitimei aparari. Sub
acest aspect este posibil ca toate conditiile legitimei aparari sa fie intrunite insa riposta sa fie
disproportionata fata de atac, ceea ce va exclude legitima aparare, sau o va face posibila numai in
anumite conditii. Nu exista o regula care sa stabileasca unde se termina proportia si unde incepe
disproportia intre aparare si atac și nici nu se poate formula de principiu.
In lit juridica mai vece s-a exprimat opinia ca aprecierea proportionalitatii se face in functie de
mijloacele intrebuintate, de imprejurarile de fapt și de situatia personala a atacatorului si a celui atacat.
Instanta Suprema a decis ca este indeplinita conditia proportionalitatii intr-o cauza in care inculpatul
atacat de 3 pers inarmate cu bâte a ripostat lovind cu cutitul pe unul dintre agresori provocandu-i o
plagă injunghiata care i-a pus viata in primejdie. Intr-o alta cauza nu s-a retinut legitima aparare in
legatura cu savarsirea tentativei la infractiunea de omor pt ca actiunea victimei a constat doar in
declansarea unei certe violente cu fiica inculpatei, iar o astfel de fapta nu indeplineste conditia
proportionalitatii.
STAREA DE NECESITATE
Deosebiri:
In cazul starii de necesitate pericolul este determinat de o imprejurare obiectiva care ameninta anumite
valori sociale, iar in situatia legitimei aparari actul de aparare este determinat de un atac injust al
agresorului.
Sfera valorilor sociale care pot fi salvate in cazul starii de necesitate este mai redusa decat in situatia
legitimei aparari.
In cazul starii de necesitate faptuitorul salveaza un bun prin sacrificarea altuia ocrotit in aceeasi
masura de lege, apartinand unei pers care, de regula, nu a contribuit la producerea pericolului , iar in
situatia legitimei aparari, prin fapta comisa se aduce o atingere unor valori apartinand agresorului.
In cazul starii de necesitate se cere ca actul de salvare sa fie singurul mijloc de inlaturare a pericolului,
in timp ce in cazul legitilei aparari nu se cere o astfel de conditie, deoarece prin aparare se respinge un
atac injust declansat de agresor.