CUVÂNTUL ŞI DUHUL
TRĂIESC PRIN
CREDINŢĂ
(ION DRUŢĂ LA 80 DE ANI)
....................................................................
Acad. Mihail DOLGAN
2006!!! [1, p. 94-100]. Doamne, până unde pot fi furnicarul lor: „Şi-a aruncat-o în spate şi a pornit
împinse „politizările” voit samavolnice şi voit ma- drumul înapoi, în sfârşit, aduce şi ea ceva la
liţioase?! Până unde pot ajunge comentariile socio- furnicar. Au să se adune toate furnicile şi au s-o
logist-vulgare ale unui text artistic de netăgăduită laude, au s-o aşeze, ştiu ele unde trebuie aşezată
valoare?! Or, „Povestea furnicii” a fost scrisă încă o minune de coajă ca asta”. Începe însă să plouă
în … 1957! Iar I. Druţă s-a transferat la Moscova şi a traversa în aceste condiţii miriştea imensă
abia în 1969 şi „s-a transferat” într-acolo nu ca „să devine o cumplită aventură. Temerară, micuţa
fie cooptat de KGB”, cum e învinuit pe nedrept, ci eroină şi-o asumă. Prozatorul se fereşte de happy-
ca să-şi poată publica scrierile curajoase respinse de end. A pierdut, pretinde, urma furnicii. Nici măcar
regimul totalitarist de la Chişinău – o ştie toată lu- nu ştie dacă ea a reuşit să ajungă la furnicarul ei,
mea! „Povestea furnicii” este un splendid „apolog” „căci ploaia a turnat toată noaptea”: „Poate a ajuns
(a demonstrat-o V.Coroban) şi, prin urmare, ca apo- furnica acasă, poate s-a pierdut undeva în mijlocul
log trebuie examinată. miriştii (N.B.! „Poate”! deci, „n-a murit cu o coajă
Încă în 1972, adică cu 35 de ani în urmă, de răsărită în spate”, cum „interpretează” aceeaşi
criticul literar Vasile Coroban, plasând „Povestea publicistă – M.D). – Oricum, însă, chiar dacă s-a
furnicii” printre „capodoperele prozei moldoveneşti pierdut, avusese şi ea în viaţă o mică poveste a
contemporane”, o tălmăcea adecvat şi în adâncime: ei – vrasăzică trăise (subl. noastră). Ca să creeze
„Apologul „Povestea furnicii” este încărcat literatură, pentru un mare talent şi o furnică e
de un deosebit sens, deoarece I. Druţă porneşte de ajuns!” [3, p. 216]. Prin urmare, nimănui dintre
de la imaginile vii ale realităţii pentru a ajunge la critici (nici de la noi, nici din alte părţi) „n-a stârnit
idee, aceasta din urmă fiind încorporată în obiecte atâtea nedumeriri „nevinovata poveste a furnicii”,
şi gesturi. Efortul furnicii de a duce la furnicarul decât doar … publicistei însăşi, care, pur şi simplu,
său o coajă de răsărită în timp ce semenele ei se înşeală cititorul, când se plânge că s-a chinuit „ani
ascund de ploaie capătă semnificaţia de simbol al la rând”, predând „Povestea furnicii” „studenţilor
muncii generoase, care nu ţine seama de primejdii mei” (de fapt, şi aici e o inexactitate crasă: studenţii
şi greutăţi. I. Druţă face sensibil acest efort datorită de la institute şi universităţi învaţă alte opere ale
faptului că descrie când în ton grav, când în ton lui Ion Druţă, aşa cum prevede programul: „Povara
umoristic senzaţiile de oboseală şi de durere ale bunătăţii noastre”, „Frumos şi sfânt”, „Păsările
micii vietăţi. Spaţiul epic al apologului, latura tinereţii noastre” etc., şi nu „Povestea furnicii ”!), şi
elevată a naraţiunii se fac îndeosebi simţite prin până la urmă n-a înţeles nimic nici ea, nici studenţii,
faptul că furnica e o vietate dintre cele mai mici, iar pentru că la „finele nuvelei” (e „apolog”, nu nuvelă!)
stihiile naturii în comparaţie cu ea devin adevărate prozatorul i-ar fi întins o cursă” (?!), deoarece
catastrofe cosmice” [2, p. 199]. „urma să fi fost pe undeva un semn de întrebare,
Să dăm ascultare autorului specialist în materie! care s-o fi pierdut din editare în editare”??? Halal de
(Ce ne-ar împiedica atunci să „tratăm” similar şi … o atare „hermeneutică” postmodernă!
„furnica” fabulistului din antichitate Esop?! Pe Ion Druţă poţi să-l iubeşti, dar poţi şi să nu-l
Literatura trebuie privită, în primul rând, ca iubeşti (el nu se supără!) sub pretextul elitard cum că
literatură! Ne pare rău să rostim această axiomă „Marele Bucătar” (sic!) ar pregăti doar „un singur fel
arhicunoscută în faţa unei poete (şi o poetă bună!), de mâncare: adică cel de care nu prea te saturi, dar
dar o facem, constrânşi fiind de o situaţie nici că se care nu te lasă să crapi de foame (sic!), adică exact
poate mai tristă. melanjul mioritic …”, dar să-l „tratezi” în batjocură
Iar cunoscutul critic român Valeriu Cristea, prin termeni împrumutaţi din culinărie, urându-l cu
subliniind „dramatismul” acestei „admirabile venin de duşman până la hulire, să-l interpretezi
bucăţi” („e tot atât de dramatică ca şi cele mai arbitrar, aşa cum îţi vine la socoteală – nu se poate,
dramatice poveşti cu oameni”), pledează pentru creştineşte nu se poate, căci săvârşim o dublă
ca „Povestea furnicii” „să fie neapărat inclusă în păcătuire: şi contra ta (a bunului tău simţ), şi contra
manualele şcolare”: autorului, supranumit pe bună dreptate „scriitor al
„Nimic moralizator, nicio umbră de poporului”. Pur şi simplu obrazul nu trebuie să ne
sentimentalism în ea. După patru zile de rătăciri permită să comitem astfel de năstruşnicii sau chiar
(nu după trei zile şi trei nopţi, cum zice grăbită monstruozităţi.
poeta!), o chinuită furnică găseşte ceea ce căuta: E locul potrivit să citez aici câteva consideraţii
o coajă de răsărită (floarea-soarelui), de care avea din prefaţa mea la monografia colectivă în două
mare nevoie, Dumnezeu ştie pentru ce, acolo, în volume „Opera lui Ion Druţă: univers artistic,
rii autorului. Ele, aceste modalităţi şi metode, au (primele două volume se află în lucru), cele două
schematizat şi superficializat, au banalizat şi chiar tomuri fundamentale de exegeză colectivă „Opera
vulgarizat numeroase lucrări ale prozatorului şi dra- lui Ion Druţă: univers artistic, spiritual, filozofic”
maturgului de factură poetică. Pentru a ne adânci în (2004), precum şi temeinica exegeză ştiinţifică
starturile abisale ale lirismului druţian, e nevoie să „Fenomenul artistic Druţă”, care apare acum în
aplicăm, aşa cum am mai spus, grile de interpretare prestigioasa colecţie „Academica”, sunt tot atâtea
mai moderne, mai în spiritul poeticii lui, cum ar fi: temeiuri elocvente de rezistenţă în timp, spaţiu şi
conceptul de „poeticitate” promovat de structuralis- istorie a scrisului druţian, tot atâtea argumente absolut
tul francez Michel Dufrenne, conceptul de „operă convingătoare întru confirmarea aserţiunii că ceea ce
deschisă” al semioticianului italian Umberto Eco, a creat şi creează Druţă rămâne să trăiască, are sorţi
conceptul de „mit personal” al psihanalistului fran- de continuă izbândă, de continuă perenitate.
cez Charles Mauron. Voi încheia cu aceste consideraţii frumoase şi
Polifonică şi polivalentă, dialogală în monolog exacte ale reputatului şi regretatului critic şi istoric
şi monologală în dialog, polemică şi opozantă, opera literar român Ion Rotaru (dintr-un solid tratat de istorie
lui Ion Druţă întruneşte într-un tot estetic unitar literară în 7 volume; prin urmare, să nu ne facem bătăi
liricul, epicul şi dramaticul (uneori chiar şi tragicul), de cap în legătură cu faptul că scriitorul nostru nu va
de aceea ea se pretează la cele mai multiple, diferite „răzbate” nici într-un fel de istorie literară română!):
şi surprinzătoare analize de hermeneutică, cu alte „Ion Druţă este un scriitor din spiţa clasicilor români
cuvinte, interpretările ei sunt infinite şi inepuizabile, Creangă, Sadoveanu, Coşbuc, Caragiale, în chip
cum inepuizabile sunt tălmăcirile unui mit. De anume un scriitor „popular”, în accepţie largă,
unde şi posibilitatea de aplicare a grilelor moderne povestitor înnăscut şi un mare „savant” cunoscător
nominalizate. al limbii române, de la izvoarele ei cele mai pure.
Ca şi la marii creatori, în gândirea poetică a lui Printre contemporanii de generaţie el poate sta
Ion Druţă sunt prezente şi „funcţionează” cu maximă alături de Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu
eficacitate principalele „salturi” tropologice, sau Nicolae Velea, cu specificarea că între moldovenii
principalele modalităţi dialectice de plasticizare, de azi el este cel mai mare”.
revelare şi de sintetizare a faptului de viaţă evocat: Viaţă îndelungată, iubite maestre! Sănătate de
de la comparaţie se trece la metaforă, de la metaforă stejar să aveţi şi să nu duceţi lipsă niciodată de
se trece la simbol, iar de la simbol – la mit şi la interpretări clarvăzătoare! La care mai adaug – nu
mitul personal. În ochii autorului totul e metaforă şi pot să nu adaug! – şi un mare-mare mulţumesc
simbol, totul capătă proiecţii de mit personal (cum pentru incomensurabila poezie şi plăcere estetică pe
ar fi „Casa Mare”, „Ciutura”, „Câmpia Sorocii”, care mi le-a prilejuit şi ni le prilejuieşte întotdeauna
„Biserica Albă”, „Păstorul” ş.a.). Mai urmează Opera mereu deschisă a Dumitale.
să se scrie despre gândirea mitică a lui Ion Druţă,
precum şi despre cum metaforele lui obsedante Referinţe bibliografice
se transformă într-o mitologie personală, în multe 1. Vezi: Bârlădeanu, Lucreaţia. Ion Druţă
privinţe similară cu mitul „Mioriţei” – „evanghelie – o emblemă a moldovenismului / În: Lucreţia
a neamului”, cum o defineşte fericit scriitorul. Bârlădeanu. Secolul nomazilor. Itinerar literar
Se zice că nimic nu valorează în viaţă dacă român-francez. – Chişinău: Editura „Epigraf”,
nu rişti. O viaţă întreagă Ion Druţă a tot „riscat” 2006.
şi „riscă”: şi în plan artistic, şi în plan spiritual, şi 2, Coroban, Vasile. Ion Druţă (Portret literar) //
în plan etic, şi în plan social, şi în plan politic. A În: Profiluri literare. – Chişinău: „Lumina”, 1972.
riscat de dragul valorizării poetice a acestui minunat 3. Cristea, Valeriu. Purtând povara bunătăţii,
meleag dintre Nistru şi Prut şi a inimoşilor săi dar şi a răutăţii noastre … // În monografia colectivă:
trăitori, demni urmaşi ai lui Ştefan cel Mare (chiar Opera lui Ion Druţă: univers artistic, spiritual,
dacă unii dintre ei şi-au uitat obârşia). filozofic. În 2 volume. Vol. 1. Coordonator, coautor
Măreţul şi cucernicul monument „Lumânarea şi redactor ştiinţific – Mihail Dolgan. – Chişinău:
recunoştinţei”, înălţat în 2004 prin strădaniile şi CEP USM, 2004.
opintelile directe ale însuşi Scriitorului – în cel mai 4. Ornea, Zigu. Simboluri ale dăinuirii de neam
pitoresc loc al Basarabiei, unde albastrul Nistrului // În monografia colectivă: Opera lui Ion Druţă:
se împreunează cu albastrul Cerului, iar verdele univers artistic, spiritual, filozofic. În 2 volume.
Codrilor – cu verdele Istoriei sorocene, proiectata Vol. 2. Coordonator, coautor şi redactor ştiinţific –
editare completă a operei autorului în opt volume Mihail Dolgan. – Chişinău: CEP USM, 2004.