UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

PARTICIPANŢII LA PROCEDURA INSOLVENŢEI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Asist. drd. MARINA-GABRIELA POPA
ABSOLVENT
ANTONIA-MĂDĂLINA BĂLTEANU

IAŞI
2015
 Cuprins

ARGUMENT........................................................................................................................................5

Capitolul I. Generalități. Principii.........................................................................................................7

1.1 Definiţia insolvenţei................................................................................................................7

1.2. Caracterele juridice ale procedurii insolvenţei.......................................................................8

Caracterul judiciar..........................................................................................................................8

Caracterul colectiv şi concursual...................................................................................................9

Caracterul unitar şi general..........................................................................................................10

Caracterul egalitar........................................................................................................................10

Caracterul de remediu şi de executare silită................................................................................10

1.3. Scopul procedurii insolvenţei................................................................................................11

1.4 . Obiectul procedurii insolvenţei............................................................................................12

1.5. Destinatarii legii....................................................................................................................12

Secţiunea 2 - Principiile fundamentale de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă...........................14

1.2.1 Principiile World Bank:..........................................................................................................14

1.2.2 Principiile europene:..............................................................................................................15

1.2.3 Ghidul lesgilativ UNCITRAL în materie de insolvenţă: .....................................................15

1.2.4 Principiile reglementate de Codul insolvenței........................................................................16

Capitolul II. Organele care aplică procedura......................................................................................24

Secţiunea I.Instanţele judecătoreşti.................................................................................................25

2.1.1 Noţiuni introductive............................................................................................................25

2
 2.1.2 Instanţele judecătoreşti. Competenţa materială a tribunalului............................................26

2.1.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură......................................................................27

2.1.4 Instanţa de apel...................................................................................................................28

2.1.5 Repartizarea aleatorie a cauzelor........................................................................................29

Secţiunea II .Judecătorul-sindic..........................................................................................................29

2.2.1 Istoric......................................................................................................................................29

2.2.2 Atribuţiile judecătorului-sindic...........................................................................................31

2.2.3 Atribuţii speciale ale judecătorului-sindic..........................................................................41

2.2.4 Controlul hotărârilor judecătorului-sindic:.........................................................................43

2.2.5 Relaţia dintre judecătorul-sindic şi ceilalţi participanţi......................................................43

2.2.6. Încetarea îndatoririlor judecătorului-sindic........................................................................44

Secţiunea III.Administratorul judiciar................................................................................................45

2.3.1 Natura juridica a funcţiei îndeplinite de administratorul judiciar..........................................45

2.3.2 Principalele atribuţii ale administratorului judiciar............................................................48

2.3.3 Obiecţiuni împotriva rapoartelor de evaluare.....................................................................53

2.3.4 Raportul administratorului judiciar şi contestaţia...............................................................54

2.3.5 Refuzul numirii.Răspunderea..............................................................................................54

Secțiunea 4. Lichidatorul judiciar.......................................................................................................55

2.4.1. Noțiuni introductive...............................................................................................................55

2.4.2 Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar..................................................................55

2.4.3 Atribuţii speciale ale lichidatorului judiciar.......................................................................58

2.4.4 Sancţiuni............................................................................................................................59

Capitolul III. Alți participanți la procedura insolvenței................................................................61

Secțiunea 1. Administratorul special...............................................................................................61

3
 3.1.1 Noțiuni introductive............................................................................................................61

3.1.2 Desemnarea administratorului special..............................................................................62

3.1.3 Atribuţiile administratorului special..................................................................................62

3.1.4 Remneraţia administratorului special................................................................................64

Secțiunea 2. Creditorii.........................................................................................................................64

Secțiunea 3. Adunarea creditorilor......................................................................................................65

3.3.1 Noțiuni introductive................................................................................................................65

3.3.2 Atribuții speciale ale adunării creditorilor..........................................................................67

3.3.3 Comitetul creditorilor şi preşedintele acestora...................................................................68

3.3.4 Atribuţiile comitetului creditorilor.....................................................................................68

3.3.5 Creditorii care nu au calitatea de participant la procedură..............................................70

Capitolul IV. Drept comparat...........................................................................................................72

Concluzii.............................................................................................................................................76

Bibliografie:.......................................................................................................................................79

4
 ARGUMENT

Fundamentul pe care se bazează această temă de licență este unul de actualitate intrucât în
societatea modernă, insolvența captă un rol tot mai important. Criza financiară ce a afectat țara
noastră în ultimii ani a dus la o dispariție de pe piața românească a numeroase societăți comerciale,
fapt ce a facut ca activitatea desfășurată de specialiștii în insolvență să fie în creștere din ce în ce
mai mult. Insolvența este privită ca o boală a scoietăților și după cum bine știm mai bine prevenim
decât să tratam, de aceea, trebuie să avem în vedere toate dispozițiile legale pe care legiuitorul le
pune la dispoziția persoanelor care ajung în această stare. Firmele intrate în insolvență în anul 2014
au generat pierderi de 9.4 miliarde de lei în economie, lucru îngrijorător pentru piața ecnomică a
României.

Putem defini insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe lichide si exigibile. Procedura
de prevenire a insolvenței și de insolvență este reglementată de legea 85/2014 care a intrat în
vigoare la 28 iunie 2014 și este o lege esnețială in cadrul economiei de piață înlocuind dispozițiile
depășite din legea 85/2006 privind procedura de insolvență. Modificările aduse de noua lege au
scopul de a asigura fluență în desfășurarea procedurii și un echilibru în ceea ce privește relația dintre
creditor și debitor.

Firmele nu mai pot intra oricum și oricând în insolvență, iar dacă ar cere singure această
procedură, un cuvânt important de spus au și creditorii în ceea ce privește alegerea lichidatorului
judiciar și nu numai. Se urmărește în acest sens apărarea creditorilor de un debitor de rea credință.

Noua lege, îmbunătățește și relația societăților cu Agenția Națională a Finanțelor publice în

sensul că în vechea reglementare, multi debitori își cereau singuri insolvența pentru a se apăra de
executarea silită a creditorilor. În prezent, legea prevede că în cel mult 60 de zile de la deschiderea
procedurii, Administrația județeană a finanțelor publice de care aparține firma poate demara un
control pentru a determina creanțele fiscale în cauză a căror cuantum nu rezultă în mod clar din
evidențele fiscale urmărdindu- se în acest mod, limitarea abuzurilor debitorilor de rea-credință.

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole. În primul capitol am discutat despre
caracterele insolveței scopul și obiectul acestei proceduri care împreună servesc la o aplicare unitară
în ceea ce privește aplicarea legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență. Tot în capitolul I, am avut în vedere și principiile procedurii insolvență, acest lucru

5
reprezentând o noutate in cadrul insolvenței întrucăt în trecut nu erau reglementate. Principiile sunt
reguli de bază care au rolul de a guverna și de a scoate în evidență trăsăturile sale specifice.

În capitolul II, am avut în vedere organele care aplică procedura insolveței și pentru prima
dată după lungi controverse, legea 85/2014 stabilește că organele care aplică procedura sunt:
instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar. Acestea
au îndatorirea să efectueze cu celeritate actele și operațiunile prevăzute de lege precum și de a
realiza în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți. Cu titlu de noutate
judecătorului-sindic îi sunt acordate noi atribuții în materia insolvenței atunci când falimentul se
deschide la cerera Băncii Naționale a României. În ceea ce privește competența instanțelor,
tribunalului i se acordă competență exclusivă tribunalului.

Capitolul III conturează asepcte privitoare la alți participanți la procedura insolvenței, cum
ar fi, administratorul special, creditorii și adunarea creditorilor.Am evidențiat diferențele dintre
administratorul judiciar și administratorul special, analizând totodată și atribuțiile acestuia din urmă.
Noua lege urmărește să protejeze creditorii de debitorul de rea-credință lucru pe care l-am evidențiat
în prezenta lucrare. Acestora li se recunoaște dreptul de a cunoaște data la care se întrunește
Adunarea creditorilor iar tot cu titlu de noutate se prevede că administratorul special sau
administratorul judiciar va putea convoca adunarea creditorilor ori de cate ori este necesar și nu o
dată pe luna așa cum era reglementat în vechea reglementare.

Datorită faptului că România este membră a Uniunii Europene iar relțiile internaționale
cu celălalte state sunt importante , în capitolul IV, am pus în evidență diferențele dintre sistemul de
drept românesc și alte sisteme de drept. Sistemul de drept francez constituie o importanta sursă de
inspirație pentru numeroase acte normative din România.

Consider ca unificarea legislației într-un singur sistem legislativ, precum și noua optica a
legiuitorului în ceea ce privește legea 85/2014 ar trebui să conducă la o interpretare mai unitară si
transparentă a acestei legi și totodată menținera unui echilibru între drepturile creditorilor și cele ale
debitorului.

Capitolul I. Generalități. Principii

6
Secțiunea I-Insolvența, definiție, caracter, scop, obiect.

1.1 Definiţia insolvenţei

Originea noţiunii de insolvenţă trebuie căutată în cuvântul

„zahlungsunfähigkeit”(germeinschuldner) care semnifică „neputinţă persistentă, sprijinită pe lipsa
mijloacelor de plată ale debitorului, de a-şi regula datoriile sale băneşti exigibile.” Insolvenţa este
acea stare a patrimonilui unei societăţi care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor scadente. Cu alte cuvinte, atunci când debitorul nu mai are sumele
necesare cu care să poată plati datoriile ajunse la scadenţă, el se află în stare de insolvenţă. Însă,
acest lucru nu inseamnă că în patrimonial societăţii nu se află bunuri sau active ce pot fi valorificate
pentru stingerea datoriei.

În sistemul de drept românesc, primele reglementări legale a acestei instituţii, într-o concepţie
modernă, au fost: Legea nr.64/19951 privind procedura reorganizării judiciare, republicată în anul
1999 sub denumirea de „Legea privind procedura reorganizării judicare şi a falimentului”, care a
suferit numeroase modificări şi completări, iar în anul 2006 a apărut într-o formă nouă; Legea
85/2006 privind procedura insolvenţei; Legea nr.83/19982 privind procedura falimentului
instituţiilor de credit, abrogată prin O.G nr 10/20043 privind falimentul instituţiilor de credit; Legea
637/20024 cu privirea la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul
insolvenţei,cu modificările ulterioare; Legea nr.503/20045 privind redresara financiară, falimentul,
dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări,carea a abrogat, printre altele, capitolul
privind redresarea, reorganizarea şi lichidarea. Pentru prima dată toate aceste dispoziţii sunt reunite
într-o reglementare unică și anume prin O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență care însă a fost declarată neconstituţională 6 din cauza adoptării sale sub
formă unei ordonanţe de urgenţă. După dezbateri parlamentare, actul normativ a fost modificat şi
votat de Parlament, fiind publicat în M.Of. nr. 446 din 25 iunie 2014 sub denumirea de „Legea
nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Legea nr. 85/2014
integrează într-un singur act normativ, norme generale aplicabile profesioniştilor, norme speciale

1
În vigoare de la 29.06.1995 până la 20.07.2006, fiind abrogată și înlocuită de Legea nr. 85/2006
2
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998
3
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 931 din 19.12.2002
5
Publicată în Monitorul Oficial al României ,partea I, nr. 1193 din 14 decembrie 2004
6
A fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 447/2013

7
aplicabile instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi reasigurare, grupurilor de societăţi,
reglementarea insolvenţei transfrontaliere şi a procedurilor de prevenire a insolvenţei (mandatul ad-
hoc şi concordatul prevenitv).

De cele multe ori, în practică, noţiunea de insolvenţă este confundată cu falimentul.

Insolvenţa firmei nu înseamnă întotdeauna falimentul. Debitorul, pentru a se proteja de presiunile
creditorilor asupra datoriilor datorate de societate, intră in insolvenţă pentru a se bucura de protecţia
instanţelor judecătoreşti întrucât pe toată durata stării de insolvenţă, orice executare silită se
suspendă. De asemenea, un debitor ajuns în stare de insolvenţă are posibilitatea, în cazul în care
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, să intre într-o fază de reorganizare a activităţii pe baza unui
raport aprobat de creditori si confirmat de judecătorul sindic. În condiţiile în care respectă planul
propus debitorul, iese din insolvenţă menţinându-şi personalitatea juridică. În cazul în care acest
plan de reorganizare nu este respectat,debitorul iese din faza de reorganizare şi intră in faliment.
Drept urmare, activitatea sa trece sub controlul administratorului judiciar care va proceda la
evaluarea bunurilor şi valorificarea acestora urmând a plăti creanţele din sumele astfel încasate. Unii
autori au asemănat insolvenţa cu o “boală socială” 7 ce se propagă cu o mare viteză în mediul de
afaceri, mai ales dacă aceasta este departe de a-şi fi incheiat perioada de formare. Insolvenţa
comercială, produce în mediul economic aceleaşi efecte dăunătoare pe care o maladie gravă le
produce unui organism uman.

1.2. Caracterele juridice ale procedurii insolvenţei

Procedura insolvenţei are următoarele caractere:

 Este o procedură judiciară

 Colectivă şi concursuală

 Unitară şi general

 Egalitară

 De remediu sau după caz de executare silită

Caracterul judiciar

7
Ioan Schiau, Drept comercial, Editura Hamangiu, 2009. p. 6

8
 Acest caracter al procedurii insolvenţei este dat de faptul că întreaga procedură se desfăşoară
sub contolul direct sau indirect al instanţei judecătoreşti,prin judecătorul –sindic desemnat sa
gestioneze respectivul caz de insolvenţă.Potrivit art.41(1) din Codul Insolvenţei”toate procedurile
prevăzute de prezentul capitol, cu exceptia apelului,sunt de competenţa tribunalului sau, daca este
cazul,a tribunalului specializat,în a carui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul principal cel puţin
6 luni anterior datei sesizării instanţei.Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie speciala de
insolvenţă,acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de lege.” Căile de
atac împotriva hotărârilor judecătorului sindic sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Caracterul colectiv şi concursual

Deşi unii autori8 privesc cei doi teremeni ca fiind sinonimi, cele două noţiuni strâns legate una de
alta,fiecare desemnează o anumită trăsatură procedurii de insolventă. Astfel, caracterul colectiv
constă în faptul că, în urma deschiderii procedurii,fie la iniţiativa debitorului,fie la solicitarea
creditorilor,fie la iniţiativa oricarei alte persoane sau instituţii expres prevăzute de lege (Banca
Naţionala a României,ASF9), orice executare silită individuală încetează deoarece toţi crediorii
debitorului faţă de care s-a dispus deschiderea acestei proceduri sunt obligaţi să se reunească într-o
singură procedură comună. Sub sancţiunea decăderii din dreptul de valorificare a creanţei pe calea
procedurii insolvenţei,în termenul fixat de judecătorul-sindic care nu poate fi mai mare de 60 de
zile , toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei deschiderii trebuie sa depună cererea de
admitere a creanţelor. Creditorii participă împreună la urmărirea şi valorificarea creanţelor lor. În
schimb, caracterul concursual al procedurii insolvenţei semnifică acea trăsătură potrivit căreia
interesele patrimoniale ale creditorilor vor fi satisfăcute nu în mod individual, ca în procedura de
executare silită, ci proporţional conform ordinii stabilite de lege, creditorii venind în concurs în
cadrul aceleiaşi proceduri. Procedura insolvenţei asigură o reparare echitabilă şi justă a prejudiciilor
suferite de creditori prin intrarea debitorului în insolvenţă, în sensul că sumele realizate în cadrul
procedurii colective vor fi repartizate catre creditori proporţional cu ponderea pe care o are creanţa
deţinută în totalul masei credale.

Caracterul unitar şi general

8
Nicoleta Ţăndareanu,Insolvenţa în reglementarea legii 85/2006,comentarii ,doctrină.jurisprudenţă ,Bucreşti,Ed
Universul juridic,2012
9
Prin O.U.G .nr 93/2012 privind înfiinţarea,organizarea şi funcţionarea Autorităţii de supraveghere financiară(M.of.nr
874 din 21 decembrie 2012) a fost înfiinţată această autoritate administrativ autonomă de specialitate,cu personalitate
juridică, independentă, autofinanţată care işi exercită atribuţiile prin preluarea tuturor atrbuţiilor şi prerogativelor
Comisei Naţionale a Valorilor Mobiliare,Comisei de Supravegere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private.

9
 Caracterul general se referă la acea împrejurare care spre deosebrire de procedura
executională de drept comun,care are ca obiect unul sau mai multe bunuri din patrimoniul
urmăritului, procedura insolvenţei se aplică averii debitorului. 10 Caracterul unitar constă în faptul că
subiectul pasiv al procedurii de insolvenţă va fi supus unei singure procedure reglementate de Codul
Insolvenţei, fie ca este procedura general fie cea simplificată.

Caracterul egalitar

Această trăsătură decurge din caracterul colectiv şi concursual, întrucât toţi creditorii interesaţi
participă la procedura reglementată de lege,constituindu-se masa credală,urmând ca ei să fie
satisfăcuţi deodată si proportional cu mărimea creanţelor deţinute,în ordinea de prioritate stabilită de
lege, indiferent de natura creanţelor si de interesul public sau privat reprezentat de
creditori.Reprezintă o apărare comună a intereselor şi drepturilor creditorilor prin interemediul
căreia se realizează acoperirea tutururor creanţelor direct proportional cu pondrea pe care fiecare
creanţă o are asupra patrimonial debitorului.

Caracterul de remediu şi de executare silită

Atât legea 85/200611, cât şi Codul Insolvenţei pun la îndemâna creditorilor un instrument
eficace pentru a-şi putea recupera creanţele deţinute faţă de debitorul aflat în stare de insolvenţă, fie
în procedura de reorganizare judiciară fie in procedura falimentului. Procedura reorganizării are un
caracter de remediu deoarece urmăreşte plata pasivului debitorului prin redresarea întreprinderii.În
această etapă procedura are un caracter de sprijin, de remediu, oferind termene de respiro,
posibilitatea denunţării unor contracte dezavantajoase. În schimb, procedura falimentului are un
caracter de executare silită deorece prin intermediul ei se urmăreşte doar stingerea pasivului
debitorului prin lichidarea bunurilor din averea sa, în această fază interesul creditorilor, care devine
esenţial,impunând ca activele falitului să fie transformate în bani în cel mai convenabil mod pentru
creditori, cu respecatrea principiului maximizării gradului de valorifcare a activelor şi de recuperare
a creanţelor de către creditori.

1.3. Scopul procedurii insolvenţei

10
“ Totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale,inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei,care pot
face obiectul executării silite potrivit codului de procedură civilă”.art 5.pct Codul Insolvenţei,Legea nr.85/2014 privind
proedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Ediţie actualizată la 26 iunie 2014, îngrijită de avocat Cristian-
Paul Lospa
11
Legea 85/2006 a fost în vigoare de la 20.07.2006 până la 28.06.2014 fiind înlocuită şi abrogată de legea
85/2014(Monitorul oficial,Partea I,nr 446, din 25 iunie 2014)

10
 Potrivit art.2 din lega 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă,”
scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului
debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia”

Din analiza celor doua texte rezultă cu uşurinţă două concluzii:

a. Procedura de insolvenţă este colectivă

b. Scopul ei constă în acoperirea paivului debitorului

Spre deosebire de Legea nr 85/2006 privind procedura de insolvență care nu facea referire la
modalităţile de realizare scopului procedurii, Legea 85/2014 a prevăzut acordarea, atunci când este
posibil, a şansei de redresare activităţii debitorului, iar pe de altă parte, legiuitorul a folosit
sintagma”acoperirea pasivului debitorului” ceea ce înseamnă ca stingerea obligaţiilor poate avea loc
nu numai prin plată, ci şi prin alte mijloace. Scopul procedurii12 diferă însă de poziţia pe care se află
cei interesaţi asta deoarece creditorul are ca scop recuperarea într-o măsură cât mai mare a
creanţelor şi într-o perioadă cât mai scurtă în timp ce scopul debitorului este acela de a reuşi să-şi
redreseze activitatea şi de a rămâne pe piaţă.

În conformitate cu principiile elaborate de Banca Mondială îm anul 2001 privind procedurile de

insolvenţă, se consideră că scopul acestor proceduri poate fi atins dacă:

 Se asigură maximizarea valorii activelor debitorului

 Se menţine un echilibru just între reoganizare şi faliment

 Se oferă soluţii rapide,eficiente şi imparţiale pentru finalizarea procedurii

 Se asigură un tratament corect si echitabil creditorilor situaţi pe aceeaşi poziţie inclusiv celor
străini

 Se cenzurează iniţiativele creditorilor de a dezmembra averea debitorului

 Se asigură o supraveghere judiciară sau de altă natură în vedrea prevenirii manipulării

procedurii sau comiterii de abuzuri

 Se conferă procedurii insolvenţei transprenţă şi previzibilitate

12
Scopul insolvenței este acela de a acoperi procedurile insolvență și nu mai poate fi definită ca o procedură de
executare silită concursuală. Nicoleta Țândăreanu, Codul insolvenței Adnotat, Note examinare comparativă și note
explicative, Universul Juridic, București 2014, pag. 16

11
  Se păstrează rigoarea ordinii de prioritate a creanţelor

 Se asigură reciprocitatea informaţiei în cazurile de insolvenţă transfrontalieră

1.4 . Obiectul procedurii insolvenţei

Având în vedere caracterele procedurii insolvenţei (colectivă, concursuală,egalitară) prin care se

urmăreste acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă şi art.5 din Codul insolvenţei care
defineşte „averea debitorului” ca reprezentând „totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale-
inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insovenţei,care pot face obiectul executării silite,în
condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă”, putem să spunem că obiectul procedurii
insolvenţei îl constituie averea debitorului,subiect pasiv al acestei proceduri.

1.5. Destinatarii legii

Articolul 3 din Codul Insolvenţei, prevede că”procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică
profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art.3 alin(2) 13 din Codul civil, cu exceptia celor care
exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce
priveşte regimul insolvenţei lor”

Codul Insolvenţei a renunţat la enumerarea categoriilor de debitori cărora le sunt aplicabile

procedurile de prevenire a insolvenţei si insolvenţei făcând trimitere la profesionişti. Legea 85/2006
prevedea Art.1 (1) prevedea că ”procedura generală de insolventă prevăzută de prezenta lege se
aplică următoarelor categorii de de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă,
cu excepţia celor prevăzuţi la alin(2) lit c si d): 1.socitetăţile comerciale; 2.societăţile cooperative;
3.Organizaţiile cooperatiste; 4. societăţile agricole; 5. grupurile de interes economic; 6. orice altă
persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi în stare de insolvenţă, care desfăşoară şi
activităţi economice.”(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor
aflaţi in stare se insolvenţă, care se încadrează în una din urmatoarele cateogrii: a)comercianţi,
persoane fizice, acţionând individual; b)asociaţii familiale; c)debitorii care fac parte din categoriile
prevăzute la alin (1) şi îndeplinesc una din următoarele condiţii: 1.nu detin nici un bun în
patrimoniul lor ; 2. actele admiistrative sau contabile nu pot fi găsite; 3. administratorul nu poate fi
găsit; 4. sediul numai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului.

13
Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o interprindere. Alin. (3) Constituie exploatarea unei
întreprinderi exercitarea sisetematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii,indiferent daca are sau nu scop lucrativ.

12
 În doctrina de specialitate s-a remarcat că profesionist este acela care lucrează într-un anumit
domeniu de activitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare. Noul Cod civil 14 pentru a defini
noţiunea de profesionist aplează la conceptul de întreprindere însă semnificaţia folosită de Codul
civil este diferită de cea utilizată de Codul comercial. Portivit Codului comercial, întreprinderea
reprezinta o categorie a faptelor de comerţ obiective, pe lângă faptele de comerţ de interpunere în
schimb sau circulaţie şi faptele de comerţ accesorii. Codul civil generalizează conceptul de
„întreprindere” în privinţa tuturor activităţilor organizate, conferindu-le, astfel, un caracter
profesional. Întreprinderea îşi păstrează caracterul profesional, indiferent de obiectul activităţii şi de
scopul acesteia. Obiectul şi scopul constituie criterii esenţiale în ceea ce priveşte caracterizarea uneri
întreprinderi şi,implicit, în stabilirea statutului juridic al celui care o exercită, respectiv a titularului
întreprinderii. Aşadar, desfăsurarea unei activităţi economice organizate şi sistematice , cu caracter
profesional cu scopul de a obţine un profit este specifică activităţii economice. Per a contrario, o
întreprindere care are un scop nonprofit este o întreprindre civilă necomercială.

Sunt excluse expres de aplicarea noii legi:

 Persoanele care exercită profesii liberale15

 Persoanele cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul

insolvenţei lor, de exemplu , unităţile administrativ -teritoriale16

 Unităţile şi instituţiile de învătământ preuniversitar şi universitar,entităţile prevăzute de art 7

din O.G .nr.6/2011 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică: a) instituţiile
naţionale de cercetare-dezvoltare; b) instuţii de învăţământ superior de stat acreditate sau
structuri cercetare-dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică, constituite conform
Cartei universitare; c) institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare din subordinea
Academiei Române sau a academiilor de ramură; d) alte institute,centre sau staţiuni de
cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public; e) centre
internaţionale de dezvoltare înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale; f) institute sau
centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăţilor naţionale, companiilor

14
Legea 287/2009 privind Noul Cod Civl, republicată în Monitorul Oficial nr.505/2011
15
Art.5 pct. 52 Codul insolvenţei defineşte profesia liberlă”profesia exercitată în baza unei calificări profesionale,cu titlu
personal,pe propria răspundere şi în mod independent,implicând activităţi de natură intelectuală în interesul clientului şi
servind interesul public”
16
O.U.G. nr 46/2013, publicată în Monitorul Oficial,Partea I,nr.299,din 24 mai 2013 privind criza financiară şi
insolvenţa unităţilor administrativ –teritoriale.

13
 naţionale şi regiilor autonome; g) alte instituţii publice sau de drept public care au ca obiect
de activitate şi cercetarea-dezvoltarea ori structuri ale acestora legal constituite

 Insolvenţa persoanei fizice care va fi reglementată de o lege specială.

Cu titlu de exemplu de întreprinderi şi de preofesionişti ca destinatari ai prezentei legi pot fi:

persoanele fizice autorizate cu excepţia celor care desfăşoare activităţi liberale;întreprinderile
individuale; întreprinderile familiale; societăţile comerciale; regiile autonome; societăţile agricole;
socieăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; fundaţiile; confederaţiile

Secţiunea 2 - Principiile fundamentale de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Ca în orice materie, şi în procedura insolveţei există unele principii , al căror rol este acela de a
guverna respectiva procedură şi de a scoate în evidenţă trăsăturile sale specifice. Aceste principii
reprezintă o noutate reglementată de Codul insolvenţei întrucât vechea reglementare nu definea
aceste principii17. Ele sunt în numar de 13 şi se aplică de organele implicate în procedură şi sunt
aplicabile atât procedurilor de prevenire a insolvenţei cât şi procedurilor de insolvenţă. Sursele de
provenienţă a acestor 13 principii fundamentale sunt următoarele:

1. Principiile World Bank

2. Principiile europene în materie de insolvenţă

3. Ghidul legislativ UNCITRAL18 în materie de insolvenţă

1.2.1 Principiile World Bank: Aceste principii sunt recomandate de Banca Mondială şi se
regăsesc în cadrul documentului „Principiile aferente pentru efectivitatea procedurilor de insolvenţă
şi regimul juridic al creditorului/debitorului, 2011”şi reflectă nivelul de ”best practice” la nivel
internaţional, raportându-se la modalităţile de dereulare a procedurilor de insolenţă. Principiile sunt
sintetizate în patru capitole, astfel: 1. Cadrul legal de protecţie a drepturilor creditorilor, 2. Regulile
de risk-management, 3. Cadrul legal al procedurilor de insolvenţă, 4. Reglementări instituţionale.
Scopul acestora este de a da un răspuns la solicitările comunităţilor internaţionale care se confruntă
cu o criză financiară a pieţelor emergente, încă de la sfârşitul anilor 1990. Princpiile au fost
constituite pentru a oferi un sprijin efectiv ţărilor implicate în eforturile lor de îmbunătăţi aspectele
economice generate de sistemele de drept comercial în scopul promovării uneri creşteri economice
sănătoase.
17
Nicoleta Țândăreanu, Codul insolvenței, Noutăți, examinare comparativă și note exemplicative, Ed. Universul Juridic,
București 2014, p.19
18
Radu Bufan, Tratac practic de insolvență, Ed.Hamangiu, București 2014, p.

14
 1.2.2 Principiile europene: Cele 14 capitole ale Principiilor europene conţin reguli clare, concise,
bazate pe logica şi scopul procedurii de insolvenţă şi se referă la procedurile de insolvenţă în
general, insituţiile şi partcipanţii implicaţi în procedură, efectele deschiderii procedurii,
administrarea activelor, atribuţiile şi remuneraţia practicianului în insolvenţă, tratamentul creanţelor,
poziţia angajaţilor, revocarea unor acte încheiate de debitor, regimul garanţiilor, cererile de
administrate a creanţelor, reorganizarea, lichidarea, închiderea procedurii. Aceste principii au fost
redactate de un grup de experţi din cadrul Institutului Internaţional de Insolvenţă menţionând chiar
faptul că începe a se contura ideea unui Cod european al insolvenţei.în care ar putea fi colectate
Principiile, comentariile şi rapoartele naţionale transmise de statel membre,în aplicarea acestora.

1.2.3 Ghidul lesgilativ UNCITRAL în materie de insolvenţă: Ghidul legislativ UNCITRAL

cuprinde 4 părţi, prima parte şi cea de-a doua au fost adoptate în anul 2004 şi se referă la definirea
obiectivelor principale şi a structurii unei proceduri de insolvenţă efective şi eficiente, precum şi la
principiile care guvernează astfel de proceduri. Partea a treia, adoptată în 2010, se referă la
reglementarea insolvenţei grupului de societăţi19, atât naţionale cât şi internaţionale,precum şi a celor
entităţi care pot fi privite şi analizate ca un grup de societăţi. Partea a patra, adoptată cel mai recent,
în anul 2013 se referă la obligaţiile care ar trebui impuse persoanelor care sunt responsabile pentru
deciziile unei societăţi aflate în iminenţa insolvenţei.

Principalele obiective avute în vedere de aceste principii sunt:

 Inducerea unui grad de siguranţă la nivelul pieţei relevante,pentru promovarea stabilităţii

şi a dezvoltării economice;

 Maximizarea valorii activelor debitorului;

 Menţinerea unui echilibru între lichidare şi reorganizare;

 Asigurarea unui tratament echitabil creditorilor din aceeaşi categorie;

 Asigurarea pronunţării unei deschideri de procedură de o manieră eficientă imparţială şi

într-un termen rezonabil

 Crearea unui regim juridic al activelor de natură a asigura distribuţii echitabile între
creditori

19
Prin noţiunea de „grup de societăţi/întreprinderi se înţelege un număr de două sau mai multe întreprinderi care sunt
interconectate printr-un control sau printr-o deţinere unică a participanţilor societare.

15
  Asigurarea unei legislaţii tranparente şi predictibile,mizând pe colectarea şi distribuirea
de informaţii utile şi relevante în procedură

 Stabilirea unui cadru legal în ceea ce priveşte insolvenţa transfrontalieră

1.2.4 Principiile reglementate de Codul insolvenței20

1. Maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor

În baza acestor două prevederi, practicianul în insolvenţă va depunde toate eforturilor priviind
vânzarea cât mai rapidă şi la preţurile cele mai convenabile prin mijloace prevăzute de lege, precum
şi pentru recuperarea creanţelor pe care le are la rândul său debitorul la creditorii proprii.

2. Acordarea unei şanse debitorului, pentru redresara eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin
intermediul procedurilor de prevenire insolvenţei,fie prin procedura de reorganizare

Încurajarea procedurilor de prevenire a insolvenţei reprezintă o obligaţie impusă statelor

membre de către Comisia Europeană, în cadrul Comunicării emise în anul 2014. Principalele
obligaţii impuse statelor membre cu termen de implementare de maximum 1 an sunt:

a) Facilitarea restructurării afacerii,la un moment cât mai devreme posibil

b) Acordarea permisiunii restructurării în afara instanţei(aşa numitele proceduri de

prevenire a insolvenţei)

c) Acordarea posibilităţii de suspendare temporară a executării creditorilor,în cadrul

acestor proceduri de prevenire a insolvenţei

Întrucât în România aceste proceduri sunt reduse (inexistenţa unei „culturi de negociere out-of-
court”) pentru a încuraja procedura de preveniere a insolvenţei au fost introduse următoarele
remedii:

a) Unficarea procedurilor de constatare şi omologare a concordatului,prin păstrarea doar

celei de omologare

20
Nu există o ordine de aplicare a principiilor si trebuie aplicate dacă se impune și concomitent. Unele din aceste
principii sunt aplicabile numai procedurilor de prevenire a insolvenței, altele numai procedurilor de insolvență, iar altele
sunt aplicabile atât procedurilor de prevenire cât și de insolvență. Nicoleta Țândareanu, Codul Insolvenței Adnotat,
Noutăți, examinare comparativă și note explicative, Ed. Universul Juridic, București 2014, p. 21

16
 b) Reducerea procentului necesar omologării concordatului de către judecătorul-
sindic,de la 80% din valoarea totală a creanţelor la 75% din creanţele acceptate şi
necontestate

c) Creşterea duratei procedurii de concordat ,de la maximum 24 de luni ,în sistemul

legii nr.381/2009 privind introducerea concordatului pervenitv şi a mandatului ad-hoc
(18 luni de la data încheierii,cu posibilitatea de prelungire cu încă 6 luni)la 24 luni de
la data omologării,cu posibilitatea de prelungire cu încă 12 luni

d) Nu se mai impune un plafon minimal de satisfacere a creanţelor21

În reglementarea legii nr .85/2006 privind procedura insolvenţei, în prezent abrogată de legea

85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, debitorul care formula
contestaţie împotriva cererii unui creditor privind deschiderea procedurii de insolvenţă era drastic
sancţionat în cazul în care aceasta se respingea. În acest caz, debitorul pierdea dreptul de a solicita
reorganizarea. Cu titlu de noutate, Codul insolvenţei optează pentru acordarea şansei debitorului de
a solicita reorganizarea chiar şi în cazul în care contestaţia sa este respinsă.

3. Asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi

derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o maineră obiectivă şi imparţială, cu
minim de costuri.

Termenul de convocare a adunării creditorilor este de cel puţin 5 zile anterior datei şedinţei,cu
obligaţia de a depunde convocatorul la BPI cu 3 zile anterior datei la care trebuie efectuată
publicarea22. Instituirea acestui termen are derept scop asigurarea unui vot informat,cu alte cuvinte
participarea activă la procedura insolvenţei nu poate fi asigurată decât prin acordarea unui timp
suficient de analiză pe marginea ordinei de zi 23, în vederea asumării unei decizii în cunoştiinţă de
cauză. Anumite informatii au fost considerate drept elementele esenţiale pentru a asigura un
tratament corect şi transparent faţă de creditori şi anume:

 Persoanele de specialitate desemnate în procedură şi onorariul acestora;

21
În baza legii nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi introducerea mandatului ad-hoc,publicată în
Monitorul Oficial,Partea I,nr 870 din 14/12/2009,plafonul minimal de satisfacre a creanţelor era de 50%
22
Art.48(1) Codul insolvenţei, Ediţie actualizată la 26 iunie 2014 şi îngrijită de avocat Cristian-Paul Lopsa
23
Potrivit art 57(2) Codul insolvenţei ,teza finală ,prevede că”prima şedinţă a adunării crediorilor va avea în mod
obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar,cât şi stabilirea onorariului acestuia

17
  Actele de dispoziţie asupra averii debitorului şi documentele încheiate în acest sens, inclusiv
procesul- verbal de adjudecare sau contractul de vânzare,după caz;

 Încheierea, modificarea sau încetarea unor contracte la care debitorul este parte;

 Situaţia încasărilor şi părţilor;

 Promovarea acţiunilor revocatorii falimentare sau a acţiunilor în atragerea raspunderii

personale a fostelor organe de conducere a debitorului;

 Măsuri privind acordarea unei protecţii corespunzătoare creditorului care beneficiază de o

cauză de preferinţă;

 Studiul efectuării inventarierii24, atunci când este cazul.

Efectuarea evaluărilor reprezintă un act procedural de o importanţă deosebită în

procedura insolvenţei, rezultatele obţinute reprezentând o primă estimare a gradului de
recuperare în procedură.Însă, rezultatul acestor evaluări depinde de modul de exercitare a
mai multor drepturi procedurale, cum ar fi:

 Ponderea creanţei creditorului garantat în tabelul definitiv şi, în consecinţă procentul de vot;

 Ponderea creanţei creditorului garantat în categoria creanţelor garantate, cu impact în ceea ce

priveşte votul afernt planului de reorganizare;

 Determinarea punctului de plecare al valorificării.

În privinţa exercitării acestor drepturi,trebuie făcute următoarele observaţii: a)

practicianul în insolvenţă are obligaţia de a publica un anunţ privind depunerea la dosar a raportului
de evaluare,în termen de 2 zile de de la depunere; b) obiecţiunile se formulează în termen de
maximum 5 zile de la publicarea in BPI 25 a anunţului; c) calitatea procesuală activă în formularea de
obiecţiuni deţin atât practicianul în insolvenţă cât şi creditorii; d) judecătorul-sindic, soluţionând
obiecţiunile, va putea obliga evaluatorul să răspundă la obiecţiuni, având posibilitatea de a dispunde
inclusiv efectuarea unei noi evaluări; d) în procedura de lichidare, raportul de evaluare va putea fi
studiat în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar. În ceea ce priveste şansa de

24
Art 101(1) Codul insolvenţei stabileşte că”durata în care trebuie finalizată inventarierea în procedura de observaţie este
de 60 de zile,cu posibilitatea prelungirii acestui termen,pentru cazuri temeinice,de către judecătorul –sindic
25
Buletinul procedurilor de insolvenţă

18
reorganizare, aceasta nu este acordată numai debitorului, ci şi creditorilor care deţin cel puţin 20%
din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv.Pentru a-şi putea exercita acest drept,
creditorul trebuie să aibă acces la informaţiile considerate relevante 26 întocmirii şi structurării unui
asemenea plan de reorganizare.

4. Acordarea unui tratament egal creditorilor de acelaşi rang

Din perspectiva creditorilor care nu beneficiau de cauză de preferinţă 27, adică a creditorilor
chirografari, şi în sistemul legii nr.85/2006 aceste cheltuieli de procedură şi remuneraţiile
persoanelor angajate erau considerate prioritare şi ocupau o ordinde superioară de îndestulare.
Noutatea reglementării constă în suportarea şi de către crediorii garantaţi, în sistem pro rata, raportat
la valoarea tututor bunurilor din averea debitorului,a acestor cheltuieli şi remuneraţii.Tot cu tilu de
noutate faţă de art.96 alin (2) din Legea nr 85/2006 o reprezintă distincţia în priviinţa rangului
diferit în ipoteza acordării aceluiaşi tratament, în cadrul întregii categorii de creanţe garantate fară a
se avea în vedere faptul că unele dintre aceste creanţe pot fi prioritare altora,din perspectiva
rangului. Cu alte cuvinte, prin faptul creării unui tratament uniform şi egalitar faţă de toti creditorii
garantaţi din categorie , fără distincţie de rang se încalcă ordinea de prioritate pari passu. Articolul
139 .alin (2) a remediat această problemă ”planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în
cadrul unei categorii distincte cu excepţia rangului diferit al celor beneficare a unor cauze de
preferinţă, precum şi în cazul îm care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin
favorabil pentru creanţa sa.

5.Asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate a procedurilor

Pentru asigurarea şi respectarea acestui principiu a fost introdus art 41 alin.(1)”. Toate
procedurile prevăzute de acest capitol, cu excepţia apelului sunt de competenţa exclusivă a
tribunalului sau,daca este cazul a tribunalului specializat în a cărui circumpscripţie debitoul şi-a
avut sediul social/profesional cu cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei”. Dispoziţiile

26
În cadrul dispozitiilor art.82 alin.(1)Codul insolvenţei,este reglementată obligaţia debitorului de a punde l dispoziţia
acestui creditor toate informaţiile şi documentele apreciate ca fiind necesare cu privire l activitatea şi averea sa,precum şi
lista plăţilor efectuate în ultimile 6 luni anterioare deschiderii procedurii şi tranferurile patrimoniale efectuate în cei 2
ani anteriori deschiderii procedurii.Sancţiunea neresepectării acestei obligatii este cea a ridicării dreptului de
administrare.
27
Deşi regimul juridic al protecţiei garanţiei este unul universal acceptat, s-a simţit nevoia introducerii unui text
normativ expres, care să confere creditorului garantat certitudinea încasării sumelor de bani aferente valorificãrii bunului
său în procedura de reorganizare: „Sumele de bani obţinute după vânzarea unor bunuri asupra cărora poartă cauze de
preferinţă, potrivit prevederilor Codului civil, vor fi distribuite, obligatoriu, creditorilor titulari ai acelor cauze de
preferinţă, cu respectarea dispoziþiilor art. 159 alin. (1) şi (2).Revista Phoenix, nr 49, iulie-septembrie 2014

19
acestui articol stabilesc conceptul de „continuitate”a sediului social pentru determinarea competenţei
teritoriale28 şi urmăreşte împiedicarea debitorului de a îşi schimba sediul social într-o altă localitate,
fie pentru obţinerea anumitor avantaje locale , fie chiar pentru suportarea de către creditori a unor
costuri mai ridicate. Tot pentru asigurarea trasnparenţei, Codul insolvenţei a introdus regula
prevalenţei cererii creditorului faţă de cea de debitorului 29 pentru a împiedica procedura defectuoasă
ce exista în trecut , unde nu se mai ţinea cont de temeinicia cererii sau momentul apariţiei stării de
insolvenţă ci doar de cine reuşea primul să deschidă procedura:creditorul sau debitorul. Se ajungea
la situaţia în care cererea creditorului era devansată prin formularea mai rapidă de către debitor a
propriei cereri ,datorită termenului mai scurt de soluţionare. O altă regulă este cea a votului real,
conform şi just. Prin regula votului real se înţelege refacerea votului în adunarea creditorilor în
ipoteza în care votul:

 a fost anterior viciat prin introducerea/eliminarea unei creanţe

 votul astfel viciat ar fi putut conduce la adoptarea unei hotărâri

Această regulă se bazează pe principiul protecţiei drepturilor câştigate şi efectivitatea acestora,

respectându-se totodată şi drepturile contractanţilor de bună credinţă. Prin regula votului conform
se înţelege modicarea corespunzătoare a tabelului de creanţe, pentru cazul stingerii totale sau
parţiale a creanţelor. Creditorul are obligaţia de a raporta orice încasare de la codebitor sau fideiusor
în termen de 3 zile de la data încasării. Votul condiţionat este considerat vot negativ. Regula votului
just se referă la situaţia votului în comitetul creditorilor, din partea unui creditor aflat în conflict de
intrese. A fost introdusă o sancţiune efectivă, şi anume posibilitatea anulării deiciziei acelui comitet
de creditori.Votul repetat în conflictul de interese duce la înlocuirea creditorului din comitet, de către
judecătorul sindic, la cererea oricărui creditor interesat. În ceea ce priveşte perioada de observaţie
aceasta este de „1 an ,cu posibilitatea înscrierii provizorii, pentru stabilizarea masei credale cu
întocmirea tabelului definitiv30

28
În materia insolvenţei ,constituie o regulă de competenţă teritorială exclusivă stabilirea jurisdictiei raportat la sediul
social al debitorului.
29
“ La înregistrarea cererii,serviciul de registratură va efectua verificări,din oficiu,cu privire la existenţa pe rol a unor alte
cereri de deschidere a procedurii forumulate anterior de creditori.În cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de
creditori se solutţionează cererea debitorului în procedura necontencioasă,prin aceeşi încheierei judecătorul dispunând
conexarea cererilor creditorilor,care în cazul deschiderii procedurii devin declaraţii de creanţă,iar dacă se respinge
cererea debitorului,se soluţionează potrivit art 72 şi urm”art.66.alin.(6) şi (7)Codul insolvenţei
30
Art,112.alin.(3);art.113.alin.(4) Codul insolvenţei,ediţie actualizată la 26 iunie 2014 şi îngrijită de avocat Cristian-Paul
Lospa

20
6. Recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a
creanţelor prin instituirea unui set de reguli clare determinate şi uniforme

Articolul 36 din legea nr.85/2006 (în prezent abrogată de legea 85/2014) deşi impunea în
mod ferm stoparea executării silite cu data deschiderii procedurii nu reglementa ce anume se
întâmplă cu sumele de bani rezultate din valorificări efectuate anterior deschiderii, sume care înca
nu erau distribuite, durata perioadei de suspendare şi condiţiile acesteia. Codul insolvenţei
soluţionează această problemă problemă prin dispoziţiile art.75.alin.(6)”sumele provenite din
executările silite vor fi plătite de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar de către creditorii
titulari ai cauzei de preferinţă asupra bunurilor adjudecate în termen de 30 de zile, chiar şi în
perioada de observaţie. Asupra acestor sume nu se vor aplica onorariul şi cheltuielile aferente
procedurii insolvenţei”

7. Limitarea riscului de credit şi a riscului sistematic asociat tranzacţiilor cu intrumente

financiare derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitatea imediată în cazul
insolvenţei sau a procedurii de prevenire a insolvenţei unui cocontractant,având ca efect
reducrea riscului de credit la o suma netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când,
pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garanţii financiare.

Potrivit art 89.alin.(1) din Codul insolvenţei”orice tranfer, îndeplinire a unei obligaţii,
exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum şi
orice acord de compensare bilaterală sunt valabile, pot fi executate şi/sau opuse unui cocontractant
insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, fiind recunoscute ca bază de înscriere a
creanţei în procedurile prevăzute de prezentul capitol.(2)Singura obligaţie, dacă există în cuprinsul
contractului, ca urmare a realizării unei compensări bilaterale în condiţiile prevăzute de un contract
financiar calificat, a unei părţi la contract ,va fi aceea de a presta obligaţia netă, repsectiv suma de
plată sau obligaţia de a face, rezultată în urma nettingului31 către cocontractantul său.

31
Operaţiunea de compensare bilaterală care presupune realizarea, în legătură cu unul sau mai multe contracte financiare
calificate, a uneia sau a mai multora dintre următoarele operaţiuni: a) încetarea unui contract financiar calificat şi/sau
accelerarea oricărei plăţi sau îndepliniri a unei obligaţii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte
financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterală (n.); b) calcularea sau estimarea unei valori de
compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricăreia dintre obligaţiile sau drepturile la care
se referă lit. a); c) conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit lit. b); d)

21
8.Acordarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă,în perioada de observaţie şi de reorganizare,cu crearea unui regim adecvat pentru
protejarea acestor creanţe

Acest principiu a fost creat pentru a asigura un mecanism de securizare în sistem real şi
efectiv a finanţărilor prin crearea unei superpriorităţi a acestora. Prin aceste dispoziţii legale, aceste
finanţări beneficiază de o cauză de preferinţă ex lege.

Regulile acordării acestei finanţări în perdioada de observaţie sunt următoarele:

 finanţările se fac numai cu acordul adunării creditorilor şi vor fi guvernate în principal cu

bunuri sau drepturi care nu formează obiectul unor cauze de preferinţă, fiind libere de
saricini;

 în lipsa unor bunuri libere de sarcini, finanţările vor fi garantate prin garanţii deja
constituite, cu acordul creditorilor garantaţi preexistenţi;

 în lipsa unor bunuri libere de sarcini, sau în lipsa acordului creditorilor garantaţi preexistenţi,
finanţările vor fi suportate de:a)creditorii garantaţi pro rata, raportat la totalitatea bunurilor
grevate;b)în ipoteza insuficienţei bunurilor grevate,pentru partea negarantată, prioritatea va fi
asigurată prin celălalte resurse disponibile.

9.Fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu

asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţii
comparative şi a aceptării unei decizii a majorităţii, urmând să ofere celorlalţi creditori părţi
egale sau mai mari decât ar primi în faliment

Prin instituirea acestui principiu s-a urmărit dublarea crietriului majorităţii categoriilor de cel al
deţinerii unui procent de 30% din totalul masei credale. Acest procent a fost considerat suficient
pentru a crea un echilbru între atingerea necesarului de prag semnificativ din toalul masei credale şi
evitarea îngreunării excesive a votării unui plan de reorganizare, prin introducerea unui procent prea
ridicat.

Votul în categorie cât şi calcului procentului se raportează la totalul creanţelor din categorie,
respectiv al masei credale.Votul neacordat este echivalentul unui vot negativ în privinţa planului,
întrucât se are în vedere votul activ, adică particparea.

22
 Cu titlu de noutate, se oferă posibilitatea creditorilor care direct sau indirect controlează , sunt
controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul să voteze planul de reorganizare în măsura în
care programul de plăţi nu le oferă nicio sumă de bani sau le oferă mai puţin decât ar primi în cazul
falimentului.

10. Favorizarea , în procedurile de prevenire a insolvenţei, a negocierii/renegocierii amiabile a

creanţelor şi a încheierii unui concordat preventiv

Noutatea în această materie este introducerea testului creditorului privat,prin care permite
creditorului bugetar negocierea creanţei sale. Definirea testului creditorului privat este preluată de
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi se regăseşte în art.5.pct 71 din Codul
insolvenţei”(..) reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanţei bugetare prin
raportare la un creditor privat diligent, în cadrul unei proceduri de preinsolvenţă sau reorganizare,
comparativ cu o procdură de faliment. Analiza are la bază un raport de evaluare întocmit de către un
evaluator autorizat membru ANEVAR32 desemnat de creditorul bugetar şi se raporteză inclusiv la
durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăţi propus.Nu constituie ajutor de
stat situaţia în care testul crediorului privat atestă faptul că distribuţiile pe care le-ar primi creditorul
bugetar în cadrul procedurii de preinsolvenţă sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar
primi într-o procedură de faliment.

11.Valorificarea în timp util şi într-o manieră eficientă a activelor

Aceste dispoziţii nu au mai fost avute în vedere de legiuitor şi vizează reglementarea unor soluţii
legilative pentru posibilitatea valorificării unor bunuri, în scopul producerii de lichidităţi, în perioada
de observaţie, înainte şi după numirea comitetului creditorilor.Acest principiu urmăreşte să se
asigure că debitorul va fi responsabil în ceea ce priveste activiatea sa în măsura în care suferă un
prejudiciu ireversibil (pierderea unuei licenţe ce presupune reînoire dacă nu există sume de bani)

Valorificarea se face în condiţii strict prevăzute de lege:

 strict în scopul şi în limitele necsare acoperirii cheltuielilor de procedură;

 doar în lispă de lichidiăţi în patrimoniul debitorului;

32
Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România

23
  valorificarea se face numai în privinţa bunurilor libere de sarcini,care nu sunt esenţiale
pentru reorganizare,la minimum valoarea de lichidare stabilită de evaluator;

 până la desemnarea comitetului creditorilor,decizia aparţine practicianului, propunerea se

publică în BPI, putând fi atacată în 3 zile, urmând a decide judecătorul-sindic

 după desemnarea comietului creditorilor, valorificarea se face cu acordul acestora.

12.În cazul grupului de societăţi,coordonarea procedurilor de insolvenţă în scopul abordării

integrate a acestora

Acest principiu s-a dezvoltat ca urmare a relaţiilor de colaborare în materie de insolvenţă

între ţări şi are la bază Propunerea de modificare a regulamentului (CE) nr.1346/2000 , în ceea ce
priveşte insolvenţa transfrontalieră şi ghidul UNCITRAL, în materie de insolvenţă , partea aIIIa.
Principul presupune desemnarea unui practician în insolvenţă coordonator, posibilitatea semnării
unui protocol de cooperare între practicieni, planuri de reorganizare compatibile şi coordonate atunci
când afacerea condusă în mod organizat şi colectiv de mai mulţi membri aparţinând unor jurisdicţii
diferie suferă un eşec econimic care provocă o serie de insolvenţe ce afecta şi ceillalţi membri
aparţinând unor jurisdicţii diferite.

13.Administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de către practicieni

în insolventă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată

Odată cu introducerea acestui principiu judecătorul-sindic capată noi atribuţii cum ar fi:

 judecă cererile practicianului în insolvenţă în situaţia în care comitetul/adunarea creditorilor

nu poate lua o decizie din lipsa de quorum,în două şedinţe,având aceaşi ordine de zi;

 are posibilitatea de a dispune convocarea adunării crediorilor,cu o anumită ordine de zi.

Tot în cadrul acestui principiu se poate încadra şi protecţia practicianului în insolvenţă faţă de
expunerea sa la un grad de risc , în ipoteza confuziei între calitatea sa de organ care aplică
procedura sun controlul judecătoului-sindic şi actele sau faptele debitorului. Practicianul în
insolvenţă nu trebuie confundat cu debitorul.Aesta nu este un administrator al unei societăţi viabile
care poate să-şi îndeplinească singură obligaţiile ci, desemnarea sa se face plecând de la premisa
inexistenţei unor resurse financiare disponibile pentru plata datoriilor anterioare deschiderii

24
procedurii. De asemenea, el nu actionează în nume propriu, masurile luate se exercită în numele şi
pe seama averii debitorului.

„Consecvent principiilor sale directoare, Codul insolvenţei încearcă a remedia o serie de

inechităţi sau intepretări excesive, care au condus în practică la dezechilibre majore,în special în
procedurile de reorganizare.”33

Capitolul II. Organele care aplică procedura

Secţiunea I.Instanţele judecătoreşti

2.1.1 Noţiuni introductive

Legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență prevede

organele care aplică procedura34 , precum şi regulile care le urmează acestea în procedura
insolvenţei. În doctrină exista o controversă în ceea ce privește organele care aplică
procedura35, însă noua lege a insolvenței rezolvă această problemă care era suspceptibilă de
multe critici. Astfel, potrivit art.40 alin.(1)”organele care aplică procedura sunt: instanţele
judecătoreşi, judecătorul sindic şi lichidatorul judiciar”. Nu toate instanţele din aparatul
judiciar participă la procedura insolvenţei, din intepretarea art 41 şi art.43 rezulând că
instanţele participante la procedura insolvenţei sunt practic două, respectiv tribunalul ,ca
instanţă de fond, şi curtea de apel ca instanţă de apel. În ceea ce priveşte celălalte organe,
nici administratorul special şi nici administratorul interimar, deşi participanţi cu atribuţii
importante în procedura redresării debitorului nu sunt enumeraţi de legiuitor printre organele
care aplică procedura. În alin.(2) al art.40, este consacrat principiul celerităţii actelor şi
operaţiunilor specifice procedurii insolvenţei36. Celeritatea va guverna toate procedurile,
măsurile şi mijloacele aplicate debitorului în insolvenţă, indiferent că este vorba de
33
Revista Phoneix, nr 49, iulie-septembrie 2014
34
Ion Turcu, Participanții la procedura insolvenței comercianților, în Revista de drept comercial. nr 4/2000, p. 19
35
În legea 85/2006 privind procedura de insolvență, unii autori distingeau în cadrul procedurii între organele
judecătorești și judecătorul-sindic- auxiliariai organelor judiciare - administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor și
comitetul creditorilor, în acestă categorie intrând și experții, salariații precum și camerele de comerț și industrie
teritoriale. Gh. Gheorghiu, Procedura reorganizării judiciare și a falimentului, Ed Lumina Lex, București 2000, p.173
36
Organele prevăzute la alin.(1) trebuie să se asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de
prezenta lege,precum şi realizarea,în condiţiile legii,a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste operaţiuni

25
 redresarea financiară a acestuia sau falimentarea lui şi lichidarea patrimoniului. Unii autori37
încadrează şi debitorul în categoria participanţilor la procedura insolvenţei. Argumentele
pentru aceasta ar fi că debitorul trebuie să suporte consecinţele deschiderii procedurii şi că
este omniprezent la procedură, chiar dacă drepturile şi obligaţiile sale sunt exercitate prin
intermediul altor persoane. Nu suntem de acord cu această părere, în primul rând datorită
faptului că legiuitorul nu a încadrat în acest capitol nicio referire la debitor, acesta fiind,
asemănător unui proces civil, subiectul pasiv al acţiunii.

2.1.2 Instanţele judecătoreşti. Competenţa materială a tribunalului

În ceea ce priveşte competenţa materială 38, aceasta aparţine tribunalului sau secţiei
specializate în insolvenţă. În procedura insolvenţei nu se aplică regulile relative de la
competenţa materială a tribunalului după valoarea pretenţiilor prevăzute în art.95 39 Noul Cod
de procedură civilă. Aceasta înseamnă că tribunalul va judeca cererile introductive privind
insolvenţa indiferent de întinderea creanţei pentru care se solicit declanşarea procedurii cu
respectarea valorii-prag prevăzută de lege.

Cu privire la compenteţa teritorială, este competent tribunalul în a cărui rază teritorială

îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează în registrul comerţului, respective în registrul
societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor sau fundaţiilor. Unicul criteriu de stabilire a
competenţei teritoriale a tribunalului îl constituie sediul debitorului neavând importanţă
locul unde debitorul îşi are principalele interese în desfăşurarea activităţii sau alte asemena
elemente ori eventuale dezemembrăminte, sucursare, agenţii,puncte de lucru. Rezultă că
legea instituie o competenţă teritorială exclusivă, fapt ce presupune că excepţia de
necompetenţă este de ordine publică, putând fi invocată din oficiu de către instanţă. De
asemenea, în cazul în care debitorul îşi mută sediul după ce intervine starea de insolvenţă,
instanţa competentă din punct de vedere teritorial este cea din raza teritorială unde se afla
sediul debitorului la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii
37
A. Avram, Procedura insolvenţei. Partea generală, editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.26
38
În practică s-a statuat că cererea de contestaţie la licitaţa prin care a fost adjudecat un imobil din averea
debitorului,bazată pe revendicarea sa de către contestator a dreptului de proprietate,este tot de competenţa judecătorului-
sindic desemnat în procedură,şi nu de competenţa judecătoriei care a emis încheierea de intabulare a dreptului de
proprietate în favoarea adjudecatarului.C.Apel Cluj,sectia contencios administrative,decizia nr.424 din 19 septembrie
2000
39
Art.95 dinNCPC “Tribunalul judecă :a)în prima instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor
instanţe; b)ca instanţă de apel,apelurile delcarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prima instanţă;c)ca
instanţă de recurs,în cazurile anume prevăzute de lege;d)orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”

26
 insolvenţei. Astfel, rezultă că o mutare a sediului după introducerea cererii de deschidere a
procedurii nu are puterea de a modifica în vreun fel competenţa teritorială, întrucât se
prevede în mod expres că tribunalul competent va fi cel în circumprimţia căruia debitorul a
avut sediul social/professional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.40

Cererile din procedura insolvenţei vor fi soluţionate după regulile din Codul de
procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de legea 85/2014 privind proedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă.Excepţiile privesc, în principal, termenele privind depunerea
întâmpinării, care sunt de 15 zile de la comunicare, spre deosebire de dreptul comun, unde
termenul este de 25 de zile, iar judecătorul –sindic, fixează prin rezoluţie, în termen de
maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată care va fi de
maximum 30 de zile de la data rezoluţiei.Aceste termene sunt de recomandare.

2.1.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură

Dacă în temeiul legii 85/200641 privind procedura insolvenţei, citarea şi comunicarea

actelor de procedură se realiza în principal, după regulile prevăzute de Codul de procedură
civilă, în noua reglementare (Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei
şi de insolvenţă) aceste operaţiuni sunt reglementate de reguli diferite. Astfel, a fost introdus
un nou mijloc pentru efectuarea procedurilor de citare, intitulat Buletinul procedurilor de
insolvenţă(BPI)42

O regulă importantă în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură este aceea

că se vor cita numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare
judecătorului-sindic.Regulile de citare şi comunicare vor cârmui procedura atât în fond cât şi
în apel.

Situaţii speciale privind comunicarea actelor şi citarea părţilor în procedura

insolvenţei:

 în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii

procedurii şi notificarea deschiderii procedurii , se va realiza potrivit prevederilor
Codului de procedură civilă;
40
Art.41 alin.(2) şi (3) Codul insolvenţei,Ediţie actualizată la 26 iunie 2014
41
Ion Turcu, Legea procedurii insolvenței, Ed. C. H. Beck,, București, 2009
42
Buletinul procedurilor de insolvenţă,denumit initial “Buletinul procedurilor de reorganizare judiciară şi
faliment”,reprezenta o idee care s-a născut încă din vremea în care Legea nr.64/1995 privind reorganizarea judiciară şi
falimentul mai era în vigoare,respectiv în anul 2004. BPI a fost editat de Oificiul Naţional al Registrului Comerţului,atât
pe suport de hârtie,cât şi pe suport informatic.

27
  prima citare şi comunicarea actelor de procedură către personale împotriva cărora se
introduce o acţiune, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă
şi prin BPI.

 În cazul în care debitorul este o societate tranzacţionată pe o piaţă reglementată,

judecătorul-sindic va comunica Autorităţii pentru Supraveghere Financiară hotărârea
de deschidere a procedurii.

Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în BPI şi ale devezii privind
îndeplinirea procedurii de citare, convocare , notificare şi comunicare se stabilesc prin ordin
al ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură.

Alinieatul 8 al articolului 42 din Codul insolvenţei, consacră o regulă cu valoare de

principiu, în ceea ce priveşte citarea creditorilor specificând că cei care au înregistrat cereri
de admitere a creanţelor sunt prezumaţi ca au în cunoştiinţă termenele şi nu vor mai fi citaţi.
Prin simpla înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor, creditorii vor avea termen în
cunoştiinţă fără să fi fost prezenţi în instanţă.

2.1.4 Instanţa de apel

Instanţa competentă pentru a judeca calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate de

judecătorul-sindic este curtea de apel43. Competenţa teritorială se va stabili după locul unde
este situate tribunalul care a pronunţat hotărârea. Spre deosebire de dreptul comun, unde ca
regulă, apelul trebuie declarant în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în procedura
insolvenţei termenul de apel este de 7 zile şi va fi soluţionat de complete specializate în
termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Apelul va fi soluţionat
de secţii specializate, de urgenţă. Citarea părţilor se va face prin intermediul BPI. Instanţele
judecătoreşti vor transmite actele de procedură, din oficiu, pentru publicarea în BPI.
Procedura este considerate îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile
calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare.

Este interzis intanţei de apel să suspende hotărârile judecătorului-sinidc. Această

excepţie de la prescipţiile căii de atac a apelului reprezintă o garanţie a celerităţii procedurii
insolvenţei. Hotărârile judecătoreşti vor fi duse la îndeplinire de către administratorul
judiciar sau lichidatorul judiciar, sub supravegherea judecătorului-sinidc ,după caz.Alin.(5)al
43
Nicoleta Țândăreanu, Codul insolvenței adnotat, noutăți, examinare comparativă, explicații, Ed. Universul Jurdic,
Bucureești, 2014, p. 98

28
 art.43 Codul insolvenţei prevede cu titlu de exceptie,8 cazuri în care curtea de apel poate
dispune totuşi suspendarea hotărârii apelate:

 şentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului;

 sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

 sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;

 sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din

lichidare şi din încasarea de creanţe;

 sentinţa de soluţionare a creanţelor împotriva măsurilor administratorului

judiciar/lichidatorului judiciar;

 încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă;

 încheierea prin care s-a înlocuit practicianul în insolvenţă;

 sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare

Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în apel sunt definitive şi executorii.

Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotrărâii

judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei,
admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru
deschiderea procedurii insolvenţei. Rezultă, aşadar, că nu curtea de apel va deschide
procedura insolvenţei ci tribunalul a cărui hotărâre a fost anulată, dacă mai sunt îndeplinite
condiţiile pentru declanşarea procedurii.

2.1.5 Repartizarea aleatorie a cauzelor

Repartizarea aleatorie a cauzelor se realizează în conformitate cu art.53 din Legea

nr.304/200444 privind statutul judecătorilor și procurorilor şi anume:”repartizarea aleatorie se
face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.”

44
Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004

29
Secţiunea II .Judecătorul-sindic

2.2.1 Istoric

În primul rând vom face o trecere în revistă a apariţiei şi dezvoltării profesiei de

judecător-sindic, tocmai pentru a evidenţia rolul important pe care acesta îl ocupă în cadrul
procedurii.

Practic, vorbim de judecător-sindic din anul 1895, odată cu modificările aduse Codului
comercial din anul 1885. Aceasta pentru că, deşi falimentul este reglementat în ţara noastră încă din
anul 1831 în Regulamentele organice din Ţara Românească şi Moldova sau în Codul de comerciu
din Muntenia, aceastea prevedeau un curator care să efectueze controlul de oprtunitate şi care era
ales de părţi. Iniţial, nici Codul comercial nu a prevăzut un judecător-sindic, ci doar, aşa cum era şi
în Codul lui Napoleon, cod care a stat la baza Codului comercial român, doar o persoana privată,
numită sindic. Acesta era o persoană particulară, numită provizoriu pentru fiecare faliment în parte,
creditorii fiind cei care aveau ultimul cuvânt în desemnarea definitivă a acestuia 45. Aşadar, la
începutul reglementării, funcţia de judecător-sindic se asemăna mai mult cu cea de administrator
judiciar din prezenta reglementare. Acesta nu era întotdeauna judecător de profesie, ci putea fi
contabil, avocat, etc. cu toate ceastea, el dispunea de prerogativa desemnării unor persoane care să
îndeplinească unele atribuţii ale sale.

Odată cu modificările menţionate, judecătorul-sindic nu mai era ales de părţi, ci desemnat

prin decret regal, pe lângă fiecare tribunal de judeţ, având acelaşi rang, drepturi şi avantaje ca un
judecător de şedinţă. De asemenea, a fost suprimată şi deosebirea dintre sindicul provizoriu şi
sindicul definitiv. Abia în ultima parte a aplicării dispoziţiilor Codului comercial, judecătorul-sindic
a devenit şi judecător de sedinţă.

Legea nr. 64/199546, republicată, a păstrat concepţia tradiţională şi a atribuit judecătorului-

sindic rolul principal în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, considerându-l
administratorul general al procedurii, urmărindu-se prin aceasta instituirea unei reglementări
moderne, actualizată a evoluţiei raporturilor care constituie obiectul procedurii în material
insolvenţei. Însă, în reglementarea iniţială a legii exista un judecător care avea în competenţă
atribuţii de natură jurisdicţională, precum şi un judecător-sindic care avea atribuţii ce privea situaţia
de fapt, de natură să asigure buna desfăşurare a procedurii sub toate aspectele.

45
C.B. Nász, Deschiderea procedurii insolvenţei, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 167.
46
Republicată în M. Of. nr. 1066 din 17.11.2004.

30
 Odată cu modificarea adusă de Legea nr. 99/199947 privin unele măsuri pentru acelerarea
refotmei economice, atribuţiile ce erau în sarcina judecătorului-sindic au fost transferate
administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, judecătorul-sindic având doar atribuţii de
natură jurisdicţională.Atât în reglementarea data de legea 85/2006 ,cât şi cea din Codul insolvenţei
este de necontestat faptul că judecătorul-sindic are un rol primordial în aplicarea procedurii.48

Judecătorul-sindic exercită o funcţie publică, de interes general, în îndeplinirea calităţilor sale,

actionând în calitate de magistrat şi nu ca reprezentant al debitorului sau al creditorilor, ceea ce
conferă actelor sale caracter de obligativitate pentru toate părţile imiplicate în procedură. 49 El este
singurul dintre toţi participanţii care este dezinteresat în cadrul procedurii, administrând dosarul de
insolvenţă în calitatea de reprezentant al puterii judecătoreşti, toţi ceilalţi participanţi urmărind
anumite interese personale(achizitonarea de bunuri la preţuri cât mai avantajoase bunuri din
patrimonial debitorului,de a-şi realiza creanţele deţinute faţă de debitor)

2.2.2 Atribuţiile judecătorului-sindic

a) Pronunţarea motivate a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi, după caz,

de intrare în faliment,atât prin procedura general cât şi prin procedura simiplificată

Ca orice hotărâre judecătorească, este evident ca şi hotărârea data de judecătorul-sinidc

trebuie motivate, norma legală se completându-se cu cea prevăzută de art.425 alin.(1) lit.b)
NCPC50. Astfel, nu este suficient ca judecătorul să reproducă textile legale ci trebuie să arate
şi motivele de fapt care i-au format convingerea în pronunţarea hotărârii. Această atribuţie
reflectă suveranitatea judecatorului-sindic în cadrul procedurii însolvenţei, el fiind singurul
abilitat să se pronunţe asupra deschiderii sau nu a procedurii împotriva debitorului, creditorii
şi celelalte persoane având doar prerogativa introducerii cererii.Judecătorul-sindic se
pronunţă prin încheiere sau prin sentinţă.

Judecătorul-sindic se pronunţă prin încheiere când:

47
Publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.
48
Unii autori l-au denumit ca fiind “turnul de control”în desfăşurarea întregii proceduri-I,Adam,C.N .Savu,Legea
procedurii insolvenţei,Ed C.H.Beck,Bucureşti,2006,p,153
49
St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 7-a revizuită şi adăugită,Ed Universul Juridic,Bucureşti,2007,p.640
50
Hotărârea cuprinde :a) (...) ;b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor,
expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se
întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor

31
  debitorul formulează cerere de deschidere a procedurii şi solicita reorganizarea
judiciară;

 debitorul îşi arată intenţia de a intra direct în procedura simplificată;

 când debitorul se încadrează în una din categoriile prevăzute de art 38 alin.(2) 51 din
Codul insolvenţei;

Jdecătorul-sindic se pronunţă prin sentinţă:

 asupra cererii de deschiderii a procedurii când debitorul nu plăteşte creanţa

debitorului până la închiderea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic stabileşte că
debitorul este în stare de insolvenţă;

 în situaţia în care creditorii formulează opoziţie la deschiderea procedurii insolvenţei

împotriva debitorului;

 în cazul aprobării de către adunarea creditorilor a propunerii administratorului

judiciar de intrare în faliment a debitorului;

Legea 85/2014 nu mai prevede sancţiunea decăderii debitorului care a formulat o

contestaţie neîtemeiată la cererea introductivă a creditorului din dreptul de a solicita
reroganizarea şi oferă posibilitatea judecătorului-sinidc de a decide prin sentinţă sau după
caz prin încheiere intrarea debitorului în faliment atunci când acesta îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege.

b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor

pentru începerea procedurii

În termen de 48 de ore de la înregistratea cererii creditorului îndrepăţit să solicite

deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea debitorului şi
51
Art 38 alin.(2)Procedura simplificată prevaută de prezentul capitol se aplică debitorilor aflaţi în insolvenţă care se
încadrează în una din următoarele categorii:a)profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul
comerţului,cu exceptia celor care exercita profesii liberale;b)întreprinderii familiale,membrii întreprinderilor
familiale;c)debitorilor profesionişti cu excepţia celor care exercită profesii liberale şi îndeplinesc una din următoarele
condiţii:1.nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;2.actele constitutive sau contabile nu pot fi găsite;3.administratorul nu
poate fi găsit;4.sediul social/profesional nu mai există sau nu mai corespunde adresei din registrul
comerţului;d)persoanele juridice dizolvate voluntar,judiciar sau de drept,anterior formulării cererii introductive,chiar
dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau,deşi a fost numit,menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în
registrul comerţului;e)deibitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment

32
 organului fiscal competent. Debitorul nemulţumit de cererea creditorului poate formula
contestaţie în termen de 10 zile de la primirea cererii.

c) judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii

În această situaţie este vorba despre însuşi debitorul, în respectarea obligaţiei impusa
de lege în sarcina sa52, a depus o cerere de deschidere a procedurii de insolventă în termen de
30 de zile, iar creditorii, primind notificarea administratorului judiciar sau a lichidatorului
judiciar, formulează opoziţie la deschiderea procedurii insolvenţei. Cererea prin care
debitorul încearcă să probeze că nu se află în stare de insolvenţă se numeşte contestaţie iar
cea prin care creditorii se opun deschiderii procedurii este intitulată opoziţie.Termenul de
formulare atât a contestaţiei cât şi a opoziţiei creditorilor 53 este de 10 zile de la primirea
copiei de pe cererea introductivă.

d) desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilităţi, prin sentinţa

de deschidere a procedurii, după caz, a administratorului judiciar
provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu

Judecătorul –sindic în îndatorirea sa de a supraveghea măsurile adoptate în cadrul

procedurii insolvenţei, are dreptul de a desemna provizoriu, chiar prin hotărârea de
deschidere a procedurii, dintre practicienii care şi-au depus ofertele de servicii la dosar, sau,
în lipsă din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în insolvenţă din Romania,
administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar care va administra procedura până la
momentul confirmării, ori după caz, al înlocuirii acestuia de către adunarea creditorilor sau
de creditorul care deţine cel puţin 50%54 din valoarea creanţelor, stabilindu-i, totodată
onorariul55 precum şi atribuţiile. La alegerea administratorului/lichidatorului,judecătorul-
sindic va ţine cont şi de propunerile făcute de debitor sau creditori prin cererea introductivă.
52
Debitorul aflat în stare de insolventă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor
prezentei legi ,în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.Art 66.alin (1) Codul insolvenţei
53
Opoziţia din lega 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă diferă de cea reglementată în
legea 31/1990 privind societăţile comerciale,publicată în Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004,la art 61 .alin
(1),potrivit căruia”creditorii sociali şi alte persoane prejudicate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea
actului constitutiv pot forumula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige,după
caz,societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat.Opoziţia din legea 85/2014 se referă doar la creditorii
debitorului,nu şi a oricărei persoane prejudiciate cum este în cazul celei reglementate în legea nr.31/1990
54
Creditorul care deţine mai mult de 50%din valoarea totală a creanţelor poate să decidă,fără consultarea adunării
creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar,ori să confirme administratorul/lichidatorul
judiciar şi să îi stabilească onorariul.
55
În cazul în care onorariul se va achita din fondul de lichidare întrucât nu există dispobibilităţi în contul
debitorului,acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în O.U.G.nr 86/2006 privind organizarea activiăţii
practicienilor în insolvenţă,republicată în Monitorul Oficial nr.724 din 13 octombrie 2011

33
 În cazul în care există concurs între propunerile debitorului şi propunerile creditorului,
legiuitorul acordă prioritate propunerii făcute de creditor. De asemena, judecătorul-sindic va
ţine cont în alegerea practicianului în insolvenţă în calitate de administrator sau lichidator, de
criterii precum:

 disponibilitatea de timp şi resursele umane de care dispun aceste persoane;

 experienţa specială sau specifică necesară preluării dosarului;

 buna admimistrare a cazului;

 conduita lui în alte procese de insolvenţă;

Măsurile dispuse de judecătorul-sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii

insolvenţei vor fi motivate .În acest sens în practica judiciară s-a decis că sentinţa deschidere
a procedurii insolvenţei care desemnează administratorul judiciar,pronunţată de judecătorul-
sindic fără să-şi motiveze soluţia este casabilă.56

e) confirmarea,prin încheiere a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar

desemnat de adunarea creditorilor

Atributul alegerii administratorului judiciar sau, după caz a lichidatorului judiciar revine
adunării creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de 50% 57din valoarea creanţelor. Prin
această dispoziţie s-a înlăturat neconcordanţa ce exista în legea 85/2006 privind procedura
insolvenţei ce consta în aceea că, potrivir art.11 alin.(1) lit.(d) desemnarea administratorului judiciar
sau a lihcidatorului revenea adunării creditorilor ,iar în art 19 alin. (2)se prevedea că cele două
organe pot fi propuse de către comitetul creditorilor.Dacă administratorul sau lichidatorul judiciar
este ales de creditori, judecătorul-sindic doar îl confirmă şi nu poate respinge propunerea făcută de
creditorii pentru alte motive decât cele strict legate de legalitate(să aiba calitatea de practician în
insolvenţă ,să prezinte asigurare obligatorie de răspundere civilă).Este posibil ca adunarea
creditorilor sau creditorul majoritar să ajungă la concluzia ca administratorul/lichidatorul judiciar
desemnat de către judecătorul-sindic este persoana cea mai potrivită sa administreze respectivul caz,
astfel ei decid să păstreze alegerea făcută, situaţie în care administratorul sau lichidatorul numit
provizoriu devine permanent stabilindu-i ,totodată onorariu. Dacă nu există contestaţii asupra
56
Curtea de Apel Poliesti,s.comercial şi contencios administrativ şi fiscal,decizia nr.2648 din 21 decembrie 2006
57
Art.57 alin.(3) din Codul insolvenţei dispune”Creditorul care deţine mai mult de 50 %din valoarea totală a creanţelor
poate să decidă,fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator provizoriu ori să
confirme administratorul provizoriu/lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească onorariul.

34
legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului majoritar ,confirmarea se face
printr-o încheriere de şedinţă în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 5 zile de la
sesizarea judecătorului-sindic.

f) înlocuirea pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a

lichidatorului judiciar

Cu toate că este ales de crediori, administratorul judiciar sau după caz, lichidatorul judiciar va
fi înlocuit de către judecătorul –sindic. Înlocuirea poate fi făcută din oficiu sau la cererea creditorilor
participanţi la procedură. Procedura de înlocuire este prevăzută în art.57 alin.(4) şi (5) şi diferă în
funcţie de solicitantul cererii de înlocuire. Creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală
a creanţelor cu drept de vot pot cere în orice stare a procedurii judecătorului-sindic înlocuirea
administratorului/lichidatorului judiciar pentru motive temeinice. Înlocuirea se judecă în cameră de
consiliu, de urgenţă cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Împotriva
încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare. Şi practicianul în insolvenţă
pote formula ceere de înlocuire. În acest sens, legea prevede că, în orice moment al procedurii,la
cererea administratorul judiciar/lichidatorul, pentru motive justificate, judecătorul-sindic va
desemna un alt administrator/lichidator provizoriu. Legiuitorul nu a precizat expres care sunt
cazurile în care se poate dispune înlocuirea practicianului lăsând la aprecierea judecătorului-sindic
aceste împrejurări. Prin motive temeinice58 putem înţelege acele situaţii în care administratorul
judiciar sau lihcidatorul judiciar nu îşi îndeplineşte atribuţiile conferite (nu depune rapoartele de
activitate curentă în care trebuie să arate modul în care şi-a dus la bun sfârşit sarcinile,precum şi să
justifice cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli facute din fondurile
existente în averea debitorului;nu întocmeşte, în urma examinăriii situaţiei economice a debitorului
şi a documentelor depuse de acesta,raportul prin care să propună fie intrarea în procedura
simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale). Pe lângă motive
temeinice care pot detetmina înlocuirea administratorului sau lichidatorului judiciar pot exista şi alte
situaţii obiective care să justifice măsura înlocuirii:boală, deces ,pierderea calităţii de practician,
interdicţia de a profesa.

Înlocuirea administratorului sau lichidatorului judiciar reprezintă o formă a răspunderii sale, care
intervine, în principal pentru dol sau culpă gravă.59
58
Stanciu D. Cărpenaru, Vasile Nemeș, Mihai Adrian Hotca, Codul insolvenței comentat, ed. Universul Juridic,
București 2014, p.135
59
O.U.G nr.86/2006 prinvind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi a Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Uniunii Naţionale a Practicienilor în insolvenţă din România, apropbat prin hotărârea U.N.P.I.R.nr

35
g ) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea

Potrivit articolului 51 din Codul insolvenţei, comitetul creditorilor poate sa facă recomandări
adunării creditorilor cu privire la continuitatea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare
propuse, după care poate formula judecătorului-sindic cerere prin care să solicite ridicarea
dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea. Această măsură nu operează ope legis ca efect al
deschiderii procedurii ci rămâne la aprecierea judecătorului-sindic. Din momentul în care i se ridică
debitorului dreptul la administrare60, aceasta activitate revine administratorului judiciar sau
lichidatorului, după caz.

h) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au

contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă sau seizarea organelor de urmărire penală
atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiun

La cererea administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic, poate dispunde ca

o parte sau înreg pasivul neplătit al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără a
depăşi prejudiciul aflat în stare de cauzalitate cu fapta respectivă să fie suportată de membrii
organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de alte persoane care au
contribuit la stare de insolvenţă a debitorului prin una din următoarele fapte:

 au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul unei alte
persoane;

 au facute acte în comerţ în interes personal sub acoperirea persoanei juridice;

 au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana
juridica la încetarea de plăţi;

 au ţinut o contabilitate ficitivă, au făcut să dispară unele documente 61 contabile sau nu au

ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

1/2007,republicată în Monitorul Oficial, nr. 724 din 13.10.2011

60
Un caz de ridicare a dreptului de administrare este acela din art.82 alin.(1) Codul insolvenţei,si anume situaţia în care
debitorul nu pune la dispoziţia administratorului/lihcidatorului judiciar sau a creditorilor care deţin cel puţin 20% din
valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe,toate informaţiile şi documentele apreciate ca fiind
necesare cu privire la activitatea şi averea sa precum şi lista care cuprinde plaţile efectuate în ultimile 6 luni anterioare
deschiderii procedurii şi transferurile patrimoniale făcute în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
61
p În cazul nepredării documentelor contabile de către administratorului /lichidatorului judiciar, atât culpa cât şi legătura
de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă.Prezumţia este relativă.

36
  au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod ficitiv
pasivul acestuia;

 au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri,în scopul întârzierii
încetării de plăţi;

 în luna precedentă încetării plăţilor,au plătit sau au dispus să plătească cu preferinţă unui
creditor,în dauna celorlaţi creditori;

 orice altă faptă săvârşită cu intenţie,care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului

În acele cazuri în care judecătorul-sindic constată săvârsirea uneri infracţiuni prevăzute de

legislaţia insolvenţei,cum ar fi:bancrută simplă, bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă,
delapidare, înregistrara uneri cereri de admitere a unei creante inexistente ,el este obligat să sesizeze
organele de urmărire penală în legătura cu acest aspect.

i) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar pentru

anularea unor acte frauduloase şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau opraţiuni efectuate de
debitor,fără drept după deschiderea procedurii

Întrucât in perioada pregmergătoare deschiderii procedurii insolvenţei, debitorul de rea -credinţă

poate să încheie anumite acte juridice prejudiciabile pentru creditor iar acesta din urmă în lipsa unei
protectii efective ar fi în imposibilitate de a îşi exercita drepturile, Codul insolvenţei a reglemntat
problema anulării actelor frauduloase. Articolul 177 prevede că”Administratorul sau lichidatorul
judiciar poate introduce ala judecătorul-sinidc acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor
fraduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorului, în cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii”Următoarele acte sau operaţiuni pot fi anulate:

a) acte de transfer cu titlu gratuit,efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii62;

b) operaţiuni în care prestaţia debitorolui depăşeşte vădit pe cea primită,efectuate în cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii;

c) actele încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii,cu intenţia tuturor părţilor
implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în
orice fel drepturile;

62
Sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar

37
 d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în
folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care
ar putea să o obţină creditorul în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea
actului de transfer;63

e) constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă chirografară în cele 6 luni anterioare
deschiderii procedurii;

f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii,
dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;

g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani
anteriori datei deschiderii procedurii cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă
ori de a frauda un creditor;

De asemena, sunt anulate şi actele încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii cu
persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, cum ar fi:a)actele încheiate cu un asociat
comanditat sau cu un ascoiat care deţine cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale , ori din
drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor în situaţia în care debitorul este în acea societate
în comandită sau o societate agricolă, în nume colectiv, cu răspundere limitată; b)actele încheiate cu
un membru sau administrator,atunci când debitorul este un grup de interes economic; c)cu un
acţionar care deţine cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz din drepturile de vot în
adunarea generală în situaţia în care debitorul este în acea societate pe acţiuni; d)cu un administrator,
director sau membru al organelor de supravehgere a debitorului, societate pe acţiuni, societate cu
răspundere limitată; e)cu orice altă persoană fizică ori juridică care deţine o poziţie de control asupra
debitorului sau activităţii sale; f)cu un copropietar sau proprietar devălmaş asupra unui bun comun;

j) judecarea constestaţiilor debitorului,ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane

interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar

Măsurile luate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, ca organe care aplică
procedura, pot fi contestate de către debitor, comitetul creditorilor şi orice altă persoană intereată.

63
Prevederile de la lit.d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate cu bună –credinţă dacă există un acord cu creditorii
încheiat ca urmare a unei înţelegi extrajudiciare în măsura in care acordul a fost încheiat cu scopul de a conduce la
redresarea financiară a debitorului şi nu prejudicierea unor creditori.

38
Contestaţia trebuie înregistrată sun sancţiunea decăderii, în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a
extrasului din raportul lunar de activitate, iar judecătorul-sindic are obligaţia să o soluţioneze în cel
mult 15 zile de la înregistrare, în cameră de consiliu, cu citarea părţilor.

k) confirmarea planului de reorganizare după votarea lui de către creditori

Reorganizarea judiciară reprezintă acea procedură care se aplică debitorului, persoană juridică,
în vederea achitării datoriilor conform programului de plată a creanţelor 64 şi care presupune
întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan numit”plan de
reorganizare”.Acesta poate fi propus de debitor, administratorul judiciar sau de către unul sau mai
mulţi creditori. Dacă planul este propus de către persoanele îndreptăţite, este acceptat de adunarea
generală şi ulterior, confirmat65 de judecătorul-sindic şi respectă toate condiţiile impuse de lege,
activitatea debitorului va fi reorganizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor
urmează să fie modificate după prevederile planului. Planul trebuie să fie admis şi confirmat de
judecătorul-sindic.

l) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorului de întrerupere a procedurii

de reorganizare şi de intrare în faliment

În situţia în care măsurile dispuse prin admiterea şi confirmarea planului de reorganizare nu

conduc la redresarea financiară a debitorului,judecătorul-sindic va dispune intrarea în faliment.
Această situaţie poate aparea când debitorul nu se conformează planului, sau desfăşurarea activităţii
sale aduce pierderi mari, ori acumulează datorii noi.Cererea de intrare în faliment se judecă de
urgenţă şi nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu se
pronunţă asupra prevederii.

m) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale

lichidiatorului judiciar

Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va depune lunar un raport ce va cuprinde

descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu
administrarea procedurii, onorariu încasat de practician. Raportul se ataşează la dosarul cauzei iar un
64
Potrivit pct.53 al art.5 din Codul insolvenţei,”Programul de plată a creanţelor este graficul de achitare a acestora
menţionat în planul de reorganizare care include:a)cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă sa le plătească
creditorilor,dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului defintiv de creanţe;b)termenele la care debitorul
urmează sa plătească aceste sume”
65
Unii autori s-au expirmat în sesnul că planul de reorganizare are natura juridică a unui act de procedură sui generis
specific procedurii reorganizării judiciare, de îndeplinirea sau neîndeplinierea căruia depinde soarta juridică a
debitorului, fixând cadrul procesual. I.Adam, C.N Savu Legea procedurii insolvenței. Comentarii și explicații,
Ed.Ch.Beck, București, 2006, p. 612-613

39
extras este publicat in BPI .Contestaţia se formulează în termen de 7 zile de la publicarea in BPI a
extrasului .Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia în termen de 15 zile de înregistrare, în cameră
de consiliu, cu citarea părţilor. Această normă, de prezentare a raportului are carcter imperativ iar
practicianului care nu o respectă putându-i-se aplica una din sancţiunile prevăzute de lege66

n) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor

Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate la

cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să consemneze
aceasta în procesul verbal al adunării generale, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit
motivat de la şedinţa adunării generale sau ale căror vote nu au fost consemnate în procesul verbal
întocmit. Cererea va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de
la data publicării în BPI a procesului –verbal al adunării creditorilor, este soluţionată în cameră de
consiliu cu citarea părţilor. Hotărârile creditorilor pot fi atacate în justiţie şi anulate/desfiinţate de
judecătorul-sindic, însă controlul judecătoresc se limitează doar la motive de legalitate şi nu
considerente de oportunitate.

o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu

se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din
lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocaţi, la cel puţin două
şedinţe ale acestora având aceaşi ordine de zi

Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor au
loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30%din valoarea totală a creanţelor cu drept
de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil
manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare ,a creanţelor prezente cu drept de vot. Votul
condiţionat este vot negativ. Sunt consideraţi prezenţi şi creditorii care au votat valabil prin
corespondenţă. Comitetul creditorilor se întruneşte ori de câte ori este necesar, la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori la cererea oricărui membru al comitetului
creditorilor.

p) dispunerea convocării adunari creditorilor,cu o anumită ordine de zi

66
Art.57 alin.(4) Codul insolvenţei dispune că sancţiune înlocuirea administratorului sau lichidatorului judiciar iar in
alin.(2) al art.60 se prevede sancţiunea amenzii de la 1.000 lei şi 5.000 lei în cazul în care cu rea-credinţă nu îşi
îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile impuse în sarcina sa.

40
 Adunarea creditorilor este convocată si prezidată de administratorul judiciar/lichidator judiciar,
dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispunde altfel. Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de
comitetul creditorilor sau de catre creditorii care deţin cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor
cu drept de vot,în această situaţie convocarea fiind prezidată de preşedintele comitetului creditorilor
ori de creditorul care a cerut convocarea, reprezentat sau asistat de un avocat ori consilier juridic în
cazul în care administratorul refuză se prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezintă.
Convocarea se realizează prin publicare în BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie
să cuprindă ordinea de zi a acesteia.Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile înaintea datei la care
trebuie efectuată publicarea.

q) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii

Judecătorul-sindic va pronunţ hotrărârea de închidere a procedurii, în orice stadiu al acesteia,

dacă se constată că :

 nu există bunuri în averea debitorului ori că aceste bunuri sunt insuficiente şi niciun creditor
nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare;

 planul re reorganizare şi-a atins scopul, debitorul evitând falimentul;

 dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în
condiţiile de închidere a procedurii falimentului;

 dacă procedura a fost deschisă în urma formulării cererii introductive de către debitor, iar la
expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată că nu
s-a depus nicio cerere, procedura de insolvenţă va fi închisă

2.2.3 Atribuţii speciale ale judecătorului-sindic67

Prin derogare de la dispoziţiile cu caracter general în articolul 207 din Codul insolvenţei
sunt prevăzute atribuţiile speciale ale judecătorului-sindic.

a) judecarea contestaţiei instituţiei de credit debitoare împotriva cererii introductive

formulate de Banca Naţională a României pentru deschiderea procedurii

67
Sun reglementate cu titlu de noutate de legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență

41
 În această situaţie, falimentul se deschide la cererea Băncii Naţionale a României. În
calitate de autoritate de supraveghere, introduce cerere pentru deschiderea procedurii
falimentului împotriva unei instituţii de credit aflată în una dintre situaţiile:

 incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţi băneşti;

 scăderea sub 20% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit;

 retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, potrivit prevederilor legale, ca

urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei instituţii de credit;

Cererea Băncii Naţionale a României va fi însoţită de hotărârea Consiliului de

administraţie al Băncii Naţionale de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective şi de
orice alte documente necesare justificării actului de sesizare a tribunalului. Contestaţia împotriva
acestei deciziei Băncii Naţionale a României se poate face în termen de 10 zile de la data
comunicării iar judecătorul-sindic se pronunţă în termen de 10 zile de la înregistrare.
Nedepunerea contestaţiei în termenul prevăzut de lege, atrage pronunţarea hotărârii de
deschidere a falimentului.

b) desemnarea motivată, prin sentinţă de deschidere a procedurii, dintre practicienii în

insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a
lichidatorului judiciar care va administra procedura până la confirmare ori, după caz,
înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din
valoarea creanţelor, fixarea onorariului în conformitate cu O.U.G nr 86/2006 privind
organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă republicată în Monitorul Oficial,partea
I,nr.724 din 13/10/2011

O altă atribuţie specifică a judecătorului-sindic o constituie desemnarea motivată a

practicianului în insolvenţă în calitate de lichidator până la confirmarea /înlocuirea acestuia de
către creditori. Cu toate că lichidatorul este ales de către judecătorul-sindic ,acesta din urma are
nevoie de avizul Băncii Naţionale a României pentru a ocpupa funcţia de lichidator.

c) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere,a

directorilor şi a persoanelor din conducerea direcţiilor,departamentelor şi altor structuri
asemănătoare,a cenzorilor şi a personalului de execuţie cu atribuţii de control din cadrul
instituţiei de credit în stare de insolvenţă,care au contribuit la ajungerea acesteia în

42
 insolvenţă precum şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea de
infracţiuni specifice

Dacă în urma raportul întocmit de lichidatorul judiciar sunt identificate pesoanele cărora
le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă, la cererea la acestuia, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte sau întreg pasivul neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvenţă să fie
suportat de membrii organelor de conducere sau de directori, cenzori, personalul de execuţie cu
atribuţii de control, auditorii din cadrul instituţiei respective care au deţinut funcţiile respective
în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de
insolvenţă.

d) judecarea contestaţiilor formulate de reprezentantul actionarilor instituţiilor de credit

debitoare sau de către creditori împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar

Reprezentantul acţionarilor sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie
împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar. Judecătorul-sindic va soluţiona constestaţia în
termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în cameră de consiliu, cu citarea părţilor.

2.2.4 Controlul hotărârilor judecătorului-sindic:

Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii putând fi atacate doar cu apel 68.
Hotărârile vor fi duse la îndeplinire prin intermediul administratorului special,al
administratorului judiciar, administratorul interimar sau după caz, lichidatorului judiciar.
Pronunţarea succesivă a mai multor hotărâri în acelaşi dosar nu atrage incompatibilitatea
judecătorului-sindic, cu excepţia situaţiei rejudecării după anularea hotărârii. În practica
judiciară s-a decis că judecătorul sindic care a pronunţat şi încheierea casată şi a dispus din nou
intrarea în faliment a societăţii debitoare, înainte chiar să se pronunţe soluţia după rejudecarea
dispusă de instanţa de control judiciar, a încalcat dispoziţiile privind incompatibilitatea69

68
Porivit art.43 alin.(4) Codul insolvenţei:“ Prin derogare de la prevederile Codului de procedura civilă,apelul nu
suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic cu excepţia cazurilor prevăute în mod expres la alin.(5).Alin.
(5)prevede că următoarele hotărâri vor putea fi suspendate de instanţa de apel: a)sentinţa de deschiderii a procedurii
insolvenţei;b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;c)sentinţa prin care se decide intrarea în
faliment;(..)
69
Curtea de Apel Bucureşti,secţia a VI-a com.,decizia nr.3172 din 20 decembrie 2006,în culegere de Practica judiciară
2007,vol II,Ed.Wolters Kluwer,p.239

43
 Legea obligă judecătorul-sindic sa motiveze hotărârea în termen de 20 de zile 70 de la
pronunţare.

2.2.5 Relaţia dintre judecătorul-sindic şi ceilalţi participanţi

Deşi nu are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte desemnarea administratorului special, în

cazul contestării desemnării administratorului special, judecătorul-sindic va verifica legalitatea
convocării adunării generale şi respectarea termenului pentru atacarea hotărârii.71. În ce priveşte
raportul dintre creditori şi judecătorul-sindic, trebuie să facem o distincţie între adunarea creditorilor
şi comitetul creditorilor. De regulă, judecătorul-sindic nu prea interferează cu adunarea creditorilor
decât în cazul contestaţiilor formulate la hotărârile adoptate de aceştia, însă doar în ceea ce priveşte
legalitatea lor În mod indirect, judecătorul-sindic interacţionează cu creditorii prin confirmarea
administratorului judiciar sau lichidatorului desemnat de aceştia.

În ceea ce priveşte relaţia dintre judecătorul-sindic si administratorul sau lichidatorul

judiciar, atribuţiile manageriale sunt date în seama administratorului judiciar sau lichidatorului,
precum şi, dacă nu a fost ridicat dreptul de administrare, chiar debitorului. Însă, pe parcursul întregii
proceduri, relaţia dintre judecătorul-sindic şi administratorul judiciar sau lichidator este reflectată în
mare pare din atribuţiile acestora. Astfel, cei doi intreacţionează încă de la început, datorită faptului
că judecătorul-sindic este cel care desemnează primul practician în insolvenţă în cauză şi îi stabileşte
remuneraţia, care poate fi înlocuit sau confirmat ulterior de către creditori. Apoi, judecătorul-sindic
exercită un control permanent asupra activităţii practicianului în insolvenţă prin rapoartele pe care
acesta este obligat să le prezinte în diferite stadii ale procedurii. De asemenea, cei doi participanţi
relaţionează prin introducerea planului de reorganizare/ lichidare, prin acţiunile în anulare introduse
de practician, prin necesitatea confirmării unor acţiuni întreprinse de către practician.

Aşa cum s-a afirmat şi in doctrină,judecătorul-sindic este „turnul de control în desfăşurarea

întregii proceduri.”72 el conducând întreaga procedură de la deschidere şi pâna la închidere
pronunţând hotărâri definitive şi executorii.

2.2.6. Încetarea îndatoririlor judecătorului-sindic

Îndatoririle judecătorului-sindic încetează în caz de înlocuire a acestuia şi în caz de închidere

a procedurii. Judecătorul-sindic poate fi înlocuit de colegiul judecătorilor. Prin închiderea
70
Termenul de 20 de zile,este un termen de recomandare
71
I. Turcu, Legea procedurii insolvenţei. Comentariu pe articole, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 151.
72
Unii autori l-au denumit ca fiind “turnul de control”în desfăşurarea întregii proceduri-I,Adam,C.N .Savu,Legea
procedurii insolvenţei,Ed C.H.Beck,Bucureşti,2006,p,153

44
procedurii,judecătorul-sindic,administratorul sau lichidatorul judiciar sunt descărcaţi de orice
îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură.

Secţiunea III.Administratorul judiciar

2.3.1 Natura juridica a funcţiei îndeplinite de administratorul judiciar

Indiferent de modalitatea de desemnare, de către judecătorul-sinidic sau de către creditori,

practicianul în insolventă îndeplineşte funcţia de reprezentant al justiţiei întrucât apără şi reprezintă
nu numai interesele debitorului şi ale creditorilor dar, alături de judecătorul-sindic, oferă garanţia
respectării prevederilor legale. Ca natură juridică, se aseamană cu cea realizată în baza unui contract
de mandat, deosebindu-se de acesta prin:

 dacă obiectul contractului de mandat este lăsat de legiuitor la latitudinea părţilor

contractante, acestea trebuind să respecte normele imperative ale legii, obiectul reprezentării
exercitate de administratorul judiciar, este unul legal-jurdic, adică atribuţiile sale sunt expres
şi limitativ cele enumerate de lege sau de judecătorul-sindic;

 limitele contractului de mandat rezultă din conţinutul actului încheiat de părţi, terţi luând la
cunoştiinţă de acestea din cuprinsul actului, iar limitele reprezentării exercitate de
administratorul judiciar, sunt stabilite de lege şi de judecătorul sindic;

 în cazul reprezentării exercitate de administratorul judiciar, nu exitsă posibilitatea

substituirii în îndeplinierea mandatului şi nici cea de solidaritate sau de mandat în interes
comun, ca în dreptul comun;

 pentru a fi mandatar, trebuie îndeplinita numai condiţia care se referă la capacitatea deplină
de exerciţiu, care se dobândeşte prin împlinirea vârstei de 18 ani, pe când administratorul
judiciar trebuie să îndeplinească şi condiţii ce ţin de studii, pregătire profesională, experienţă
în activitatea practica, economică, juridică;

45
  situaţiile de incompatibilitate73 şi cele privind poliţa de asigurare de răspundere profesională
sunt specifice doar reprezentantului justiţiei;

 mandatul reprezentantului justiţiei este intotdeauna unul cu titlu oneros, este vorba de o
prezumţie absolută consacrată prin dispoziţie imperativă a legii, forma scrisă fiind consacrată
prin intermediul hotărârilor judecătoreşti de deschidere a procedurii insolvenţei

Administratorul judiciar, este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în
condiţiile legii, să exercite atribuţiile expres prevăzute de lege în perioada de obsevaţie şi pe durata
procedurii de reorganizare.Ca regulă, administratorul judiciar, este ales de judecătorul-sindic prin
hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Noua lege, 85/2014 privin procedura de
prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă reglementează cu titlu de noutate şi iniţiativa acestora de a fi
aleşi în această calitate într-o anumită cauză. În acest scop, practicienii în insolvenţă interesaţi pot
depune oferte de preluare a poziţiei de administrator judiciar. Nu se prevede în mod expres termenul
în care cei interesaţi pot depune ofertele, ei având această posibilitate, din momentul înregistrării
cererii introductive şi constituirii dosarului şi până la pronunţarea sentiţei de deschidere a procedurii.
Legea reglementează şi situaţia în care niciun practician nu de depune o ofertă la dosar,stipulând că
judecătorul-sindic va alege un practician în mod aleatoriu, din Tabloul UNPIR. Deşi poate fi
desemnat de creditori, administratorul judiciar, acţionează ca mandatar al justiţiei şi nu al
creditorilor.74 Soluţia se întemeiază, pe de o parte, pe faptul că administratorul are calitatea de organ
care aplică procedura, şi, pe de altă parte pe atrbuţiile pe care acesta le îndeplineşte în cadrul
procedurii.

Poziţia de admistrator judiciar poate fi ocupată atât de o persoană fizică, cât şi de o persoană
juridică Potrivit art.4 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în
insolvenţă75, modificată prin Legea nr. 254/200776 de aprobare a ordonanţei, practicienii în
insolvenţă îşi exercită profesia în cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile
profesionale. De asemnea, ei pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai unor societăţi civile

73
Potrivt art.86 din O.U.G. nr.26/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, Republicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 724 din 13/10/2011, "(1) Exercitarea activităţii de practician în insolvenţă este
incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, cu excepţia celor a căror compatibilitate este prevăzută
la alin.(2); b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independeţa profesiei sau bunele moravuri; c) lipsa sau limitarea
capacităţii de exerciţiu, în cazul persoanelor fizice;d) exercitarea activităţii de notar public sau executor judecătoresc. (2)
Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu: a)activităţi şi funcţii didactice în învătământul
superior juridic sau economic; b)calitatea de avocat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator.
74
Ion Turcu,Legea procedurii insolvenţei,comentarii pe articole,Ed.C.H.Beck,Bucureşti.2012
75
Publicată în M.of. nr.994 din 22 noiembrie 2006 şi republicată in M.of. nr. 724 din 13 octombrie 2011
76
Publicată în M.of. nr. 507 din 30 iulie 2007

46
profesionale. Un practician în insolvenţă îsi poate exercita activitatea într-o singură formă de
organizare a profesiei şi va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională.

Desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, prin sentinţa de deschidere

a procedurii, are caracter provizoriu, deoarece la prima adunare a creditorilor aceştia au posibilitatea
să îl înlocuiască. La prima şedinţă sau ulterior, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea
totală a creanţelor pot alege un alt administrator judiciar. În procentul de 50% intră toate creanţele
înscrie la masa credală, fără a avea importanţă natura juridică sau raporturile din care izvorăsc.
Creditorii pot negocia inclusiv remuneraţia administratorului judiciar, dar numai cand aceasta
urmează să fie suportată din averea debitorului. În practica judiciară, s-a decis că, întrucât nu s-a
dovedit că debitoarea a carei dizolvare a fost dispusă are bunuri în patrimoniu care să permită
stabilirea remuneraţii procentuale în raport cu bunurile ce urmează a fi valorificate în cursul
lichidării, s-a stabilit o remuneraţie fixă.77 Confirmarea administatorului judiciar , poate fi expresă ,
prin sentinţa de declanşare a procedurii, sau tacită atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă
cu privire la alegerea unui administrator judiciar,nu se întruneşte adunarea creditorilor şi când nu se
constituie comitetul creditorilor. Creditorul majoritar, are toate prerogativele adunării creditorilor în
privinţa desemnării/ confirmării/ înlocuirii administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată
şi onorariul.

În ceea ce priveşte înlocuirea administratorului judiciar, acesta poate fi înlocuit de

adunarea creditorilor în măsura în care a fost desemnat/confirmat de aceştia, sau după caz, de către
creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. De asemnea, legea prevede că,
pentru motive temeinice, judecătorul -sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a
adunării creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor. Judecătorul-sindic de
pronunţă prin încheiere în cameră de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor. În practică, s-a decis
înlocuirea administratorului judiciar în cazul în care există riscul înstrăinării bunurilor debitorilor. 78
Administratorului judiciar poate fi înlocuit şi pentru motive precum: nedepunerea rapoartelor,
încheierea unor acte de gestionare frauduloasă, încheierea unor acte care vădesc relaţia dintre
administratorul judiciar şi anumiţi creditori, încalcarea vădită a atribuţiilor legale sau ordonate de
judecătorul-sindic, ignorarea hotărârilor comitetului creditorilor, culpa sau dezinteresul pentru
reorganizare. Administratorul judiciar poate fi înlocuit şi la cererea acestuia, pentru motive bine

77
Curtea de Apel Bucureşti, s.a VI-com., decizia nr. 2973/2006, în Practică judiciară comercială 2007 ,vol I, Ed.
Wolters Kluwer, p.183
78
Curtea de Apel Bucureşti, s.a V-a com., dec.nr. 321/2003, în Practică judiciară comercială 2003-2004,Ed. Wolters
Kluwer, p. 311-312

47
justificate, cum ar fi: starea de sănătate, complexitatea cauzei, pierderea calităţii de practician în
insolvenţă, condamnarea penală. Dacă judecătorul-sindic admite cererea, acesta va alege un
practician din rândul practicienilor în insolvenţă înscrişi in Tabloul Uniunii Naţionale a
Practicienilor in Insolvenţă.

În cazul în care administratorul judiciar este ales de către creditori, aceştia pot contesta pe
motive de nelegalitae decizia de numire a administratorului judiciar în cauză. Creditorii, pot contesta
doar nelegalitatea desemnării administratorului nu şi motivele de oportunitate. Legea prevede un
termen de 5 zile pentru formularea contestaţiei, care începe să curgă de la data publicării în BPI a
procesului-verbal al adunări creditorilor. Termenul începe să curgă pentru toţi creditorii nemulţumiţi
indiferent dacă au fost sau nu prezenţi în adunarea cand a fols ales administratorul judiciar ce se
contestă. În situaţia în care creditorii deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor propun un
administrator judiciar şi ceilalţi creditori nu se opun în termen de 5 zile, judecătorul-sindic va
desemna administratorul judiciar provizoriu numit prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Administratorul judiciar nu se confundă cu administratorul special, care este un participant nou la
procedura insolvenţei fără să aibă calitatea de organ care aplică procedura. Desemnarea
administratorului judiciar, cât şi atribuţiile acestuia diferă în mod substanţial de cele specifice
administratorului special.

Înainte de a fi desemnat în calitatea de administrator judiciar, acesta trebuie să facă dovada,

prin depunerea unei poliţe de asigurare, că este asigurat pentru răspundere profesională. Riscul este
reprezentat de pagubele care s-ar produce prin exercitarea în mod necorespunzător a calităţii sale de
administrator judiciar. În cazul în care administratorul judiciar, diminuează valoarea sumei asigurate
prin contractul de asigurare, va fi revocat din funcţie şi obligat la repararea eventualelor prejudicii
cauzate. Întrucât creditorii sunt cei care suportă prejudiciul, sunt îndreptăţiţi să solicite
judecătorului-sindic să il oblige pe administratorul judiciar la plata diferenţei dintre indemnizaţia de
asigurare care a fost diminuată ilegal şi valoarea prejudiciului efecitv produs. În ceea ce priveşte
debitorul,practicianul în insolvenţă nu răspunde pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor
prevăzute de lege, cum ar fi: nedepunerea listei cu bunurile din patrimoniu, nedepunerea listei cu
creditori, refuzul sau omisiunea prezentării documentelor financiar-contabile.

2.3.2 Principalele atribuţii ale administratorului judiciar

a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse , după caz,

şi întocmirea unui raport prin care să se propună fie intrarea în procedura simplificată, fie

48
continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport
aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va depăşi 20 de
zile de la desemnarea administratorului judiciar;

După desemnarea sa ca şi administrator judiciar, această atribuţie ar trebui să reprezinte

prima îndatorire pe care ar trebui să o îndeplinească administratorul judiciar.Documentele care
trebuie să le examineze sunt:bilanţui certificat de către administratorul judiciar şi cenzor sau auditor,
după caz; balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a
procedurii; lista completă ce cuprinde toate bunurile debitorului; lista ce cuprinde plăţile şi
transferurile patrimoniale efectuate de debitor în ultimile 6 luni anterioare înregistrării.

b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra

cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu mentinerea
eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi
cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, precum şi asupra
posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu
permit reorganizarea judiciară şi depunerea la dosarul cauzei într-un termen stabilit de
judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului
judiciar;

Această atribuţie este foarte importantă întrucât raportul pe care îl întocmeşte

administratorul judiciar arată activitatea debitorului, poate servi ca mijloc de proba în ceea ce
priveşte măsurile asiguratorii79, pentru tragerea la răspundere a persoanelor care au contribuit la
producerea stării de insolvenţă. Acest raport trebuie să fie foarte bine fundamentat mai ales că
judecătorul -sindic va trebui să se pronunţe şi asupra împrejurării dacă situaţia patrimonială a
debitorului permite sau nu redresarea financiară a acestuia.În cazul în care nu se permite
reorganizarea, trebuie să evidenţieze şi motivele pentru care nu este posibilă.

c) întocmirea actelor care se depun o dată cu cererea , în cazul în care debitorul nu şi-
a îndeplinit obligaţia înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi
completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, cand acestea au fost prezentate de
debitor

79
Art.172 alin.(1) Codul insolvenţei dispune că: odata cu cererea formulată pentru a atrage răspunderea persoanelor
culpabile de procedura insolvenţei, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va putea cere judecătorului-sindic să
instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor se fac vinovate de intrarea în insolvenţă. Fixarea
unei cauţiuni de până 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.

49
 Cererea debitorului prin care solicită deschiderea procedurii insolvenţei trebuie să fie
însoţită de următoarele acte: a) ultima situaţie financiară anuală certificată de către administrator şi
cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a
procedurii; b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului; c) lista care cuprinde date despre
creditorii (nume,adresă,suma datorată); d) lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale
efectuale de debitor în ultimile 6 luni anterioare înregistării cererii; e) contul de profit şi pierdere pe
anul anterior depunerii cererii; f)lista membrilor grupurilor de interes economic, sau după caz, a
asociaţilor cu răspundere nelimitată,pentru societăţile în nume colectiv; g) o declaraţie pe proprie
răspundere a debitorului prin care îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificate sau de
reorganizare, conform unui plan; h)o declaraţie pe proprie răspundere autentificată la notar ori
certificată de un avocat din care să rezulte ca nu a mai fot supus procedurii de reorganizare într-un
interval de 5 ani anterior forumulării cererii introductive; i) dovada codului unic de înregistrare.
Administratorul va intocmi actele în măsura în care acest lucru este posibil, adică dacă evidenţele se
mai găsesc in posesia debitorului.

d) elaborarea planului de reorganizare în funcţie de raportul întocmit în urma

examinării situaţiei juridice a debitorului;

În urma raportului pe care îl întocmeşte pe baza activităţii debitorului, administratorul

judiciar, va elabora un plan de reorganizare stabilind principalele elemente şi utilitata acestuia.

e) supraveghera operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului şi conducrea

integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea
deciziilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de
efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

Operaţiunile de gestionare a patrimoniului debitorului revin, în perioada de activitate

obişnuită, anterior declanşării procedurii insolvenţei, administratorului sau consiliului de
administraţie, după caz. În situaţia în care nu ridică debitorului dreptul de administrare a activităţii,
supravegherea actelor de administrare şi gestiune revin administratorului judiciar.

f) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor

sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

Administratorul judiciar, participă la şedinţele adunării creditorilor, iar deliberările

comitetului creditorilor au loc în prezenţa lui, pentru a se asigura legalitatea deciziilor. De asemnea,

50
adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar, dacă Legea sau
judecătorul-sindic nu dispune altfel.

g) introducrea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale

debitorului, încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor tranferuri
cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii
unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

În situaţia în care debitorul, efectuează un act prin care se aduce atingere drepturilor
creditorilor, (cum ar fi:acte cu transfer gratuit, efectuate în cei 2 ani de activitate anterior deschiderii
procedurii, efectuează operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită,
efectuată în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, acte încheiate cu intenţia de a sustrage
bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice altfel drepturile), administratorul
are obligaţia să promoveze acţiuni prin care să se restabilească situaţia patrimonială a debitorului,
prin anularea actelor frauduloase încheiate.

h) sesizarea de urgentţă a judecătorului-sindic în cazul în care se constată că nu există

bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile
administrative;

Atunci când constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt
insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor, este necesar ca administratorul judiciar să înştiinţeze
judecătorul -sindic, pentru ca, acesta din urmă să dispună închiderea procedurii sau avansarea
cheltuielilor din fondul de lichidare.

i) denunţarea contractelor încheiate de debitor;

Pentru a asigura sau să menţină valoarea averii debitorului, administratorul judiciar va

putea sa menţină sau să denunţe orice contract 80, încheierile neexpirate sau alte contracte pe termen
lung81, atât timp cât aceste contracte nu vor fi executate în totalitate.

j) verificarea cranţelor şi, atunci când este cazul, forumlarea de obiecţiuni la aceasta,
notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi
întocmirea tabelelor creanţelor;

80
Administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit şi va putea cu acordul comitetului creditorilor să
modifice clauzele contrctuale
81
În ceea ce priveşte contractul de muncă sau de închiriere, acesta poate fi denunţat numai cu respectarea termenelor de
preaviz.

51
 Toate creanţele vor si supuse verificării procedurii prevăzute de Legea 85/2014 privind
procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri
judecătoreşi executorii, precum şi prin hotărâri aribitrale executorii.Întocmirea tabelelor este o altă
îndatorire a administratorului judiciar şi sunt avute în vedere următoarele tabele:tabelul preliminar
,este tabelul ce cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute
înainte de data deschiderii procedurii, aceptate de administratorul judiciar în urma verificării
acestora;tabelul definitiv: cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii
procedurii,acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii;tabelul
definitiv consolidat de creanţe cuprinde totalitatea creanţelor care figurează ca admise în tabelul
defintiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate precum şi cele rezultate în urma
verificării acestora.

k) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din

averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea
procedurii;formularea şi susţinerea acţiunilor în prentenţii pentru încasarea creanţelor
debitorului pentru acesta putând angaja avocaţi;

Această îndatorire ar trebui vazută mai mult ca o obligaţie şi nu ca o posibilitate întrucât

prin încasarea şi forumlarea acţiunilor în pretenţii se contribuie la satisfacerea intereselor
creditorilor. Legea dă dreptul administratorului judiciar să angajeze avocaţi pentru susţinerea
acţiunilor în pretenţii. Administratorul judiciar, va trebui să identifice şi să promoveze în cel mai
scurt timp posibil.

l) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor,

renunţarea la garanţii reale;

Toate actele care privesc patrimoniul debitorului sunt supuse confirmării de către
judecătorul-sinidc. Administratorul judiciar, pentru a nu prejudicia interesele creditorilor trebuie să
înştiinţeze judecătorul -sindic cu privire la orice act prin care se aduce atingere patrimoniului
debitorului , şi cu orice chestiune care nu intră în atribuţiile sale.

m) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de

către acesta;

52
 Administratorul judiciar, va sesiza judecătorul-sindic doar cu probleme ce ţin de legalitatea
procedurii. În consecintţă, problemele în legătura cu care va fi sesizat judecătorul-sindic vor privi
doar aspecte de natură legală.

n) inventarierea bunurilor şi dispunerea evaluării acestora;

Administratorul judiciar, va efectua în termen de 60 de zile 82 de la data deschiderii

procedurii insolvenţei, procedura de inventariere a bunurilor pe baza informaţiilor depuse la dosar
de către debitor sau/şi pe baza oricăror informaţii şi documente solicitate autorităţilor competente
potrivit legii. Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. În vederea
evaluării bunurilor, administratorul judiciar va putea angaja persoane de specialitate în procedura
insolvenţei. Administratorul judiciar, va recurge la această măsura atunci când situaţiile practice o
impun şi numai pentru atribuţiile care îi depăşesc posibilităţile. Principalele operaţiuni care implică
alegerea unor persoane de specialitate sunt: evaluarea, consultaţia tehnică, expertiza. Alegerea
persoanelor de specialitate trebuie să fie motivată pentru că aceasta conduce la cheltuieli în plus în
sarcina debitorului şi trebuie să fie aprobată de comitetul creditorilor. În vederea evaluării bunurilor
din averea debitorului, lichidatorului judiciar, angajează un evaluator şi îi stabileşte onorariul.
Evaluatorii trebuie să fie membrii ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România.

2.3.3 Obiecţiuni împotriva rapoartelor de evaluare

În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul judiciar, cu acordul

comitetului creditorilor poate să angajeze în numele debitorului, un evaluator 83 stabilindu-i şi
onorariul. Au calitate procesuală activă în formularea obiecţiunilor, administratorul judiciar şi
creditorul84. Termenul de formulare a obiecţiunilor este de 15 zile şi curge de la data publicării în
BPI a unui anunţ cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei. Termenul de
soluţionare este de 15 zile de la înregistrare şi vor fi citaţi persoana/persoanele care au formulat
obiecţiuni, membrii comitetului creditorilor şi administratorul judiciar. Dacă judecătorul-sindic
găseşte obiecţiunile întemiate, îl va obliga pe evaluator să răspundă la obiecţiuni şi dacă este cazul
efectuarea unei noi evaluări.

82
Termenul de 60 de zile, poate fi prelungit la cererea administratorului judiciar, pentru motive temeince de către
judecătorul-sindic.
83
Evaluatorul trebuie să fie membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România.
84
Nu are importanţă întinderea creanţelor pe care le pretind, cu drepturi de preferinţă, chirografare.

53
 Judecătorul-sinidc, poate stabili în sarcina administratorului judiciar, orice alte atribuţii. În
situaţia în care administratorul judiciar nu îşi îndeplineşte atribuţiile sau şi le îndeplineşte în mod
necorespunzător, acesta poate răspunde patrimonial, contravenţional sau penal, după caz.

2.3.4 Raportul administratorului judiciar şi contestaţia împotriva măsurilor dispuse de

acesta

Administratorul judiciar, va depune lunar un raport care să cuprindă detalii privind modul
în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate de la ultimul raport. În cazul în
care administratorul judiciar, îndeplineşte conditiile impuse de lege în sarcina sa, judecătorul-sindic
poate dispune înlocuirea sa. Părţile din proces pot formula contestaţii împotriva măsurilor luat de
administratorul judiciar. Ca motive de ccontestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul
judiciar, pot fi folosite urmăroarele: îndeplinerea defectuasă a atribuţiilor legale, nejustificarea sau
modul păgubitor de efectuare a cheltuielilor aferente procedurii, conducerea defectuoasă a activităţii
debitorului. Termenul de înregistrare a contestaţiei este de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului
asupra raportului contestat şi curge indiferent daca titularul contestaţiei a fost sau nu prezent la
termenul de judecată la care s-a depus raportul care se contestă. Judecarea contestaţiei se face în
termen de 15 zile de la înregistrare. Judecarea contestaţiei va avea loc în cameră de consiliu 85. La
soluţionarea contestaţiei se citează doar contestatorul, administratorul judiciar, şi comitetul
creditorilor, adică doar persoanele interesate în judecarea pricinii.

2.3.5. Refuzul numirii de către administrator şi răspunderea acestuia în cazul încălcării

atribuţiilor prevăzute de lege

Dacă administratorul judiciar, refuză numirea, acesta are obligaţia ca în termen de 5 zile
de la numire să notifice instanţa despre refuzul său. Dacă se dovedeşte că fără motive temeinice, nu
şi-a îndeplinit această obligaţie, judecătorul-sindic îl poate sancţiona cu o amendă judiciară de la 500
lei la 1.000 lei. Legea nu îl obligă pe administrator să motiveze refuzul său ci trebuie să arate doar
motivele pentru care nu a comunicat acest refuz în termen de 5 zile judecătorului-sindic care l-a
desemnat. Amenda judiciară nu este singura sancţiune aplicabilă administratorului judiciar, ea se
poate cumula cu angajarea răspunderii civile dacă prin fapta sa, administratorul judiciar, a cauzat un

85
Dacă se încalcă această cerinţă şi este pronunţată în şedinţă publică, hotărârea este susceptibilă de apel.

54
prejudiciu. În acest caz, la cererea părţii interesate, judecătorul-sinidc, va putea să-l oblige pe
administratorul judiciar la repararea prejudiciului86.

Secțiunea 4. Lichidatorul judiciar

2.4.1. Noțiuni introductive

Alături de instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic şi administratorul judiciar,

lichidatorul judiciar face şi el parte din categoria organelor care aplică procedura insolvenţei.
Lichidatorul, poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, desemnată din rândul practicienillor
în insolvenţă cu respectarea condiţiilor specifice administratorului judiciar. Aşadar, lichidatorul
poate fi desemnat dintre cei propuşi de către debitor prin cererea introductivă, dacă nu există cereri
ale creditorilor; poate fi propus şi de creditor atunci când debitorul nu are cerere sau când există doar
cererea creditorului. În e cazul în care prin cererea introductivă nu se propune un lichidator,
judecătorul va alege dintre cei care au depus oferte la dosar,iar în lipsa acestora va desemna un
lichidator din tabloul UNPIR. Lichidatorul va fi plătit din averea debitorului, iar în măsura în care
aceasta nu există onoraiul acestuia se va achita din fondul de lichidare. Lichidatorul se desemnează
în momentul în care se dispune trecerea la faliment a debitorului, aplicându-se aceleaşi dispoziţii ca
şi la administratorul judiciar în ceea ce priveşte poliţa de asigurare, întocmirea rapoartelor, angajarea
persoanelor de specialitate. De asemenea, legea prevede că atribuţiile lichidatorului încep atunci
când când încetează atribuţiile administratorului, însă, acestă regulă nu trebuie privită în mod
absolut întrucât există situaţii în care administratorul judiciar lipseşte. Este vorba de ipoteza în care
debitorul intră direct în faliment şi în consecinţă, se exclude desemnarea unui administrator judiciar.

În ceea ce priveşte înlocuirea lichidatorului, în practică s-a decis că nu constituie un motiv

temeinic pentru a fi înlocuit împrejurarea că sediul acestuia este situat la o distanţă de 70 km de
sediul debitorului87. Legiuitorul acordă posibilitatea desemnării în calitate de lichidator a
administratorului judiciar numit anterior de către judecătorul-sindic prin sentinţa de declanşare a
procedurii sau ales de către adunarea creditorilor. Lichidatorul judiciar, poate fi înlocuit în aceleaşi
condiţii ca şi administratorul judiciar. În practica judiciară s-a decis înlocuirea lichidatorului deoare
s-a reţinut că acesta a aplicat o cotă majorată (peste 8% cât stabilise judecătoru-sinidc) asupra

86
La cererea persoanei interesate, prejudiciul va fi acoperit de asigurator întrucât înainte de desemnare administratorul
judiciar trebuie să prezinte o poliţă de asigurare
87
Curtea de Apel Cluj, sectia contencios administrative, decizia nr. 224 din 27 martie 2001 citată din Ion Turcu,Legrea
procedurii insolvenţei,Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2011,p.196

55
veniturilor obţinute din lichidare, ceea ce generează neîncredere şi suspiciune cu privire la
activitatea desfăşurată88

2.4.2 Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată

în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea raportului amănunţit asupra cauzelor şi
împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi
imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, într-un termen stabilit de
judecătorul-sinidc, dar care nu va depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar,
dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judciar;

Acest raport, trebuie realizat numai în situaţia în care lichidatorul este desemnat în mod
direct în cadrul procedurii simplificate, el neavând această obligaţie atunci când raportul a fost
întocmit anterior de către administratorul judiciar.

b) conducerea activităţii debitorului;

Atribuţia de conducere se referă la efectuarea măsurilor de lichidare a averii debitorolui,

nicidecum întreprinderea de noi operaţiuni specifice obiectului de activitate al debitorului

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase

încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter
patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituitii unor cauze de
preferinţă, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor

Lichidatorul poate exercita calitate procesuală activă, în numele creditorilor, pentru a formula
şi susţine cereri de anulare de transferuri cu caracter patrimonial, în vederea aducerii la masa credală
a imobilelor înstrăinate sau închiriate de debitor cu prejudicierea creditorilor. 89 Titularul acţiunii nu
poate fi, în principiu, decât administratorul sau lichidatorul judiciar. Legea nu le impune această
obligaţie, lucru care reise şi din formularea folosită de legiuitor" administratorul/lichidatorul judiciar
poate introduce cerere la judecătorul-sindic pentru anularea cererilor". În măsura în care
administratorul sau lichidatorul judiciar nu intentează această acţiune, legea permite comiteului
creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa
credală să exercite o asemenea acţiune.
88
Curtea de Apel Bucureşti, s.a VI-a com.,decizia nr 1039/2004, în Practica judiciară 2003-2004 ,Ed. Wolters Kluwer,
p.318-320
89
C.A. Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, dec. nr. 441/R din 28 august 2009.

56
 d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzatoare
pentru consevarea lor
O primă măsura preventivă şi conservatorie ce se ia ca urmare a intrării în faliment o
constituie sigiliarea90 bunurilor debitorului. Această măsura cade în sarcina lichidatorului, iar actul
constatator îl constituie procesul verbal de aplicare a sigiliilor. Dacă are loc ruperea sigiliilor se
poate angaja răspunderea penală. Bunurile sigilate rămân în custodia lichidatorului care este cel care
urmează să asigure depozitarea acestora. Sun excluse de la punerea de sigilii: obiectele care vor
trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea materială sau pierderea din valoare,
registrele de contabilitae, cambiile şi alte titluri de valoare scadentă sau care urmează a fi scadente în
scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului care vor fi luate de
lichidator pentu a fi încasate sau conservate, numerarul pe care lichidatorul îl va depune în bancă în
contul averii debitorului.
e) denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
Anumite contracte sunt în favoarea debitorului, iar altele dimpotrivă , pot fi păgubitoare pentru
acesta şi, inidirect, pentru creditori. Lichidatorul judiciar, fiind reprezentant al debitorului trebuie să
acţioneze în aşa fel încât averea debitorului să aibă o valoare cât mai mare. Contractele în derulare
se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Clauzele prin care se desfiinţează contractele
în derulare, se decade din beneficiul termenului ori se declară exigibilitatea anticipată pentru
motivul deschiderii procedurii sunt nule. Scopul lichidatorului, este de a creşte la maximum valoarea
averii debitorului, având posibilitatea să menţină sau să denunţe orice contracte atât timp cât aceste
contracte nu vor fi executate în totalitate ori parţial de către părţile implicate.
f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea,
notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor precum şi
întocmirea tabelelor de creanţe;
Se vor verifica toate creanţele91 asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare născute după
data deschiderii procedurii sau al căror cuantum a fost verificat fată de programul de plată, sau faţă
de tabelul definitiv de creanţe.
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din trasnfer de
bunuri sau sume de bani efectutat de acesta înainte de deschiderea procedurii, încasarea
creanţelor, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor
debitorului, pentru acestea putând angaja avocaţi;
90
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondeţa comercială, arhivă, dispozitive de
stocare şi prelucrare a informaţiei, contracte şi orice alte bunuri care aparţin debitorului
91
Nu se vor verifica creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti şi cele constatate prin hotărâri arbitrale executorii

57
 Lichidatorul poate să intenteze orice fel de acţiune cu scopul de a recupera creanţele pe care
debitorul în insolvenţă le are faţă de alţi debitori ai săi, acţionând în cel mai scurt timp posibil.
h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii
debitorului şi vănzarea bunurilor debitorului şi descărcarea de datoriii, descărcarea
fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
În urma încasării plăţilor pe seama debitorului, lichidatorul are obligaţia să elibereze şi alte
acte de această natură. Lichidarea este operaţiunea de transformare în bani a bunurilor din activul
patrimonial al debitorului insolvent cu scopul stingerii creanţelor existente în pasivul patrimonial al
acestuia92. Lichidarea bunuriloe debitorului va fi efectuată de lichidator sub control judecătorului-
sindic. Cheltuielile pentru buna desfăşurare (expunere pe piaţă, cheltuielile de publicitae) , pentru
plata specialiştilor atunci cand lichidatorul considera că sprijinul acestora este necesar, vor fi
suportate de debitor. Lichidarea va începe după finalizarea de către lichidator a invenatului bunurilor
şi după depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual,
licitaţie publică93 sau negociere directă. Modalitatea de vânzare trebuie să fie aprobată de adunare
generală a creditorilor. Operaţiunile de descărcare de datorii,d escărcarea fidejusorilor, renuţarea la
garanţii reale, trebuie efectuate în profitul averii debitorului, cu aprobarea judecătorului-sindic
2.4.3 Atribuţii speciale ale lichidatorului judiciar.
Faţă de atribuţiile enumerate mai sus, lichidatorul judiciar îndeplineşte şi următoarele
atribuţii: a) în momentul în care primeşte hotărârea judecătorească privin deschiderea procedurii
falimentului, va deschide la o bancă a două conturi, unul în lei si altul în valută cu menţiunea "cont
tip instituţie de faliment" care vor fi exclusiv folosite în interesul procedurii. Virarea sumelor se face
la ordinul lichidatorului care va trbuii să comunice Băncii Naţionale a României informaţii despre
cele două conturi şi datele de identificare ale băncilor; b) va face inventarul instituţiilor de credit
debitoare şi va putea pune sigilii pe bunurile acesta cu excepţia celor care, potrivit legii nu se
sigilează; c) va angaja persoane de specialitate pentru îndeplinirea operaţiunilor bancare într-un
termen cât mai scurt si într-un mod cât mai corect, dat fiind faptul că o instituţie de credit, are
sucursale, agentii, puncte de lucru în toate oraşele iar lichidatorul nu ar putea să facă faţă singur; d)
va conduce activitatea instituţiei de credit,întrucât atribuţiile organelor de administrare şi conducere
se suspendă, va efectua operaţiuni în interesul instituţei de credit, va stabili noi rate ale dobânzilor

92
Lega 85/2014 privind procedura insolvenţă şi de insolventă are caracter special în raport cu cele cuprinde prin
intermediul dispoziţiilor cuprinse în actele normative referitoare la constituirea, organizarea şi funcţionarea persoanei
juridice.
93
Dacă bunurile sunt vândute prin licitaţie publică, publicitatea se va face şi prin afişare pe site-ul Uniunii Naţionale a
Practicienilor în insolvenţă din România

58
cu condiţia ca orice nivel al dobânzilor sa nu fie mai mid decât nivelul ultimei dobânzi de referinţa 94
comunicat de Banca Naţională a României; e-f) va menţine contractele necesare pentru derularea
procedurii falimentului, precum cele de locaţiune, energie şi altele specifice consumatorului
captivi95, şi le va desfiinţa pe cele care nu sunt utile falimentului. De asemenea el poate încheia
contracte noi specifice falimentului bancar ( tranzacţiile privind cumpărarea de active si asumarea de
pasive). Nu va putea încheia noi contracte de depozit pentru instituţia de credit aflată ăn faliment; g)
va anula acţiunile pentru constituirea de drepturi de prefetinţă sau transferuri de drepturi reale
realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor încheiate în anul anterior
deschiderii procedurii, cu persoane aflate într-o legătură specială cu instituţia de credit 96; h) prin
cumpărarea de active şi asumarea de pasive, lichidatorul judiciar trebuie să se ocupe şi de încasarea
creanţelor instituţiei de credit debitoare; i) lichidatorul judiciar este obligat să ia toate măsurile
necesare privind conturile în valută ale instituţiei de credit, deschise la alte instituţii de credit
corespunzătoare, care au ca principal scop notificarea stării de faliment în care se află instituţia; j)
lichidatorul judiciar va dispune lichidarea bunurilor debitorului pe calea licitaţiei publice sau prin
negociere directă în condiţiile dreptului comun, va întocmi un raport lunar referitor la derularea
operaţiunilor cu privire la procedura falimentului pe care îl va depune la dosarul cauzei şi transmis
Băncii Naţionale a României; k) va sesiza judecătorul-sindic cu orice problemă legală în legătura cu
procedura falimentului, va cere punctul de vedere al Băncii Naţionale cu privire la anumite
operaţiuni.

2.4.4 Sancţiuni

În orice stadiu al porcedurii, judecătorul-sindic poate înlocui lichidatorul. Înlocuirea se

face din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice. Astfel, cererea facută
de un singur creditor va fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active. 97 Deşi legea nu defineşte
noţiunea de motive temeinice, acestea vor fi stabilite de către judecătorul-sindic de la caz la caz. De
asemenea, temeinicia motivelor este dată de gravitatea pe care o prezintă fapta comisivă sau omisivă

94
Începând cu 8 ianuarie 2015, dobânda de referinţă a Bancii Naţionale este 2,5% potrivit circulare BNR nr. 1/2015
95
Prin consumator captiv, se întelege consumatorul care din motive economice sau tehnice nu îşi poate alege furnizorul.
96
Ordonanţa Guvernului nr.39/1996 privinf finanţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul
bancar,republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.587 din 19 august 2010, prevede la punctele 8-11 din "Lista
depozitelor negarantate" aceste persoane, si anume; 8) Depozite la instituţia de credit aparţinând, după caz,
administratorilor acesteia, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor, acţionarilor semnificativi; 9)
Depozitele deponenţilor cu statut similar celor de la pct. 8 în cadrul altor societăţi din grupul instituţiei de credit; 10)
Depozitele membrilor familiilor persoanelor fizice menţionate la pct. 8 şi 9, respectiv soţ/soţie, şi rudele şi afinii de
gradul întâi, precum şi ale terţelor persoane care acţionează în numele deponenţilor menţionaţi la pct. 8 şi 9; 11)
Depozitele la instituţia de credit ale companiilor din grupul din care face parte instituţia de credit
97
C.A. Constanţa, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, dec. civ. Nr. 603/COM/2009.

59
săvârşită de către lichidator.98 Se dispune înlocuirea lichidatorului de către judecătorul-sindic prin
încheiere motivată, pronunţată în Camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea lichidatorului şi a
comitetului creditorilor. Se poate dispune înlocuirea lichidatorului şi pentru motive care nu ţin
neapărat de unele fapte comisive sau omisive ale lichidatorului, ci de diverse condiţii care nu sunt
îndeplinite de lichidator, respectiv, pierderea acestei calităţi.99 S-a decis că poate constitui motiv
temeinic de înlocuire a lichidatorului neobţinerea autorizaţiei de mediu sau neîntreprinderea de
măsuri într-un termen rezonabil pentru evacuarea terţilor din activele falitei. 100 Un alt motiv temeinic
îl constituie trimiterea în judecată a lichidatorului pentru infracţiunea de înşelăciune. 101 Sancţiunile
prevăzute de lege pentru administratorul judiciar sunt aplicabile şi lichidatorului. Prima sancţiune
constă în refuzul nemotivat al numirii. Astfel, dacă un practician în insolvenţă desemnat în calitatea
de lichidator refuză numirea, el este obligat să notifice instanţei refuzul său în termen de 5 zile de la
comunicarea sentintei de numire. Dacă nu îşi motivează refuzul, judecătorul-sindic îl va sancţiona
pe lichidator cu o amendă cuprinsă între 500 şi 1000 lei. Amenda judiciară nu este singura sancţiune
aplicabilă administratorului judiciar, ea se poate cumula cu angajarea răspunderii civile dacă prin
fapta sa, administratorul judiciar, a cauzat un prejudiciu. În acest caz, la cererea părţii interesate,
judecătorul-sinidc, va putea să-l oblige pe administratorul judiciar la repararea prejudiciului.

Capitolul III. Alți participanți la procedura insolvenței

Secțiunea 1. Administratorul special

3.1.1 Noțiuni introductive

98
I.Ştefan, Înlocuirea lichidatorului în procedura falimentului, R.D.C. nr. 7-8/2005, p. 63.
99
A. Puşcaş, Înlocuirea administratorului judiciar şi a lichidatorului. Responsabilitatea acestora, în Revista Phoenix, nr.
5, Editura Coresi, Buucureşti, 2003, p. 12.
100
C.A. Alba Iulia, Secţia comercială, dec. com. nr. 453/2009.
101
C.A. Iaşi, Secţia comercială, dec. nr. 295/2008.

60
 Instituţia administratorului special a fost reglementată pentru prima dată în sistemul nostru
legislativ, în domeniul bancar, prin O.U.G nr.137/2001102 pentru modificarea şi completarea Legii
Bancare nr.58/1998, în prezent abrogată prin O.G.nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului. Ulterior, prin legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul
societăţilor de asigurare, instituţia administratorului special a fost introdusă şi în domeniul
asigurărilor. Legea defineşte administratorul special ca fiind „acea persoană desemnată de adunarea
generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în
procedură şi, atunci când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea să efectueze, în
numele şi pe contul acestuia, actele de administrare speciale”103.
Administratoul special si administratorul judiciar beneficiază de un regim juridic distinct,
administratorul special este ales de către adunarea acţionarilor sau a asociaţilor/membrilor
debitorului în schimb ce administratorul judiciar este ales de către creditori şi în mod excepţional de
către judecătorul-sindic. Administratorul special exercita activitatea de administrare doar în
procedura de reorganizare iar administratorul judiciar gestionează activitatea debitorului până este
înlocuit de lichidatorul judiciar. Dacă administrarea specială eşuează şi debitorul intră în faliment,
dar se ridica dreptul de administrare, administratorul special pierde dreptul de a gestiona activitatea
debitorului, pastrând totuşi, dreptul de reprezentare a acţionarilor sau a asociaţilor. Administratorul
special participă la procedura insolvenţei, fără a fi însă organ care aplică procedura104.
Administratorul special, nu se confundă nici cu administratorul interimar care este persoana
fizică sau juridică desemnată de Banca Naţională a României. De asemenea, nu se confundă cu
administratorii societăţilor prevăzute de legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, deoarece
acei administratori se supun şi dau socoteală aduării generale a acţionarilor, pe când administratorul
special îşi exercită atribuţiile sub supravegherea administratorului judiciar şi, implicit a
judecătorului-sindic.
3.1.2 Desemnarea administratorului special
Administratorul special, este ales de adunarea generală acţionarilor sau asociaţilor/membrilor
debitorului. În maxim 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul
/lichidatorul judiciar provizoriu, aceştia au obligaţia convocării adunării generale a
acţionarilor/asociaţilor sau membrii persoanelor juridice în vederea desemnării administratorului
judiciar. Administratorul special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică 105 principalul său

102
Publicată în Monitorul Oficial nr.671 din 24 octombrie 2001
103
Art. 5.pct 4 Codul insolvenţei
104
Art. 40 din Codul insolvenţei în alin .(1) prevede că: " organele care aplică procedura sunt:instanţele judecătoreşti,
judecătorul-sinidic, administratorul judiciar, lichidatorul judiciar.
105
Pentru o mai bună colaborare cu judecătorul-sinidc, îndeplinirea atribuţiilor, persoana juridică trebuie să işi
desemneze o persoană fizică ce se va preocupa de procedura insolvenţei a debitorului

61
scop fiind acela de a reprezenta interesele debitorului106. Iniţiativa convocării adunării generale a
asociaţilor/acţionarilor/ membrilor debitorului, aparţine practicianului în insolvenţă în raport cu
procedura care se află debitorul107. În ceea ce priveşte cvorumul, legea nu prevede o condiţie
specială, adunarea generală putând decide cu votul majorităţii acţionarilor/asociaţilor 108 . Sancţiunea
pentru nedesemnarea administratorului special sau neprezentarea la şedinţă are drept efect, ridicarea
dreptului de administrare al debitorului. Ca efect al desemnării administratorului special, atribuţiile
adunării generale a acţionarilor/asociaţilor/membrilor se suspendă. Relaţia dintre administratoul
special şi debitor respectiv adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor, este cea specifică
reprezentării.
Principalul efect al desemnării administratorului, constă în încetarea mandatului organelor
de administrare şi conducere ale debitorului insolvent, respectiv ridicarea dreptului de administrare
al debitorului.
3.1.3 Atribuţiile administratorului special
a) participă în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor ce au în
vedere anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei 2 ani
anteriori deschiderii procedurii, precum şi anularea constituirilor ori a transferurilor de
drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi
a valorii altor presaţii exercitate de către debitor prin acte prevăzute în mod expres de lege;
Administratorul special poate combate motivele pentru care se solicită anularea actelor,
poate propune şi să administreze probe, poate da lămuriri şi explicaţii judecătorului-sinidc, poate
formula contestaţii şi căi de atac.
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de lege;
Constesaţiile promovate de administratorul special pot privi atât cererea creditorilor sau a
altor persoane interesate de deschiderea procedurii, cât şi orice alte măsuri întrepinse de lichidatorul
judiciar/administratorul judiciar. Administratorul, are calitatea procesuală activă în exercitarea
apelului.109
c) propune un plan de reorganizare;
Administratorul special poate propune un plan de reorganizare însă numai cu aprobarea
adunării generale a asociaţilor/membrilor debitorului deoarece administratorul judiciar este cel care
gestionează averea debitorului. În articolul 132, din legea 85/2014 privind procedura de prevenirea a
insolvenţei şi de insolvenţă sunt prevăute persoanele care pot propune un plan de reorganizare,
106
R. Basraba, Administratorul special în procedura insolvenței, în revista Phoneix nr.23/2008, p.21
107
Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeş, Codul insolveţei comentat,Ed.Universul Juridic, Bucureşti
2014,p.159
108
Este vorba despre majoritatea celor prezenţi si nu de capital, este o majoritate în număr şi nu în capital pentru că
desemnarea administratorului nu este o cauză de modificare a debitorului pentru a se impune cvorumul cerut pentru
modificarea actelor constitutive-
109
Contestaţiile se vor rezolva după reglementările cuprinse în lege 85/2014 privind procedurade prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă, completate cu dispoziţiile cuprinse în Codul de procedura civilă.

62
enumerând pe: "administratorul judiciar, creditorii şi debitorii cu aprobarea adunării generale a
asociaţiilor/acţionarilor ". Înainte de a înregistra planul, administratorul special trebuie să prezinte
planul de reorganizare adunării generale a acţionarilor/asociaţilor pentru aprobare.

d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după

confirmarea planului, doar în situaţia în care debitorului nu i s-a ridicat dreptul de
administrare;

În exercitarea acestei atribuţii, există o situaţie premisă, şi anume aceea ca debitorului să

nu i se fi interzis dreptul de a îşi administra activitatea. Administratorul special, va gestiona
activitatea debitorului sub controlul şi îndrumarea administratorului judiciar, respectând măsurile
propuse în planul de reorganizare, însă procedurile şi condiţiile realizării ei vor fi înfăţişate în
secţiunile alocate reorganizării.110

e) participarea la inventare după intrarea în faliment

După ce debitorul intră în faliment, administratorul special va participa la inventarul realizat
asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, va primi raportul final şi bilanţul de închidere şi
va participa la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului final de
lichidare.

f) primeşte notificarea închiderii procedurii

După ridicarea dreptului de administrare al debitorului, atribuţiile administratorului special se
rezumă la apararea şi reprezentarea intereselor acţionarilor/asociaţilor membrilor debitorului, iar
drepturile debitorului sunt apărate de administratorul judiciar/lichidatorul judicar. Închiderea
procedurii se referă atât la închiderea procedurii reorganizării cât şi a procedurii falimentului.

Întrucât legea nu cuprinde o prevedere specială cu privire la înlocuirea administratorului

special, se consideră că acesta poate fi înlocuit tot de adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor,
judecătorul-sindic neputând decât pune în discuţia părţilor această chestiune.111

3.1.4 Remneraţia administratorului special

În ceea ce priveşte remunerarea administratorul special, aceasta este suportată de
asociaţi/acţionari.112 În practică, remuneraţia administratorului special este plătită ca un salariu, fiind
purtător de impozite şi contribuţii la asigurările sociale sau la asigurările de sănătate, reprezetând o
110
Codul insolvenţei comentat,Prof.univ.dr. Stanciu. D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeş, Ed. Universul
Juidic, Bucureşti, 2014, p.164
111
Cărpenaru, Stanciu D., Tratat de drept comercial român, editura Universul juridic, Bucureşti, 2012, p-99
112
E. Tănăsică, Reorganizare judiciară-o șansă acordată debitorului aflat în insolvență, Editura Hamangiu,
București,2008 p. 99.

63
cheltuială în plus asupra fondurilor debitorului, şi aşa limitate,care ar trebui să fie reorientate spre
cheltuielile de procedură, redresare şi, în final distribuţie. În baza acestui argument, în doctrină a fost
exprimată ideea desemnării unui practician în însolvenţă pntru ocuparea acestei funcţii, remuneraţia
sa fiind achitată din fondul de lichidare.

Secțiunea 2. Creditorii

Creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei au calitatea de participanţi

procedurali. Această calitate se manifestă în următoarele două feluri: creditorii pot să-şi reprezinte
drepturile în mod individual, în condiţii concursuale şi egalitare ori pot decide să fie membrii ai unei
colectivităţi organizate, cum sunt adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor.113

Conform punctului 19, art.5 din Codul insolvenţei, "creditorul îndreptăţit să participe la
procedura, este acel titular al unui drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o
cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile
reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca
urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedura,
precum şi prin închiderea procedurii; au calitatea de creditoi, fără a depune personal declaraţiile de
creanţă, salariaţii debitorului". Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei este reprezentat prin
colectivităţile organizate create de creditori în scopul exercitării drepturilor incidente deschiderii
procedurii. Astfel, controlul de oportunitate al deciziilor manageriale, numirea administratorului
judiciar, votul asupra planului de reorganizare, se exercită colectiv şi organizat de către creditori prin
adunarea creditorilor sau, după caz, prin comitetetul creditorilor.

Secțiunea 3. Adunarea creditorilor

3.3.1 Noțiuni introductive

Adunarea generală a creditorilor va fi compusă din toţi creditorii debitorului114 precum şi din
creditorii care au depus cerere de admitere a creanţei, indiferent că cererea a fost formulată de un
creditor sau debitor îndreptăţit să participe la procedură. De asemnea, vor face parte din adunarea
creditorilor şi creditorii identificaţi de administratorul judiciar înscrişi în tabelul preliminar.

113
Popa Sorana, Drept Comercial, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 467
114
Este vorba despre acei debitori înscrişi în lista depusă de debitor atunci când procedura insolvenţei este declanşată la
cererea acestuia.

64
 Adunarea creditorilor va fi convocată de către administratorul sau lichidatorul judiciar ori de
cate ori este necesar, însă nu este exclus, ca judecătorul-sindic în virtutea rolului său activ să
convoace adunarea creditorilor ori de căte ori este necesar. 115 Convocarea adunării poate fi
convocată şi de comitetul creditorilor sau de creditorii care deţin creanţe în valoare de cel puţin 30%
din cuantumul total al acestora. Convocarea adunării creditorilor se realizează prin publicarea în BPI
cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei si trebuie să cuprindă ordinea de zi. S-a decis că, dacă
administratorul judiciar sau lichidatorul au publicat convocarea adunării creditorilor în Buletinul
procedurilor de insolvenţă cu mai puţin de 5 zile înainte de data fixată pentru ţinerea acesteia, nu
este constituit un caz de nelegalitate care să ducă la anularea hotărârii adoptate la şedinţa acelei
adunări.116. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile înainte de data la care trebuia efectuată
publicarea. Sancţiunea deliberării asupra unor chestiuni necuprinse în convocare este nulitatea
relativă întrucât se ocroteşte un interes particular (al creditorilor) Nulitatea nu se aplică atunci când
la şedinţă participă titularii tutor creanţelor.

Creditorii, pot fi reprezentaţi în şedinţă prin mandatarii speciali. Procura trebuie să fie
specială, adică va fi dată expres în vederea participării la şedinţă creditorilor. Însă , în practică, s-a
decis ca se poate primi un înscris în cadrul adunării creditorilor şi acesta ar trebui luat în seamă de
către judecătorul-sindic chiar dacă persoana ce a depus înscrisul nu avea o procură specială pentru
adunarea creditorilor respectivi.117 La şedinţa adunării creditorilor va putea participa şi un
reprezentant al debitorului dar va avea drept de vot numai pentru creanţele izvorâte din raporturile
de muncă. Legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă renunţă la
formalismul consacrat în vechea reglementare ( Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei ,în
prezent abrogată de legea 85/2014) în sensul că a înlăturat obligaţia de trimitere a scrisorii cu 5 zile
înainte de şedinţă, recunoscând creditorilor dreptul de a vota prin corespondenţă. În doctrină, s-a pus
problema calificării tacerii creditorilor care nu au participat la şedinţă şi nu şi-au exprimat votul prin
corespondenţă. Într-o opinie, s-a susţinut că tăcrea creditorului care nu îşi exprimă poziţia desi o
putea face prin votul prin corespondenţă valorează un vot în favoarea punctelor de pe ordinea de
zi.118. Într-o altă oprinie, teza conform căruia tacerea are valoare în favoarea propunerii înscrise pe
ordinea de zi este discutabilă, în absenţa unei prezumţii legale119. În aceaşi idee, în practica judiciară

115
Această atribuţie a judecătorului-sindic este prevăzută şi în Codul insolvenţei , la art. 45 , alin. (1) lit. p , care prevede
că " dispune convocarea adunării creditorilor , cu o anumită ordine de zi".
116
C.A. Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, dec. nr. 849 din 19 iunie 2008.
117
Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 375/2006, în I. Adam, C.N. Savu, p.174
118
I. Adam, C.N Savu , Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti ,2006
119
Stanciu. D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeş, Codul insolveţei comentat, Ed.Universul Juridic,
Bucureşti,2014, p.147

65
s-a decis că lipsa creditorilor chirografari de la termenul de votare a planului şi faptul ca nu şi-au
exprimat în scris votul nu se poate interpreta că acesta a fost în favoarea planului120

În ceea ce priveşte anularea hotărârilor adunării creditorilor, competenţa soluţionării cererii

de desfiinţare revine judecătorului-sindic care poate desfiinţa această hotărâre doar pentru motive de
nelegalitate. Se recunoaşte legitimare procesuală activă numai creditorilor care au lipsit motivat de
la şedinţă sau au fost prezenţi dar au votat împotriva adopătii hotărârii şi au cerut să se consemneze
împotrivirea lor în procesul- verbal, ori a căror voturi nu au fost reţinute în procesul-verbal al
şedinţei. . O decizie importantă în acest sens este dată de instanţele din judeţul Iaşi, prin care s-a
stauat că doar creditorii sunt îndreptăţiţi să conteste hotărârile adunării generale, alţi participanţi
(cum ar fi cazul administratorului judiciar sau al administratorului special) neavând această
prerogativă.121 Creditorii care au lipsit motivat trebuie să dovedească motivul absenţei lor. Deşi legea
nu prevede, motivul absenţei trebuie să fie întemeiat pe o împiedicare serioasă, temeinicia motivelor
invocate fiind apreciată de judecătorul-sindic odată cu verificarea calităţii procesuale şi a legitimării
necesare pentru a uza calea de atac. Creditorul care a fost prezent sau reprezentant pentru a formula
cere de anulare a hotărârii trebuia să depună toată diligenţa pentru a se consemna poziţia în procesul
verbal nefiind suficienta doar împotrivirea lui în ceea ce priveşte hotărârea. Cererea de anulare, va di
depusă la dosarul cauzei, în termen de 5 zile de la data publicării procesului-verbal în BPI şi va fi
soluţionată în cameră de consiliu cu citarea părţilor.

Cu privire la cvorumul şedinţelor adunării creditorilor, cu excepţia situaţiei în care legea cere
o majoritate specială, şedinţele creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe care reprezintă cel
puţin 30% din valoarea totală a creanţelor. 122 Cerinţele cvorumul şi a majorităţii nu se raportează la
numărul creanţelor ci la valoarea acestora. Pentru a fi luate în calcul, creanţele trebuie să fie cuprinse
şi acceptate în tabelul preliminar, tabelul defintiv consolidat, în planul de reorganizare, în funcţie de
stadiul procedurii în care se află debitorul.

Cu titlu de noutate, se reglementează problema creanţelor reţinute ca efect al vicierii votului

şi situaţia creanţelor stinse pe parcursul procedurii. În ceea ce priveşte vicierea votului, soluţia
depinde de ponderea votului în adoptarea hotărârii. Mai exact, daca votul viciat nu influenţează
hotărârea, aceasta rămâne valabilă şi îşi produce efectele specifice, numai dacă rezultatul ar fi

120
Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 375/ 2006 în I. Adam ,C.N. Savu, Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi
explicaţii, Ed. C.H.Beck Bucureşti 2006
121
Trib Iaşi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, sent. com. nr. 465/S/2008.
122
La calculul acestui procent, se iau în calcul şi voturile prin corespondenţă.

66
diferit, judecătorul-sindic ar fi putut dispune desfiinţarea parţială sau totală a actelor sau
operaţiunilor exercitate în temeiul hotărârii respective.

3.3.2 Atribuții speciale ale adunării creditorilor

La atribuțiile adunării creditorilor specifice falimetului debitorului din dreptul comun se

adaugă apropbarea tranzacțiilor de cumpărare de active și asumarea de pasive 123. Cea de a doua
atribuție suplimentară a adunării creditorilor privește apropbarea raportului asupra cauzelor și
împrejurărilo care au dus la apariția falimentului debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-
ar fi imputabile. Acest raport constituie fundamentul tragerii la răspundere a persoanelor care au
cauzat starea de insolvență a instituției.

3.3.3 Comitetul creditorilor şi preşedintele acestora

Comitetul creditorilor este format din 3-5 creditori124, dintre creditorii cu creanţe garantate,
bugetare şi chirografare cele mai mari având un rol de consiliere dând recomandări în procesul de
luare a deciziilor.Judecătorul-sindic va desemna comitetul creditorilor iar la propunerea acestora va
desemna şi un preşedinte al comitetului creditorilor.Dacă se numeşte un preşedinte, comitetul
creditorilor va fi citat prin preşedinte.125 Comitetul creditorilor nu beneficiază de personalitate
juridică , nu dispune de un sediu propriu şi, în consecinţă, nu poate fi citat decât prin intermediul
preşedintelui sau a oricărui membru, după caz. Dacă există un singur creditor în cauză atribuţiile si
prerogativele procesuale vor fi exercitate de către acesta.

Comitetul creditorilor, se va întruni lunar, la cererea administratorului judiciar sau a

lichidatorului judiciar ori a cel puţin unuia dintre membrii săi. Locul de întâlnire va fi stabilit de
adunrea creditorilor. Comunicarea şi votul se vor putea realiza prin orice mijloc care asigură
transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia. La deliberare, vor fi prezenţi şi
adiministratorul judiciar sau lichidatorul judiciar însă nu au drept de vot. Hotărârile se iau cu
majoritate simplă din numărul celor prezenţi126. Se poate observa că spre deosebire de adunarea

123
Prin tranzacționarea de active și asumarea de pasive se înțelege acea modalitate prin care o instituție de credit cu o
situație financiară bună achiziționează, parțial sau total, activele instituției de credit debitoare și își asumă, parțial sau
total pasivele acesteia, inclunzând totalitatea depozitelor garantate.
124
Numărul acestora s-a modificat prin O.U.G. nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea legii 85/2006 privind
procedura insolveţei publicată în Monitorul Oficial,Partea I.nr. 792 din 26/11/2008, anterior modificării fiind de 3-7
creditori.
125
Daca nu este numit un preşedinte , creditorii vor fi citaţi prin oricare dintre membrii comitetului,
126
Membrii comitetului creditorilor care se află în conflict sunt obligaţi să se abţină de la vot.

67
creditorilo unde întâlnim majoritate de creanţe, la comiteul creditorilor se prevede majoritatea de
persoane. Hotărârile vor fi consemnate în procesul-verbal de şedinţă al comitetul creditorilor.

Creditorii pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de comitet la judecătorul-sindic, în

termen de 5 zile de la publicarea procesului verbal în BPI. Creditorul care manifestă pasivitate prin
neparticiparea la şedinţe, mai precis prin neexprimarea votului în cadrul şedinţelor, precum şi
creditorul care votează în situaţiile în conflict de interese va fi exclus din comitet. Înlocuirea acestui
creditor va fi dispusă de judecătorul-sindic.

3.3.4 Atribuţiile comitetului creditorilor

a) analizează activul debitorului şi face recomandări adunării creditorilor cu privire la

continuarea activiăţii şi la planurile de reorganizare;

Creditorii sunt îndreptăţiţi să realizeze un plan de reorganizare, pe baza informaţiilor

furnizate de către comitetul creditorilor. Pentru a propune un plan viabil trebuie să dispună de date şi
informaţii cu privire la situaţia econimica a debitorului si a averii acestuia. Planurile de reorganizare
indiferent de cine sunt realizae sunt supuse acceptări de către creditori pentru ca aceştia să se
pronunţe asupra acceptării sau neaceptării planului, pentru a-şi îndeplini această atribuţie, creditorii
au nevoie să cunoască, cu exactitate starea patrmonială a debitorului.

b) să negoiceze cu administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar care dorește să fie

desemnat de către creditori în dosar în conditiile numirii;

Administratorul sau lichidatorul judiciar este desmenat de către creditori si în mod

excepțional de către judecătorul-sindic. Desmenarea administratorului/lichidatorului judiciar de
către judecătorul-sindic are caracter provizoriu pentru că aceștia trebuie să fie confirmați de către
adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor poate negocia toate aspectele specifice administrării sau
lichidării, după caz cu practicienii în insolvență, inclusiv onorariul cuvenit și modalitatea de plată,
care vor fi supuse confirmării judecătorului-sindic.

c) să ia cunoștiință de rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de

lichidatorul judiciar, să le analizeze și, dacă este cazul, să formuleze contestații la acestea;

Cu toate că administratorul sau lichidatorul judiciar își desfășoară activitatea sub controlul
judecătorului-sindic, creditorii sunt cei mai interesați de operațiunile realizate în cadrul procedurii,
motiv pentru care legea le oferă posibilitatea să analizeze rapoartele întocmite de
amdinistratorul/lichidatorul judiciar. Aceste rapoarte conțin în principiu, descrierea situației
68
patrimoniale a debitorului și operațiunile efectuate pe parcursul procedurii. Dacă sunt constatate
neregularități cu ocazia consultării rapoartelor întocmite, în cazul în care consideră că este necesar
formulează contestații127. Constesațiile vor fi soluționate de judecătorul-sindic. Constestațiile vor fi
gestionate din punct de vedere procesual de către președintele comitetului creditorilor.

d) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind

măsurile luate de administratorul sau lichidatorul judiciar și efectele acestora și să propuna
motivat și alte măsuri;

Creditorii trebuie să fie cei mai interesați cu privire la soarta debitorului si trebuie să
manifeste interes maxim cu privire la situația acestuia. În privința acestui aspect, creditorii sunt
obligați să întocmească rapoarte cu privire la măsurile luate de administratorul judiciar sau de
lichidatorul judiciar și dacă consideră de cuviință să propună și alte măsuri.

e) să solicite ridicarea dreptului de administrate a debitorului

Dacă constată ca păstrarea de către debitorul a dreptului de administrare este păguboasă

pentru creditori, creidorii pot adresa oricând judecătorului-sindic o cerere prin cre solicită ridicarea
dreptului de administrare. Cererea de ridicare se întemiază fie pe lipsa posibilității unui plan rațional
de activitate fie pe pierderile contiunue din averea debitorului.

f) să introducă acțiuni pentru anularea unor acte sau operațiuni frauduloase, făcute de
debitor în dauna creditorilor, atunci când aceste acțiuni nu au fost introduse de
administratorul judiciar ori lichidatorul judiciar

Introducrea cererilor de către creditori are un caracter subsidiar, acestea putând fi formulate
numai în situația în care administratorul sau lichidatorul judiciar râmân în pasivitate. În practică , s-a
decis că autorizarea introducerii acțiunii de către comitetul creditorilor nu reprezintă din partea
judecătorului-sindic o avizare formală, de principiu, judecătorul-sindic se va pronunța asupra cererii
în situația în care a fost sesizat efectiv prin depunerea acesteia la dosar128

3.3.5 Creditorii care nu au calitatea de participant la procedură

Toate aceste drepturi sunt condiţionate de prezenţa pe tabelul preliminar de creanţe şi mai
apoi de tabelul definitiv de creanţe, aşa cum rezultă şi din definiţia dată de lege în art5 pct. 19.
Rezultă aşadar că un creditor care a formulat o cerere de înregistrare a creanţei nu dobândeşte
127
Comitetul creditorilor are legitimare procesuală activă în formularea contesațiilor și nu adunarea creditorilor
128
Curtea de Apel București, s.a VI-a com., dec. nr.689 din 20 aprilie 2007 , Culegere de pratică judiciară, vol II, Ed.
Wolters Kluwer

69
calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură până la definitivarea tabelului de creanţe,
chiar dacă creanţa sa nu a fost contestată. Singurele drepturi de care se bucură creditorii în perioada
de timp până la definitivarea tabelului de creanţe sunt: dreptul de a formula cerere de înregistrare a
creanţei, dreptul de a contesta decizia administratorului judiciar sau a lichidatorului de a refuza
înregistrarea creanţei sau de a înregistra doar parţial creanţa sau fără garanţii, dreptul de a contesta
alte creanţe.

Nu sunt creditori îndreptăţiţi să participe la procedură:

 creditorii care nu şi-au declarat în termen legal creanţa contra debitorului, astfel
creditorii care nu s-au înscris în masa credală până la expirarea perioadei de înregistrare a
declaraţiilor de creanţă rămân străini de procedură, neputând să îşi recupereze creanţa până la
închiderea procedurii şi aceasta doar în cazul în care debitorul nu a fost radiat, suportând şi
eventualitatea prescripţiei creanţei. În această categorie sunt incluşi creditorii titulari ai unor creanţe
născute dupa deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în faza de observaţie sau în faza de
reorganizare, care nu pot decât aştepta o soluţie care, cum este cea a falimentului, să îi puna într-o
poziţie privilegiată şi să îşi poată recupera creanţă. Mai menţionăm că aceşti creditori pot numai
sesiza administratorul judiciar în legătură cu creanţa lor, legea neacordându-le dreptul de a vota
asupra unui plan de reorganizare, de a face parte din comitetul creditorilor, de a vota cu privire la
conduita viitoare a debitorului, aceştia având, practice, un rol de spectatori la procedură.129
 creditorii a căror creanţe au fost contestate şi nu au fost trecute în tabelul creanţelor,
până la soluţionarea contestaţiei el devenind un pretins creditor. Dacă, însă, creanţa a fost admisă în
tabel şi apoi s-a formulat o contestaţie împotriva creanţei, creditorul nu este considerat pretins
creditor, ci creditor contestat. Acesta din urmă îşi păstrează calitatea de participant propriu-zis la
procedura insolvenţei (precum şi toate drepturile şi obligaţiile aferente), argumentul fiind că în
primă fază a reuşit să facă dovada creanţei sale. Aşadar, rezultă că nu orice creditor contestat este şi
străin de procedură.
Aceste categorii de creditori nu beneficiază de drepturile aferente creditorilor îndreptăţiţi să
participe la procedură şi nici nu le incumbă obligaţiile ce decurg din această calitate.

129
M. Deaconu, ” Drepturile” creditorilor titulari de creanţe născute după deschiderea procedurii de insolvenţă, în faza
de observaţie sau în faza de reorganizare, în Revista Phoenix, nr. 38, editura Coresi, Bucureşti, 2011, p. 15.

70
 Capitolul IV. Drept comparat

Legislația italiană, consacră calitatea de organ al procedurii curatorului (il curatore), care
poate fi numai o persoană fizică, având principala atribuție administrarea bunurilor falitului sub
conducerea judecătorului delegat. În calitate de auxiliar al justiției, el este considerat că exercită o
funcție publică130. pe lângă creditori şi debitori, mai poate introduce cererea de deschidere a
procedurii falimentului şi Ministerul Public. Acesta poate cere deschiderea procedurii când
insolvenţa apare în timpul unui proces penal sau când este sesizată de un judecător în timpul unui
proces civil.

În ceea ce priveşte competenţa instanţelor, competent din punct de vedere material este
tribunalul. Competenţa teritorială aparţine tribunalului unde debitorul îşi are sediul companiei.
Astfel, tribunalul şi, implicit, judecătorul delegat va fi competent şi în privinţa acţiunilor ce derivă
din acţiunea prncipală, indiferent de valoarea lor.Asemeni judecătorului-sindic, şi judecătorul
delegat din procedura italiană are tot competenţa de a controla regularitatea procedurii.131

Hotărârea prin care s-a pronunţat deschiderea procedurii poate fi atacată cu apel la Curtea de
Apel. Observăm, aşadar, că legislaţia română, prin modificările efectuate odată cu introducerea
Noului Cod de procedură civilă este în concordanţă cu legislaţiile din vestul Europei. Ca şi
deosebire între legislaţia româna şi cea italiană menţionăm că în legislaţia italiană se regăseşte şi un
al treilea grad de jurisdicţie în materia insolvenţei şi falimentului, hotărârea putând fi atacată şi cu
recurs.

În ceea ce priveşte atribuţiile judecătorului delegat în legislaţia italiană, se remarcă faptul că

acesta are, la fel ca şi judecătorul-sindic din legislaţia noastră, doar atribute de control, atribuţiile
130
Turcu Ion, Tratat de insolvență, Ed. C.H. Beck, București 2006, p.348
131
http://europa.eu/youreurope/business/exit-strategy/handling-bankruptcy-and-starting-afresh/italy/index_en.htm
accesat la data de 08.04.2015

71
manageriale revenind curatorului. Acesta din urmă este desemnat odată cu hotărârea de faliment şi
poate fi un avocat sau persoane care au o reputaţie în materie comercială. Curatorul trebuie să
accepte numire făcută de judecătorul delegat în două zile de la comunicarea hotărârii. Curatorul are
atribuţiile de administrare ale patrimoniului debitorului şi îşi îndeplineşte toate sarcinile sub
supravegherea judecatorului delegat şi a comitetului creditorilor. Curatorul poate fi oricând revocat
din funcţie de către judecătorul delegat sau la propunerea comitetului creditorilor.

Comitetul creditorilor, ca şi în legislaţia română, este desemnat de către judecătorul delegat

şi este format din 3-5 membri care să reprezinte creditorii atât cantitativ, cât şi calitativ. Aşa cum
rezultă din cele prezentate, atribuţiile comitetului creditorilor sunt de control a activităţii
curatorului.132

Sistemul francez constituie un important izvor pentru legislatia din România. Legislația
franceză prevede că tribunalul comercial desemnează un mandatar judiciar, care în procedura de
reorganizare judciară se numește reprezentantul creditorilor, iar în procedura de lichidare se numește
lichidator. El este ales de pe lista Curții de Apel. Profesiunea de mandatar judiciar se exercită cu titlu
exclusiv, fiind incompatbilă cu orice altă funcție sau profesie 133. Ca o diferenţă notabilă între
legislaţia din ţara noastră şi cea franceză menţionăm că instituţia adunarea creditorilor, reglementată
de legislaţia română, nu se regăseşte şi în dreptul francez. Puterea de a acţiona în numele şi interesul
creditorilor este oferită de instanţele judecătoreşti unui reprezentant al creditorilor, desemnat de
tribunal. Acesta este singurul abilitat să acţioneze atât în interesul colectiv al creditorilor, cât şi în
interesul individual al acestora. Astfel, acesta va avea toate atribuţiile de administrare a companiei în
perioada de reorganizare, precum şi obligaţia de a concepe un plan de reorganizare. De asemenea,
administratorul are obligaţia de a prezenta rapoarte instanţei cu modul în care decurge reorganizarea
societăţii.

În Marea Britanie procedurile privind insolvenţa sunt conduse în mare parte din afara
instanţelor. Astfel, practicienii în insolvenţă sunt cei care vor conduce compania în locul fostei
administraţii. Aceştia joacă un rol foarte important, indiferent de felul procedurii aplicate, ţinând
cont că în majoritatea procedurilor implicarea instanţei este redusă doar la admiterea cererii de
deschidere a procedurii. Responsabilitatea asumată de către practicieni este una imensă, având
printre atribuţii reorganizarea societăţii sau vânzarea bunurilor societăţii pentru a satisface creditorii.

132
http://www.entietribunali.kataweb.it/system/files/66/original/legge%20fallimentare.pdf accesat la data de 10.04.2015
133
Turcu Ion, Tratat de insolvență, Ed. Ch Beck, București 2006, p.349

72
 În procedura falimentului, dacă nu este numit un practician în insolvenţă, responsabil va fi
un membru al al instanţei. Acesta are îndatorirea de a administra societatea în timpul falimentului şi
de a proteja bunurile debitorului de la data emiterii ordinului de intrare în faliment. De asemenea, el
va acţiona şi ca un mandatar dacă un practician în insolvenţă nu va fi numit. Printre alte atribuţii pe
care acest responsabil134 le are se numără anunţarea altor persoane (bănci, companii de asigurare,
avocaţi, proprietari, etc.) despre intrarea în faliment a debitorului în vederea obţinerii de informaţii
privind bunurile pe care acesta din urmă le deţine. De asemenea, el trebuie să întocmească un raport
cu privire la modul de administrare a societăţii şi să stabilească dacă debitorul sau administraţia sa
are vreo culpă pentru intrarea în faliment. Acest raport trebuie comunicat instanţei şi creditorilor.135

Deşi implicarea instanţelor este redusă, uneori nefiind necesară nici măcar aprobarea pentru
deschiderea procedurii, trebuie să menţionăm că tribunalul regional este cel competent material să se
ocupe de procedurile privind insolvenţa.136 În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta este
dată de locul unde debitorul locuieşte (în cazul persoanelor fizice) sau sediul unde desfăşoară
comerţul (în cazul persoanelor juridice).

Legea germană reglementează statutul juridic al administratorului. El poate fi numai o

persoană fizică, experimentată și calificată, numită de tribunal sau de adunarea creditorilor și care
acționează sub controlul tribunalului. Această instanță il poate sancționa cu amendă și îl poate
revoca pentru motiv grav137.

Legislaţia germană prevede că instanţa competentă din punct de vedere material să

soluţioneze cererea privind deschiderea procedurii este tribunalul de insolvenţă. Acesta este un
tribunal local care ţine de un tribunal regional. Din punct de vedere teritorial, este competent
tribunalul unde debitorul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea. 138 Observăm aşadar o deosebire
între regulile de competenţă din ţara noastră, unde competenţa teritorială este determinată de sediul
debitorului înregistrat în Registrul comerţului, şi legislaţia germană, unde competenţa teritorială este
determinată de locul unde debitorul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea. Cererea de deschidere
a procedurii poate fi introdusă fie de debitor, fie de creditori. De asemenea, în cadrul societăţilor fără
personalitate juridică şi lichidatorii pot introduce o cerer de deschidere a procedurii insolvenţei.

134
Denumirea în engleză este de official receiver.
135
http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/
+/http://www.insolvency.gov.uk/pdfs/guidanceleafletspdf/guidetobankruptcy.pdf accesat la data de 07.06.2015
136
În Londra competent material este High Court.
137
Ion Turcu, Tratat de insolvență, Ed Ch. Beck, București, 2006, p.349
138
http://europa.eu/youreurope/business/exit-strategy/handling-bankruptcy-and-starting-afresh/germany/index_en.htm
accesat la data de 14.05.2015

73
Pentru a evita fraudarea procedurii, curtea va numi un administrator provizoriu, precum şi un
comitet al creditorilor. Administratorul provizoriu va avea dreptul de administrare şi dispoziţie
asupra bunurilor debitorului. Printre atribuţiile administratorului provizoriu se numară: conservarea
si sigilarea bunurilor debitorului, verificarea dacă bunurile debitorului vor acoperi costurile
procedurii insolvenţei, verificarea registrelor şi documentelor debitorului.139

Concluzii

Din cele prezentate, cred că prima concluzie care se trage este de ordin legislativ. De
asemenea, trebuie să avem în vedere și ultimile modificări legislative aprăute în țara noastră, în
special legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În continuare voi evidenția cele mai importante schimbări pe care le-a adus legea 85/2014. O
modificare importantă o constituie valoarea-prag (cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi
introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă) este de 40.000 lei (faţă de 45.000 lei, în
Legea 85/2006), iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

În ceea ce privește competența instanțelor judecătorești pentru soluționarea cererii de

deschidere a procedurii de insolvență spre deosebire de vechea lege, unde competența aparținea
tribunlaului în circumpscripția căruia își avea sediul debitorul, noua lege vine cu o completare,
arătând în articolul 41 alin.1, competența pentru soluționarea cererii de deschidere a procedurii va
aparține tribunalului în a cărui circumpscripție și-a avut sediul principal debitorul timp de cel puțin
6 luni înaintea introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Sunt schimbări și în ceea
privește termenul în care creditorul poate să formuleze cerere de deschidere procedurii de
insolvență, noul termen fiind de 60 de zile și nu de 90 ca în vechea reglementare.

De asemenea, potrivit noii legi a insolvenței, administratorul judiciar are atribuții mai clare de
acum înainte, în sensul că se menționează expres care sunt responsabilitățile sale. De exemplu, nici
o plată nu se va putea face de către debitorul aflată în insolvență, fără a fi avizată de către
administratorul judiciar

Noua lege aduce noi obligatii și pentru administratorul judiciar și judecatorul-sindic. In

conformitate cu art. 59 alin. 1 si 3, administratorul judiciar va depune lunar rapoarte ale situatiei si a
modului in care si-a desfasurat activitatea. La fiecare 120 de zile, judecatorul-sindic va analiza si se

139
www.insol-europe.org/download/file_/7235 accesat la data de 14.05.2015

74
va pronunta legat de stadiul de desfasurare a procedurii. Totodata, daca vechea lege nu stabilea un
termen fix pentru inventarierea bunurilor debitorului, prin art. 101 al legii 85/2014 administratorul
judiciar are obligatia de a inventaria bunurile debitorului in interiorul unui termen fix de 60 de zile,
care incepe sa curga de la data deschiderii procedurii insolventei.

Anularea actelor frauduloase, reglementata in art. 80 al legii vechi, a suferit modificari cu privire la
termene. Conform art. 117, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar poate introduce la
judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului

Consider că cele mai importante și benefice schimbări îl vizează pe creditor, noua lege
urmărește să îl protejeze pe acesta de acțiunile debitorului de rea credință. În conscecință, pentru a
pune capăt abuzurilor venite din partea debitorului care prelungea foarte mult perioada de
observație, în prezent li se impune obligația ca în termen de 1 an să întocmească un plan de
reorganizare. De asemenea, planul de reorganizare se votează nu doar de majoritatea claselor de
debitori dar și de creditorii care dețin cel puțin 30% din totalul masei credale. Prin noua lege s-a
reglementat și testul creditorului privat, adica acea situație în care statul, în perioada de observație,
verifica daca poate reduce datoria debitorului.

În ceea ce privește participanții la procedura insolvenței, legea 85/2014 pune capăt

controverselor în legătura cu organele care aplică procedura și cu cei care participă la procedura
insolvenței. Se păstrează ideea confrom căreia debitorul nu participă întrucăt nu existe reglementare
expresă în acest mod. Debitorul este reprezentat în procedura de administratorul judiciar/special
respectiv lichidatorul judiciar.

În ceea ce priveşte instanţele judecătoreşti, am observat rolul important pe care acestea îl

au, acela de a aplica procedura. De asemenea, este de remarcat noutatea adusa de Legea nr.76/2012
de punere în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, care înlocuieşte calea de atac a recursului cu
cea a apelului. Judecătorul-sindic exercită o funcţie publică, de interes general, în îndeplinirea
calităţilor sale, actionând în calitate de magistrat şi nu ca reprezentant al debitorului sau al
creditorilor, ceea ce conferă actelor sale caracter de obligativitate pentru toate părţile imiplicate în
procedură. El este singurul dintre toţi participanţii care este dezinteresat în cadrul procedurii,
administrând dosarul de insolvenţă în calitatea de reprezentant al puterii judecătoreşti, toţi ceilalţi
participanţi urmărind anumite interese personale(achizitonarea de bunuri la preţuri cât mai
avantajoase bunuri din patrimonial debitorului,de a-şi realiza creanţele deţinute faţă de debitor).

75
 Administratorul judiciar, ” turnul de control al procedurii insolvenței”, așa cum mai este
numit în doctrină, Indiferent de modalitatea de desemnare, de către judecătorul-sinidic sau de către
creditori, practicianul în insolventă îndeplineşte funcţia de reprezentant al justiţiei întrucât apără şi
reprezintă nu numai interesele debitorului şi ale creditorilor dar, alături de judecătorul-sindic, oferă
garanţia respectării prevederilor legale. Ca natură juridică, se aseamană cu cea realizată în baza unui
contract de mandat anumite deosebiri pe care le-am tratat in lucrarea de față. Alături de instanţele
judecătoreşti, judecătorul-sindic şi administratorul judiciar, lichidatorul judiciar face şi el parte din
categoria organelor care aplică procedura insolvenţei. Lichidatorul, poate fi o persoană fizică sau o
persoană juridică, desemnată din rândul practicienillor în insolvenţă cu respectarea condiţiilor
specifice administratorului judiciar.

În legătură cu ceilalti participanți la procedura insolvenței, administartorul special, are la

râdnul său îndatorirea de a reprezenta interesele debitorului și este ales de către adunarea generală a
acționarilor/asociaților. Principalul efect al desemnării administratorului, constă în încetarea
mandatului organelor de administrare şi conducere ale debitorului insolvent, respectiv ridicarea
dreptului de administrare al debitorului. Creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei
au calitatea de participanţi procedurali. Această calitate se manifestă în următoarele două feluri:
creditorii pot să-şi reprezinte drepturile în mod individual, în condiţii concursuale şi egalitare ori pot
decide să fie membrii ai unei colectivităţi organizate, cum sunt adunarea creditorilor sau comitetul
creditorilor

Deși creșterea numărul de societăți din România care intră în faliment nu este rezultatul
aplicării legii insolvenței în mod particular ci de starea economică a țării, consider că schimbările
aduse de noua lege sunt meninte să încurajeze situația actuală a societăților din țară și mai ales
împiedicarea insolvențelor frauduloase prin care se urmărea fie prelungirea pe un termen foarte
lung, obligându-l pe creditor să astepte pentru a își satisaface creanța, fie debitorii urmăreau să intre
în insolvență pentru a scapa de executarea silită a creditorilor. De aceea, pentru ca legea să aibă
efecte benefice în practică, principalii actori în cadrul procedurii trebuie să aibă la rândul lor un
comportament corespunzător.

76
Bibliografie:

1. Adam Ioan, Savu, Codruţ Nicolae, Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi explicaţii,
editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

2. Avram, Aurică, Procedura insolvenţei. Partea generală, editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.

3. Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia, Drept comercial, editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2008.

4. Bufan Radu, Tratat practic de insolvență, ed Hamangiu, București 2014

5. Birchall, Ana, Procedura insolvenţei, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

6. Cărpenaru Stanciu D., Tratat de drept comercial român, editura Universul juridic, Bucureşti,
2012.

7. Cărpenaru Stanciu D, Drept comercial român, ediția a7a revizuită și adăugită, editura
Universul Juridic, București 2007

8. Cărpenaru Stanciu D, Mihai Adrian Hoțca, Vasile Nemeș, Codul insolvenței comentat,
Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, editura
Universul Juridic, București 2014

9. Nász Csaba-Bela, Deschiderea procedurii insolvenţei, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009

77
10. Nemeș Vasile, Drept comercial- conform noului Cod civil, editura Hamangiu, București,
2012
11. Piperea Gheorghe, Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea, editura Wolters-Kluwer, Bucureşti,
2010.

12. Piperea, Gheorghe, Drept comercial, vol. II, editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
13. Gheorghiu Gheorghe, Procedura reorganizării judiciare și a falimentului, editura Lumina
lex, București 2000
14. Popa Sorana, Drept comercial, editura Universul juridic, București 2009

15. Schiau Ioan, Drept comercial, editura Hamangiu, București 2009

16. Stănescu Arin Octav, Burdescu Valentina, Sărăcuţ Mihaela, Moţiu Florin, Ţăndăreanu
Nicoleta, Procedura inolvenţei. Culegere de practică judiciară 2006-2009, volumul I,
editura C.H.Beck, Bucureşti 2011

17. Tănăsică Elena, Reorganizarea judecătorească-o şansă acordată debitorului aflat în

procedura generală de insolvenţă, editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.

18. Turcu Ion, Legea procedurii insolvenţei, comentarii pe articole, editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2007.

19. Turcu Ion, Tratat de insolvență, editura CH. Beck, București, 2006

20. Țândăreanu Nicoleta, Codul insolvenței Adnotat, Noutăți, examinare comparativă și note
explicative, editura Universul Juridic, București 2014

21. Culegere de practică judiciară, volumul II, editura Walters Kluwer, București 2007

22. Practica judiciară comercială, volumul I., editura Walters Kluwer, București 2007

23. Practică judiciară 2003-2004, editura Walters Kluwer, București

78
24. Procedura insolvenței. Culegere de practică judiciară, apăruta sub egida UNIPIR, vol II,
editura C.H. Beck, Bucurști, 2011

25. Practică judiciară, Procedura insolvenței, Elisabeta Roșu, editura Hamangiu , București 2011

Articole de specialitate:

A. Pușcaș, Înlocuirea administratorului judiciar și a lichidatorului. Responsabilitatea

acestora, Revista Phoneix-revista de insolvență-, nr 5, editura Coresi, București 2003

1. Basaraba Ramona, Administratorul special în procedura insolvenţei, Revista Phoenix,

nr. 23, editura Coresi, Bucureşti, 2008.

2. Deaconu, Mircea, ” Drepturile” creditorilor titulari de creanţe născute după

deschiderea procedurii de insolvenţă, în faza de observaţie sau în faza de reorganizare,
în Revista Phoenix, nr. 38, editura Coresi, Bucureşti, 2011.

3. Ștefan, Înlocuirea lichidatorului în procedura falimentului, în R.D.C, nr. 7-8, București,

2005

4. Sărăcuţ, Mihaela, Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Rol şi perspective, în

Revista Phoennix, nr. 20, editura Coresi, Bucureşti, 2007

5. Ţăndăreanu, Nicoleta, Administratorul special în procedura insolvenţei, în RDC nr.

6/2010, editura Lumina Lex, Bucureşti, 2010

6. R. Basarabia, Administratorul special în procedura insolvenței , în revista Phoneix,

nr.23/2008

7. Revista Phoneix, nr 49, iulie-spetembrie 2014, Elemente de noutate în legislația

insolvenței

79
Legislație

1. Legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în

Monitorul Oficial, partea I, nr. 446 din 25 iunie 2014

2. O.U.G. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea autorității de

Supravegere Financiară , publicată în partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012

3. Legea 287/2009 privind Codul Civil, republicată in Monitorul Oficial, partea I,

nr.505/2011

4. Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatul ad-hoc ,

publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 870 din 14/12/2009

5. Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial, partea

I,nr 1066 din 17 noiembrie 2004

6. O.U.G. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în

Monitorul Oficial, partea I, nr.724 din 13/10/ 2011

Surse web

1. http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/
+/http://www.insolvency.gov.uk/pdfs/guidanceleafletspdf/guidetobankruptcy.pdf

2. http://www.entietribunali.kataweb.it/system/files/66/original/legge%20fallimentare.pdf

3. www.insol-europe.org/download/file_/7235

4. http://europa.eu/youreurope/business/exit-strategy/handling-bankruptcy-and-starting-
afresh/germany/index_en.htm

80