Audit Intern Si Guvernare Coporativa PDF

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune
AUDIT INTERN ȘI GUVERNARE CORPORATIVĂ
Coordonator:
Conf. univ. dr. Daniel BOTEZ
Student:
Lupu Costel-Catălin
1
Contents
AUDIT INTERN ȘI GUVERNARE CORPORATIVĂ..................................................................1
Student:............................................................................................................................................1
Lupu Costel-Catălin ........................................................................................................................1
Contents...........................................................................................................................................2
Introducere.......................................................................................................................................4
I. Conceptul de audit intern..............................................................................................................5
I.1. Istoricul conceptului de audit intern.....................................................................................5
I.2. Definirea noțiunii de audit intern..........................................................................................9
I.3. Cadrul deontologic al auditului intern...............................................................................12
I.4. Auditul intern privit ca funcție universală..........................................................................15
I.5. Evoluţia auditului intern....................................................................................................16
II. Organizarea Auditului Intern .................................................................................................18
III. Manifestarea auditului intern...................................................................................................20
III.1. Domeniul de aplicare.......................................................................................................21
III.2. Noțiunea de control intern in raport cu auditul intern......................................................22
III.3. Categorii (noțiuni fundamentale) de audit intern.............................................................25
III.4.1. Diferențe dintre auditul intern și auditul extern............................................................29
III.4.2 Coordonarea și responsabilitatea auditului intern cu auditul extern.............................33
IV. Conceptul de guvernanță corporativă.....................................................................................36
IV.1. Principiile guvernării corporative din perspectiva OECD................................................43
V. Manifestari ale guvenanței corporative....................................................................................51
V.1. Modele de guvernare corporativă....................................................................................51
V.2. Modele de guvernanță corporativă utilizate de companii................................................54
VI. Eşecuri ale guvernanței corporative........................................................................................57
VI.1. Eşecurile guvernanţei corporative din Europa.................................................................57
VI.2. Eşecurile guvernanţei corporative din S.U.A..................................................................60
VII. Locul si rolul auditului intern in procesul de guvernare........................................................66
VII.1. Auditul intern, funcţie a guvernanţei corporative.........................................................67
VII.2. Rolul auditului intern privind guvernanța corporativă..................................................68
VIII. Descrierea programului informatic : Riscurile activității de creditare în cadrul unei bănci
comerciale......................................................................................................................................71
Concluzie.......................................................................................................................................76
2
3
Introducere
Evoluțiile economice ce s-au petrecut în România în ultimile intervale de timp, au condus
la apariția unei profesii independente și multilaterale, profesia de auditor.
Din perspectiva unor scandaluri financiare : Arthur Andersen, Lehman Brother, Enron,
WordCom și coroborat cu inovațiile rapide de pe piețele financiare, lucrarea de față subliniază
rolul, importanța și relevanța auditului intern alături de modul de percepere a guvernanței
corporative desfășurat la nivelul unei entități.
Unul dintre scopurile principale ale auditului este descoperirea erorilor și fraudelor, ceea
ce conduce la cercetarea detaliată a tuturor situațiilor patrimoniale și organizarea lor contabilă,
expunerea unei opinii asupra imaginii intocmai a patrimoniului, a situațiilor financiare si
modului de obținere a rezultatelor la nivelul unei organizații.
Guvernanța corporativă este un concept relativ nou, ce urmărește buna desfășurare a unei
companii, punând în concordanță interesele tuturor grupurilor de interese. Tinând cont că nu
există un model unic de guvernanță corporativă acesta va putea fi implementat în funcție de
particularitățile fiecarei companii.
Lucrarea de față este analizată sub perspectiva a doua concepte : audit intern și
guvernanță corporativă. Cu privire la auditul intern în partea de început sunt abordate conceptul,
istoricul, modul de organizare completând această lucrare cu prezentarea noțiunii de control
intern și comparațiile cu auditul extern. In partea a doua a lucrării o importanță deosebită a fost
acordată prezentării principiilor guvernării corporative din prisma OECD, alături de cele mai
importante eșecuri ale guvernanței corporative în Europa și SUA.
4
CAPITOLUL 1
Audit intern
I. Conceptul de audit intern

I.1. Istoricul conceptului de audit intern
Termenul de audit își are originea în limba latină, de la cuvântu l audit, auditare, ce
are înțelesul de a asculta, dar despre audit se vorbeşte ca fiind utilizată de pe vremea asirienilor,
egiptenilor, ȋncă din timpul lui Carol cel Mare1, regele francilor. Noțiunea de audit ar fi aparut
ȋnca din secolul XIII, din perioada regelui Eduard I al Angliei2, persoanele numindu-se auditori .
Existența obiectivelor activităților de audit erau acelea cu referire la sancționarea persoanelor
care întrebuințau fonduri banești ilegal. Obligația organizării auditului între anii 1700 – 1850
erau acționarii, statele și tribunalele comerciale, care desemnau contabili drept auditori, scopul
fiind acela de a proteja patrimoniu și oprirea fraudelor.
”Dupa anul 1900, au apărut profeșioniști ȋn audit și contabilitate, care aveau ca obiectiv,
alături de evitarea fraudelor și atestarea fiabilității bilantului. Un imbold deosebit dat dezvoltării
auditului l-a dat marea criză mondială din 1929-1933, când lucrarile de audit erau comandate de
stat, acționari sau bănci, care cereau examinarea rapoartelor financiare emise de diversele
companii” 3 .
Intrebuințarea noțiunii de audit intern în accepţiunea folosită în prezent se regășește în

perioada marii crize economice (1929 – 1932) din Statele Utite ale Americii, situație in care
intreprinderile au intămpinat reale probleme din cauza recesiunii economice, ceea ce a condus la
plata unor sume importante auditorilor externi pentru certificarea conturilor tuturor
intreprinderilor cotate la bursă.
În anul 1941 s-a înființat Institutul Internațional al Auditorilor Interni în S.U.A.
1
Carol cel Mare / regele francilor a domnit intre 768 – 814 e.n.
2
Eduard I al Angliei / a domnit intre anii 1272 – 1307 / fiind cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu.
3
Audit intern și guvernanță corporativă / Ana Morariu, Gheorghe Suciu, Flavia Stoian, Editura Universitară, 2008, pag 18
5
În anul 1960 s-a înființat Institutul Francez al Auditorilor si Consultanților Interni afiliat
la Institutul Internațional al Auditorilor Interni.
Au mai fost înființate si alte organisme precum : Confederația Europeană a Institutelor
de Audit Intern si Uniunea Francofonă a Auditului Intern.
Noțiunea de audit intern s-a intemeiat în Franța și Anglia in perioada anilor '60, având ca
punct de plecare originile controlului financiar contabil. Funcţia de audit a început să se prezinte
după anii '80-'90 și să se contureze în activitatea intreprinderilor, iar dezvoltarea ei continuă şi în
prezent.
Un pas important s-a realizat in Franta, când ȋn anul 1960 s-a ȋnființat Institutul Francez
al Auditorilor și Consultanților Interni (IFACI), ulterior cele mai importatte contribuții la
evoluția auditului intern fiind aduse de școala și practica franceză ȋn domeniu. Evident că IFACI
este afiliat la IIA (The Institute of Internal Auditors), care la rândul său are peste 85000 de
specialiști ȋn mai mult de 120 de țări din ȋntreaga lume.
” Dupa 1950 obiectivul principal al auditului a constat in atestarea sincerității și

regularității situațiilor financiare ale entităților economice. Incepând din anul 1970 obiectivele
auditului s-au extins și spre asigurarea conformității cu normele legale in vigoare, cu respectarea
principiilor și regulilor contabile și de evaluare, dar și pe linia calității managementului. In ultima
perioadă, rolul auditorului intern s-a schimbat de la o activitate care dă asigurari managementului
privinăd funcționalitatea sistemului de control intern la o activitate care adaugă valoare entității
”4 .
Evoluția funcției de audit a început să dea roade cu rezultate pozitive după mai multe
verificări, revizuiri in anii 1981, 1991 si 1995, ultima care a intrat ȋn vigoare la 1 ianuarie 2002
constituind o acțîune de revizuire în totalitate a tuturor celor obținute ȋn domeniul profesiei până
la acea dată, iar preocuparile de revizuire continuă tocmai datorita complexității activității.
Pe plan mondial auditul intern cunoaste și alte grupări ale organismelor naționale, de
multe ori apelându-se la criterii geografice sau de limbă, cum ar fi Confederația Europeană a
Institutelor de Audit Intern și Uniunea francofonă a auditului intern.
4
6
Temenul de audit a fost utilizat în timp şi în România, dar sub alte denumiri. În România,
auditul intern a fost introdus ca o formă de reglemntare la modă în domeniul controlului
financiar, dar în timp s-a reuşit separarea conceptelor de control intern şi de audit intern. O
situație mai putin ințeleasă in prezent se referă la modul de funcționare a sistemului de control
intern, deoarece acesta fiind înglobată în noțiunea de audit intern, toate preocupările controlului
intern realizate în interiorul unei intreprinderi conduc la asocierea riscurilor acestora.
România a adoptat începând cu anul 2000 Standardele Internaționale de Contabilitate si
Auditarea activităților financiare. Începând cu anul 2003 Camera Auditorilor Financiari a
reglementat auditul intern prin formula: responsabilii pentru organizarea activității de audit
intern, coordonarea lucrărilor, angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să
indeplinescă insușirea de auditor financiar.
Pănă ȋn anul 2000 ȋn țara noastră nu existau norme cu referire la auditul intern, aceasta
activitate nefacănd parte din cultura organizațională și nici din cerințele proprietarilor de entități.
Deseori se confundă noțiunea de audit intern cu ce se întâmplă în practică, ne referim aici la
controlul intern, acesta fiind deobicei obligatoriu pentru entități cu capital majoritar de stat.
In acest sens standardele profesionale de audit intern precizează că un astfel de serviciu
specilizat trebuie să fie ȋn măsură să auditeze orice fel de activitate din cadrul organizației.
Particularitatea muncii de auditor intern, care-i permite acestuia să se implice în examinarea
oricarei activități din cadrul unei organizații, este dată de faptul că specialitatea acestuia cea mai
distinctivă și reprezentativă este controlul intern.
Intreprinderile în cadrul propriilor compartimente economice, au început să înglobeze și
compartimente de audit intern, asta pentru a realiza o reducere a cheltuielilor, prelucând în
interiorul organizației o mare parte dintre lucrările pregătitoare, iar îndeplinirea activităţilor de
certificare s-a apelat în contituare la cabinete de audit extern; ce au dreptul la o supervizare a
activităţilor desfășurate de catre intreprinderi.
Pentru a realiza o diferență între auditorii cabitetelor de audit extern şi cei ai propriilor
entități supuse auditului, cei dintai au fost numiţi auditori externi, iar ceilalți sunt cunoscuți sub
denumirea de auditori interni, fiindcă fac parte din interiorul aceleași întreprinderi.
Pentru auditorii externi asemenea modificări au fost benefice, deoarece activitatea
acestora începe de la zero, odată cu consultarea rapoartelor auditorilor interni, adăugându-se
7
constatări noi privind normele și procedurile specifice apoi efectuându-se certificarea conturilor
organizației supuse auditării.
Conceptul de audit implică înțelegerea unor termeni precum :
a) Control - orice măsură luată de management, de Consiliu sau de alte părți, în vederea
îmbunătățirii gestionării riscurilor si cresterii probabilității ca scopurile si obiectivele stabilite să
fie îndeplinite.
b) Control adecvat – controlul planificat și organizat de management ce poate oferi o
asigurare chibzuită ceea ce conduce ca expunerea riscului aupra entității economice au fost
gestionate cu eficacitate și că scopurile și obiectivele entității vor fi îndeplinite în mod eficient și
corect.
c) Mediu de control – atitudinea și acțiunile managementului cu privire la importanța
controlului în cadrul entității constituie cadrul și structura necesară, realizării obiectivelor
principale aferente unui sistem de control intern. Mediu de control conține următoarele elemente:
- integritate și valori etice
- filozofia și stilul managementului
- structura organizatorică
- atribuirea competențelor și a responsabilităților
- folosirea și intrebuințarea practicilor în legatură cu resursele umane
- priceperea, pregătirea și inzestrare personalului
d) Riscul – situatia de a se produce un fenomen, eveniment ce ar conduce la un incident
asupra îndeplinirii obiectivelor; ce se măsoară în funcție de consecințe si probabilitate.
e) Risc de management – proces de identificare, administrare și control al situatilor
posibile, oferii unei garanții rezonabile cu privire la îndeplinirea obiectivelor entității economice.
f) Conflict de interese – orice relație ce nu se regașeste în preocuparea interesului entității
economice.
g) Plus de valoare/valoare adăugată – este conferit de mărirea numârului de situații
aferente indeplinirii obiectivelor entității, identificând îmbunătățirile la nivel operațional sau
reducând expunerea la risc prin servicii de asigurare si de consultanță.
8
h) Guvernanța entității – un set de reguli ce oferă posibilitatea implementarii de către
conducătorii managementului pentru a informa, conduce, gestiona și monitoriza activitățile
entităților economice pentru atingerea obiectivelor acesteia.
I.2. Definirea noțiunii de audit intern
Auditul intern este caracterizat ca fiind o activitate obiectivă si autonomă ce oferă unei
organizații garanția în privința controlului operațiunilor și indrumă pentru a eficientiza
operațiunile desfășurate prin adaugarea plusului de valoare necesar.
” Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților

entității ȋn scopul evaluării independente a managementului riscului, controlului și proceselor de
conducere a acesteia ” 5 .
Auditul intern susține această entitate, ca luând în calcul obiectivele finale evaluate,
abordând diferite metode și procese de management al riscurilor privind controlul, în același
timp facănd recomandări pentru a stabili eficacitatea.
Auditul intern trebuie să contribuie la îmbunătățirea operațiunilor organizației și să creeze

un plus de valoare pentru acesta. Auditul intern ajută entitatea să-și atingă obiectivele evaluănd,
printr-o abordare sistematică și metodică, procesele de managament al riscurilor de control și
6
guvernanță corporativă și formulănd propuneri pentru consolidarea eficienței acestora.
Auditorul intern trebuie să fie caracterizat de autonomie și independență pentru ai permite

alcatuirea, formularea de recomandari. Din alt punct de vedere auditorului trebuie să i se ofere un
grad de acționare liber ce îi este oferit de planul misiuni de audit, ceea ce l-ar face sa fie detașat
de stări de monotonie sau de rutina.
Prin urmare termenul de audit intern indrumă, acordă asistență, controlează, dar nu are
putere de decidere, atribuția lui fiind a-și aduce contribuția la asigurarea unui climat pozitv, să
5
Audit intern - suport de curs / Conf. Univ. Dr. Daniel Botez, Biblioteca Universității ” Vasile Alecsandrii ” din Bacău
6
Audit intern / Camelia Liliana Dobroțeanu, Laurențiu Dobroțeanu, Editura InfoMega, 2007, pag. 27
9
imbunătățească controlul pe care îl are managerul in coordonarea activitățîlor pentru a putea
atinge tintele controlului intern.
” Strâns legat de aceste noțiuni este și conceptul de guvernanţă definit ca ansamblu de

procese şi structuri implementate de conducere în scopul de a informa, coordona, conduce şi
motitoriza activităţile orgatizaţiei pentru atingerea obiectivelor acesteia. ” 7
Definiția auditului intern in verisunea americană nu diferă aproape deloc de cea din
versiunea franceză, diferența dintre cele doua fiind forma traducerii conceptului american –
governance – prin conducere sau guvernare a organizației.
Conform versiunii franceze a definiției internaționale, aprobată de Consiliul de
Administrație al IFACI la începutul anului 2000, auditul intern poate lua și următoarea formă :
Auditul intern prin prisma independenței sale unei organizații o asigurare ȋn ceea ce
privește gradul de control asupra operațiunilor, o ȋndrumă pentru a-i imbunătăți operațiunile și
contribuie la adăugarea unui plus de valoare.Auditul intern ajută aceasta organizație să iși atingă
obiectivele evaluănd, printr-o abordare sistematică și metodică.
Auditul este o activitate independentă și obiectivă desfășurată de persoane fizice sau

juridice care analizează și evaluează diversele domenii de activitate desfășurate de o entitate,
emițănd ȋn urma acestor operațiuni o opinie responsabilă și independentă legată de domeniul
evaluat. 8
Dupa teoria clasica, Auditul intern își asuma prin mandat o parte din responsabilitatea de
control a Directiei.
Realizat de un serviciu al intreprinderii, Auditul Intern consta în a verifica dacă regulile

fixate de intreprinderea insăși sunt respectate.
7
Standard IIAS 2130 – Guvernanța
8
10
Audit intern definiții alternative
Auditul intern furnizează managemntului unei organizații o opinie independentă și

obiectivă cu privire la faptul că riscurile cu care se confruntă organizația sunt sau un ameliorate
la un nivel acceptabil prin controlul intern. 9
Prin audit intern se ȋnțelege orice examinare/ evaluare a unei entități (procedură,
tranzacție, activitate, produs, operațiune, proces, sistem, raport, relație etc.) ȋn vederea verificării
analitice a tuturor aspectelor aferente acesteia, astfel ȋncat, ȋn final, să se poată emite o opinie cu
valoare de judecată temeinic argumentată avănd o ȋncărcătură informațională căt mai completă
și obiectivă. 10
”Auditul intern face schimbarea mai puţin riscantă dar o şi favorizează…Valoarea

auditorului este capacitatea de a face să progreseze controlul intern al organismului pe care îl
serveşte”. În fond, controlul intern este materia cu care lucrează auditorul intern şi care se
11
regăseşte în toate funcţiile organizaţiei.
”Auditul intern este o funcţie universală ” 12

”Auditul public intern activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi
consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice perfecţionând
activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului.” 13
Toate aceste definiţii exprimă, de exemplu, faptul că evaluarea şi îmbunătăţirea

managementului riscului este un prim aspect ce trebuie avut în vedere de auditul intern. Credem
că este unanim acceptat faptul că orice organizaţie, entitate, indiferent de forma juridica de
organizare, de natura acesteia, de sectorul (public, bancar, industrial etc.) în care funcţionează se
confruntă cu riscuri în atingerea obiectivelor pentru care a fost înfiinţată.
9
Definitie utilizata de D. Grifftits / Introducere to risk based internal audit, 2006
10
Managementul, “obiect” de audit intern / Vasile Zecheru, Marian Nastase – Editura Economică, 2005, pag 17
11
Afirmația lui Xavier DePhily, fostul președinte al Institutului de Audit Intern , in lucrarea “ Teoria și practica auditului intern “ a profesorului
francez Jaques Renard
12
Jaque Reanard / Teoria si practica auditului intern
13
Legea nr. 672 / 19 decembrie2002, privind auditul public intern
11
I.3. Cadrul deontologic al auditului intern
Cadrul deontologic cuprinde doua componente esențiale :
a) Principiile fundamentale pentru profesia și practica auditului intern :

• Integritatea : Auditorilor interni asigură încrederea în raționamentul profesional al
acestora.
• Obiectivitatea : Auditorii interni manifestă un înalt nivel profesional de obiectivitate în
culegerea, evaluarea si comunicarea informațiilor despre activitatea si procesele supuse
examinării.
• Confidențialitatea : Auditorii interni respectă valoarea si proprietatea informațiilor pe
care le primesc si nu dezvăluie informația fără o autorizare a celor în drept, cu excepția cazurilor
care reprezintă o obligație profesională sau legală.
• Competența : Auditorii interni aplică cunostințele, aptitudinile si experiența necesare în
exercitarea serviciilor de audit intern.
b) Regulile de conduită etică profesională pot fi rezumate astfel :

• Îndeplinirea corecta a misiunilor
• Respectarea legii
• Neparticiparea la activitati ilegale
• Respectarea eticii
• Impartialitate
• Neacceptarea compromisurilor
• Evidentierea faptelor semnificative
• Protejarea informatiilor
• Neurmarirea beneficiilor personale
• A face ceea ce se poate face
• Îmbunatatirea competentelor
• Respectarea standardelor 14
14
12
Norme profesionale aplicabile in cadrul auditului intern
Normele profesionale oferă reperul profesional în îndeplinirea misiunii și în gestionarea

activității lor. Normele profesionale sunt clasificate în trei clase, după cum urmează :
a) Norme de calificare : descriu caracteristicile și abilitățile cerute persoanelor și

organizațiilor care practică auditul intern ;
b) Normele de performanță / funcțîonare : detaliază natura activităților de audit
intern și criteriile calitative pentru evaluarea serviciilor prestate de auditorii interni ;
c) Normele de implementare / aplicare : transpun normele de calificare și de
funcționare pentru misiuni specifice (audit de conformitate, investigații de fraudă). 15
Normele de audit intern, privind comportamentul profesinal pot fi separate astfel:
Independența : Profesionistul contabil este obligat să fie independent atunci cănd iși
exercită activitatea ca liber-profesionist, evitănd orice situație care ar presupune o lipsă de
independență. Trebui, deasemenea, să se asigure că și colaboratorii săi respectă regulile de
independență.
Compețența : Calitățile necesare exercitării profesiei de expert contabil și de contabil

autorizat sun reglementate. Profesionisti contabili își completează și își actualizează permanent
cunoștințele. Ei se asigură că incredințarea lucrării colaboratorilor care au o competență
apropiată de natura și de complexitatea acestora.
Calitatea lucrărilor : Este necesar ca profesioniști contabili să își exercite profesia cu

conștiinciozitate și devotament. Corectitudinea, imparțialitatea și, în cadrul profesiei, dorința de a
fi utili clienților lor trebuie să le inspire profesioniștilor contabili.
15
13
Secretul profesional și confidențialitatea : Profesionistul contabil trebuie să respecte
caracterul confidențial al informațiilor obținute cu ocazia executării lucrărilor sale și nu trebuie
să divulge niciuna dintre aceste informații către terți, cu excepția cazurilor cănd a fost autorizat
în mod expres în acest scop sau dacă are obligația legală sau profesională.
Acceptarea și menținerea misiunilor : Profesionistul contabil, înainte de a accepta o

misiune, trebuie să aprecieze posibilitatea de a o indeplini, tinănd seama de regulile etice și
profesionale ale profesiei și in mod deosebit de regulile de independență și incompatibilitate. 16
16
Standard professional nr. 36 / Misiuni de audit intern realizate de expertii contabili : ghid de aplicare CECCAR 2007, pag 108 – 121.
14
I.4. Auditul intern privit ca funcție universală
Susținerea privind formarea și creșterea profesionala în cadrul meserie de auditor intern

presupune culegerea de documente, materiale de conferință, cunostințe studii de doctrină.
In același timp, auditul intern poate fi privit ca o funcție universală pentru ca este
aplicabil majorității organizațiilor cu mod de intrebuițare a tuturor funcțiilor unde acestea isi
exercită activitatea.
a) Este aplicabil majorității organizațiilor :
Noțiunea de organizație este nemulțumitoare în privința punerii în aplicare a auditului

intern. In realitatea zilelor noastre funcția de audit intern este multilaterală.
Indiferent că sunt intreprinderii mici și mijlocii, organizatii marii sau intreprinderi
multinaționale acestea sunt ținta de a suporta financiar consturile în privinta organizarii unui
departament de audit intern.
b) Este aplicabil tuturor funcțiilor :
Metodologia și ținta auditului intern este considerată ca fiind o funcție universal ă pentru
simplu fapt că este aplicabil majorităților activitățîlor ceea ce conduce la o eficientizarea
controlului asupra acestora.
Printre functiile cunoscute care au aplicabilitate în cadrul auditului intern se pot enumera
: funcţia financiar-contabilă, funcţia comercială si logistică, funcţia producţie, fabricaţie, funcţia
informatică şi nu în ultimul rănd informatica de gestiune, funcţia de gestiune, funcţia auditului
intern, funcţia de management
Un mod de organizare a funcției de audit intern poate fi prin externalizarea parțial sau
total a serviciilor de audit unui entități externe. Aceasta posibilitate de externalizare a serviciului
de audit intern poate avea un caracter determinat în timp sau poate lua forma de permanență.
15
I.5. Evoluţia auditului intern
17
Nevoia iniţială a I.I.A a fost realizarea unor standarde privind auditul intern, având ca
punct de plecare conceptul, obiectivele si finalizănd cu modul de organizare și indeplinirii
sarcinilor acestuia.
De-a lungul timpului obiectivul auditului intern a trecut prin mai multe transformări, una
dintre ele regăsindu-se sub urmatoarea formă : faptul de a ține la curent cu informații managerii
organizațiilor la situația a fi folosit ca o materie primă in privința auditului extern, care ulterior
acesta a devenit o activitate de sine stătătoare.
In cursul anului 1950, Institutul Auditorilor Interni emite norme propii in privința
auditului intern mult diferite de auditul extern. In timp acestea au fost aprofundate, dezvoltandu-
se sub forma de standarde de audit, fiind într-o continuă transformare datorită dezvoltării
societății ce este supusă în permanent unor noi provocări.
În 1941 J. B. Thurston 18, facea o declarație anticipănd evolutia uimitoare a auditului
19
intern va deveni asistență managerială. In 1991, Joseph J. Mossis in termeni mult mai precisi
reia notiunea de audit intern afirmănd ” Este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcţiei de
audit intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hăţurile
controlului intern.”
Se recomandă ca auditorii interni să lucreze în echipă pentru a putea fi mai eficienți în

indeplinirea misiunilor de audit intern.
Intr-o organizație atăt auditorul intern căt și managerul trebuie sa aibă aceleași scopuri,
obiective in privința eficientizării actului de conducere pentru a duce la indeplinire țintelor
propuse. Managerii trebuie să fie deacord cu propunerile, indicațiile, sfaturile date de către
auditori, să ințeleagă nevoia de ajutor primită, evitănd în acest fel riscurile la care se poate
supune organizația in timp.
17
I.I.A - Institutul Auditorilor Interni
18
J. B. Thurston / primul preşedinte al Institutului Internaţional al Auditorilor Interni
19
Joseph J. Mossis / preşedintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie
16
Auditul intern poate fi definit ca fiind ultima treaptă a sistemului de control intern al unei
organizații. Prin modul de manifestarea, auditul intern oferă un plus de valoare atât prin
aprecierea sistemului de control intern, cercetarea riscurilor adiacente precum și a
recomandărilor oferite în raportul de audit intern realizat și transmis în privința atingerii țintelor
definite pentru entitatea respectivă.
Auditul intern nu oferă certitudinea că în toate activitățile intreprinderii nu există erori,

unul dintre motivele cele mai însemnate fiind relativitatea controlului intern, fiind principala idee
in activitatea desfășurată.
Costul auditului este privit ca un cost al informației imperfecte, necesară acționarilor,

informație care poate fi adusă de audit. Dezvoltarea unor instrumente proprii de control
suplimentar, dar, mai ales, responsabilizarea auditului pot aduce la scăderea unei nevoi
suplimentare de asigurare dată de auditul extern ca preț al informației. 20
Auditul intern este considerată o profesie intr-o continuă schimbare în privința

intreprinderilor fiind mereu dezvoltată in decursul anilor. De la inceputuri s-a concetrat pe
situațiile financia- contabile în timp ce auditul intern dezvoltăndu-și obiectivele în găsirea
soluțiilor privind minimalizarea riscului și dezvoltarea controlului intern al acestora.
De fapt orice definiție a auditului relevă nevoia de asigurare a unei părți fată de fluxurile
de operațiuni asupra cărora se exercită controlul intern. Costul auditului sau după caz al
controlului este dat de costul achiziționării de către acționari a informației ascunse. 21
20
Revista de audit financiar nr. 3/ 2011, editată de Camera Auditorilor Financiari din Romania, pag 15
21
Revista de audit financiar nr. 3/ 2011, editată de Camera Auditorilor Financiari din Romania, pag 11
17
II. Organizarea Auditului Intern
La începutul anului 2000 în Romania, termenul de audit intern a fost introdus odată cu
introducerea responsabilităților acquis-ului comunitar în zona controlului intern, acesta fiind
alcătuit intr-o mare măsură de principiile generale convenite pe plan național și internațional în
Uniunea Europeana.
Evoluția managementului și a auditul intern din perspectiva organizării pe diferite

niveluri, având în vedere aspectele teoretic în timp practica în domeniu a demonstrat evoluții
pozitive căt și negative, conducănd la situații în care acestea și-au demonstrat valabilitatea sau
invaliditatea punerii în aplicare.
Din punct de vedere al abordării noțiunii de audit intern aceasta ar trebui să poată formula
concluzii în privința organizării muncii, administrării competențelor departamentului de audit
intern și resurselor necesare pentru efectuarea acestuia.
Organizarea compartimentului de audit ar putea fi caracterizat astfel :
1. Organizarea compartimentului
1.1 structuri posibile
1.2 resurse profesionale
2. Organizarea muncii
2.1 carta de audit
2.2 planul de audit intern
2.3 manualul de audit intern
2.4 dosarele de audit şi documentele de lucru
2.5 documentaţia şi alte mijloace
3. Eficacitatea compartimentului
4. Comitetul de audit
18
Organizarea auditului intern la nivel internațional se realizează astfel :
Reprezentantul cel mai înalt la nivel internațional al auditorilor interni este reprezentat de
Institutul Auditorilor Interni, care dupa denumire este o entitate internațională dinamică, ce vine
în ajutorul nevoilor și exigențelor la nivel mondial al auditorilor interni, apreciind deopotrivă că
istoricul auditului intern are același înțeles ce cel al Institutul Auditorilor Interni care are ca
deviză : ” progres prin impărtășirea cunoștințelor. ”
” Principalele direcţii de acţiune ale Institutului Auditorilor Interni se cuvin a fi sintetizate

astfel :
a) lider mondial în certificare, învăţământ, cercetare şi îndrumare tehnologică a profesiei ;
b) serveşte pe membrii săi în auditul intern, conducere şi control,auditul sistemelor
informatice, învăţământ şi securitate ;
c) serveşte ca apărător al intereselor membrilor săi ;
d) organizează conferinţe şi seminarii pentru dezvoltarea profesională şi realizarea de
produse la vârf în domeniul educaţional ;
e) certificarea profesioniştilor în audit care au îndeplinit condiţiile cerute ;
f) efectuarea de verificări asupra calităţii de audit intern ;
g) realizarea de proiecte de cercetare în domeniu prin Fundaţia de Cercetare a Institutului
Auditorilor Interni ;
h) elaborează standardele de audit intern,îndrumări şi informaţii referitoare la cele mai
bune practici în domeniul auditului intern pentru practicienii în audit,managementul executiv,
consiliile de administraţie, precum şi comitetelor de audit intern ; ” 22
Modul de alăturare unei instituții ca Institutul Auditorilor Interni se poate realiza prin
înființarea de filiale în țari care cer sau solicită Institutului Auditorilor Interni, prin cooperarea cu
22
Guvernanța corporativă și auditul intern / Marcel Ghită, Constantin Iatco, Carmen Olguța Brezuleanu, Marius Vorniceanu: Editura Tipo
Moldova, 2009
19
institutele națîonale sau inregistrarea individuală ca membru al institutului de catre cei ce sunt
auditori interni.
Atribuțiile filialelor afiliate la Institutul Auditorilor Interni se referă la realizarea de

conferințe, intalnirii, reuniunii care incurajează ca membri sa se cunoască intre ei, sa aibă
posibilitatea de dezvoltare de contacte profesionale, să fie in actualitate cu probleme si practicile
întalnite curent. Pentru a avea calitatea de membru se poate să fii : membru obișnuit, individual,
formator educator sau membru pe viață.
Institutul Auditorilor Interni are ca principale trasaturi să vină in ajutorul membrilor săi
pentru a putea duce la îndeplinire efectuărea un audit intern de cel mai bun nivel al calităţii.
In atributiile Institutul Auditorilor Interni referitor la profesia de auditor intern, intră :
cercetarea, certificarea si învățămăntul.
Cea mai importantă indatorire a Institutului Auditorilor Interni a fost să ia ființă Cadrul
General pentru practica profesională. Acest Cadru a fost propus pentru prima dată în iunie 1993
de către Grupul de Lucru pentru Îndrumări şi aprobate de consiliul director al Institutului
Auditorilor Interni.
Un alt aspect al Cadrului general este prezentarea Standardelor Internaţionale de audit
intern. Scopul acestor standardelor internaţionale de audit intern este:
- de a delimita principiile de bază care reprezintă practica de audit intern;
- de a oferi un cadru general pentru realizarea şi promovarea unei game largi - de
activităţi de audit intern care contribuie la dezvoltarea entităţii;
- de a stabili bazele pentru evaluarea exercitării auditului intern;
- de a asigura realizarea unor operaţii şi procese operaţionale îmbunătăţite. 23
III. Manifestarea auditului intern
23
Guvernanta corporativa si auditul intern / Marcel Ghita, Constantin Iatco, Carmen Olguta Brezuleanu, Marius Vorniceanu, Editura Tipo
Moldova, 2009
20
III.1. Domeniul de aplicare
Evoluţia auditului intern a condus la abordarea acestuia din perspectiva aplicării sale în
totalitate avănd în vedere metodologiile, instrumentele folosite şi concluziile trase.
Din perspectiva dezvoltării funcției de audit intern în urma evoluției se poate concluziona
o serie de noțiuni definitorii care se intălnesc în complexitatea realităților : între organizații există
multe diferențe de dezvoltare, mod de administrare, de prioritizarea și în același timp o influență
mai mare sau mai mică a auditului intern, dar în final toate au aceiași semnificație ca auditul
intern este important și că dezvoltarea precum și perfecțîonarea acestuia sunt benefice entității.
Pentru a putea fi aplicat căt mai corect auditul intern, ar constitui un avantaj pentru
profesioniști sa se facă clar diferența dintre auditul extern și auditul intern.
Auditul extern este îndeosebi aplicat în cazul funcției contabile avănd la bază situațiile
financiare realizate de catre managementul organizației, în dese rânduri auditorul extern
analizănd sistemul de control prin analize specifice în vizualizarea gradului de încredere a
situațiilor financiare avute în vederea auditării.
In legislația romănească auditul intern are semnificația de auditor financiar, prin analize
specifice supune se prezintă reacții cu referire la auditul operațional, modul în care auditul este
conform strategiei aplicate, impreună cu managementul având în vedere obiectivele legate de
eficiență, conformitate și regularitate.
În practică de zi cu zi se constată a fi legături apropiate între auditorii financiari şi cei
interni, auditorii financiari fiind interesaţi de majoritatea funcţiilor organizației pentru că acestea
să conducă la găsirea de influenţe în rezultatele entității şi indicatorii înscrişi în situaţiile
analizate.
O concluzie cu privire la auditul financiar si auditul intern este ca cele doua se află într-o
acțiune complementră, având ca scop a exprima o imagine fidelă a situațiilor intreprinderii.
Experiența dobandită și acumulată fiind acceptată în toate mediile fnanciare s-a
identificat mai multe tipuri de audit printre care enumerăm : regularitate, eficacitate,
conformitate.
21
III.2. Noțiunea de control intern in raport cu auditul intern
Originea termenului control are originea in expresia latinească contratrolus, care se

poate traduce verificarea unui act duplicat după original .
Controlul intern din prisma analizei semantice poate fi definit ca : analiză permanentă
sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de
îmbunătăţire, in concordanță cu controlul care are semnificația de a avea un control continu
material și moral intr-o anumită situație in perspectiva unei activități .
” Controlul intern poate fi definit ca : ansamblul formelor de control exercitate la nivelul

entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanța cu obiectivele
acesteia și cu reglementarile legale, în vederea administrării fondurilor în mod economic, eficient
și eficace, și care include structurile organizatorice, metodele si procedurile. ” 24
Totodată trebuie facut o distincție clară intre termeni de control extern și audit extern,
care se desfășoară intr-o economie de piață concurentială, cum de altfel se regăsește și piața
romanească.
” Evaluarea realizată de catre auditul intern asupra controlului intern trebuie să se plieze
la cele trei dimensiuni ale acestuia : dimensiunea culturală, universală, respectiv relativă.” 25
Se poate afirma că în situațiile în care există o evoluție coerentă a controlul intern, există
și auditul intern, deoarece baza de inspirație a auditului intern este controlul intern. Privit din
perspectiva că auditul intern are atribuții în evaluarea controlului intern, iar acesta este considerat
universal se poate trage concluzia că și auditul intern este universal.
” În literatura de specialitate există mai multe tipologii ale controlului , dar din punctul de
vedere al modului de exercitare a controlului avem :
24
25
Teoria și practica auditului intern / Jacques Renard, Editura Ministerului Finanțelor publice, 2003
22
- Controlul intern este format din ansamblul formelor de control exercitate la
nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu
obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea administrării fondurilor în mod
economic, eficient şi eficace, care include structurile organizatorice, metodele şi procedurile.
- Controlul extern reprezintă totalitatea controalelor care se adresează entităţii din

afara acesteia. Controlul extern a evoluat şi s-a restructurat continuu. în prezent concretizându-se
în următoarele structuri:
- controlul financiar preventiv delegat, exercitat de Ministerul Finanţelor Publice prin
controlori delegaţi, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat;
- controlul fiscal, exercitat de Ministerul Finanţelor Publice prin inspectori din cadrul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
- controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror
acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, exercitat de comisarii Gărzii Financiare
din cadrul Autorităţii Naţionale de Control;
- control financiar şi inspecţii realizate prin structurile din subordinea Autorităţii
Naţionale de Control;
- controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României prin controlori financiari,
pentru urmărirea modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului şi sectorului public;
- expertize contabile realizate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România (CECCAR), prin lucrările de strictă specialitate, la solicitarea instanţelor sau
persoanelor fizice şi juridice.
Controlul intern cuprinde o serie de trasături dintre care amintim : procesualitatea,

relativitatea, universalitatea. ” 26
” Ințelegerea entității, a mediului său și evaluarea riscurilor conduce la un set de cinci

componente inter-corelate a controlul intern :
• Mediul de control ;
26
23
• Procesul de evaluare a riscului de către entitate ;
• Sistemul informațional, incluziv procesele de activitate aferente relevante pentru
raportarea financiară și comunicarea ;
• Activitățile de control ;
• Monitorizarea controalelor. ” 27
Auditul intern în aceste circumstanțe îi revine un rol important legat de monitorizare :

evaluarea continuă a eficienței și eficacității controlului intern. De aici survine și confuziile
legate de suprapunerea auditului intern cu controlul intern. Privit din afara organizației, în baza
componentelor controlului intern drept o structură din întregul univers al controlului intern. Dar
analizat prin prisma rolului jucat în interiorul organizației, auditul intern nu se poate judeca pe
sine cu credibilitate.
Prin urmare este absolut obligatoriu ca cele doua structuri să fie separate : una aplică,
28
cealaltă monitorizează și evaluează.
Sistemul de control intern nu este reprezentat la nivelul unei entități numai de norme,
proceduri, tehnici, calculatoare, programe, instrucţiuni şi manuale de politici, ci şi oameni.
” Sistemul de control intern din entități cuprinde mai multe controale și anume :
autocontrolul, controlul mutual, controlul ierarhic, controlul partenerial, controale de calitate și
controlul financiar preventiv, inventarierea patrimoniului, controlul contabil, controlul financiar,
inspectii. ” 29
Conceptul de control intern si audit intern au o serie de elemente care le diferențiează :
prezentate prin următoare situație :
27
CAFR / Audit financiar 2006, Standarde, Cod de etică
28
Audit intern / Camelia Liliana Dobroțeanu, Laurențiu Dobroțeanu, Editura InfoMega, 2007, pag. 70 - 71
29
24
Criterii Control Intern Audit intern
Statut Integrat entității publice Integrat societății comerciale sau
poate fi o firmă specializată externă
Cine face numirea Organizat la fiecare nivel al conducerii. Adunarea generală a acționarilor sau
consiliul de administrație
Obiectivele auditului Elaborează politici, norme și proceduri Supravegherea gestiunii societății și
pentru buna funcționare a entitățîlor și verificarea dacă situațiile financiare
eliminarea riscului. sunt legal intocmite;
Evaluează și face recomandării
adecvate pentru inbunătățirea
procesului de guvernanță
Beneficiarii Conducerea entității de la toate nivele Acționarii, Consiliul de
Administrație, salariații, directorii
Cui raportează Raportează sefului ierarhic și nu la cel Adunării generale sau Consiliului de
mai înalt nivel al conducerii administrație
Masuri intreprinse Face constatări, stabilește răspunderi și Verifică sesizările făcute de către
urmărește valorificarea constatărilor acționari, emite recomandări ;
Intocmește rapoarte de audit intern
privind gestiunea societății
Metodologia utilizată Nu are o metodologie specifică, ci se Are o metodologie clar stabilită,
bazează pe respectarea prevederilor specifică, care vizează evaluarea
legale sau proprii riscurilor și adăugarea de valoare.
” Auditul intern denumit și control al controalelor presupune o muncă de analiză,

diagnosticare și evaluare a activităților interne bazat pe analiza riscurilor din entitate, fiind un
sprijin real pentru conducerea entității. ” 30
III.3. Categorii (noțiuni fundamentale) de audit intern
a) Auditul de regularitate
30
Audit intern și guvernanță corporativă / Ana Morariu, Gheorghe Suciu, Flavia Stoian, Editura Universitară, 2008, pag 31- 32
25
In dezvoltarea sa normală auditul intern s-a construit pe auditul de regularitate
(conformitate), acesta din urmă fiind considerat obișnuit pentru că la momentul respectiv
auditorul intern avea în vedere să verifice dacă regulile și procedurile sunt corect aplicate, dacă
sunt întocmai respectate organigrama entității si sistemele de informare.
Auditorii interni se sprijineau pe un ansamblu de elemente de referință care facea ca
munca lor să fie aproximativ clarificată, ei realizănd concluziile prin situații constate și
comparări privind punerea în aplicare, interpretarea eventualelor deficiențe sau erori produse,
raportate celor ce erau benefiarii direcții a respectivelor situații de audit.
Auditul de conformitate (regularitate) reprezintă ca principal scop, stabilirea diferențelor
realității cu sistemul de referință propus, fară să se tină cont de situațiile în care unii teoreticieni
care depășesc limitele normale ale deontologiei profesionale, exprimă faptul că intre regularitate
și conformitate ar fi unele diferențe.
b) Auditul de eficacitate
Auditul de eficacitate este considerat multilateral, din această perspectivă el poate așezat
pe o scară superioară în dezvoltarea auditului intern, tine cont de toate valorile entității din
motivul că se referă la calitatea muncii și nu la un anume sistem de refetință. In evoluțîa sa în
timp se poate constata că eficacitatea tine cont de calitatea muncii și rezultatelor astfel realizate
prin pastrarea, respectarea tuturor regulilor în vigoare la respectiva organizație, eficacitatea
depinzănd de situațiile în care sau produs și desfășurat actitatea respectivă.
Dintr-o altă perspectivă, auditul de eficacitate poate fi denumit audit de performanță, ce

determină calitatea situațiilor adoptate prin rezultatele ce sunt înregistrate.
Nu degeaba se pune accent pe modul de interpretare a celor două noțiuni : eficiența și

eficacitatea :
26
- eficiența este reprezentat de situațiile finalizate căt mai corecte, dar în același timp de
realizarea celei mai bune calități cu referire la cunoștințe, comunicare și comportament propuse.
- eficacitatea înseamnă ducerea la îndeplinire a obiectivelor propuse, respectiv găsirea

raspunsurilor organizației la așteptări.
Realizănd o concluzie la cele detaliate mai sus se poate interpreta că auditorii cu mai
puțină experiență și mai tineri vor fi folosiți cu precadere în auditul de regularitate, în schimb cei
cu experiență își vor folosi cunoștințele dobăndite în auditul de eficacitate, atunci cănd li se cere
acest lucru și formulează răspunsuri clare și concise ce se regăsesc în chestionarele de lucru.
c) Auditul de management
Auditul de management (auditul de conducere), poate fi analizat din mai multe puncte de
vedere, ceea ce conduce la utilizarea a trei moduri de abordare :
- Practica dominantă, responsabilitatea unității auditate este considertă a fi realizată

de auditorul intern politic, ce va trebui să ofere că există o politică ce poate fi expusă cu
obiectivitate de cel ce este responsabil. Auditorul intern va realiza o analiză unde politica
sectoriala este conformă cu strategia organizației sau regulamentelor ce sunt cuprinse în strategia
de rezultat a entității.
- Aplicarea politicii in cadrul organizației va oferi asigurări ca pe teren, politica este

bine înțeleasă, cunoscută și corect aplicată rolul auditorului intern fiind acela de apreciator al
controlului intern.
- Elaborarea strategiei ce pune în aplicare armonizarea propunerilor și de catre

managerii, fiind un proces formal, avănd ca efect existența unei armonizari a strategiei si
modului de definire acelor aprobate și aplicate.
27
d) Auditul de strategie
Este situat la un nivel ridicat al dezvoltării auditului intern, auditul de strategie exprimă o
situație de punere față în față a tuturor politicilor si strategiilor organizației cu mediul ce se ocupă
pentru verificarea corectitudinii globale.
Este mai mult decăt evident că pentru ducerea la îndeplinire este nevoie de auditori cu
calități profesionale foarte bune, cu un grad ridicat de calificare și cu competențe profesionale
foarte bine puse la punct. Printre rolulile auditorului intern se afla semnalarea incoerenței
conducătorilor, responsabile cu situatiile patrimoniale și asigurarea coerentei globale.
28
III.4. Audit intern și audit extern
III.4.1. Diferențe dintre auditul intern și auditul extern
Auditul intern evaluează situații în principal, pentru a conduce la ameliorarea, aplicarea

cu strictețe a politicilor și normelor organizate de entitatea economică și nu este îngrădit la
aspectele financiare. Auditul intern se efectuează de catre persoanele care fac parte din
organizații economice.
Auditorii interni sunt reprezantanți ai intreprinderilor economice pentru a realiza audit în
atenția conducerii manageriale. Auditorul intern are independența în fața șefului contabil, dar
este dependent nevoilor și cerințelor administrate de responsabilii organizației economice.
Auditul extern conduce la prezența auditorului financiar extern, ca profesionist autonom

calificat, care examinează și certifică onest documentele financiar - contabile, a situațiilor
financiare anuale intreprinse de entitate.
” Activitățile de audit intern și de audit extern trebuie să fie coordonate pentru ca toate
activitățile sau funcțiile să fie auditate fără redundanță sau suprapunere. Auditul extern este
efectuat de către un organism independent de intreprinderea auditată ” 31
” Auditul extern în România a fost organizat şi restructurat în mai multe rânduri, în

prezent fiind realizat de următoarele structuri:
- expertize contabile, asigurate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România - CECCAR;
- auditul financiar, oferit de Camera Auditorilor Financiari din România - CAFR;
- auditul performanţei, realizat de Curtea de Conturi a României, concomitent cu
controalele efectuate în sectorul public;
- auditul financiar-fiscal, efectuat de firmele de consultanţă româneşti şi internaţionale
recunoscute în domeniu.”32
31
32
29
Auditul extern este o noțiune independentă a organizației a cărei misiune este să certifice
corectitudinea conturilor, rezultatelor, şi situaţiilor finaciare şi mai exact dacă observăm că
definiţia comisarilor de conturi pot dezvolta, sinceritatea şi imaginea fidelă a conturilor
entitaților şi a situaţiilor financiare.
” Auditorii externi îsi efectueaza în general misiunile în mod intermitent si în momente
propice certificarii conturilor si doar în mod exceptional pe tot parcursul anului la marile
companii, în timp ce auditorii interni lucreaza în permanenta, având misiuni planificate în functie
de gradul de risc . ” 33
Principalele diferențe intre funcția de audit public intern, audit intern și cea de audit
extern :
Criterii Audit public intern Audit intern Audit extern

Statut Integrat entității Integrat societății Firmă specializată
publice comerciale sau poate externă; Oferă servicii și
fi o firmă specializată este independent din
externă punct de vedere juridic
Cine face numirea Conducătorul entității Adunarea generală a Adunarea generală a
cu avizul șefului acționarilor sau acționarilor sau
comparimentului de consiliul de consiliului de
audit public intern de administrație administrație
la organul ierarhic
superior
Obiectivele auditului Evaluarea sistemului Supravegherea Certificarea exactității
de control intern și gestiunii societății și conturilor și situațiilor
asigurarea dată verificarea dacă financiare.Auditul extern
conducerii entități că situațiile financiare evaluează și el sistemul
acesta funcționează sunt legal intocmite; de control intern, dar
Evaluează și face numai pentru elementele
recomandării adecvate de natură financiar-
33
30
pentru inbunătățirea contabila.
procesului de
guvernanță
Beneficiarii Conducerea entității Acționarii, Consiliul Toți cei care doresc o
de la toate nivelele de Administrație, certificare a conturilor :
salariații, directorii bănci, acționari,
autorități, clienți
furnizorii.
Domeniul de aplicare a Domeniul este mai Domeniul este mai Domeniul este mai
auditului vast, deoarece include vast, deoarece include restrăns, verificarea fiind
toate funcțiile toate funcțiile axată pe acele probleme
intreprinderii intreprinderii care determină poziția
(financiar-contabilă, financiară și
resurse umane, performanțele
logistică, IT, mediu, intreprinderii.
gestiune patrimonială)
Periodicitatea auditului Activitatea efectuată Activitatea efectuată Misiunile sunt organizate
permanent ȋn cadrul permanentă ȋn cadrul ȋn mod intermitent și ȋn
entității prin acțiuni societăților momente propice
planificate, in funcție comerciale conform certificării conturilor,
de analiza riscurilor. statului. respectiv după sfărșitul
anului.
Independenta auditorului Are o independență Independența relativă Este independent față de
relativă, el putănd fi sau ȋn cazul ȋn care clientul său , fiind vorba
considerat auditul intern este de o independentă
independent ȋn efectuat de o firmă specifică titularului unei
exercitarea funcției externă, avem profesii liberale,
sale, ȋn sensul unei independența reglementate juridic și
independențe a minții specifică a unei statutar.
față de subiectele pe profesii liberale
care le auditează
Persoanele care concură Inctrucăt sunt auditate Incrucăt sunt auditate Vizand ȋn special
la realizarea auditului toate componentele toate componentele aspecte legate de
31
unei entități ținănd unei entități ținănd situațiile financiare, are
cont de analiza cont de analiza mereu aceiași
riscurilor și riscurilor și interlocutori din
peridiocitatea, periodicitatea, intreprindere.
interlocutorilor sunt interlocutorii sunt din
din toate segmente-le toate segmentele
intreprinderii. intreprinderii
Metodologia utilizată Are o metodologie Are o metodologie Are o metodologie
clar stabilită, clar stabilită, precisă, standardiztă și se
specifică, care vizează specifică, care vizează bazează pe inventare,
evaluarea riscurilor și evaluarea riscurilor și analize, comparații,
adăugarea de valoare adaugarea de valoare rapoarte, utilizarea
experților, confirmări
externe.
Putem afirma că cele două tipuri de audit, extern și intern sunt intr-o ac țiune
complementară cu scopul de a reflecta o imagine fidelă a activității entităților. 34
Se poate ințelege că o procedură indispensabilă a misiunilor de audit poate fi considerat

faptul că auditorii externi să fie obligați în evaluarea organizațiilor de audit pentru a realiza baza
rezultatelor activității acestora in privința stabilirii perioadei de timp, naturii și întinderii
procedurilor de audit intern ce vor putea fi luate în considerare.
Evaluarea auditului intern de către auditorii externi este caracterizată de urmatoarele

criterii :
- Statutul organizațional al comportamentului de audit intern : gradul de independență
al auditorilor interni ȋn cadrul intreprinderii, degrevarea auditorilor interni de orice
altă sarcină ȋn afara celor de audit, libertatea de a comunica și colabora cu auditorii
externi ;
34
Audit intern și guvernanță corporativă / Ana Morariu, Gheorghe Suciu, Flavia Stoian, Editura Universitară, 2008, pag 29 - 30
32
- Modul de stabilire a obiectivelor programelor de audit intern și reacția
managementului la recomandările făcute de către auditorii interni ;
- Evaluarea competenței profesionale a auditorilor interni ;
- Diligența profesională. 35
Standardele internaționale de audit extern, conțin că pentru a avea o colaborare corectă în

raport cu auditorii interni, în urma concluziilor activității auditorilor interni oferă posibilitatea
auditorilor externi să formuleze urmatoarele afirmații :
- Auditul intern este organizat de către intreprinderi ce au competență profesională

necesară
- Activitatea asistenților este bine documentată, ȋndrumată, revizuită ;
- Obiectivele la care se ajunge, oferă informații solide și adecvate de audit ;
- Orice raport de audit este în concordantă cu misiunea de audit desfășurată ;
- Managerii organizației iau ȋn considerare și duc la bun sfarșit ȋn mod corect orice
excepție de la misiunea obișnuită, descoperită de auditorii interni ;
- Între cele două funcţii însa există şi relaţii de complementaritate.
Acolo unde există o funcţie de audit intern, auditorul extern poate să aprecieze în mod
diferit calitatea regularităţii, sincerităţii şi imaginii fidele a conturilor care îi sunt prezentate.
Auditorul extern are posibilitatea organizării anumitor lucrari de audit intern pentru a-şi formula
opinia sau a-şi susţine afirmațiile, dar şi auditorul intern poate să profite în urma lucrarilor de
audit financiar pentru a avea posibilitatea de a concluziona și demonstra opiniile.
III.4.2 Coordonarea și responsabilitatea auditului intern cu auditul extern
Auditul financiar (extern) se aplică, deobicei, funcţiilor contabile în baza situaţiilor

financiare întocmite de conducerea managerială a organizației, deseori auditorul financiar avănd
posibilitatea de a verifica sistemul de control prin operațiuni specifice în vederea creşterii
gradului de încredere situaţiilor financiare supuse auditării.
35
Audit : Concept și Practici / Laurențiu Dobroțeanu, Camelia Liliana Dobroțeanu, Editura Economică, 2002, pag 199.
33
In momentul în care auditorul extern are intenția să se sprijine pe activitatea
compartimentului de audit intern, ar fi indicat sa se ia în considerare programul de audit intern
pentru perioada respectivă pentru a fi pus în discutii cu auditorii interni. Asemenea consultări
sunt de preferat să se întample și sa aibă loc ȋn timp pentru a oferi posibilitatea coordonarii
eficiente a operațiunilor de audit extern cu programul de audit intern, sub raportul cercetarilor de
analiză și documentare, precum și a procedurilor de revizuire și raportare.
” Monitorizarea activităților de audit extern, inclusiv coordonarea cu auditul intern, este
ȋn general responsabilitatea Consiliului. Responsabilul auditului intern poate accepta să efectueze
activități pentru auditorii externi cu ocazia auditării anuale a situatiilor financiare. Responsabilul
auditului intern trebuie sa evalueze în mod regulat coordonarea între auditorii interni si cei
externi, (eficienta, cost). ” 36
Coordonarea dintre auditul intern si auditul extern are ca scop :

- constientizarea managementului de necesitatea auditului intern
- asigurarea ca auditul intern este independent
- asumarea implementarii auditului intern
- constientizarea riscurilor
- reducerea suprapunerilor
- schimb profesional
- pregatiri profesionale comune
- mobilitatea personalului intre cele doua structuri
- coroborarea planurilor si programelor de audit
- schimb de informatii si comunicare eficienta
- intelegerea reciproca a rolurilor
- eliminarea rivalitatilor si competitiei
- presiune mai mica asupra entitatilor auditate
Legatura dintre auditul intern și auditul extern este mai eficientă atunci cand astfel de
consultări între acestea au loc la intervale regulate, pe parcursul perioadei de timp alocate
misiunii.
36
34
Este foarte important ca auditorul extern să fie permanent informat asupra oricaror
aspecte semnificative, să aibă acces la rapoartele relevante de audit intern care intră ȋn atenția
departamentului de audit intern și care pot afecta activitatea de audit extern. Pe de altă parte, este
important ca și auditorul extern să asigure o infromare, pe bază regulată, a departamentului de
audit intern cu privire la toate aspectele semnificative care pot afecta activitatea acestuia.
35
CAPITOLUL IV
Guvernanța Corporativă
James D. Wolfensohn, fost președinte al Băncii Mondiale spunea la un moment dat :

guvernanța corporativă este mai importantă pentru creșterea economică la nivel
mondial decăt politicile statelor
IV. Conceptul de guvernanță corporativă
Prin guvernanță corporativă se urmărește o buna dezvoltarea a performanțelor unei

organizații și armonizarea intereselor diferitelor niveluri de interese. Guvernanța corporativă
înseamnă ansamblul activităților din domeniul economic care are ca principal scop sa ajute
entitățile sa devină mult mai eficiente prin susținerea unor niveluri instituționale cum ar fi spre
exemplu : cadrul legislativ, organigrama companiei sau actele constitutive ale acesteia.
Această ramură a economiei își regăsește o parte din punctele de limită in cele mai multe
situații la modul în care deținătorii de acțiunii pot să ofere garanțiile necesare pentru motivarea
manageriilor companiei, pentru indeplinirea scopurilor având totodată parte de câstigurile ce
sunt așteptate în urma investițiilor acestora. In situația aceasta managerii companiilor sunt
obligați să garanteze și să ofere asigurări obiectivelor tuturor celor implicați în cadrul
organizației, fiind deasemenea unul dintre principalele scopuri al guvernării corporative.
Scopul guvernanței corporative este de a realiza o analiză respectând regulile în același

mod încăt să se evidențieze modul în care este administrată și condusă compania în vederea
obținerii scopurilor prestabilite, deasemenea si sistemul prin care această entitate intră în contact
cu factorii direct implicațî, protejăndu-le interesele într-un mod onest.
” Guvernața corporativă este un concept cu o conotație foarte largă care include

urmatoarele elemente :
- Responsabilitatea managerilor pentru acuratețea informatiilor din rapoartele
financiare
- Existenta termenelor limita foarte stranse pentru raportarea financiara ;
36
- Comunicarea si transparenta totala asupra rezultatelor financiare ;
- Transparenta auditului intern, proceselor si a auditului extern. ” 37
Guvernanța corporativă poate fi considerată că ocupă un loc central in sistemele

economice, avand o prezență tot mai mare prin statele lumii. Guvernanța corporativă are scopul
de a avea contribuții intr-o arie din ce în ce mai mare de domenii, incepănd cu economie și
continuând cu sociologie, teoria informatiilor, finanțe, contabilitate, sociologie, politică și
psihologie.
Percepută ca o arta de a conducere a managerilor : " guvernanța corportivă se exprimă

printr-un set de relatii între managementul companiei, consiliul acesteia, acționarii ei, alți
deținători de titluri; totodata, ea conferă strucutra prin care sunt stabilite mijloacele necesare
realizării acelor obiective și monitorizate performanțele urmărite. " 38
Termenul de guvernanță este derivat din latinescul gubernare, care se traduce a conduce,
a dirija, a îndrepta de obicei cu conotații pană la ideea de conducere a unei nave, conducănd mai
degrabă la faptul că guvernanța ar indeplini calitatea de direcție, decât cea referitoare la control.
In cadrul acestei lucrări se va utiliza noțiunea de guvernanță corporativă, insemânand o

traducere a formularii expresiei anglo-saxone deja bine cunoscute, atât în practica marilor
cabinete de audit, cât si în cercetare.
Literatura de specialitate si practica ofera mai multe posibilitati de desemnare
terminologica a problemelor care fac obiectul guvernarii corporative, din cauza diferitelor
moduri de a traduce expresia anglo-saxona de corporate governance. Astfel, în literatura de
specialitate franceza întâlnim expresiile gouvernement d’entrerprise (guvernanta întreprinderii,
în communicate ale OCDE sau a diferiților autori exemplificănd aici : Gomez, Marois,
Bompoint, aplecati mai mult spre o abordare juridica) si gouvernance corporative (guvernanta
corporativa, la autori precum Perez, Pollin, marcati mai mult de dimensiunea economico-
financiara a problemei).
37
Guvernanta corporativa si auditul intern / Marcel Ghita, Constantin Iatco, Carmen Olguta Brezuleanu, Marius Vorniceanu, Editura
TipoMoldova, pag. 17
38
37
În limba română , termenul de guvernanţă este sinonim cu cel de administrare sau cu cel
de conducere, fiind nevoie de implicarea majorității activităților desfășurate intr-o organizație ce
intră sub influența managementului. Sub această formă, putem spune că termenul de guvernanţă
înseamnă conducere, rezultă că termenul de guvernanţă corporativă, îndeamnă idea în
întregimea a modului de conducere a întregii entități, întrucăt noțiunea de corporativ a luat
naștere de la cuvăntul corp, conducând la termenul de întreg, de unitate, de ansamblu.
In literatura de specialitate este cunoscut faptul că guvernanța corporativă se referă și la
probleme de o importanță majoră privind responsabilitatea socială și de etică a modului de
administrare și conducere a afacerilor, aflându-se totodată intr-o legătură strânsă cu
managementul organizației.
Caracteristicile guvernanței corporative are sensuri foarte largi, cuprizănd elemente
precum modul foarte clar și explicit de prezentare a auditului intern alături de cel extern,
responsabilitatea conducătorilor companiilor care au atribuții pentru verificarea situațiilor
economice, raportarea, prezentarea si comunicarea explicită a rezultatelor exercițiilor financiare.
Guvernanța Corporativă cuprinde instituțiile publice și private ale unei țări, atat formale
(reguli si regulamente), cat si informale (Practici de afaceri general acceptate, Standarde etice),
care guverneaza impreuna relatiile dintre oamenii care administreaza corporatiile si toti cei care
investesc resurse in corporatiile din tara respectiva.
Sistemul de guvernanță corporativă se rezumă la două mecanisme externe, piata
financiară si piata managerilor si la un singur mecanism intern, consiliul de administratie, care
poate actiona asupra managerului motivandu-l cu remuneratie superioarã sau dimpotrivã
înlocuindu-l.
In cadrul conceptului de guvernanță corporativă, un loc central îl ocupa transparența
informatiei financiar-contabile, întrucât ea sta la baza oricarui proces decizional si trebuie sa
sprijine diferite categorii de utilizatori în alegerea solutiilor optime, fiind un vector explicativ,
dar si anticipativ.
Guvernata corporativa ocupa tot mai mult un spatiu de dezbateri in lumea afacerilor de
astazi. Proprietarii marilor afaceri nu mai pot, in cele multe cazuri, sa se implice personal ȋn
derularea afacerilor lor. Motivele pot fi numeroase, dar dintre acestea vom aminti :
38
- Extinderea afacerilor dincolo de granitele tradițȋonale ;
- Ritmul rapid de evolutie și creștere complexității afacerilor ;
- Volumul de cunoștințe tehnice necesare pentru a asigura o guvernare eficientă și
eficace;
- Inabilitatea de a cunoaște și asimila simultan particularitățile locale ale mediului ȋn
care afacerea se derulează : cultură, legislațȋe, reglementări, obiceuri, etc. 39
Însa, în administrarea unei companii actorul principal este managerul. El joaca un rol
important în crearea de valoare, dar poate influenta si repartizarea acesteia. Deciziile managerilor
conditioneaza performanta companiei, dar si bogatia actionarilor. De aici, tentatia managerilor
de a manipula informatiile financiar-contabile, respectiv pozitia financiara a întreprinderii si
performanta ei.
” Se pare că termenul de guvernanţă corporativă a apărut în limbajul comun în anii ’70
în Statele Unite în mijlocul scandalului Watergate şi a descoperirii implicării companiilor
americane în politică prin contribuţii acordate diferitelor partide politice. ” 40
În acest context este interesant să înţelegem ce este conducerea corporativă în condiţiile

în care majoritatea ţărilor vor să adopte reglementări în acest sens.
Dezvoltarea guvernanței corporative s-a manifestat, și a evoluat în timp ca răspuns la

eșecurile intr-un relativ timp de timp al unor entități private, ce a condus inevitabil la lipsa
încrederii investirorilor în puterea managerilor de a conduce marile corporații sau chiar unele
instituții publice.
39
Audit intern / Camelia Liliana Dobroțeanu, Laurențiu Dobroțeanu, Editura InfoMega, 2007, pag 41
40
Laura Buzatu – Piata de capital in Romania, identificarea unor cai si oportunitati de crestere si diversificare a acesteia – teza doctorat.
39
IV.2. Caracterisiticile termenului de guvernanță corporativă
În ultimile perioadă, în literatura de specialitate in ceea ce priveste definirea notiunii de

guvernare corporativa, nu exista o definitie unanim acceptata, de aceea vom face o scurta sinteza
a celor mai importante clarificari terminologice :
Guvernanța corporativă se refera la maniera ȋn care companiile sunt guvernate, ceea ce
este diferit de modul ȋn care afacerile sunt derulate pe bază zilnica. Guvernanța corporativă
abordează probleme cu care se confruntă consiliul de administrație precum : interacțiunea cu
managerul executiv și relația cu acțȋonariatul sau cu toți cei care dețin interese ȋn afacerile
companiei.
Totodata, Tricker descrie procesul de guvernantă prin prisma a patru activități :
- directia: formularea unei direcții strategice pe termen lung a organizației ;
- actiunea executivă: implicarea ȋn adoptarea deciziilor executive esențiale ;
- supervizarea: monitorizarea și supravegherea performanțelor manageriale ;
- responsabilitatea: recunoașterea responsabilităților ȋn fața celor care pot pretinde ȋn mod
legitim responsabilizarea. 41
Guvernanța corporativă este unul dintre elementele cheie pentru îmbunătățirea eficienței
și creșterii economice, precum și pentru îmbunătățirea eficienței și creșterii economice, precum
și pentru extinderea încrederii investitorilor. Guvernanța corporativă implică un set de relații
instituite între managementul companiei, consiliul său de administrație și acționari.
Guvernanța corporativă furnizează deasemenea, o structură prin care obiectivele
companiei sunt stabilite, iar mijloacele de atingere a acestora, precum si de monitorizare a
performanțelor sunt determinate. 42
Banca Mondiala defineste guvernanta(conducerea) corporativa ca o multitudine de legi,
și norme, regulamente si coduri de conduită realizate într-un mod voluntar, care oferă posibilitea
intreprinderilor să atraga resursele umane si materiale necesare activitații sale pentru ai oferi
posibilitatea de a realiza o activitate eficientă, care sa genereze o valoare mai mare pe termen
mediu și lung, pentru grupurile de interese, inclusiv acționari și pentru societate în totalitatea ei.
Banca Mondială prin modul ei de a pune problema în privința guvernanței corporative,
41
R.I Tricker considerat de multi drept parintele guvernaței corporativa / definirea guvernanței corporative
42
Definiția / OECD cu privire la guvernanța corporativă 2004
40
poate considera că țîntele ei pot fi aduse în sprijinirea intereselor entităților, corporațiilor si
intreprinderilor.
O definitie foarte cunoscuta este cea data de A. Shleifer and R. Vishny : ” conducerea
corporativa se refera la modul în care furnizorii de fonduri ai unei companii se asigura casi vor
primi beneficiile cuvenite de pe urma investitiei facute ”
” Guvernanta corporativa este un ansamblu de practici ale Consiliului de Administratie si

ale managementului executiv, exercitate cu scopul de a asigura directiile strategice de actiune,
atingerea obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor si utilizarea responsabila a resurselor
43
financiare. ”
In mediul de afaceri britanic a fost elaborat in anul 1992, primul cod de guvernanța
corporativă realizat de către Sir Adrian Cadbury având la bază 19 recomandări, materialul
realizat Report and Code of Best Practice stând la dezvoltarea Codului Bursei din Londra.
In Raportul Cadbury, guvernanţa corporativă este definită ca : ” reprezentând sistemul
prin care companiile sunt conduse şi controlate.” In centrul sistemului se află consiliul de
administrație ale cărui acțiuni sunt supuse legilor, reglementărilor în vigoare și acționariatului în
adunările generale. In schimb acțonarii sunt responsabili de numirea directorilor și auditorilor.
Legătura dintre consiliul de administrație și acționariat este redată de sistemul de raportare prin
care consiliul de administrație se descarcă de responsabilitățile în fața acționarilor pentru
activitățile și progresele realizate de companii. Auditorii au rolul de a furniza acționarilor o
examinare obiectivă și indepedentă a declaratiilor formulate de manageri în raportările financiare
care formează baza sistemului de raportare .
In timp majoritatea marilor corporații și-au constituit propriile coduri de bune practici,
astfel ajungănd să devină mai transparente față de persoanele directe implicate în cadrul
respectivei entități, dar si pentru faptul ca erau listate la bursă , trebuiau sa ofere o imagine față
de posibili furnizori de disponibilități banești.
43
Definiția / International Federation of Accountants - IFAC7
41
Deasemenea guvernarea corporativă ar putea fi definită și astfel :
” Guvernanta reprezinta sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate ; ” 44
” Guvernanta este o combinatie de procese si structuri implementate de consiliul de

administratie pentru a informa conduce, directiona si monitoriza activitatile organizatiei, in
scopul atingerii obiectivelor prestabilite ; ” 45
” Ansamblul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi, sau mai larg cu societatea pe
ansamblu ; ” 46
” Promovarea corectitudinii, transparenţei şi responsabilităţilor la nivel de companie; ” 47
Sistemul prin care afacerile sunt orientate intr-un singur sens şi controlate.
Se constată că o serie de definiţii ale conducerii corporative se focalizează nu numai pe

regulile formale şi instituţiile de conducere corporativă ci şi pe practicile utilizate în cazul în care
regulile nu definesc situaţiile respective.
Aşa după cum există definiţii care se concentrează, aproape exclusiv, pe structura internă,
operaţiile şi procesul de decizie al companiilor.
44
Cadbury Report – Report of the Committee on the Financial Aspects of Corporate Governance, 1992.
45
Institutul Auditorilor Interni din SUA
46
Financial Times 1997
47
J. Wolfensohn, Preşedintele Băncii Mondiale citat de Financial Times în 21 iunie 1999
42
Principiile Guvernării Corporative
Ministerele de finante ale tarilor membre ale G7 (tarile cu economia cea mai dezvoltata din
lume Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia şi Japonia) in anul 1998 au
adresat un apel la calitate, coerenta, transparenta informatilor referitoare la pietele de capital. Ele
au facut apel la OECD ca, in colaborare cu organismele internationale de reglementare sa
finalizeze pana in luna mai anul 1999 elaborarea unui cod de principii pentru o administrare
serioasa a firmelor.
Scopul Principiilor Guvernarii Corporative este să susţină guvernele în eforturile lor de
evaluare şi perfecţionare a cadrului juridic, instituţional şi de reglementare privind conducerea
corporativă în ţările lor. Ele oferă şi un îndrumar pentru burse, investitori, corporaţii şi alte
entităţi care se implică în procesul de dezvoltare a unei bune conduceri corporative.
IV.1. Principiile guvernării corporative din perspectiva OECD
48
” OECD este un forum unic unde guvernele a 33 de democrații conlucrează pentru a
răspunde provocărilor economice, sociale, a celor ce țin de globalizare și de exploatare a
oportunităților globalizării. Cele 33 de state membre OCDE dețin împreună aproximativ 60 la
sută din economia mondială, 70 la sută din comerțul mondial și 20 la sută din populația lumii.” 49
” OECD este unul din pionierii dezvoltării politicii de standarde privind conducerea
corporativă. În anul 1998, la recomandarea Consiliului OECD, OECD a înfiinţat un Grup de
Lucru Multidisciplinar Ad Hoc (Ad-Hoc Task Force) pentru Conducerea Corporativă în vederea
realizării unor principii privind conducerea corporativă.
OECD a realizat un set de principii ale guvernanței corporative strănse in documentul
OECD – Principiile guvernanței corporative 2004 . Principiile nu sunt restrictive și nu urmaresc
nevoia de reprezentare în legislația națională. Ele urmăresc să constate obiectivele și mijloacele
de realizare a acestora. Pentru a ramăne competitivi într-o lume aflată intr-o permanentă
schimbare , entitățile trebuie să fie inovatoare, practicile de guvernare corporativă să fie adaptate
noilor cerințe și să beneficieze de toate oportunitățile.
48
OECD / Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
49
http://ro.wikipedia.org/wiki/OECD
43
Principiile OECD privind guvernanța corporativă sunt :
1. Asigurarea bazei pentru un cadru eficient al guvernantei corporative
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa promoveze piete

transparente si eficiente, sa fie compatibil cu legislatia in vigoare si sa articuleze clar diviziunea
responsabilitatilor intre autoritatile de supervizare, reglementare si executie.
a) Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative ar trebui dezvoltat tinand cont,

per ansamblu, de impactul sau asupra performantelor economice, integritatii pietei si
stimulentelor pe care le ofera participantilor la piata si promovarii pietelor transparente si
eficiente.
b) Necesitatile de ordin juridic impuse ce afecteaza practicile de guvernanta
corporativa intr-o jurisdictie trebuie sa fie compatibile cu litera legii, transparente si executabile.
c) Divizarea sarcinilor intre diferitele autoritati dintr-o jurisdictie ar trebui sa fie clar
articulata si sa asigure deservirea publicului interesat.
d) Autoritatile de supervizare, reglementare si executie trebuie sa aiba autoritatea,
integritatea si resursele de a-si indeplini sarcinile intr-o maniera profesionala si obiectiva. Mai
mult, reglementarile lor trebuie sa fie de actualitate, transparente si argumentate in intregime.
2. Drepturile actionarilor si principalele functii ale proprietatii
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa protejeze si sa faciliteze

exercitarea drepturilor actionarilor.
a) Drepturile fundamentale ale actionarilor trebuie sa cuprinda:

- metode sigure de inregistrare a dreptului de proprietate;
- transmiterea sau transferul actiunilor;
- obtinerea de informatii relevante si substantiale despre companie, in mod promt si cu
regularitate;
44
- participarea si votul in Adunarea Generala a Actionarilor (AGA);
- alegerea si eliminarea membrilor consiliului director; si
- participarea la profiturile companiei.
b) Actionarii trebuie sa aiba dreptul de a participa la luarea deciziilor si de a fi

suficient de informati asupra acestora cu privire la evenimentele corporative importante, precum:
- amendamente la statut, articole de incorporare sau alte documente similare ale
companiei;
- autorizarea majorarii numarului de actiuni; si
- tranzactii extraordinare, incluzand tranferul tuturor sau al majoritatii activelor
companiei, care au ca rezultat vanzarea actiunilor companiei.
c) Actionarii trebuie sa aiba oportunitatea de a participa efectiv si de a vota in AGA si
trebuie sa fie informati asupra regulilor, inclusiv procedurile de vot, ce guverneaza AGA
d) Structura capitalului si reglementarile care permit anumitor actionari sa obtina un grad
de control disproportionat fata de dreptul de proprietate asupra capitalului trebuie sa fie facut
cunoscut.
e) Pietelor pentru control corporativ trebuie sa li se permita sa functioneze intr-o maniera
eficienta si transparenta.
f)Trebuie facilitata exercitarea drepturilor de proprietate intelectuala de catre toti
actionarii, inclusiv investitorii institutionali.
g) Actionarilor, inclusiv actionarilor institutionali, trebuie sa li se permita consultarea
unuia cu celalalt asupra aspectelor privind drepturile fundamentale ale actionarilor, asa cum este
definit in Principii, sub rezerva exceptiilor pentru prevenirea abuzurilor.
3. Tratamentul echitabil al actionarilor
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa asigure tratamentul

echitabil al tuturor actionarilor, inclusiv actionarii minoritari si cei straini. Toti actionarii
trebuie sa aiba oportunitatea de a obtine redresarea efectiva pentru violarea drepturilor lor.
a) Toti actionarii din aceeasi serie a unei clase trebuie sa fie tratati in mod egal.
45
- in cadrul oricarei serii dintr-o clasa, toate actiunile trebuie sa fie purtatoare deaceleasi
drepturi. Toti investitorii trebuie sa poata obtine aceleasi informatii despre drepturile aferente
tuturor seriilor si claselor de actiuni inainte sa le cumpere. Orice schimbari survenite in drepturile
de vot trebuie sa constituie subiect spre aprobarea acelor clase de actiuni ce sunt afectate in mod
negativ de acestea.
- actionarii minoritari trebuie protejati de actiunile abuzive prin/cu scopul controlului
actionarilor ce actioneaza direct sau indirect si trebuie sa dispuna de mijloace eficiente de
corectare.
- voturile trebuie distribuite de custozi sau alte persoane nominalizate intr-o maniera
agreata cu beneficiarul drepturilor de proprietate asupra actiunilor.
- trebuie eliminate impedimentele votului peste granita.
- procesele si procedurile pentru AGA trebuie sa permita tratamentul echitabil al tuturor
actionarilor. Procedurile corporative nu trebuie sa faca din distributia voturilor un procedeu greoi
si costisitor.
b) Trebuie interzisa tranzactionarea de catre un membru din interiorul unei societati si
relatiile de afaceri individuale abuzive.
c) Membrilor consiliului director si personalului executiv cu functii cheie trebuie sa li se
ceara sa faca cunoscut consiliului director, daca ei, direct, indirect sau in numele unui tert, au un
interes material in vreo tranzactie sau in vreo chestiune ce afecteaza direct compania.
4. Rolul actionarilor in Guvernanta Corporativa.
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa recunoasca drepturile

actionarilor, asa cum sunt ele stabilite prin lege sau prin intelegeri mutuale si incurajeaza
cooperarea activa intre companii in crearea de bogatie, locuri de munca si sustinerea
companiilor viabile din punct de vedere financiar.
a) Trebuie respectate drepturile actionarilor stabilite prin lege sau prin acorduri mutuale.
b) Acolo unde interesul actionarului este protejat prin lege, actionarii trebuie sa aiba
posibilitatea sa obtina redresarea efectiva pentru violarea drepturilor lor.
46
c) Ar trebui permisa dezvoltarea mecanismelor de crestere a performantei pentru
participarea angajatilor.
d) Daca actionarii participa la procesul de guvernanta corporativa, ei ar trebui sa aiba
acces in mod regulat la informatii relevante, suficiente si de incredere.
e) Actionarii, aici incluzand si angajatii individuali sau organele de reprezentare ale
acestora, trebuie sa fie in masura sa-si comunice liber consiliului de administrare ingrijorarile cu
privire la practicile ilegale sau neetice, iar drepturile lor nu trebuie afectate de faptul ca au
intreprins aceasta masura.
f) Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative ar trebui completat de catre un cadru
efectiv si eficient al insolvabilitatii si prin aplicarea efectiva a drepturilor creditorilor.
5. Raportare și Transparenta
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa asigure diseminarea corecta

si in timp util a tuturor aspectelor materiale legate de companie, inclusiv situatia financiara,
performanta, dreptul de proprietate si managementul companiei.
a) Raportarea trebuie sa includa informatii cu privire la aspectele materiale, dar nu este

limitata la acestea : rezultatele financiare si operationale ale companiei; obiectivele companiei;
dreptul de proprietate al actionarilor majoritari si drepturile de vot; politica de remunerare a
membrilor consiliului si ai executivilor cu atributii cheie, informatii despre membrii consiliului,
terti implicati in tranzactii; factorii de risc previzibili; aspecte privind angajatii si alti actionari;
b) Informatiile trebuie create si diseminate conform standardelor de inalta calitate privind
diseminarea de informatii contabile, financiare si non-financiare.
c) Trebuie realizat anual un proces de audit de catre un auditor independent, competent si
calificat, intr-o maniera externa si obiectiva, pentru a asigura membrii consiliului si actionarii ca
situatiile financiare reflecta complet pozitia financiara si performanta companiei cu privire la
toate aspectele materiale.
d) Auditorii externi trebuie sa fie raspunzatori in fata actionarilor si a companiei in
exercitarea atentiei profesionale cuvenita in realizarea auditului.
47
e) Canalele pentru diseminarea informatiei trebuie sa asigure utilizatorilor un acces egal,
in timp util si eficient din punct de vedere al costurilor, la informatiile relevante.
f) Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie completat de catre o abordare
eficienta care se adreseaza si promoveaza masurile de analiza sau consultarea analistilor,
brokerilor, agentiilor de rating si altor institutii, care sunt relevante pentru luarea deciziilor de
catre investitori, independent de conflictele de interese materiale ce pot compromite integritatea
analizelor sau consultatiilor acestora.
6. Obligatiile Consiliului de Administrație
Cadrul de desfasurare al guvernantei corporative trebuie sa asigure ghidarea strategica

a companiei, monitorizarea efectiva a managementului de catre Consiliul de Conducere si
responsabilitatea Consiliului fata de companie si actionari.
a) Membrii Consiliului de Conducere trebuie sa actioneze in cunostinta de cauza, cu buna

credinta, cu due diligence, grija si in interesul companiei si al actionarilor.
b) Acolo unde deciziile Consiliului afecteaza diverse grupuri de actionari in mod diferit,
Consiliul trebuie sa trateze in mod egal actionarii.
c) Consiliul trebuie sa aplice inalte standarde de etica. Trebuie sa tina cont de interesul
actionarilor.
d) Consiliul trebuie sa indeplineasca anumite functii cheie, precum:
- revizuirea si ghidarea strategiei generale a companiei, planurilor importante de actiune,
a politicii de management a riscului, a bugetelor anuale si a planurilor de afaceri; stabilirea
obiectivelor de performanta; monitorizarea implementarii si a performantei companiei si
previziunea cheltuielilor importante de capital, achizitiilor si dezinvestirilor.
- monitorizarea eficientei practicilor de guvernanta ale companiei si luarea masurilor de
schimbare acolo unde este necesar.
- selectarea, echilibrarea, monitorizarea si, atunci cand este necesar, inlocuirea
executivilor cu functii cheie si previziunea planului de succesiune.
- alinierea remunerarii executivilor cu functii cheie si a membrilor Consiliului cu
interesele pe termen lung ale companiei si actionarilor sai.
48
- asigurarea unui proces de nominare si alegere, formal si transparent, al membrilor
consiliului.
- monitorizarea si administrarea potentialelor conflicte de interese ale managementului,
membrilor Consiliului si actionarilor, inclusiv intrebuintarea gresita a activelor companiei si
abuzul in tranzactiile cu tertii.
- asigurarea integritatii sistemului de raportare financiar si al contabilitatii companiei,
inclusiv auditul independent si a functionarii sistemelor de control, in special, sistemele de
management al riscului, de control financiar si operational si de respectare a legii si a
standardelor relevante.
- previziunea procesului de diseminare si comunicare.
e) Consilul trebuie sa fie in masura sa-si exercite judecata in mod individual si obiectiv
pentru afacerile companiei.
- consiliul trebuie sa se asigure de desemnarea unui numar suficient de membri non-
executivi in structura sa, capabili sa-si exercite judecata in mod individual si obiectiv
pentru sarcini unde ar putea exista un potential conflict de interese.
- atunci cand sunt stabilite comitetele Consiliului, mandatul, structura si procedurile de
lucru trebuie sa fie bine definite si diseminate de catre Consiliu.
- membrii Consiliului trebuie sa fie capabili sa se dedice efectiv indeplinirii obligatiilor
ce le revin fiecaruia.
- pentru indeplinirea obligatiilor sale, membrii Consiliului trebuie sa aiba acces la
informatii precise, relevante si in timp util.” 50
50
OECD Principles of Corporate Governance, 2004
49
Analiza guvernării corporative în Romania a dezvăluit o serie de disfuncționalități, cum
ar fi : neglijența drepturilor acționarilor minoritari, un rol mai degrabă formal al consiliilor de
administrație, dominate de acționarul majoritar, existența unor consilii de administrație care doar
aprobau deciziile managementului (OECD, 2001).
Primul proiect de conștientizare a nevoii de bună guvernare corporativă în mediul
romanesc – Inițiativa de Guvernare Corporativă pentru Democrație Economică In Romania – a
fost susținut de către asociațiile de afaceri interne.
In 2001, Bursa de Valori București a emis primul său cod de guvernanță corporativă,
denmit Codul de Conducere și Administrație. Societățile cotate care aderau la acest cod urmau să
fie listate pe secțiunea plus (transparență), meținăndu-se în același timp listarea inițială. Noul cod
de guvernanță corporativă al BVB (2008) – în continuare Codul BVB – obligă emitenții să
atașeze Raportul Anual, începănd cu cel al anului 2009, Declarația privind conformarea sau
necoformarea cu prevederile Codului de Guvernanță Corporativă ( Declarația aplici sau explici ).
Un aspect interesant al Codului BVB îl reprezintă introducerea funcției de secretar general, care
are rolul de a consilia consiliul de administrație pe probleme de guvernare corporativă.
O bună parte din cerințele unei bune guvernanțe corporative este inclusă în Legea
societătilor comerciale (nr. 31/ 1990, repblicată). Legea stabilește că administratorii sunt
responsabili pentru administrarea societăților și trebuie să exercite prudență și diligență în
indeplinirea mandatului lor. Consiliul de administrație se intrunește cel puțin o dată la trei luni.
In decursul timpului cercetările au arătat, însă că entitățile cu politici de guvernanță

corporativă mai solide au inregistrat un cost al capitalului mai ridicat. Studiile recente au aratat
că în țările cu sisteme slabe de protecție a investitorilor creșterea calității raportării financiare nu
a dus la o reducere a costului capitalului, acesta fiind mai degrabă asociat cu imbunătățirea
politicilor de de guvernanță corporativă. 51
51
Revista de audit financiar nr. 2/ 2011, editată de Camera Auditorilor Financiari din Romania, pag 12, 16
50
V. Manifestari ale guvenanței corporative
V.1. Modele de guvernare corporativă
Studiul structurilor de guvernare a întreprinderii în diferite ţări permite identificarea unor

caracteristici în ţările anglo-saxone, ale Europei continentale şi în cele asiatice. SUA şi Marea
Britanie se caracterizează printr-un număr mare de întreprinderi naţionale cotate la bursă, pieţe
financiare cu un grad mare de lichiditate, unde drepturile de proprietate şi de control sunt
frecvent schimbate, şi un număr mic de grupuri de societăţi de control. În ţări ca Germania şi
Japonia, băncile importante, companiile de asigurare şi statul ocupă o poziţie predominantă în
sistemul de guvernare. ” În plus, multe firme dispun de acţionari de referinţă şi de o legislaţie
particulară, ceea ce are ca efect limitarea considerabilă a numărului de preluări ostile.
Ţările latine se aseamănă cu cele anglo-saxone prin puterea statului ca acţionar şi
importanţa redusă acordată salariaţilor în organele de decizie ale întreprinderii. În structura
guvernanţei corporative intervin mai multe subiecte de drept, denumirea uzuală fiind de
constituenţi interni: acţionar, administrator, manager, salariat, furnizor, creditor, după caz.
Acţionarul este un mandant („principal”), iar administratorul este un mandatar („agent”).
În funcţie de aceste subiecte de drept, în sistemul de guvernare corporativă se întâlnesc
trei modele principale:
• modelul tradiţional (traditional model)

• modelul co-determinării (co-determination model)
• modelul riscului asumat (stakeholder model)
Modelul tradiţional este specific sistemului nord-american şi are la bază două tipuri de
raporturi juridice: unul se stabileşte între acţionari şi administratori, în baza unui contract de
mandat, iar unul între administratori şi manageri. Modelul se derulează pe trei niveluri ierarhice:
acţionari (1) − administratori (2) − manageri (3), autoritatea managerilor derivând din cea a
administratorilor. Legislaţia americană prevede că drepturile acţionarilor de a influenţa afacerile
curente ale societăţii sunt limitate, în exclusivitate, la alegerea membrilor consiliului de
administraţie; ei nu beneficiază de dreptul direct de a lua decizii cu privire la conducerea
51
afacerilor societăţii (ca de exemplu, plata dividendelor). Totuşi, acţionarii pot în mod indirect să
aducă managementul societăţii în situaţia de a-şi schimba atitudinea şi modul de a conduce.
Astfel, acţionarii pot decide să-şi lichideze participaţiile în societate sau să stopeze
finanţarea, prin refuzul participării la majorarea capitalului propriu. În absenţa suportului
financiar al acţionarilor, managerii vor trebui schimbaţi.
Modelul co-determinării este specific ţărilor vest-europene, iar participanţii sunt

ierarhizaţi pe patru niveluri ierarhice: acţionari (1) − administratori (2) − manageri (3) − salariaţi
(4). În cadrul acestui model se întâlnesc două tipuri de raporturi juridice: unul se derulează între
acţionari cu administratorii şi reprezentanţii salariaţilor, iar altul are loc între administratori şi
manageri.
Acest model este reprezentativ pentru Germania, al cărei sistem economic se bazează pe
co-determinare socială, în sensul că diversele categorii sociale depun eforturi pentru ridicarea
bunăstării sociale, deci au dreptul să participe la procesul decizional. Comparativ cu modelul
tradiţional, modelul co-determinării introduce un sistem de management participativ, pornind de
la premisa că riscul afacerii este mai mic pentru acţionari decât pentru salariaţi, întrucât aceştia
din urmă nu îşi pot diversifica portofoliul de investiţii. Din acest motiv, prezenţa salariaţilor în
procesul decizional are un caracter democratic, deoarece analizează obiectivele strategice ale
companiei şi formulează recomandări consiliului de administraţie, pentru a reduce riscul.
De asemenea, acest model introduce responsabilitatea în afaceri; firmele mici au mai
Puţine obligaţii faţă de terţi decât acţionarii acestora, însă cele mai multe companii îşi exercită
responsabilitatea onorându-şi obligaţiile către salariaţi, furnizori, clienţi, comunitate. Acest
principiu implică şi responsabilitatea statului pentru proprietatea particulară.
Modelul riscului asumat este caracteristic ţărilor Asiei de Sud-Est (Japonia în special) şi
este caracterizat tot de patru niveluri ierarhice şi două raporturi juridice. Deosebirea faţă de
modelul anterior este că raporturile juridice sunt mai complexe; astfel, avem de-a face cu un
raport între acţionari, reprezentanţi ai salariaţilor, clienţi, bănci, furnizori, pe de o parte şi
administratori, pe de altă parte.
Acest model îşi găseşte motivaţia în faptul că orice persoană fizică sau juridică aflată într-
un raport juridic cu o întreprindere are de suportat un anumit risc şi trebuie să se implice în
52
procesul decizional pentru a-şi proteja interesele. Deşi acest model acordă importanţa cuvenită
fiecărui tip de stakeholder, nu clarifică suficient întinderea drepturilor şi obligaţiilor fiecărui
subiect de drept, pentru a păstra un echilibru între procesul decizional şi nivelurile în baza cărora
se structurează.
Indiferent de tipul modelului practicat, cadrul reglementativ exercită un impact deosebit
asupra sistemului de guvernare corporatistă, fiind nefavorabil băncilor. Ca urmare a crizei din
anul 1929 cunoscuta sub denumirea de mare criza economica sau marea depresiune, fiind de
obicei asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de marți (așa-numita Marțea neagră) 29
octombrie 1929 în care băncile au fost parţial responsabile, reglementarea americană şi cea
britanică au constrâns considerabil dezvoltarea băncilor.
Separarea funcţiilor de bancă comercială şi de bancă de investiţii a limitat expansiunea
instituţiilor bancare, împiedicând mai ales participarea directă a acestora în capitalul altor
întreprinderi, ceea ce a făcut imposibilă o reconciliere între bănci şi întreprinderi, prin
comparaţie cu cea constatată în Germania sau Japonia. În plus, grupurile (holding-urile) de bănci
nu pot deţine mai mult de 5% din capitalurile altei întreprinderi, iar participarea lor trebuie să fie
pasivă.
De asemenea, cadrul reglementativ prevede obligativitatea schimbului de informaţii
corecte între bănci şi investitori, fără de care cele trei modele nu se pot aplica într-o manieră
eficientă. Deşi aceste modele de guvernare corporativă sunt caracteristice marilor firme, ele se
pot aplica şi de către întreprinderile de talie mai mică, al căror rol a crescut, fiind cotate şi la
bursă. Un exemplu interesant îl constituie societatea Yahoo, care creează site-uri de căutare pe
Internet şi care, printr-un management financiar participativ, a avut în anul 1995 o capitalizare
bursieră de ordinul miliardelor de dolari, deşi a realizat o cifră de afaceri de 30 de milioane USD.
În plus, cotaţia micilor întreprinderi permite investitorilor disponibili să-şi diversifice portofoliul,
prin deţinerea de active cu un nivel mai ridicat de risc, dar cu o speranţă puternică de câştig.
53
V.2. Modele de guvernanță corporativă utilizate de companii
In statele membre ale Uniunii Europene se remarca doua modele generale de guvernanță
corporativă care prezintă caracteristici distincte:
- modelul de guvernanta corporativa anglo-saxon (specific firmelor din

U.K., dar si celor din S.U.A., Hong Kong .i Australia)
- modelul de guvernanta corporativa german (specific companiilor din
Germania si Europa continentala, precum si celor din Japonia).
Modelul de guvernanta corporativa anglo-saxon (similar celui american) reprezinta un

sistem bazat pe influenta externa (outsider.based system) exercitata de pietele de capital active
prin intermediul achizitiilor si fuziunilor asupra companiilor cotate. Astfel, prin intermediul
pietelor de capital active se realizeaza controlul companiilor si tranzactionarea titlurilor de
valoare, in conditiile unui actionariat dispersat. Toate tarile anglo-saxone se caracterizeaza in
general prin piete de capital puternic dezvoltate, iar protectia investitorilor, in conditiile
nexistentei unor actionari importanti, reprezinta o preocupare permanenta a institutiilor de
reglementare a idelor prin intermediul practicilor si politicilor de guvernanta corporativa.
Rezulta ca in tarile anglo-saxone (U.K., S.U.A, Australia si Canada) companiile au in
general modele de guvernanta corporativa similare, respectiv un singur Consiliu de administratie
independent, care monitorizeaza si controleaza activitatea managementului in scopul
imbunatatirii acestuia, dar ultima modalitate de control, ameliorare si redresare a performantelor
companiilor se realizeaza prin intermediul achizitiilor ostile efectuate pe pietele de capital
dezvoltate ale tarilor respective.
Modelul de guvernanta corporativa german (similar celui japonez) este un sistem bazat pe
controlul intern, nefiind centrat pe influenta puternica exercitata de pietele de capital active, ci pe
existenta unor actionari puternici, precum bancile. Trasaturile acestui model decurg din
particularitatile mediului social si comercial in care a aparut. Astfel, in Germania, ca si in
Japonia, actionarii care detin blocuri mari de actiuni de obicei se implica activ in managementul
companiilor respective. Rolul lor este de a sanctiona managementul de slaba calitate, de a
54
stimula eficienta economica si de a realiza armonizarea intereselor partenerilor sociali ai firmei,
inclusiv ale personalul acesteia. Capitalul uman este considerat a avea cea mai mare importanta
in cadrul modelului german.
In literatura de specialitate s-au conturat, printr-o serie de particularitati structurale,

urmatoarele modele de guvernare corporativa
Modelul de guvernanta corporativa american care se bazeaza pe dominatia
persoanelor independente si actionarilor individuali care nu sunt legati de corporatie prin relatii
de afacerii. Capitalul social este dispersat la o multime de actionari care se intereseaza
preponderent de dividente. Actionarii sunt agresivi si revolutionari in sensul accelerarii
implementarii politicilor eficace, fiind predispusi pentru reorganizarea rapida a subdiviziunilor
neprofitabile si finantarea unor noi activitati profitabile.
Elementul pozitiv al acestui model este asigurarea mobilitatii investitiilor si plasarii lor
din domeniile neeficiente si aflate in stagnare in cele care se dezvolta eficace. O latura negativa a
acestui model este focalizarea exceziva asupra profitabilitatii in detrimentul dezvoltarii si
implementarii strategiilor de dezvoltare. Modelul este predominant in SUA si Marea Britanie.
In Vision of value, Michael Seely afirma ca companiile publice promoveaza businessul
nu pentru a rasplati creditorii, a incuraja devotamentul lucratorilor sai, a trezi interesul
comunitatii unde ele opereaza sau pentru a produce cele mai calitative produse, ci totul are un
singur scop – imbogatirea actionarilor
Modelul de guvernanta corporativa german se bazeaza pe concentrarea inalta a
capitalului, insa, spre deosebire de modelul american, cel german se manifesta prin faptul ca
actionarii majoritari sunt legati de corporatie prin interesele comune si iau parte la conducerea si
controlul intreprinderii.
Avantajul acestui model este ca actionarii sunt orientati spre o strategie pe termen lung si
stabilitate in business. Pe de alta parte, ei nu sunt flexibili la luarea unor decizii prompte legate
de lichiditate sau comercializarea unor segmente ineficiente ale businessului.
Model de guvernanta corporativa japonez se particularizeaza prin coeziunea la nivel
de companie si la nivel de afaceri a unor grupuri industriale numite holdinguri. Modelul japonez
in care statul are un rol activ s-a manifestat in decursul anilor prin participarea la planificarea
strategica a companiilor.
55
Din analiza celor trei tipuri de modele se poate constata ca modelul american si in
special, cel german, se intalnesc ce precadere ȋn sistemul de management românesc.
Structura organelor de conducere a companiilor de asemenea difera de la o tara la alta.
Unele tari, cum ar fi Germania si Olanda, au dezvoltat o structura becefala de conducere a
firmelor. Exista o deosebire clara intre consiliul de administratie care este format din investitori,
creditori, angajati si este responsabil de supravegherea activitatii companiei, si cconsiliul
executiv sau managementul care este responsabil de activitatea operationala zilnica.
In alte tari dezvoltate, de exemplu, in Anglia si Canada, exista un singur Consiliu de
Administratie, in care membri independenti, fara sarcini executive, detin o pondere
semnificativa” . Ceritele de baza sunt neafiliate si neimplicarea lor in operatiunile zilnice ale
companiei.
Studiul comparativ al avantajelor si dejavantajelor celor doua modele de guvernane
corporative din tarile dezvoltate, modelul anglo-american si modelul germano-japonez,
sugereaza ca sistemul de guvernanta a unei companii poate fi imbunatatit ca urmare a actiunii
urmatorilor factori:
- achizitiile de firme, in tarile dezvoltate, precum Marea Britanie, S.U.A.,

Franta, Germania, Japonia exista o piata reglementata a achizitiilor;
- competitivitatea produselor si a serviciilor, de asemenea influenteaza

guvernanta corporativa a companiei, dar actiunea acestui factor este lenta, actionarii pot
pierde sume imense ca urmare a degradarii calitatii produselor, a pierderii clientelei si a
unor segmente de piata datorita eficien.ei scazute a managementului firmei;
- piata de capital, care ofera de fapt recunoasterea oficiala a performantelor

unei firme si implicit ale managementului prin nivelul pretului actiunilor firmei;
56
VI. Eşecuri ale guvernanței corporative
Din cauza ignorării principiilor guvernanței corporative, în ultimile decenii la nivel

internațional au apărut o serie de scandaluri financiare faimoase, pe fondul ținerii unor situații
financiare inadecvate sau chiar eronate, care în final au condus la falimente răsunatoare în care
au fost implicate mari corporații.
In mare parte eșecurile financiare în care au fost implicate diferitele organizații au arătat
în mod convingător că riscurile privind fraudele contabile în multe țari dezvoltate, se regasesc
din ce în ce mai mult, crescănd de a lungul timpului în prisma faptului că reglementarile
economice pe diverse piețe sunt intr-o evoluție continuă.
In majoritatea acestor scandaluri financiare se poate evidenția ca cele mai importante

fenomene comune fac referire la : slaba pregatire a managerilor, încalcarea procedurilor ce se
regăsesc în regulamentele interne, împarțirea eronată a responsabilităților, ignorarea aprecierilor
facute de auditorii interni sau chiar lipsa de eficaictate a auditului extern.
VI.1. Eşecurile guvernanţei corporative din Europa
Pe teritoriul Europei principalele scandaluri financiare şi falimente dezastruoase s-au

manifestat în ţări precum Marea Britanie sau Italia.
1. Comisia Europeana, in 1999 toti cei 15 membri ai Comisiei Europene si-au dat
demisia ca raspuns la acuzatiile, formulate de cei cinci experti independenti numiti de
Parlamentul European. Expertii au descoperit fraude si un management gresit la scara larga
tolerate de comisarii europeni si de aceea, toti membri au fost faucti responsabili. Un al doilea
raport a atacat oficialii Comisiei pentru nesustinerea auditului intern si pe Paul van Buitenen,
care a dat semnalul de alarmă ȋn acest caz, pentru ȋncercarea dezvaluirii neajusurilor din
departamentul de control financiar.
2. Un alt caz de eşec al guvernanţei corporative pe continentul european îl constituie
cel al firmei de audit şi contabilitate Arthur Andersen, firma internationala de contabilitate
având o reputatie solida, numarandu-se printre primele cinci firme din domeniu alaturi de
57
PricewaterhouseCoopers, Deloitte Touche Tohmatsu, Ernst & Young şi KPMG. In ciuda
faptului că parteneriatul cu fostul consultant (azi, Accenture) s-a incheiat, firma a continuat sa
asigure auditul pentru mai multe companii internationale de succes. Din pacate, colapsul Enron a
avut consecinte grave pentru reputatia firmei. In afara faptului ca birourile din Houston
intrețineau legaturi de afaceri cu managementul de la Enron, conducerea firmei a fost adusa in
fata instantei pentru distrugerea evidentelor.
Enron nu a fost, însă singura sursă de problem pentru această firmă. La începutul anului
2002, Andersen avea circa 40 de procese în SUA, cu pierderi de aproximativ 40 miliarde $
pentru acționari.
La vremea respectiva firma de audit Andersen a fost învinuită de modificarea, prelucrarea

situațiilor financiare ale firmei Enron, pentru a se bucura de sume imense incasate ca taxă de
audit. Firma Andersen de pe urma contractului cu Enron a avut beneficii cifrate la aproximativ
25 de milioane $ din servicii de audit, ceea ce punea la îndoială și întrebării din partea multora cu
privire la indepența analizelor situațiilor financiare ale Enron.
Enron nu a fost insa singura sursa de probleme pentru aceasta firma. Tot atunci se ivea un
alt scandal fara precedent ȋn care reguli de baza ale contabilitatii fusesera incalcate –WordCom,
un alt client al firmei Andersen. De aceasta data, daunele aduse reputatiei au fost terminale si
ireversibile.
Prezentarea eșecurilor marilor corporații internaționale din ultimii 20 de ani a creat o
perspectivă înfricoșătoare asupra numeroaselor probleme cu care se confruntă organizațiile și
care pot lua oricănd o turnură periculoasă.
3. Unul dintre importantele eșecuri financiare este cel al băncii Barings, care la
momentul prăbușirii, anul 1995 era considerată cea mai veche bancă din Londra. Barings era un
grup cu un managemant eficient și o indelungată stabilitate, care a reușit să reziste tuturor
turbulențelor finaciare de a lungul secolului 19 precum și celor două razboaie mondiale.
Barings s-a prăbușit cănd un angajat neexperimentat Nick Leeson, nu s-a putu inregistra
ca intermediar în Marea Britanie din cauza falsei declarații date Securities and Futures Authority
(SFA), organismul de control al intermediarilor financiari. El a deschis un cont neautorizat unde
în urma speculatiilor cu contracte futures s-au pierdut aproximativ 827 milioane de lire sterline
58
In ciuda activităților auditorilor interni și externi și a unor manageri de conducere cărora
le raporta, aceste activități au fost descoperite prea tărziu și Barings s-a prabușit
Pentru realizarea unui profit semnificativ, volumul de tranzacții de către un arbitraj
admite cupararea de contracte futures de pe o piață și vănzarea simultan pe o altă piața la un preț
considerat mai mare.
Din cauza motivului ca există multă lume ce profită de aceste diferențe de preț pe
anumite contracte futures, marjele de căstig sunt nesemnificative sau înguste.
4. ” În continuare, vom prezenta scandalul declanşat în jurul companiei Parmalat,

principala firmă italiană în industria de lactate a ţării, unul dintre cei mai prestigioşi
producători mondiali de produse alimentare. Prabuşirea gigantei companii reprezintă cel mai
recent faliment răsunător din Europa. Astfel, la sfârşitul lui februarie 2003, o emisiune de
obligaţiuni Parmalat, în valoare de 300 milioane euro, a eşuat pe piaţa bursieră, în principal din
cauza lipsei de transparenţă a grupului emitent. Acesta a fost însă doar un prim semnal, fiind
vizibile pentru prima dată suspiciuni legate de stabilitatea financiară a companiei.
Colapsul firmei s-a produs pe data de 19 decembrie 2003, atunci când Bank of America a
negat că deţine în conturi suma de 4 miliarde euro, care ar fi fost depusă de Bonlat, o societate
din Insulele Cayman, controlata de concernul Parmalat. Suma respectivă figura în ultimul bilant
contabil al grupului Parmalat şi era certificată printr-un document datat în 6 martie 2003.
Documentul a fost catalogat ulterior ca fiind un fals grosolan, reprezentând, de fapt, o
fotocopie pe care era adaugat antetul BoA (Bank of America). Concernul a recunoscut apoi însă
că respectivul document era de fapt un simplu truc, o inginerie menită să garanteze marile sale
împrumuturi. Ca răspuns la ancheta şi la percheziţiile poliţiei italiene, contabilii companiei au
primit ordin să elimine urgent toate datele stocate în computerele firmei, câteva dintre acestea
fiind găsite ulterior distruse, cel mai probabil în urma unor lovituri de ciocan. În cele din urmă, în
data de 26 decembrie 2003, compania Parmalat a fost declarată oficial în faliment, rezultatul
acestui lucru fiind peste 100.000 de investitori au fost escrocaţi, în timp ce împrumuturi de peste
16 miliarde de dolari au rămas neacoperite.
În urma falimentului, s-a constatat că principala cauză generatoare a problemelor a fost
reprezentată de faptul că singurul care controla managementul companiei italiene era tocmai
fondatorul acesteia, Calisto Tanzi. Astfel, el dispunea de un control total asupra concernului, iar
59
managerii de rang inferior, precum şi directorii companiei îi erau devotaţi în întregime acestuia şi
nu investitorilor care alimentaseră cu fonduri firma.”52
VI.2. Eşecurile guvernanţei corporative din S.U.A
Deși in Europa, eșecurile guvernanței corporative sunt de amploare și impresionante,

continentul american pe fondul dezvoltării piețelor financiare la un nivel mai ridicat , dezastrele
financiare în care au intrat companiile au fost surprinzătoare și de proporții, fiind mult mai mari
și cu implicații economice multe peste cele întămplate pe continentul european.
1. Lehman Brothers Holdings Inc, fondată în 1850 de frații Lehman, originari din
Rimpar (Bavaria), este corporație de servicii financiare globale. Lehman Brothers este activă în
domeniile investițiilor bancare, capitalizării de piață, al vânzărilor de certificate de valoare fixă,
studiul piețelor financiare și tranzacțiilor, managementului investițiilor, respectiv în domeniile de
private equity și private banking.
Succesiunea evenimentelor din septembrie 2008
9 septembrie 2008 Acțiunile Lehman scad cu 45%, căderea fiind aprinsă de un raport
care anunța că banca coreeana de dezvoltare s-a decis să se retragă de la masa discuțiilor ce
privea preluarea a 50% din acțiunile firmei Lehman Brothers.
10 septembrie 2008 Banca coreeană de dezvoltare confirmă că s-a retras de la masa
discuțiilor cu Lehman. În același timp, Lehman anunță oficial o pierdere pe al treilea trimestru de
$3.9 miliarde dolari. Standard & Poor avertizează că banca ar putea ajunge la nivelul unei banci
de credit tip A.
11 septembrie 2008 Actiunile Lehman se parabusesc cu inca 41,8% .Costul creditului de
asigurari pentru Lehman creste pina la 805 puncte de baza.Citeva banci , incuzind si Bank of
America si barclays discuta ca sa cumpere Lehman.
12 septembrie 2008 Managerii de pe Wall Street se intilnesc sa discute cai de rezolvare a
crizei.Guvernul Federal si Trezoreria semnalizeaza ca guvernul nu va folosi bani publici ca sa
faciliteze preluarea Lehman.
52
www. mastermrufeaa.ucoz.com
60
13 septembrie 2008 Discutiile continua si se largesc ca sa includa probleme cu alte
institutii cum ar fi AIG.
14 septembrie 2008 Barclays abandoneaza o intelegeree potentiala de
rascumparare.Dealerii de pe Wall Street tin o sesiune fara precedent la bursa.Bank of America
abandoneaza dicutile cu Lehman , si accepta sa cumpere Merryl Lynch cu $50 miliarde.
15 septembrie 2008 Lehman anunta oficial falimentul .Actiunile AIG se prabusesc
.Regulatorii de asigurari New York State permit AIG sa acceseze 20 de miliarde $ din capitalul
sau pentru a opri criza de lichiditati si caderea creditelor.
eptembrie 2008 Barclay ajunge la o intelegere sa cumpere anumite parti din Lehman.53
2. American International Group (AIG). În ziua de 16 septembrie 2008, după ce

criza de lichiditate, în care AIG a fost implicată, a lovit puternic compania, Banca federală de
rezerve a intervenit pentru a stopa iminentul colaps al AIG. Astfel, a fost anunțat crearea unui
sistem de creditare de 85 de miliarde de dolari americani în schimbul a 79.9% din valoarea
bunurilor acesteia și dreptul de a suspenda dividentele și stocuri preferențiale. AIG a anunțat în
aceeași că bordul său de directori a aceptat termenii de salvare propuși de Federal Reserve Bank,
incluzănd garantarea preluării a 79.9 % din bunurile acesteia, întrucât este în cel mai bun interes
al părților implicate.54 Se pune intrebarea, de ce AIG nu a fost lasata sa falimenteze ?, una
dintre explicatii ar fi : AIG a facut multe polite de asigurare prin care se garanta unei banci, ca in
cazul in care cineva nu isi platea un credit ipotecar, era suportat de firma de asigurari in speta
AIG. Si cum in Statele Unite si in alte tari creditele ipotecare au fost din ce in ce mai greu de
achitat, se ajunsesera la faptul ca trebuie sa se plateasca mai multe credite ipotecare, de aici
rezulta acele pierderi. Pentru ca in acest caz toate bancile care s-au asigurat la AIG trebuiau sa isi
constituie provizioane pentru acele credite care nu mai erau platite nici de clienti si nici de AIG
(care ar fi fost in faliment), guvernului SUA ii era teama ca asta va duce de fapt la falimentul
acelor banci si prin consecinta la un colaps al sistemului financiar.
3. Merrill Lynch & Co., Inc - 2008 este o companie de servicii financiare globale.
Prin intermediul subsidiarelor și fimelor afiliate, compania furnizează servicii de capitalizare de
piaţă investiţii bancare și consultanță, management financiar, gospodărirea bunurilor, asigurare,
53
Lehman Brothers Holdings - http://ro.wikipedia.org/wiki/Lehman_Brothers
54
AIG - http://ro.wikipedia.org/wiki/American_International_Group
61
servicii bancare și servicii similare în întreaga lume. Merrill Lynch – 15 septembrie 2008 —
compania Merrill Lynch (a treia bancă mondială de investiții) este preluată de Bank of America
Ca o conspiratie a industriei bancare se poate constata ca in urma unui management

defectuos coroborat cu marile crize economice 1929 si 1933 trei mari banci din Statele Unite
ale Americi din punct de vedere financiar au iesit mai puternice : Bank of America, JPMOrgan
& CO, Citigroup INC.
Bank of America este cea mai mare bancă din Statele Unite cu o cifră de afaceri de peste
117 miliarde $ și un profit de 21,13 miliarde $ în 2006. În anul 2008, compania a cumpărat banca
Merrill Lynch, cea mai mare companie de brokeraj din lume, pentru suma de 44 miliarde USD.
JPMorgan Chase & Co este o bancă americană și una dintre cele mai vechi instituții
financiare din lume, istoria sa începând din anul 1823. Printre brandurile companiei se numără:
J.P. Morgan, Chase și WaMu. In data de 16 martie 2007 — banca JPMorgan Chase & Co a
cumpărat banca de investiții Bear Stearns la un preț foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale
americane (Federal Reserve);
Citigroup Inc in noiembrie 2007, Citigroup Inc vinde 4,9% din capital diviziei de
investiții a guvernului din Abu Dhabi pentru 7,5 miliarde USD, beneficiind de o injecție de
capital într-o perioadă marcată de pierderi generate de criza creditelor și de demisia directorului
general. În anul 2008, Citigroup a beneficiat de 45 miliarde dolari, bani primiți de la guvernul
SUA, în cadrul programului de salvare a sistemului financiar
Banca Citigroup este asociată cu scandaluri bursiere fără precedent, ce au zguduit Statele
Unite, au dus la falimentul companiei energetice Enron și al operatorului de telecomunicații
WorldCom, în urma unor abuzuri contabile. Peste zece brokeri din cadrul Citigroup, printre care
și Jack Grubman, au fost sancționați pentru publicarea unor rapoarte ce ascundeau intenționat
situația financiară reală a acestor grupuri.
În iulie 2004, grupul italian Parmalat depune plângere împotriva Citigroup, acuzând-ul că
a ascus situația financiară reală a companiei și că a jucat un rol important în evenimentele ce i-au
grăbit falimentul, în 2003.
În februarie 2005, Citigroup anunță un nou cadru etic, după un scandal legat de o serie de
tranzacții suspecte, efectuate de echipa londoneză pe piața de obligațiuni din Europa
62
In cele din urma trebuie amintit si cele mai influente familii din SUA , familia
Rothshild, familia Rockefeller, familia Morgan care in decursul istoriei influenta lor asupra
crizelor financiare si-a pus amprenta.
Familia Rothschild, De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor
mondiale Fondatorul familiei, tatăl pieţii financiare internaţionale Amschel Mayer Rothschild
s-a născut la 23 februarie în 1744 la Franckfurt. ” Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să
păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare,
capacitatea lor de a finanţa, oferind oportunităţi de investiţii
Familia Rockefeller, Astazi, toate facultatile medicale din SUA primesc finantari de la
familia Rockefeller, In 1900, Encyclopedia Brtitanica, considerata si azi de multi ca autoritatea
suprema, a fost cumparata de Universitatea Chicago, controlata de Rockefeller. Desi au mai fost
2 Banci a Americii, ambele desfiintate deoarece politicile lor aduceau mai multa inflatie decat sa
o combata, pe 24 decembrie 1913, cand lumea se pregatea pentru sarbatorile de Craciun, Actul
Rezervei Federale este votat in Congres si promulgat imediat de catre presedintele W. Wilson,
care mai tarziu va spune ca aceasta lege a fost cea mai mare greseala pe care a putut sa o faca un
presedinte... De atunci, Fed-ul a reuntat treptat ca dolarul american sa fie raportat la aur pentru a
se putea printa mai multi bani. De aici a venit boom-ul economic din anii 1920, cand pomparea
multor bani in economie a dat posibilitatea multora sa se imbogateasca rapid... Aceasta politica
monetarista a dus la Marea Criza Economica din 1929 – 1933.
Familia Morgan, Imperiul bancar al familiei Morgan exercita o foarte mare influenta
asupra deciziilor atat economice, cat si politice de azi, si multi dintre angajatii sau agentii
familiei Morgan se numara printre membrii societatilor secrete. In 1893 a ajutat guvernul
american sa scape de faliment prin infiintarea unui sindicat in privinta sprijinirii guvernului
pentru refacerea rezervelor sale financiare.
Este recunoscut faptul ca familia Morgan, ar fi paravanul clanului de evrei Rothschild.
Iezuitii(societate secreta si oculta a Vaticanului), impreuna cu marile familii Rotschild, Morgan
si Rockefeller, au pus la cale crearea Federal Reserve Bank. Familia Morgan in anul 1902,
ajunsese cel mai puternic magnat al lumii in domeniul transportului feroviar, avand cotrolul
asupra a aproximativ 8.160 km de cale ferata. S-a preocupat de crearea unor monopoluri
63
corporatiste. In anii ’90 ai secolului XIX-lea, el a supravegheat fuziunea firmelor Edison
General Electric si Thomson-Houston Electric Company, pentru formarea companiei General
Electric, care a ajuns sa domine foarte repede fabricarea de echipamente electric”55
4. Xerox – 2002. Aceasta companie, candva de succes, a raportat pierderea de 38

miliarde $ din averea acționarilor ȋn decursul a doi ani. Cea mai mare parte a vinei o purtau
eșecurile filialei din Mexic, acțiuni ce au contribuit la declinul companiei. Comisia
Instrumentelor Financiare Transferabile și a Valorilor Mobiliare principalul organism
reglementator al SUA, a descoperit ca Xerox, prin ceea ce managementul companiei numea
oportunitati si actiuni contabile și-a marit veniturile la trei miliarde $.
5. Unul dintre cele mai controversate fraude financiare, dealtfel considerat unul
dintre cele mai de rasunet falimente din istoria SUA, este cazul firmei energetice Enron în anul
2001. Enron o companie multinațională, în domeniul energetic, cu sediul în Houston, Texas s-a
prabușit cănd firmele de evaluare a datoriilor, precum Moody’s plănuiau să evalueze adevăratele
datorii ale firmei, astfel fortând compania să-și plătească creditele la bănci, creditele luate în baza
valorii acțîunilor. In câteva zile, Enron a ajuns dintr-o companie care valora circa 60 miliarde $
la o companie falimentară.
Pe scurt, motivele colapsului sunt misterioase datorită complexității activităților sale de
comerț, cuplate cu manipularea cifrelor financiare. In timp ce inițial, o companie de energie,
formată în 1985 prin fuziunea a două conducte de gaz, Enron a evoluat într-o organizație cu
activități complexe, în care venitul era generat de vânzarea și cumpararea de energie și alte
unități la prețuri viitoare, iar aceste activități erau înregistrate ca profit. Această activitate a fost
descrisă ca un curierat al banilor intre doi clienți și înregistrată ca valoare a companiei, când de
fapt era dețînută temporar în interesul altor părțî.
55
http://www.lovendal.net/wp52/morgan-puternica-familie-americana-francmasonica-sub-influenta-clanului-rothschild/
64
6. WordCom - 2002
Această companie s-a dezvoltat rapid, prin preluări, ajungănd de la o companie locală de
servicii de rețea la unul dintre marii jucători ai industriei de telecomunicații. In 2002 după
schimbarea managementului de conducere, auditorul intern a efectuat o verificare a anumitor
tranzacții. Astfel s-a descoperit că, în contrast cu practica generală a contabilității, cheltuielile
corporației erau tratate ca investiții de capital. Această înseamnă că aceste tranzacții, în loc să fie
descarcate imediat, erau eșalonate pe un timp mult mai mare îndelungat. Astfel, se supraestimau
profiturile și creștea valoarea de aproape 180 miliarde $, în 1999, si-a pierdut, practic peste
noapte întreaga valoare. Precum în cazul Enron, auditul extern era asigurat de firma Andersen.
O interesantă continuare a poveștii WordCom constă în alcătuirea unui raport de către
Curtea Americană de Faliment din New York, în 2003 prin care era acuzat managementul precar,
lipsa guvernanței corporative și se exprima îngrijorarea asupra integrității companiei din punct de
vedere al raportării financiare și al comtabilității.
Tinănd seama că anterior acestui scandal, funcția de audit intern era privită ca o funcție
de calitate superioară, acest raport concluziona că auditul intern al companiei era serios deteriorat
și a fost criticat pentru concentrarea asupra maximizării profitului, reducerea costurilor și
îmbunătățirea operativității. Grupul a efectuat audieri și proiecte care erau privite mai degrabă ca
o creștere a valorii companiei, decât pentru monitorizarea și adecvarea controlului intern în
reducerea riscurilor.
65
VII. Locul si rolul auditului intern in procesul de guvernare
Auditul intern se consideră piatra de temelie al guvernaței corporative, impreuna cu

comitetul de audit, managementul de top și auditul extern. Practic prin această analiză a
guvernanței corporative se ajunge la "inima" consiliului de administratie al corporatiilor,
auditorii interni au "ușa deschisă" către agenda consiliului de administratie, care nu mai poate
funcționa oricum,ci dupa reguli cunoscute și acceptate, ceea ce reprezinta totodata o transparență
in afaceri.
Ȋ n acela și timp, auditorul intern constituie pentru comitetele de audit cel mai potrivit
prieten, fiind una dintre parțile implicate pe care se poate baza că va furniza informația credibilă
și va fi imparțial prin sfaturile si concluziile pe care le poate oferi.
Principiile guvernanței corporative nu vor putea fi atinse fără ȋnțelegerea necesității
implementării auditului intern. Aceste asteptări ȋn continuă creștere reprezintă o oportunitate
pentru managementul superior de a căuta și forma auditorii interni capabili să ofere o judecată
de nivel strategic, care, ȋn plus, să aducă valoarea adaugată organizației.
Rolul auditului extern de a verifica, ȋn mod independent, dacă ceea ce pare a fi real este
intr-adevar real, devine tot mai greu de atins, atunci cand tehnici complexe, ce presupun trucuri
pot fi utilizate pentru a atinge rezultatele programate ȋn limitele aparente ale legalitatii. Aceste
riscuri pot fi completate cu existența unui mediu d econtrol insuficient dezvoltat, care se
confruntă cu un control financiar ineficace și o funcție de audit intern fără reale posibilități de
detectare a disfuncțiunilor care există ȋn organizație ( a se vedea cazurile Enron si WorldCom)
Comitetul de audit este un concept interesant al guvernanței corporative și in același timp,
reprezintă un element cu vechime al Consiliului de asministratie. Preocuparile esențiale ale
Comitetului de audit sunt concentrate ȋn directia organizării și asigurării bunei funcționari a
sistemului de monitorizare a riscurilor și a controlului intern, a implementării și funcționalității
auditului intern și colaborarea cu auditul extern.
66
VII.1. Auditul intern, funcţie a guvernanţei corporative
In mod tradițional, companiile nu au privit prevenirea fraudarea drept un obiectiv

prioritar al controlului intern. Acțiunile anti-fraudă erau considerate mai curând drept o activitate
implicită a controalelor de conformitate, decât un program explicit care să răspundă problemelor
legate de fraudă.
In ultimii anii, guvernanța corporativă a cucerit atenția publicului larg și a organismelor
de reglementare. Din aceiași perspectivă, auditul intern este considerat ca o funcție a
organizației, care face parte tot mai mult din guvernanța corporativă. Aceasta este considerată la
nivelul unei entități ca avand atribuții clare și independente, cu toate că prin latura umană poate
fi considerată a fi subiectivă pe alocuri.
Auditul intern este cel mai bine poziționat pentru a contribui la reducerea riscurilor de
fraudă prin punerea în aplicare a expertizei deținute în evaluarea riscurilor, asigurarea de
instruire necesară, respectiv promovarea și diseminarea cunostințelor privitoare la fenomenul de
fraudă. Auditul intern ia parte în cadrul entității ducând la realizarea scopurilor prin
implementarea unor abordări eficiente și disciplinare în îmbunătățirea administrării riscului și a
multitudinilor de procese legate de guvernanța corporativă.
Auditorul intern are un rol principal în asistarea la buna dezvoltare a unei companii, și în
găsirea soluțîilor cele mai pertinente care să conducă la o ințelegere profundă și apropiere față de
guvernanța corporativă, avănd cel mai important rol în cadrul unei companii în vederea asigurării
și menținerii unei corectitudini in aplicarea evoluțîei succesului organizatiei.
In multe cazuri, problema responsabilității vis-a-vis de prevenirea, depistarea și controlul
riscului de fraudă este asemânătoare proverbului cartof fierbinte aruncat dintr-o mână în alta
pentru a evita arsura.
Conceptul de guvernanţă corporativă este sprijinit de auditul intern, cel din urmă având
ca principal scop asistarea, organizarea pe noi baze a sistemului de control intern și oferind o
consultare clară conducatorilor organizației vizate.
Guvernarea corporativă are ca principal scop oferirea tranparentă a tranzactiilor și
urmărirea necesitații sistemului de control intern ȋn vederea garantării capabilității acestuia de
67
evaluare a riscurilor posibile care să ducă la oferirea unui plus de siguranță managementului
companiilor supuse procesului respectiv.
Conform celor expuse, în sarcina coonducătorilor o să rămână instalarea sistemului care

să prevină fraudele în interiorul companiilor, iar în sarcina auditului intern rămâne oferirea de
asistenţă proprie, evaluând riscurile şi strategiile de control ale entității, oferind propuneri,
recomandări şi soluţii de atenuare a pericolului de fraude, precum şi noi strategiei de progres ale
controlului.Interesul manifestat în ultimii ani pentru guvernanţa corporativă a menținut
deopotrivă semnificativ forţa auditului. Rolul important al auditului intern al intreprinderii derivă
din evolutiile sale asupra controlului intern.
Ignorarea funcţiei de audit intern poate aduce adevărate dezastre economice din
perspectiva funcțiilor financiare şi nu puţine au fost cazurile în care colapsul unor marii
corporații a condus ca intr-un joc de domino efecte în lanţ şi a atragând inivetibali pierderi către
toate taberele acestea fiind creditori, furnizori, salariaţi şi investitori păgubiţi, cu efecte ce s-au
pe perioade lungi de timp chiar cățiva ani.
VII.2. Rolul auditului intern privind guvernanța corporativă
Cheia succesului oricărei companii stă în realizarea unor principii clare de către
directorii acestora. Consecințele acestui lucru garantează un punct de clasificare și o bună
organizarea a activității. Scopul în mare parte a tot ce se dorește de către o companie este să ducă
la îndeplinirea prin îmbunătățirea și realizarea obiectivelor propuse.
Obiectivele trebuie să fie caracteristice entității din punct de vedere al realizărilor fixate
la timp, nivelul de realism al acestora, precum și procentul de realizare în fucție de ceea ce a fost
propus. Ele trebuie clar exprimate celor care sunt implicați în realizarea lor
Obiectivele generale trebuie ulterior distribuite treptelor subordonate pentru a fi duse la

îndeplinire de obictivele fixate. Obiectivele vor fi de fiecare dată punctul de unde se pleacă,
pentru auditul intern pe baza sistemului specific fiecărei intreprinderi în parte.
68
Activitatea auditului intern are ca scop evaluarea celor mai bune practici, instrumentele
eficace de control avute la un moment dat, ce pot fi puse în aplicare astfel încat obiectivele
entității să fie atinse în prezent și pe viitor. Atunci când acest lucru nu este necesar, auditul intern
va avea ca răspundere gestionarea riscurilor, astfel încat șansele de reușită să crească, respectiv
atingerea scopurilor propuse. Din acest motiv, țintele au devenit un element esențial al auditului
intern modern.
Activitatea auditului intern trebuie să evalueze și să facă recomandări potrivite de

îmbunatatire a procesului guvernanței corporative ce are în vedere atingerea următoarelor
obiective :
- Promovarea principiilor etice si valorile corecte in organizatie

- Asigurarea unui sistem eficace de conducere a activitatii si de asumare a raspunderii in
organizatie
- Eficacitatea comunicarii informatiilor privind riscurile si controlul catre ariile de
activitate vizate din organizatie
- Eficacitatea coordonarii activitatilor si comunicarii informatiilor intre consiliu, auditorii
interni, externi și conducere.
In perspectiva celor expuse, auditul intern poate fi exprimat sub două forme :
Primul rol dintre acestea se manifestă în etapele incipiente ale introducerii unui sistem
foarte bun dezvoltat de guvernanță corporativă cănd auditul intern are marea posibilitatea de a
sfatui și consilia conducerea în ceea ce privește avantajele introducerii bunelor practici și de a
susține eforturile acesteia în introducerea politicilor, mecanismelor și procedurilor. Auditul intern
poate oferi consiliere, instruire si facilitare.
Cu toate acestea, auditul nu trebuie să iși asume un rol executiv în formarea sau
implementarea politicilor guvernanței corporative – atribuțiile trebuie să fie foarte sincer
atribuite conducerii.
69
Al doilea rol auditul intern este reliefat atunci când auditează sistemul guvernanței
corporative, furnizează garanții privind conformitatea și eficacitatea acestuia și face observații
ori ce cate ori se impun imbunătațiri în modul de punere în lucru sau de funcționare a acestui
sistem.
Auditul intern trebuie totodată să se asigure că s-a dus la bună indeplinire atingerea
propriului rol în cadrul Guvernantei, oferind deopotriva asigurare și consultanță. Acest aspect va
aduce valoare companiei nu numai îmbunătățind guvernanța corporativă, ci și menținănd
emiterea unui control solid asupra controlului intern în raportul anual privitor la oraganizației.
70
VIII. Descrierea programului informatic : Riscurile activității de creditare în cadrul unei
bănci comerciale
Acest program permite calcularea riscurilor de creditare în cadrul unei bănci.

Pentru a stabili riscul financiar, se vor introduce o serie de date, după care se va apăsa pe butonul
. În cazul în care nu ati introdus toate datele, progarmul vă va atenţiona cu privire

la acest lucru.
71
Codul butonului CALCULEAZA este următorul:
Private Sub Command2_Click()
If Text1.Text = "" Or Text2.Text = "" Or Text3.Text = "" Or Text4.Text = "" Or Text5.Text = ""
Or Text6.Text = "" Or Text7.Text = "" Or Text8.Text = "" Or Text9.Text = "" Or Text10.Text =
"" Then
MsgBox "Nu ai completat toate datele!", vbInformation, "Eroare!"
Else
Text11.Text = (0.24 * (Val(Text1.Text) / Val(Text2.Text))) + (0.22 * (Val(Text3.Text) /
Val(Text4.Text))) + (0.16 * ((Val(Text5.Text) - Val(Text6.Text)) / Val(Text4.Text))) - (0.87 *
(Val(Text7.Text) / Val(Text8.Text))) - (0.1 * (Val(Text9.Text) / Val(Text10.Text)))
End If
For i = 1 To Len(Text11.Text)
If Mid(Text11.Text, i, 1) = "," Then
Text11.Text = Left(Text11.Text, i - 1) & "." & Right(Text11.Text, Len(Text11.Text) - i)
End If
Next i
End Sub
Pentru detalii despre riscul financiar, se poate face click pe butonul ,

afişându-se informaţii despre acesta.
72
După ce a fost stabilit riscul financiar, se poate face click pe butonul
pentru a afla informaţii despre rezultatul obtinut
Calcularea riscului comercial se face la fel, introducând datele iar apoi click pe butonul
, codul fiind:

If Text12.Text = "" Or Text13.Text = "" Or Text14.Text = "" Or Text15.Text = "" Or
Text16.Text = "" Or Text17.Text = "" Then
Else
If ((Val(Text17.Text) / Val(Text16.Text)) * Val(Text15.Text)) > ((Val(Text14.Text) /
Val(Text13.Text)) * Val(Text12.Text)) Then
Label25.Caption = ((Val(Text17.Text) / Val(Text16.Text)) * Val(Text15.Text))
Label23.Caption = ">"
Text18.Text = "Risc Mare"
End If
If ((Val(Text17.Text) / Val(Text16.Text)) * Val(Text15.Text)) = ((Val(Text14.Text) /
73
Label23.Caption = "="
Text18.Text = "Risc Mediu"
End If
If ((Val(Text17.Text) / Val(Text16.Text)) * Val(Text15.Text)) < ((Val(Text14.Text) /
Label23.Caption = "<"
Text18.Text = "Risc Redus"
End If
End If
End Sub
Pentru calculul riscului de senzitivitate avem următorul cod aferent butonului

If Text19.Text = "" Or Text20.Text = "" Then
Else
Text21 = ((Val(Text19.Text) - Val(Text20.Text)) / Val(Text19.Text)) * 100
End If
End Sub
74
Programul mai prevede şi câteva informaţii despre Riscul de garanţie si Riscul
managerial.
75
Concluzie
Modul de tratare a termenului de audit intern a înregistrat și el modificări importante, în

sensul că acesta nu mai este indeosebi orientat către un audit simplist al bilanțului și contului de
profit și pierderi, orientăndu-se și spre analizele activităților din punctul de vedere al riscurilui și
evaluari gradului potential de materializare al lor.
In ciuda multiplelor avantaje oferite de către principiile de guvernanță corporativă raman
de multe ori la nivel de discurs. Companiile care au promovat și adoptat prevederile Codului de
guvernanță corporativă se pot lauda cu creșteri ale profitului, în ciuda eforturilor financiare
suplimentare generate de implementarea standardelor și cheltuielilor cu consultanța de
specialitate.
Un argument în plus este acela că piața nu le oferă entităților suficientă motivație pentru a
stimula creșterea nivelului de divulgare voluntară a informațiilor privitoare la guvernanță
corporativă
Prima parte a lucrării abordează prezentarea conceptului de audit intern, impreuna cu
multiple definiții continuănd cu o prezentare a evoluției în timp a acestuia. Au fost subliniate
noțiunea de control intern în raport cu auditul intern, dar și aspecte care impun separarea relației
dintre auditul intern și auditul extern
In partea a doua a lucrării am abordat principiile guvernării corporative din perspectiva
OECD, alături de prezentarea modelelor de guvernanță corporativă, finalizănd cu o mică
prezentare a locului și rolul auditului intern în cadrul guvernanței corporative, de unde se poate
concluziona faptul că auditul intern joacă un rol esențial în educarea managementului şi
identificarea unor soluţii eficiente.
Diversele scandaluri financiare ce s-au petrecut de alungul timpului a împărtășit ideea
unei legături evidente dintre guvernanța corporativă, audit intern și fraudă
76
Bibliografie
Cărți, articole
1. Guvernanța corporativă și auditul intern / Marcel Ghită, Constantin Iatco, Carmen
Olguța Brezuleanu, Marius Vorniceanu (2009), Iași : Editura Tipo Moldova.
2. Audit intern / Camelia Liliana Dobroteanu, Laurențiu Dobroteanu – București :
InfoMega, 2007.
3. Audit intern și guvernanță corporativă / Ana Morariu, Gheorghe Suciu, Flavia Stoian
– București ; Editura Universitară, 2008
4. Audit : Concepte și practici / Laurențiu Dobroteanu și Camelia Liliana Dobroteanu,
Editura Economica, 2002
5. Managementul, ” obiect” de audit intern : sinteze teoretico-metodologice, proceduri
utilizabile și aplicații / Vasile Zecheru, Marian Nastase – București, Editura
Economică, 2005
6. Teoria și practica auditului intern / Jacques Renard, Editura Ministerului Finanțelor
publice, 2003
7. Revista audit financiar nr. 2 / 2011 ; Revistă editată de Camera Auditorilor Financiari
din Romania.
8. Revista audit financiar nr. 3 / 2011 ; Revistă editată de Camera Auditorilor Financiari
din Romania.
77
Legislație și internet
1. Standardul Profesional nr. 36 : misiunile de audit intern realizate de experții
contabili : ghid de aplicare / Corpul Experțîlor Contabili și Contabililor Autorizați din
Romania – București : Editura CECCAR, 2007
2. Normele de audit intern confom Hotararea CAFR nr. 88 / 19.04.2007
3. Legea 672 / 19 decembrie 2002 privind auditul public intern
4. Legea 31/1990 republicată în 2004
5. Cadrul conceptual IIA 2009
6. OECD Principles of corporate governance, 2004
7. www.cafr.ro
8. http://ro.wikipedia.org/wiki/OECD
78

Audit Intern Si Guvernare Coporativa PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Intern Si Guvernare Coporativa PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Ştiinţe Economice

AUDIT INTERN ȘI GUVERNARE CORPORATIVĂ

Evoluțiile economice ce s-au petrecut în România în ultimile intervale de timp, au condus

la apariția unei profesii independente și multilaterale, profesia de auditor.

WordCom și coroborat cu inovațiile rapide de pe piețele financiare, lucrarea de față subliniază

rolul, importanța și relevanța auditului intern alături de modul de percepere a guvernanței

corporative desfășurat la nivelul unei entități.

ce conduce la cercetarea detaliată a tuturor situațiilor patrimoniale și organizarea lor contabilă,

expunerea unei opinii asupra imaginii intocmai a patrimoniului, a situațiilor financiare si

modului de obținere a rezultatelor la nivelul unei organizații.

companii, punând în concordanță interesele tuturor grupurilor de interese. Tinând cont că nu

există un model unic de guvernanță corporativă acesta va putea fi implementat în funcție de

particularitățile fiecarei companii.

istoricul, modul de organizare completând această lucrare cu prezentarea noțiunii de control

importante eșecuri ale guvernanței corporative în Europa și SUA.

I. Conceptul de audit intern

Intrebuințarea noțiunii de audit intern în accepţiunea folosită în prezent se regășește în

” Dupa 1950 obiectivul principal al auditului a constat in atestarea sincerității și

Conceptul de audit implică înțelegerea unor termeni precum :

I.2. Definirea noțiunii de audit intern

” Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților

Auditul intern trebuie să contribuie la îmbunătățirea operațiunilor organizației și să creeze

Auditorul intern trebuie să fie caracterizat de autonomie și independență pentru ai permite

” Strâns legat de aceste noțiuni este și conceptul de guvernanţă definit ca ansamblu de

Auditul este o activitate independentă și obiectivă desfășurată de persoane fizice sau

Realizat de un serviciu al intreprinderii, Auditul Intern consta în a verifica dacă regulile

Auditul intern furnizează managemntului unei organizații o opinie independentă și

”Auditul intern face schimbarea mai puţin riscantă dar o şi favorizează…Valoarea

”Auditul intern este o funcţie universală ” 12

Toate aceste definiţii exprimă, de exemplu, faptul că evaluarea şi îmbunătăţirea

Cadrul deontologic cuprinde doua componente esențiale :

a) Principiile fundamentale pentru profesia și practica auditului intern :

b) Regulile de conduită etică profesională pot fi rezumate astfel :

Normele profesionale oferă reperul profesional în îndeplinirea misiunii și în gestionarea

a) Norme de calificare : descriu caracteristicile și abilitățile cerute persoanelor și

Normele de audit intern, privind comportamentul profesinal pot fi separate astfel:

Compețența : Calitățile necesare exercitării profesiei de expert contabil și de contabil

Calitatea lucrărilor : Este necesar ca profesioniști contabili să își exercite profesia cu

Acceptarea și menținerea misiunilor : Profesionistul contabil, înainte de a accepta o

Susținerea privind formarea și creșterea profesionala în cadrul meserie de auditor intern

a) Este aplicabil majorității organizațiilor :

Noțiunea de organizație este nemulțumitoare în privința punerii în aplicare a auditului

b) Este aplicabil tuturor funcțiilor :

Se recomandă ca auditorii interni să lucreze în echipă pentru a putea fi mai eficienți în

Auditul intern nu oferă certitudinea că în toate activitățile intreprinderii nu există erori,

Costul auditului este privit ca un cost al informației imperfecte, necesară acționarilor,

Auditul intern este considerată o profesie intr-o continuă schimbare în privința

Evoluția managementului și a auditul intern din perspectiva organizării pe diferite

Organizarea compartimentului de audit ar putea fi caracterizat astfel :

” Principalele direcţii de acţiune ale Institutului Auditorilor Interni se cuvin a fi sintetizate

Atribuțiile filialelor afiliate la Institutul Auditorilor Interni se referă la realizarea de

III. Manifestarea auditului intern

Originea termenului control are originea in expresia latinească contratrolus, care se

” Controlul intern poate fi definit ca : ansamblul formelor de control exercitate la nivelul

- Controlul extern reprezintă totalitatea controalelor care se adresează entităţii din

Controlul intern cuprinde o serie de trasături dintre care amintim : procesualitatea,

” Ințelegerea entității, a mediului său și evaluarea riscurilor conduce la un set de cinci

Auditul intern în aceste circumstanțe îi revine un rol important legat de monitorizare :

” Auditul intern denumit și control al controalelor presupune o muncă de analiză,

III.3. Categorii (noțiuni fundamentale) de audit intern

Dintr-o altă perspectivă, auditul de eficacitate poate fi denumit audit de performanță, ce

Nu degeaba se pune accent pe modul de interpretare a celor două noțiuni : eficiența și