Curs 7. Instalatii Tehnologii PDF

CAPITOLUL III
PROCEDEE ŞI TEHNOLOGII DE
EXTRACŢIE
UTILIZATE
PENTRU OBŢINEREA
EXTRACTELOR NATURALE
Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 1

naturale"-Master PFC
 Procedeele industriale aplicate pentru obţinerea extractelor din surse
naturale, se stabilesc în funcţie de:
- modul în care acestea se găsesc în materialul vegetal;
- compozitia chimică a extractelor;
- proprietăţile compusilor care intră în compoziţia acestora.
 Majoritatea procedeelor tehnologice se bazează pe două dintre

proprietăţile fizice ale extractelor ce se obţin:
- antrenabilitatea cu vapori de apă,
- solubilitatea în anumiţi solvenţi (hidrocarburi, alcooli,
compuşi halogenaţi, grăsimi, dioxid de carbon);

 extract obţinut cu ajutorul unor solvenţi nemiscibili cu apa, din diverse părţi
ale plantelor aromatice în stare proaspătă, ce conţine: uleiuri volatile, ceruri
solubile şi insolubile în alcooli, rezine;
♦ Concret  se poate utiliza ca atare în industria săpunurilor şi a detergenţilor
datorită proprietăţilor fixatoare şi odorante
 extract alcoolic preparat din concret prin următorul procedeu tehnologic:

substanţele insolubile în alcool sunt îndepărtate prin răcire, cristalizare şi filtrare,
iar alcoolul (după extracţie), se distilă la vid;
♦ Absolut
 în urma distilării se obţin rezidii sub forma unor lichide vâscoase, colorate de
la galben deschis până la brun, ce conţin: ceruri solubile în alcool (ce conferă
proprietăţi fixatoare aromatizantului) şi uleiuri volatile (care au proprietăţi
aromatizante, dar nu fixatoare);
 în cazul tehnologiilor bazate pe tehnica antrenării cu vapori, absolutul se obţine prin

extracţia cu alcool a concretului din apa de antrenare şi conţine: componente hidrosolubile
ale uleiului volatil care (în cele mai multe cazuri) reprezintă o cantitate apreciabilă de compuşi
aromatizanţi (ex: uleiul de trandafiri, flori de portocal, etc.).

 Principalele procedee industriale aplicate, sunt:
I. ANTRENAREA CU VAPORI DE APĂ
I.1. Antrenare la foc direct
I.2. Antrenare în curent de vapori de apă
I.3. Antrenare cu abur sub presiune
I.4. Antrenare la presiune redusă
II. EXTRACŢIE CU SOLVENŢI ORGANICI
II.1. Obţinerea concretelor
II.2. Obţinerea rezinoidelor
II.3. Obţinerea absolutelor, concretelor de pomadă
şi a tincturilor
III. EXTRACŢIE CU GRĂSIMI ANIMALE
Procedee: Enfleurage şi Maceraţie
IV. EXTRACŢIE CU GAZE LICHEFIATE
V. EXTRACŢIE PRIN PRESARE

VI. ADSORBŢIE PE MATERIAL ADSORBANT

I. ANTRENAREA CU VAPORI DE APĂ
I.1. Antrenarea cu vapori de apa la foc direct

- recipientul metalic (1) are
capacitate de 1000 L şi este
aşezat deasupra unei vetre (4)
(sursa de foc fiind materiale
vegetale epuizate, uscate în
prealabil şi cu lemne), fiind
prevăzut cu un capac bombat
care face corp comun cu
conducta de evacuare a
vaporilor (“gât de labădă”) (2);
acesta are o secţiune care se
micşorează pe măsură ce se
depărtează de capac;
-este un procedeu vechi, mai rar aplicat în prezent;

- se aplică în Spania (obţinerea uleiului de lavandă, lavandin,
Daniela
rosmarin, cimbru), Bulgaria (obţinerea ISTRATI-Curs
uleiului "Odorante
de trandafir), unele 5
ţări din America de Sud; naturale"-Master PFC
- condensul ce conţine uleiul volatil se acumulează în vasul florentin (5); uleiul cu densitate
mai mică decât a apei se separă şi se colectează printr-un tub lateral, în vas menţinându-se
un nivel constant de lichid;
- apa rezultată din condesare şi separare, care conţine urme de ulei volatil, se recirculă –
procedeul se numeşte cohobaţie;
 Dezavantajele procedeului:
- încărcarea şi descărcarea instalaţiei cu material vegetal (proaspăt şi respectiv
epuizat) se face manual – proceduri care necesită mult timp;
- materialul vegetal se află în contact direct cu pereţii metalici fierbinţi ai recipientului de
extracţie – are loc degradarea sa, precum şi a uleiului volatil;
- pierderi de vapori pe la joncţiunea capacului cu cazanul;
- timp îndelungat pentru atingerea temperaturii de fierbere a amestecului;
- depuneri calcaroase pe pereţii cazanului, ceea ce duce la scaderea coeficientului de
transfer termic.
 Perfecţionarea sistemului pentru înlăturarea dezavantajelor:
- încărcarea materialului vegetal în coşuri metalice perforate, manevrate cu ajutorul
unui scripete – se uşurează procedura de încărcare-descărcare;
- susţinerea încarcaturii vegetale prin introducerea în recipient a unui fund metalic
perforat – se evită contactul materialuluicu pereţii supraîncălziţi;
- încărcarea materialului vegetal într-o coloană poziţionată între capac şi gâtul de
lebadă, astfel încât aceasta să fie traversată de numai vaporii generaţi în
cazan – se realizează o antrenare cu vapori, la presiune normală, fără
contactul materialului vegetal cu apă la fierbere.
I.2. Antrenare în curent de vapori de apă
 Deosebiri faţă de metoda

tradiţională:
- agentul termic este
aburul, generat într-o instalaţie
anexă  încălzirea antrenorului
este uniformă, extractorul fiind
prevăzut şi cu manta de încălzire –
se evită degradarea uleiului volatil
prin contactul materialului vegetal cu
pereţii metalici supraîncălziţi;
- debitul de abur poate fi
dirijat; materialul vegetal se încarcă
în coşuri metalice perforate;

 Se aplică două procedee:
(a) antrenare cu abur direct

- antrenorul este prevăzut la partea inferioară cu un distribuitor de abur (o ţeavă
perforată şi spiralată);
(b) antrenare cu abur indirect

- este o metodă preferată deoarece stresează cel mai puţin materialul vegetal,
respectiv uleiul volatil;
- antrenorul este prevăzut cu manta de încălzire cu abur, materialul vegetal este
sustinut în coşul metalic interior; apa, aflată la partea inferioară a extractorului, este
încălzită din aburul din manta, transformată în vaporii care străbat apoi materialul
vegetal;
- timpul de antrenare este ceva mai lung deoarece încălzirea este treptată;
 Ambele procedee utilizează:
- antrenoare cu sisteme de prindere etanşe, cu flanşe;

- condensatorul (2) poate fi de tip serpentină sau ţeavă-în-ţeavă (cu fascicol de ţevi);
- vasul separator (3) este de tip florentin
- se practică recircularea apei de antrenare pentru a evita pierderile în ulei volatil;
I.3. Antrenare cu abur sub presiune
- este o variantă a metodei I.2.

care utilizează abur sub presiune
(2,5 atm);
- antrenorul (5) este prevăzut cu
sistem special de siguranţă,
pentru a rezista la presiune
(supapă de siguranţă,
manometru, sistemul de prindere
al capacului de corpul
antrenorului este mai complex);

- problemă – etanşarea coşului interior de fundul antrenorului se face cu un
şurub special (6) pentru etanşarea de siguranţă;
Avantajele procedeului:
- scurtarea timpului de antrenare;

- extracţia totala a uleiului volatil conţinut în materialul vegetal, inclusiv a unor
componenţi greu antrenabili;
- avantajos în cazul unor uleiuri sărace în hidrocarburi monoterpenice şi a unor
compuşi uşor volatili, dar bogate în sesquiterpenoide (uleiurile din lemn,
scoarţă, rădăcini şi unele ierburi uscate;
- economie de energie;
Dezavantajele procedeului:
-aplicabilitate redusă, numai pentru anumite tipuri de uleiuri, foarte stabile

termic, care suportă acţiunea severă a aburului sub presiune;
- în unele situaţii pot avea loc modificări chimice ale uleiului volatil (degradări,
procese hidrolitice)

I.4. Antrenare la presiune redusă
- este o variantă a antrenării în curent de vapori cu abur indirect (I.2.a), cu

diferenţa că antrenarea se face în sistem închis, realizându-se o depresiune cu
ajutorul unei pompe de vid – vidul realizat este slab, dar suficient cât să scadă
temperatura de fierbere a apei sub 1000C
 Avantajele procedeului:
- economie de energie;
- antrenarea este condusă fără contact cu aerul, evitându-se astfel eventualele
procese oxidative;
- uleiul volatil are o puritate ridicată prin aceea că substanţe greu antrenabile
(cumarine, flavonoide) rămân în blaz;
- distilare integrală a unor componenţi care la presiune normală sufereau

descompuneri parţiale sau totale.

II. EXTRACŢIE CU SOLVENŢI ORGANICI
 principiul metodei – epuizarea materialului vegetal prin extracţie cu

solvenţi şi izolarea principiului aromat prin evaporarea solventului, prin
distilare;
 se supun extracţiei 3 tipuri de materiale:

 materii prime vegetale proaspete (flori) – în urma extracţiei se
obţin concretele;
 materii prime vegetale deshidratate, răşini, balsamuri,

gumirezine, oleogumirezine, produse de origină animală - în urma
extracţiei se obţin rezinoidele (oleorezinele);
 concretele, absolutele, pomadele (obţinute prin enfleurage
sau maceraţie) produse de origină animală – în urma extracţiei se obţin
uleiurile absolute şi tincturile;

II.1. Obţinerea concretelor
- sunt supuse extracţiei materiale vegetale în stare proaspătă, ale căror

principii aromatizante (şi odorante) suferă modificări în cursul operaţiei de
deshidratare, ca urmare a unor procese enzimatice sau oxidative sau datorită
evaporării (când se pierd parţial sau total aceste principii prin evaporare);
- din cauza instabilitătii chimice, se recomandă prelucrarea lor imediată după
recoltare;
- caracteristicile solvenţilor folosiţi:

- să fie hidrofobi;
- să aibă putere mare de difuzie prin materiale umede;
- să fie selectivi pentru principiile aromatizante (odorante);
- să fie inerţi din punct de vedere chimic faţă de principiile
aromatizante (odorante) şi faţă de materialul din care este construită aparatura;
- să fie suficient de puri şi lipsiţi de toxicitate.
-sunt utilizaţi: benzenul, eterul de petrol, toluenul, clorura de metilen

(diclorometanul) şi tricloroetilena;
- s-a renunţat la utilizarea eterului etilic din cauza selectivităţii reduse şi a

inflamabilităţii ridicate Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 13
 Extractoarele – sunt unităţi
independente, se folosesc mai multe într-o
baterie pentru ca extracţia şi spălarea cu
solvent să se facă în contracurent şi sunt de
două tipuri:
- extractoare statice – materialul vegetal
este imobil, imersat în solvent (staţionar sau
recirculare exterioară);
- extractoare mobile (rotative) - materialul
vegetal este încărcat într-un tambur rotativ,
venind permanent în contact cu o cantitate
de solvent.

 Extractoarele mobile – au un corp cilindric orizontal, prevăzute cu un
tambur mobil montat în jurul unui ax central, în el putându-se introduce radial
între 6-24 de coşuri perforate, încărcate cu material vegetal; solventul ocupă
numai partea inferioară a tamburului;
-viteza de rotaţie este mică, pentru a se putea permite imersarea succesivă a
coşurilor încărcate cu material vegetal;
- sunt prevăzute cu un sistem de distribuţie a aburului pentru recuperarea
solventului reţinut de materialul vegetal;
 Extractoarele fixe (statice)- construcţie cilindrcă (asemănatoarele cu

antrenoarele cu abur), fund sferic şi capac demontabil sau basculant, fiind
prevăzute cu manta de încalzire cu apă sau abur;
- materialul vegetal este încarcat în coşuri metalice perforate sau suspendat
direct pe talere perforate fixate pe un ax vertical interior – nu se permite tasarea
materiei prime în timpul extracţiei şi asigură manevrabilitatea acesteia în timpul
procesului de încărcare-descărcare;

II.2. Obţinerea rezinoidelor
-se obţin din materii prime vegetale sau animale deshidratate în prealabil
(rădăcinile, rizomii, lemnul, frunzele uscate, fructele, seminţele, lichenii, răşinile,
balsamurile, gumirezinele);
- uneori, în procesul de deshidratare sau de stocare au loc procese enzimatice şi
oxidative care duc la formarea principiilor aromatizante (odorante);
- înaintea extracţiei se recurge la umectarea materialuli deshidratat (la licheni) sau
la divizarea fină a materialului;
 Condiţii de extracţie – operaţia se poate desfăşura la rece sau la cald;

- solvenţi folosiţi: cei de la obţinerea concretelor şi, în plus, se pot folosi şi solvenţi
miscibili cu apa (alcoolul etilic şi acetona);
- pentru mărirea eficienţei extracţiei se face agitarea materialului vegetal cu ajutorul

unui turbo-agitator montat la fundul extractorului;
 Extractoarele pentru extracţia la cald – sunt prevăzute cu manta de încalzire

cu abur, agitator si condensator de reflux la partea superioară;
 Extractoarele pentru extracţia la rece – sunt construite ca cele folosite la

obţinerea concretelor. Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 18
II.3. Obţinerea absolutelor, concretelor de pomadă şi a tincturilor
 (a) Principiul metodei pentru concretele şi absolutele de pomadă: solvenţii

de tip hidrocarburi extrag din materialul vegetal substanţe fără rol de aromatizare
(grăsimi, parafine, ceruri, răşini), însolubile în alcool etilic, cu rol fixator al
componentelor volatile datorită iniţierii unor procese oxidative în timp;
- se poate recurge la purificarea extractelor astfel obţinute, prin reextracţie în
alcool, pentru separarea părţii ceroase (concret rezidual);
 Extractoarele sunt în fapt malaxoare (prevăzute cu un agitator–arbore vertical,
prevăzut cu paleţi orizontali, diametral opuşi şi cu înclinare în sens invers unul faţă de
celălalt);
- corpul malaxorului se poate roti în sens invers rotirii agitatorului;
- încălzirea se face printr-o manta exterioară;
- se efectuează 3 extracţii succesive cu cantităţi descrescătoare de alcool, ultima

şarja recirculându-se în prima etapă a extracţiei următoare;
- urmează filtrarea extractelor, stocarea câteva ore la -150C (pentru precipitarea
cerurilor), filtrarea la rece urmată de concentrarea extractului prin distilarea solventului
(iniţial la presiune atmosferică si apoi sub vid);
- alcoolul se recircula pentru micşorarea pierderilor;
 (b) Principiul metodei pentru obţinerea tincturilor – procedeu simplu care nu
necesită aparatură specială;
- tincturile se separă prin macerarea materialului vegetal sau animal, în alcool etilic;
- soluţia alcoolică se filtrează pentru îndepărtarea materialului supus extracţiei care se
reextrage cu o nouă cantitate de solvent;
- soluţiile se reunesc, se stochează un timp îndelungat pentru maturare după care se
refiltrează şi se completează cu alcool până la concentraţia necesară;
 Extractoarele sunt vase din sticlă sau emailate, de capacitate mică, putând fi
agitate manual sau mecanic;
- procesele chimice care au loc în timpul maturării – au maximă importanţă pentru
calitatea aromei, sunt generate şi întreţinute de prezenţa aerului, temperaturii,
căldurii şi sunt: hidrolize, alcoolize, esterificări, acetalizări, scindări, oxigenări;
- îmbunătăţirea calităţii extractelor şi mişorarea timpului de macerare al
tincturilor (uneori ~ 2 ani) se realizează prin:
- încălziri repetate la 350C;
- iradiere cu raze UV;
- adăugarea de mici cantităţi de apă oxigenată sau săruri de argint.
III. EXTRACŢIE CU GRĂSIMI ANIMALE
 Utilizarea grasimilor ca mediu de extractie a substantelor odorante  tehnica

folosita exclusiv in parfumerie, bazata pe proprietatea uleiurilor volatile de a fi solubile in
grasimi si pe afinitatea grasimilor pentru acestea
 Procedeul permite extragerea parfumurilor fara alterarea compozitiei naturale,
reproducand fidel mirosul florilor de provenienta
 Se aplica pentru situatiile in care substantele odorante sunt foarte sensibile si in
cantitate foarte mica (este exclusa utilizarea antrenarii cu vapori)
 Se utilizeaza 2 procedee:
- procedeul enfleurage (absorbtie la rece)
- procedeul maceratiei (extractie la cald)

III.1. PROCEDEUL ENFLEURAGE
a) Enfleurage cu grasimi vegetale
 Absorbtia odorantelor din flori proaspete pe seminte oleaginoase – cea mai veche forma
de aplicare a enfleurage-ului (Asia, sec. IX); enfleurage-ul pe seminte de sesam – procedeul
aplicat actual in India
 Procedeu – semintele decorticate se aseaza in straturi alternative cu florile supuse

extractiei si se tin in contact 10-12 ore  se separa si florile se inlocuiesc cu altele proaspete
repetandu-se operatia pana la saturarea uleiului din seminte cu principiile odorante (~ 15 ori)
 semintele se preseaza eliminandu-se un ulei gras parfumat (100 kg ulei la 500 kg flori)
b) Enfleurage cu grasimi animale (Franta sec. al XIX-lea)

 Procedeu – extractia se face cu o pomada constituita dintr-un amestec de untura de porc
(65-70%) si seu de bovine astfel incat punctul de fuziune al amestecului sa fie superior
mediului ambiant  purificare pomadei se face cu alaun pentru a favoriza coagularea
albuminelor separarte in timpul topirii;  pentru prevenirea rancezirii se adauga in masa
topita un antioxidant (hidrochinona, acid ascorbic, tocoferol, rasina de benzoe)  se intinde in
start subtire pe “chassis” (o suprafata de sticla prinsa intr-o rama de lemn) si apoi se aplica
un strat de flori care se acopera cu un alt “chassis” (florile sunt presate intre cele doua fete de
sticla cu pomada aplicata)  dupa un anumit interval de timp florile :epuizate” se inlocuiesc cu
o incarcatura proaspata (ex: iasomia: 16 - 48 ore; tuberozele: 48 - 72 ore)  pomada
saturata in ulei volatil se descarca prin inmuiere la cald, se filtreaza si se depoziteaza la rece
 Pomada se extrage apoi cu alcool si se obtine “concretul de pomada”
 Florile “epuizate” descarcate de pe “chasis” supun extractiei cu benzen sau eter de
petrol pentru recuperarea uleiului volatil ramas neextras  dupa distilarea solventului se
obtine “concretul de chasis” cu continut ridicat de pomada;
III.2. PROCEDEUL MACERATIEI
 Procedeu – imersarea materialului vegetal in grasimi animale (40-50% untura de

porc si 50-60% seu de bovina) sau uleiuri incalzite la ~ 50 – 700C in care se mentin timp
de 1-2 ore, apoi se indeparteaza (prin filtrare la cald sau centrifugare) si se inlocuieste
cu material vegetal proaspat;
 grasimea retinuta de plante se recupereaza prin presarea acestora
 operatia de inlocuire a materialului vegetal se repeta de 10 – 15 ori pana la saturarea
grasimii in material odorant  se obtine o “pomada de macerare” care se extrage cu
alcool pentru recuperarea odorantului extras
 metoda se aplica pentru obtinerea extractelor din flori de trandafir, portocal,

accacia, narcise, violete;
 Parfumurile obtinute prin macerare sunt mai bogate si mai armonioase decat
cele obtinute prin extractie cu solventi volatili.
IV. EXTRACŢIE CU GAZE LICHEFIATE
- se folosesc gaze comprimate, în stare lichidă sau supercritică;
 Avantajele utilizării gazelor lichefiate:

- consum termic redus;
- excluderea contactului cu oxigenul;
- lipsa problemelor legate de prezenţa reziduurilor de solvenţi în extract;
- utilizarea unor gaze netoxice (butan, dioxid de carbon, freoni, azot, argon);
- puterea de solvatare creşte prin comprimarea gazelor (creşterea presiunii) şi
prin creşterea temperaturii de lucru;
 cele mai bune rezultate au fost obţinute la extracţiile cu butan şi dioxid de

carbon:
 butanul – preferat în industria de parfumerie; folosit la extracţiile din flori

– procedeul „butaflor”; extractele au un conţinut mai mic de ceruri şi compusi
grei;
 dioxidul de carbon – preferat în industria alimentară, la extracţia

principiilor aromatizante;Daniela
datorită nepolarităţii,
ISTRATI-Curs 24
zaharurile şi sărurile minerale
"Odorante
nu sunt extrase din sucurile de fructe;
 PROCEDEU DE EXTRACTIE CU CO2
 parametrii tehnologici la utilizarea CO2: t = 31-550C , p = 5-73 atm;
 fazele fluxului tehnologic:

- comprimarea gazului
- extracţia propriu-zisă
- destinderea gazului
- separarea extractului
- recuperarea gazului cu recomprimare şi reintroducere în
faza de extracţie.

Instalatie pentru extractia cu CO2 lichid
V. EXTRACŢIE PRIN PRESARE
 Se aplica la acele plante sau parti de plante in care uleiul volatil se gaseste
in cantitate mare, acumulat in glande secretoare dispuse superficial;
 Se poate face prin:
 presarea mecanica, cu diverse dispozitive, a cojii fructelor, dupa
indepartarea sucului  se elimina din coaja un amestec format din ulei volatil,
mucilagii, pectine, proteine, coloranti liposolubili, apa, etc  separarea uleiului
volatil se face prin decantare urmata de filtrare;
 filtrare centrifugala a cojii tocate a fructelor urmata decantarea si
filtrarea uleiului volatil;
 extragerea uleiului volatil prin inteparea pericarpului fructelor cu
un dispozitiv cu ace, concomitent cu trecerea lui sub un jet de apa
 Se obtin uleiuri vegetale cu calitati superioare celor rezultate din antrenarea cu

vapori (sunt elimnati factorii care produc degradarea compusilor continuti)
VI. ADSORBŢIE PE MATERIAL ADSORBANT
 Procedeu – tehnica folosita la fabricarea pudrelor de toaleta  consta in adsorbtia

odorantelor din flori pe un suport cu o mare capacitate de adsorbtie (carbune activ, gelul
de silice, alumina)
 Tehnica: adsorbtie dinamica (procedeu industrial)  dispunerea florilor pe rame
suprapuse si distantate, in camere special amenajate, pe plafonul acestora fiind dispuse
coloane umplute cu adsorbant; la partea inferioara a camerei se insulfa aer [umezit (95-98%
umiditate si 22-250C temperatura – pentru a intretine procesul de “supravietuire” a florilor) si
filtrat in prealabil printr-o coloana de umidificare si un filtru] cu ajutorul unor suflante – debitul de
aer este de 90-100 L/min timp de 24 ore/incarcatura;
- materialul adsorbant – carbune din lemn de mesteacan dispus in coloane, in

straturi de 25-30 cm
 Desorbtia – prin elutie cu eter de petrol a adsorbantului saturat, intr-o coloana cu un debit
de 2-4 L/min
 materialul floral “epuizat” se extrage cu eter de petrol si apoi cu alcool  se obtine absolutul
de extractie, care se combina cu extractul de la adsorbtia dinamica (dupa evaporarea solventului
– absolutul de adsorbtie)

 Avantaje fata de extractia cu grasimi sau cu solventi:
- materia prima naturala “supravietuieste” pe tot timpul extractiei deoarece nu
vine in contact cu adsorbantul (procesele biochimice de producere a substantelor odorante
continua o perioada – randamente mai mari decat ale celorlalte procedee extractive);
- procedeul nu implica o climatizare a spatiilor de extractie;
- este posibila mecanizarea extractiei;
- adsorbantul se poate regenera (economii la solventi);
 Dezavantaj – nu se extrag componentii cu volatilitati scazute (care contribuie la

ansamblul mirosului natural  se asociaza extractia cu solventi si cele doua extracte se
reunesc pentru a obtine ansamblul
 Variante ale procedeului:

- extractie la presiune redusa;
- extractie la suprapresiune, cu gaze inerte (H2, N2, CO2,)
urmate de izolarea parfumului prin antrenare cu vapori de apa a adsorbantului
 au eficienta redusa !

Curs 7. Instalatii Tehnologii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 7. Instalatii Tehnologii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL III

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 1

 Majoritatea procedeelor tehnologice se bazează pe două dintre

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 2

 extract alcoolic preparat din concret prin următorul procedeu tehnologic:

 în cazul tehnologiilor bazate pe tehnica antrenării cu vapori, absolutul se obţine prin

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 3

IV. EXTRACŢIE CU GAZE LICHEFIATE

V. EXTRACŢIE PRIN PRESARE

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 4

I.1. Antrenarea cu vapori de apa la foc direct

-este un procedeu vechi, mai rar aplicat în prezent;

 Deosebiri faţă de metoda

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 7

(a) antrenare cu abur direct

(b) antrenare cu abur indirect

 Ambele procedee utilizează:

- antrenoare cu sisteme de prindere etanşe, cu flanşe;

- este o variantă a metodei I.2.

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 9

- scurtarea timpului de antrenare;

-aplicabilitate redusă, numai pentru anumite tipuri de uleiuri, foarte stabile

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 10

- este o variantă a antrenării în curent de vapori cu abur indirect (I.2.a), cu

- distilare integrală a unor componenţi care la presiune normală sufereau

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 11

 principiul metodei – epuizarea materialului vegetal prin extracţie cu

 se supun extracţiei 3 tipuri de materiale:

 materii prime vegetale deshidratate, răşini, balsamuri,

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 12

- sunt supuse extracţiei materiale vegetale în stare proaspătă, ale căror

- caracteristicile solvenţilor folosiţi:

-sunt utilizaţi: benzenul, eterul de petrol, toluenul, clorura de metilen

- s-a renunţat la utilizarea eterului etilic din cauza selectivităţii reduse şi a

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 14

 Extractoarele fixe (statice)- construcţie cilindrcă (asemănatoarele cu

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 15

 Condiţii de extracţie – operaţia se poate desfăşura la rece sau la cald;

- pentru mărirea eficienţei extracţiei se face agitarea materialului vegetal cu ajutorul

 Extractoarele pentru extracţia la cald – sunt prevăzute cu manta de încalzire

 Extractoarele pentru extracţia la rece – sunt construite ca cele folosite la

 (a) Principiul metodei pentru concretele şi absolutele de pomadă: solvenţii

- se efectuează 3 extracţii succesive cu cantităţi descrescătoare de alcool, ultima

 Utilizarea grasimilor ca mediu de extractie a substantelor odorante  tehnica

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 21

 Procedeu – semintele decorticate se aseaza in straturi alternative cu florile supuse

b) Enfleurage cu grasimi animale (Franta sec. al XIX-lea)

III.2. PROCEDEUL MACERATIEI

 Procedeu – imersarea materialului vegetal in grasimi animale (40-50% untura de

 metoda se aplica pentru obtinerea extractelor din flori de trandafir, portocal,

- se folosesc gaze comprimate, în stare lichidă sau supercritică;

 Avantajele utilizării gazelor lichefiate:

 cele mai bune rezultate au fost obţinute la extracţiile cu butan şi dioxid de

 butanul – preferat în industria de parfumerie; folosit la extracţiile din flori

 dioxidul de carbon – preferat în industria alimentară, la extracţia

 parametrii tehnologici la utilizarea CO2: t = 31-550C , p = 5-73 atm;

 fazele fluxului tehnologic:

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 25

 Se obtin uleiuri vegetale cu calitati superioare celor rezultate din antrenarea cu

 Procedeu – tehnica folosita la fabricarea pudrelor de toaleta  consta in adsorbtia

- materialul adsorbant – carbune din lemn de mesteacan dispus in coloane, in

Daniela ISTRATI-Curs "Odorante 28

 Dezavantaj – nu se extrag componentii cu volatilitati scazute (care contribuie la