Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Termoterapie
Curs Termoterapie
Cuprins
I. Partea generala
I. Partea generala
I.1. Definitia termoterapiei
Termaliltatea este un fenomen fizic legat de miscarea sau agitatia termica-miscarea complet
dezordonata a particulelor componente,fenomen care nu inceteaza niciodata .Moleculele in
miscare poseda:
Sistemul termodinamic este in stare de echilibru termodinamic daca toti parametrii sai de stare
sunt constanti ,mai precis variatia energiei sale interne este nula , si temperatura sa este constanta
.
Un sistem termodinamic inchis, izolat, ideal, nu schimba caldura si nici lucru mecanic cu mediul
exterior .
Energia interna reprezinta suma energiilor termice si ale energiilor potentiale ale sistemului
termodinamic in stare de echilibru termodinamic .Energia interna este direct proportionala cu
temperatura sistemului .
Temperatura este marimea fizica fundamentala a energiei interne .Ea e direct proportionala cu
energia cinetica medie a particulelor.Se masoara folosind diferite scale.Scala Kelvin masoara
temperatura absoluta.Se consideara ca la 0 grade K inceteaza orice forma de agitatie termica .
Scala Celsius masoara temperaturile relativ la punctele de topire a ghetii (0 grade), respectiv de
fierbere a apei(100 grade c) .
Schimbul de caldura este procesul ireversibil de variatie a energiei interne , fara efectuare de
lucru mecanic .
Caldura este masura energiei interne primita sau cedata in timpul schimbului de caldura , egal cu
variatia energiei interne .Ea nu este o marime de stare, ci o masura a schimbului de energie
.Caldura pe care o primeste un corp se utilizeaza pentru schimbarea temperaturii corpului sau
pentru schimbarea starii de agregare sau pentru realizarea de lucru mecanic de catre corp .
Cantitatea de caldura schimbata , a energiei primita sau cedata de un corp in timpul schimbului
de caldura , care pentru o unitate de masa de o variatie cu un grad a temperaturii se numeste
caldura specifica ,depinde de natura corpurilor ce participa la transferul caloric .
O kilocalorie este cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii unui kilogram de
apa pura cu un grad Celsius , de la 14,5 la 15,5 grade C .
Folosim in termoterapie anumite substante ca vectori pentru energia termica ., datorita
proprietatilor speciale ale acestora .
Coeficientii calorici sunt marimi fizice care stabilesc relatiile cantitative dintre caldura schimbata
si variatia temperaturii corpului .
Este caldura necesara pentru a ridica cu un grad C temperatura unitaii de masa din corp .Este
dependenta de natura si de starea de agragare a corpului .
Au caldura specifica din ce in ce mai mare , in ordine :CO2, aerul cald, sauna,aburii, apa simpla,
apa sarata, ozocherita,parafina,lutul, trba,namolul sapropelic .
Capacitatea calorica e mare la apa simpla, si scade din ce in ce mai mult spre sarata,namol, turba
,parafina,aburi,sauna,aer,co2 .
Apa inmagazineaza multa energie calorica si o cedeaza usor, spre deosebire de parafina si
namol,care retin caldura mult inmagazinata si o cedeaza lent .
a-.conductia e modalitatea predominanta de transfer al caldurii din mediul umed (apa), parafina
si namol spre corpul omenesc aflat in contact nemijlocit cu vectorul termic .Transferul caloric
masiv se obtine rapid in apa si lent in inpachetari cu parafina sau namol .
c-radiatia are actiune termica profunda remanenta .Ea este modalitatea de transfer al caldurii in
cazul fototerapiei:raze infrarosii,.solare .
d-evaporarea e modalitatea de cedare a caldurii de catre organism in mediu fizic uscat .Baile cu
aburi si sauna limiteaza termoliza .
In camp inductor magnetic , corpul se afla in afara circuitului de inalta frecventa , sub influenta
curentilor turbionari Foucalt-curent care se transforma in caldura in functie de conductibilitate
.Campul magnetic e mai bine exprimat in tesuturi cu circulatie buna:tesutul muscular,
vase,organe interne, cu maxim de profunzime la 3-4 cm .
Medie
parafina=0,9
Capacitate calorica F. Mare: 1 Mare: medie f. mica:0,241
cal/cm3. 1 gradC namol=0,800,
parafina=
0,775
Termoconductibilitatea F. mare: f. marept. medie f.
cal/1 gradC.cm.s Namol, f. mica mica:0,000056
0.00148 pt. parafina
Rezistenta termica F. mica f.mare, lent medie f. mare
conducator
Capacitatea Mare:699 Medie pt. mica f. mica:4,9
termopexica= Namol,
capacitate calorica/
f. mare pt.
termoconductibilitate Parafina=1190
[2]
In mod normal, la temperatura de indiferenta a mediului, intre coaja si miez exista o diferenta de
temperatura – gradient termic – de aproximativ 5 grade Celsius.
Temperatura organismului uman este in medie de 37-37,2 grade in interior si de 36,4 in axila . Ea
prezinta variatii pana la 1 grad in 24 de ore legate de activitatea ritmica a organismului , cu un
maxim intre orele 16 si 18 si un minimum noaptea intre 1 si 4 .[1]
Orice excitant termic din mediul exterior , mai mare sau mai mic decat temperatura de
indiferenta , declanseaza prin excitarea termoreceptorilor functia de termoreglare .
La procedurile la temperatura de indiferenta si sub aceasta, nu apar modificari in temperatura
miezului, ci doar la nivelul cojii. In procedurile hiperterme apare si o crestere a temperaturii
miezului.
Homeostazia termica asigura temperatura constanta de 37 grade Celsius a organelor vitale, prin
termoreglare la cald si la rece.
Factorul termic produce cele mai intense reactii din partea organismului prin doua mecanisme:
- Excitantul termic – variatia energiei termice de ordinul a 0,01 grad Celsius la nivelul
termoreceptorilor declanseaza termoreactia prin stimularea acestor termoreceptori
cutanati ( Krause pentru excitantul termic rece si Ruffini pentru excitantul termic cald),
care trimit impulsuri pe cale nervoasa reflexa ( calea sensibilitati termice) catre
hipotalamusul posterior. Aceasta termoreactie modifica set point-ul hipotalamic.
Aceste mecanisme asigura homeostazia centrului in intervalul dintre temperatura critica cutanata
superioara de maxim 37 grade Celsius si cea inferioara minima de 30-28 grade Celsius.
Mentinerea homeostaziei centrale e asigurata cu solicitare minima in zona de indiferenta
termica.[2]
Daca temperatura corpului este mai mare decat a mediului , pierderea de caldura a organismului
se face prin convectie si radiatie .
Daca temperatura mediului este mai mare ca a organismului , pierderea de caldura se face prin
evaporarea lichidelor din piele si mucoase .
Participa in mod obligatoriu pielea in calitate de organ principal al schimburilor calorice ,cu
aparatele ei nervoase si vasculare .
- tamponul termic periferic – prin conductie si convectie zona periferica primeste caldura,
pana la lichidarea deficitului caloric periferic. Gradientul termic intern se reduce de la 5
grade Celsius la 1 grad Celsius
- prin iradiere pierdem 5 calorii/ora/m2 pentru fiecare grad de gradient termic extern (
diferenta de temperatura dintre mediul inconjurator si coaja)
In zona de confort termic fiziologic – in aer 20-21 grade ( imbracat) si 26-28 grade C
(dezbracat), in apa de 34-36 grade C, sub parafina de 38 grade C, gradientul termic extern este de
5-6 grade C, iar cel intern de 3-5 grade C. Termoliza fizica este minima, deficitul caloric al cojii
este compensat de metabolismul bazal continuu.
- Mecanismul vegetativ prin reflex central descarca impulsuri simpatice adrenergice urmate
de vasoconstrictie periferica. Se reduc pierderile calorice prin conductie, iradiere si
convectie.se inlatura pierderea de caldura prin convectie externa.
- Contractia muschilor erectori ai firelor de par capteaza aer izolator. Scade secretia sudorala.
- Creste metabolismul bazal celular dupa expunerea la frig timp de 5-10 minute [2]. – via
axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian si suprarenalian.
Hipertermia inseamna crestrea temperaturii centrale peste 40 grade C – caldura provine din
mediul extern. In cazul febrei comandate de creier, care poate depasi 40 grade C, se accelereaza
procesele metabolice si pulsul.febra se prelungeste ore sau zile pentru eliminarea virusilor sau
bacteriilor si va fi urmata de epuizarea organismului si afectarea sistemului nervos central.
Aceasta inseamna ca putem sa transformam cantitati mari de energie calorica , cu cantitati mici
de apa .
3. Temperatura de indiferenta mare este a treia proprietate fizica a apei ,conditionata de primele
doua .
Temperatura indiferenta a unui mediu fizic extern asupra organismului este aceea care nu da nici
senzatia de frig , nici de cald .
Temperatura de indiferenta a apei este de 34-35 grade si este conditionata de starea de nutritie a
organismului si de irigatia tegumentului .Asfel la indivizii eutrofici , temperatura de indiferenta
este mai joasa , iar la cei nutriti necorespunzator este mai ridicata .
si termocapacitatea fiecaruia .
Orice temperatura superioara sau inferioarta fata de temperatura de indiferenta a mediului fizic
corespunzator reprezinta un excitant fata de care organizmul reactioneaza intr-un anumit fel .
Functiile tegumentului
Pielea reprezinta primul organ influentat de hidroterapie .Structura si functiile ei explica relatiile
dintre mediul extern si mediul intern al organismului .
Actiunea hidroterapiei asupra organismului se datoreste factorilor termic , mecanic ,si chimic
.Dintre acestia , factorul termic ii revine rolul cel mai important .[1]
Reactia vasculara generala de raspuns se datoreste excitarii elementelor contractile ale vaselor ,
realizata prin intermediul termoreceptorilor .Arcul reflex se produce la nivelul centrilor nervosi
superiori si in scoarta cerebrala .
Experiente cu excitant termic cald sau rece , pe diferite regiuni ale corpului , au precizat modul
in care este influentata temperatura cutanata .Astfel sub actiunea excitantului rece , temperatura
cutanata scade brusc in cursul primului minut .In urmatoarele doua minute , temparatura
continua sa scada insa mult mai putin , iar dupa aceasta se mentine cam la acelasi nivel .
Acest lucru s-a putut urmari pe antebrat cu un excitant de 10 grade temperatura initiala a pielii
fiind de 31,6 grade .Dupa un minut , temperatura era de 20,8 grade , dupa 2 minute 19,2 grade ,
dupa 3 minute 18 grade dupa 4 minute 18 grade dupa 5 minute 18 grade .
Restabilirea temperaturii cutanate dupa actiunea excitantului rece se face destul de repede .In
genere , dupa 20-30 de minute,temperatura se apropie de cea initiala .Cresterea cea mai mare se
inregistreaza in 1-2 minute , dupa care se constata o ridicare lenta si treptata a temperaturii .
Sub influenta excitantului termic cald , temperatura cutanata creste .Ca si cel rece , ridicarea cea
mai importanta are loc in primul minut , in minutele urmatoare inregistrandu-se chiar un oarecare
grad de scadere a temperaturii .
Dupa indepartarea excitantului cald , temperatura pielii revine spre normal , scaderea cea mai
importanta inregistrandu-se in primele 2 minute .
Cesterea temperaturii in tesuturii este cu atat mai rapida cu cat tesutul este mai superficial ,
stratul adipos mai slab reprezentat , iar aportul sanguin mai eficient .
Mentinerea temperaturii ridicate determinata de bai este de urata mai lunga in muschi , in
comaparatie cu stratul subcutanat , din cauza izolarii termice mai bune a muschilor .
Excitantul rece determina aparitia histaminei in piele , iar excitantul cald aparitia acetilcolinei .
Eliberarea acetilcolinei in tesuturi se face sub actiunea unui tonus crescut al parasimpaticului , in
timp ce procedurile reci ar actiona in sensul unui tonus crescut al simpaticului .
Sistemul nervos , prin reteaua de receptori cutanati , este primul care sesizeaza excitanti termici.
Acestia ajung la sistemul nervos central pe caile fibrelor aferente sub forma de stimul nervos , iar
de aici sub forma de impuls se intorc prin caile aferente , determinand manifestari functionale
atat in sistemul nervos , cat si in alte sisteme si functii .
Reflexele vasculare si trofice care iau nastere pot sa fie folosite in scop terapeutic in anumite
stari patologice .
I .P . Pavlov a stabilit , in laboratoarele sale , actiunea excitantilor termici asupra sistemului
nervos .El a aratat ca aplicarea repetata sau intrerupta a unui excitant termic cald pe aceeasi
suprafata cutanata produce somn .
Daca blocam sectoarele periferice ale analizatorilor , excitantii termici cutanati pot sa micsoreze
si , uneori sa intrerupa total senzatiile dureroase , impiedica patrunderea impulsurilor patologice
in sistemul nervos central , fapt care are o influenta favorabila asupra starii scoartei cerebrale si ,
in cosecinta , asupra evolutiei procesului patologic .
Tempratura cutanata oscileaza in limite destuli de mari ;la unul si acelasi individ .In opozitie cu
aceasta , temperatura interna se caracterizeaza printr-o constanta remarcabila .
In decursul evolutiei , organismul uman s-a acomodat la anumite oscilatii ale mediului
incojurator .
Acomodarea se realizeaza cu ajutorul unor mecanisme fiziologice care intra imediat in actiune ,
cand temperatura mediului inconjurator depaseste limitele optime .
Sistemul nervos central este acela care asigura termoreglarea , pe cale reflexa , ca rezultat al
excitatiei terminatiilor nervoase corespunzatoare si , in mod direct , sub influenta modificarilor
de temperatura a sangelui care il iriga .
Orice excitatie locala provoaca reactii de raspuns , care se extind la regiunea corespunzatoare si
chiar asupra organismului intreg .Sunt regiuni mai sensibile care , excitate determnia reactii mai
puternice din partea sistemului nervos central ;acestea sunt partea posterioara a gatului si
regiunea dorsala superioara .
In functie de temperatura si durata lor , procedurile hidroterapice pot sa fie excitate sau calmante
pentru sistemul nervos .
Caldura si raceala aplicate scurt timp cresc excitabilitatea nervilor senzitivi periferici si a
sistemului nervos central .
Caldura aplicata o durata mai mare diminueaza sensibilitatea nervoasa , iar raceala aplicata in
aceleasi conditii poate sa duca la anestezie .
Intre sistemul nervos vegetativ si procedurile de hidroterapie exista relatii stranse , in sensul ca
procedurile calde cresc tonusul vagului , iar cele reci pe ale simpaticului .
Reactia la cald sau la rece nu are totusi loc todeauna astfel .Ea este determinata de gradul
temperaturilor
Sub actiunea excitantului cald (40-42 de grade)are loc , de asemenea o reactie dermovasculara in
trei faze , care difera insa de cea descrisa numai din punct de vedere cantitativ .
Faza 1 de vasoconstrictie dureaza 10-20 de secunde ; faza a 2-a de hiperemie activa dureaza si ea
foarte putin , iar faza a 3-a da hiperemie pasiva se caracterizeaza prin aparitia coloratiei rosii a
tegumentului .
Aceste accidente nu apar in mod normal, deoarece organismul uman pune in functie
mecanismele lui de reglare .
2 .Mecanismul mobilizarii sangelui din depozitele sanguine .Marirea sau micsorarea brusca a
masei torentului sanguin din tegument este combatuta prin eliberarea sangelui din
depozite(ficat,splina,plex venos subpapilar)in timpul vasodilatatiei tegumentare sau impingerea
acestuia din circulatia periferica in depozite , in timpul vasoconstrictiei tegumentare .
3 .Schimbarea temperaturii pielii la distanta .Primul contact cu excitantul rece sau cald face ca
temperatura restului tegumentului care nu vine in legatura directa cu excitantul , sa scada brusc la
inceput , iar apoi sa creasca treptat tot timpul baii
O crestere paralela a temperaturii pielii , cu cea a baii are loc numai in timpul bailor partiale
ascendente
4-Rezistenta periferica scade proportional in timpul procedurilor calde si creste in timpul celor
reci , in functie de temperatura .
5-Viteza de circulatie .In arterele periferice , viteza de circulatie creste puternic in baile calde si
se micsoreaza in cele reci .
6-Timpul de reintoarcere a sangelui .In comparatie cu valoarea medie de repaus (22 de secunde) ,
timpul de intoarcere a sangelui scade in functie de temperatura ;cu cat aceasta creste , cu atat
timpul se scurteaza .
7-Viteza undei pulsatile in aorta .Sub influenta diferitelor temperaturi , viteza undei pulsatile se
modifica .Sub influenta excitantului cald creste cu 17-18% iar sub influenta excitantului rece
scade cu 4-5 % .
8-Munca inimii.Excitantul cald mareste munca inimii prin cresterea volumului-batai si a minut-
volumului .Se inregistreaza o crestere cu aproximativ 30 % in baile de 39 de grade si cu 40 % in
cele hiperterme ..In baile reci de 29 de grade ,minut-volumul scade cu 25 % .
Tensiunea arteriala .In functie de temperatura , tensiunea arteriala sufera o serie de modificari :
-in baile calde (36-40 de grade), tensiunea sistolica scade cu valori neinsemnate , iar cea
diastolica marcheaza coborari importante ;
-in baile fierbinti cu peste 40 de grade , tensiunea sistolica creste proportional cu cresterea
temperaturii , iar cea diastolica ramane neschimbata sau creste intr-o masura foarte mica ;
in baile reci cresc ambele tensiuni , dar cel mai mult creste cea diastolica ;
Procedurile generale reci fac sa creasca numarul hematiilor cu valori pana la 800 000 ,
hemoglobina cu 14 % iar leucocitele pana la de trei ori valoarea initiala .
Baile reci realizeaza o acidifiere a sangelui prin cresterea CO2 arterioral si alveolar , ca rezultat
al amplificarii proceselor de ardere a grasimilor si hidratilor de carbon prin termoreglarea
chimica .
Baile calde si fierbinti fac sa creasca alcaloza prin scaderea CO2 , datorita hiperventilatiei ,
pierderii unor anioni acizi prin transpiratie si diureza crescuta , ca si eliminarii CO2 prin piele .
Sub influenta baii calde are loc o diluare a sangelui datorita trecerii unor lichide sarace in
albumina din spatiile interstitiale , la care se adauga si mobilizarea depozitelor sanguine ,
determinand o crestere a masei .
Sub influenta procedurilor reci are loc o concentrare a sangelui in scopul impiedicarii pierderilor
de caldura .
Aplicatii reci sau fierbinti (45 de grade) de scurta durata , care intereseaza regiuni intinse ale
pielii sau zone deosebit de sensibile(ceafa,regiunea dorsala superioara ,abdomenul si toracele ) ,
provoaca in primul moment o inspiratie profunda , apoi o oprire scurta in inspiratie , urmata de
respiratii sacadate , superficiale si neregulate , asemanatoare unei stari de anoxemie .In
continuare se maresc frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii si apoi totul reintra in
normal .
-baile calde determina aparitia unei respiartii profunde , care se accentueaza pe masura cresterii
temperaturii, fara ca frecventa sa se mareasca apreciabil
-baile fierbinti(42-44 de grade) determina aparitia unei respiratii de tip Cheyne-Stokes .Aerul
respirator si minut-volumul cresc foarte mult
Sub influenta procedurilor reci, datorita pierderii caldurii corpului se declanseaza termoreglarea
chimica , care face sa creasca consumul hidratilor de carbon si al grasimilor , ceea ce se
manifesta prin cresterea CO2 eliminat si a O2 absorbit .
Procedurile cuprinse intre 35-38 de grade fac ca volumul respirator si consumul de oxigen sa
atinga valorile minime .
Procedurile foarte calde fac ca tensiunea partiala a CO2 in aerul alveolar sa scada pana la 16 mm
datorita hiperpneei si hiperventilatiei care survin .
Un rol important il au efectele mecanice si circulatorii ale bailor , respectiv golirea depozitelor
sanguine .
Coeficientul respirator scade in baile reci moderate (31-32 de grade)pana la 0,7 ,iar in cele
fierbinti pana la 1,2 .
Aplicatiile reci de scurta durata cresc randamentul muschilor striati , inlaturand oboseala.
Aplicatiile fierbinti de scurta durata au efecte asemanatoare , dar mai putin intense .
Procedurile calde diminueaza forta musculara . Sub actiunea prelungita a racelii , musculatura
striata isi mareste tonusul , apar contractii clonice exteriorizate sub forma de tremuraturi
involuntare , iar tegumentul ia aspectul caracteristic de piele de gaina , datorita influentei
elementelor lui contractile .
Aplicatiile calde de 36-37 de grade au actiune calmanta asupra sistemului nervos , determinand
scaderea tonusului musculaturii . ele influenteaza spasmele musculaturii striate .
Excitatiile termice locale sau generale influenteaza musculatura neteda a tubului digestiv , in
functie de starea functionala normala sau patologica a organelor .
In stare normala , aplicatiile calde pe pielea abdomenului , ca si baia calda determina o crestere a
tonusului gastric si intestinal si o marire a vitezei miscarilor peristaltice , insotita de o hiperemie
a mucoaselor .Excitatiile reci au efecte contrarii .
La bolnavii cu tonusul crescut apar , dimpotriva , efecte de scadere a tonusului si motilitatii sub
actiunea caldurii si de crestere sub actiunea frigului .
Procedurile calde prelungite (39-40 de grade) sau cele fierbinti duc la cresterea temperaturii
corpului si , prin aceasta , maresc considerabil metabolismul , pe seama atat a consumului marit
de hidrati de carbon si grasimi , cat si a arderilor substantelor proteice .
Procedurile reci , chiar de scurta durata , determina o foarte accentuata crestere a metabolismului
.
Modificarile metabolice se traduc prin variatii ale volumului respirator , ale consumului de O2 si
eliminarea de CO2 .
Urcarea metabolismului are loc intr-o masura mai mare , dacas procedurile termice se combina
cu manopere mecanice mai intense .
O cura hidroterapeutica mai prelungita face sa creasca asimilarea proteica , fapt care se pune in
evidenta prin continutul mai putin azotat al fecalelor .
In acelasi timp creste si dezasimilarea , care se traduce prin cresterea considerabila a azotului
ureic din urina .
Eliminarile de acid uric cresc pana la 29% si de asemenea cele ale amoniacului in sange creste
Ca si scade Na.
Prin urina se elimina , mai ales dupa procedurile hiperterme , fosfatii, sulfatii , clorurile .
Excitantul termic cald sau rece din hidroterapie are de asemenea o influenta asupra sistemului
endocrin
Se pot obtine atat accentuarea functiilor unor glande cu hipofunctie secretoare , cat si reducerea
producerii de hormoni la cele cu hiperfunctie .
Metabolismul bazal si iodocaptarea vor pune in evidenta si modificarile cantitative ale glandei in
caz de hiperfunctie sau hipofunctie tiroidiana .
Se remarca de asemenea o mai buna toleranta la hidratii de carbon , la bolnavii diabetici , fapt
care explica o buna influenta a hidroterapiei asupra pancreasului .
REACTIA IN HIDROTERAPIE
Oglinda reactiei intregului organism este reactia dermovasculara .Din aceasta cauza , ea ne
serveste ca indicator si ne orienteaza in aplicarea practica a hidroterapiei .
Manifestarea unei bune reactii dermovasculare ne arata ca modificarile functionale ale celorlalte
organe , sisteme si functii au loc si se dezvolta in sens fiziologic .Obtinerea ei este deci
obliogatorie .
Obiectiv o buna reactie dermovasculara se manifesta prin aparitia unei coloratii roz-rosietice a
tegumentului , insotita de incalzirea pielii .
Subiectiv se traduce printr-o senzatie de caldura placuta , buna dispozitie , apetit crescut si
dorinta de miscare .
Obiectiv prin aparitia palorii tegumentare si a “pielii de gaina” aspectul albastrui sau albastru-
marmorat si raceala tegumentelor .
Subiectiv , senzatia de frig , frison sau tremuraturi , cefalee, nervozitate, moleseala , scaderea
apetitului.
Asistentul trebuie sa mareasca cu atentie bolnavul si sa evite aceasta a doua posibilitate , prin
adaugarea la procedurile de hidroterapie a manevrelor mecanice ajutatoare .
O metoda pentru punerea in evidenta a reactiei vasculare este cea descrisa de Dalmady .Se
comprima cui degetul tegumentul iar apoi se urmareste timpul scurs pana la disparitia petei
palide produsa de apasare .Se apreciaza inainte si dupa procedura .
Cosideram ca reactia este buna , daca disparitia petei palide a avut loc in 2-5 secunde si ca
reactie rea , daca disparitia a avut loc dupa 8-10 minute .In timpul curei hidroterapeutice se
observa o scurtare a timpului , ca urmare a imbunatatirii reactivitatii si a unei mai bune circulatii
.[2]
Bibliografie:
In functie de marimea zonei pe care se aplica factorul termic deosebim proceduri cu aplicatie
locala si proceduri generale.
In functie de mediul vector pentru agentul termic deosebim proceduri cu mediu umed de
hidrotermoterapie ( mediul este apa), proceduri cu mediu intermediar ( aburul si sauna umeda),
proceduri cu mediu uscat ( aer cald, sauna uscata, nisip, baia de lumina) si proceduri cu alte
medi, cu capacitate calorica mare si termopexie mare – parafina, turba si namolul.
Efectul termic.Atat radiatiile infrarosii cat si cele vizibile si radiatiile ultraviolete au proprietatea
de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura prin transformari
energetice .
Aspectul termic al radiatiei infrarosii este mai accentuat decat la radiatiile luminoase si
ultraviolete.Radiatia termica este legata de oscilatiile particulelor incarcate din atomi si
molecule.De aspectul energetic al fenomenelor de absortie si emisiune a luminii se ocupa
capitolul din fizica de termodinamica radiatiei.Orice radiatie a unui corp este insotita de o
pierdere de energie.
In general se poate admite ca orice corp poate sa emita radiatii la orice temperatura.Corpurile cu
temperaturi foarte joase,apropiatede 0 absolut(-273 grade)emit si ele radiatii infrarosii cu efect
termic ,care pot incalzi corpurile vecine cu temperaturi mai joase decat ele.Cu cat corpurile au
temperaturi mai ridicate cu atat si puterea lor de radiatie termica este mai mare.Corpurile
incandescente emit radiatiitermice in cantitate din ce in ce mai mare, iar la anumita temperatura
incep sa emita si radiatii vizibile, la inceput rosii,apoi din ce in ce mai albe.Paralel cu ridicarea
temperaturii in continuare,corpul incandescent respectiv poatesa emita alaturi de radiatiile
infrarosii,radiatii vizibile si ultraviolete(stare de incandescenta alba) .
In general ,corpurile emit si absorb energie radianta .Daca corpul primeste de la corpurile
incojuratoare,prin absorbtia de radiatii , o cantitate de caldura care compenseaza exact pierderea
de energie datorita radiatiei proprii ,atunci procesul de radiatie este un proces de echilibru si
corpul este in echilibru termic ,avand o temperatura constanta .Cand cantitatea de caldura primita
de corpul respectiv din afara nu este suficienta pentru a compensa complet energia de radiatie
,atuncise consuma din energia interna a corpului , care nu mai este in echilibru , ci isi scade
temperatura .
Potrivit legii lui Kirchhoff , raportul dintre puterea de emisiune si puterea de absorbtie nu
depinde de natura corpului ci este pentru toate corpurile aceeasi functie de lungime de unda si de
temperatura T exista de asemenea 3 legi ale radiatiei corpului negru.
Prima lege sau legea lui Stefan-Boltzman stabileste ca radiatia totala a corpului negru creste
proportional cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului.De exemplu , daca un corp se
incalzeste de doua ori ,valoarea totala a energiei lui radiante creste de 16 ori.
Legea a doua sau legea lui Wien sustine ca lungimea de unda corespunzatoare maximului putarii
de emisiune a corpului negru variaza invers proportional cu temperatura lui absoluta .
Deci cu cat temperatura corpului negru este mai inalta , cu atat maximul puterii sale de emisiune
corespundeunei lungimi de unda mai mici (de exemplu , radiatii ultraviolete cu lungimea de unda
mica) .
Legea a treia arata ca puterea de emisiune maxima a corpului negru creste direct proportional cu
puterea a cincea a temperaturii lui absolute .
Din legea lui Kirchhoff am vazut ca exista anumite legaturi matematice intre puterea de emisiune
si puterea da absorbtie a corpului negru .Principalele surse de lumina moderne nu sunt insa
corpuri negre.Puterea de emisiune a tuturor corpurilor care nu sunt negre este mai mica decat
puterea de emisiune a corpului negru , la aceeasi temperatura .In afara de aceasta intervine si
aspectul suprafetei corpului , influentand reflectarea sau difuzarea radiatiilor luminoase . S-a
stabilit ca cea mai avantajoasa sursa termioca de lumina este un corp cat mai apropiat ca
proprietati de corpul negru si incalzit pana la temperatura de aproximativ 6000 de grade.
Cele mai raspandite surse termice de lumina sunt becurile electrice cu incandescenta , care au un
filament de metal ,de obicei wolfram ,intr-o atmfosfera de gaz inert la o presiune de aproximativ
½ atmosfera.In aceste becuri , filamentele ajung la temperaturi de aproximativ 3000 de grade, iar
randamentul acestor surse nu trece de 13% .
Se pot obtine randamente mai mari cu ajutorul luminii produse de descarcari electrice in
atmosfera de vapori la presiuni joase.Lampile moderne de acest tip utilizeaza tuburi de
descarcare ce contin un amestec de argon cu vapori de mercur la presiune joasa .La trecerea
curentului electric , stratul subtire de pulbere de pe suprafata interioara a tubului devine
luminiscenta sub actiunea radiatiei ultraviolete emisa de vaporii de mercur >Lumina
luminiscenta data de aceste surse are o compozitie apropiata de lumina alba .Randamentul
acestor corpuri este de aproape 100% , adica aproape intreaga energie electrica este transformata
in energie luminoasa .
Rolul temperaturii.
Cinetica reactiilor chimice termice obtinute este foarte mult influentata de temperatura . Viteza
unei reactii se dubleaza in general cand temperatura creste cu 10 grade .aceasta are importanta
practica in cazul iradierilor cu ultraviolete in prezenta si a unor expuneri la infrarosii .
In cea ce priveste puterea de patrundere a radiatiilor s-a stabilit ca pielea reprezinta un complex
:epidermul ,pigmentii , tesutul celular etc.formand un ecran fiziologic a carui permeabilitate
variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei , cu grosimea pielii si cu conditiile de umiditate
.Pentru lungimile de unda mai mari de 5 microni pielea este practic cu totul opaca .In terapeutica
se foloseste urmatoarea clasificare:
radiatiile infrarosii cu lungimi de unda mai mare de 5 microni sunt absorbite la suprafata
radiatiile infrarosii cu lungimi de unda cuprinse intre 1,5 si 5 microni sunt absorbite de epiderm
si derm .
radiatiile cu lamda intre 0,76 si 1,5 microni sunt penetrante.Puterea de patrundere a acestor
radiatii este in functie de pigmentatie , de gradul de imbibitie si de temperatura .
Radiatiile infrarosii au actiune calorica; acesta determina unele manifestari trecatoare la nivelul
tegumentului .aceste modificari sunt mai ales vasculare si constau dintr-o vasodilatatie arteriolara
si capilara(eritem caloric)Se mai produce un usor edem al stratului mucos ,edematierea papilelor
dermice si infiltratii leucocitare perivasculare .
Aceste modificari sunt date de actiunea radiatiilor infrarosii moderate , cu lungimi de unda
scurte.Radiatiile infrarosii cu lamda mai mare de 1,5 microni si la temperaturi mai ridicate pot sa
provoace alterari sau chiar distrugeri ale celulelor . In aceste cazuri , leziunile au caracter de
arsura si se insotesc de alterari ale epidermului(corpul mucos) , cu condensarea protoplasmei
celulare , infiltratii seroase pericelulare ,vacuolizare si distrugere a celulelor (aparitia flictenelor)
.In derm apare o distructie vasculara , edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. La
actiuni si mai prelungite ale radiatiilor infrarosii sau la temperaturi mai mari se produc leziuni si
mai grave , formand escare , cu necroza tesuturilor , distrugeri vasculare si o puternica
vasodilatatie in dermul vecin , precum si cresterea temperaturii umorilor , cu modificari
biologice ale substantelor din umori .
Din cele aratate privitor la puterea de patrundere a radiatiilor infrarosii prin tegument reies cateva
concluzii practice:pentru a actiona asupra pielii se folosesc razele infrarosii cu lungimi de unda
mari , iar pentru a activa in profunzime , se folosesc radiatiile cu lungime de unda mica ,
cuprinse intre 0,76 si 1,5 microni .In tesuturi , energia radianta se transforma in caldura . Cu
ajutorul unor ace termoelectrice s-a stabilit ca iradierile tesuturilor cu infrarosii duc la cresteri ale
temperaturilor tisulare ,care variaza cu lungimea de unda .
Limita de toleranta a tegumentului este de 43,8 grade pentru radiatiile infrarosii cu lungime de
unda mica si merge pana la 45,5 grade pentru radiatiile infrarosii lungi ,ceea ce indica o actiune
deosebita a acestor tipuri de radiatii , temperatura mai ridicata in cazul infrarosiilor lungi fiind
explicata prin patrunderea lor in profunzime .
Radiatiile infrarosii care patrund in profunzime in sistemul lacunar actioneaza asupra circulatiei
si asupra sistemului nervos , ducand la modificari ale secretiilor glandulare si ale metabolizmului
general .
Radiatiile infrarosii actioneaza circulatia din tegument , direct prin efectul caldurii pe care o
provoaca , precum si circulatia profunda , fapt explicat printr-o serie de reflexe neurovegetative
la distanta pe care le produce caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde .
Radiatiile infrarosii aplicate in doze moderate au actiune la inceput excitanta asupra sistemului
nervos , urmata de o faza de calmare ,de sedare prelungita , care poate sa ajunga chiar pana la
somn .
Sub actiunea radiatiilor infrarosii scade cronaxia nervilor , iar contractilitatea musculara creste la
temperaturi normale si scade la temperaturi ridicate peste 44 de grade .
In afara de lumina solara , care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si care este utilizata
in terapeutica sub forma asa-numitei helioterapii(terapie mixta cu radiatii infrarosii si
ultraviolete) , in practica medicala au fost folosite o serie intreaga de aparate care produc radiatii
infrarosii:lampi cu arc ,lampi cu descarcari in gaze , tuburi cu neon , lampi electrice cu
incandescenta , radiatoare cu rezistente etc.Dintre toate aceste numeroase tipuri de aparate si
lampi de infrarosii , cele mai folosite in prezent sunt lampile cu incandescenta si radiatoarele cu
rezistente metalice .
Lampile cu incandescenta sunt lampi electrice cu filament de carbune sau filament metalic
.Principiul de functionare a acestor lampio este deosebit de simplu , si anume:la trecerea
curentului electric ,filamentul se incalzeste , devine incandescent si emite diferite radiatii
luminoase .Spectrul de incandescenta contine aproximativ 95% radiatii rosii si infrarosii , iar in
rest radiatii vizibile si foarte putine radiatii ultraviolete
Acestea din urma sunt absorbite de sticla becurilor care este sticla obijnuita .
Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri principale: in spatiu
inchis , sub forma asanumitelor bai de lumina , proceduri intense termoterapice sau in spatiu
deschis , in aer liber , sub forma asa-numitelor aplicatii de sollux .
Cel mai frecvent utilizate in practica medicala sunt lampile Solux ,vitalux si altele de acelasi tip ,
precum si radiatoarele cu infrarosii .Aplicatiile de radiatii infrarosii sub aceasta forma in spatiu
deschis nu provoaca transpiratie , deoarece nu se actioneaza ca in cazul bailor de lumina si prin
incalzirea aerului .La aceste aparate actioneaza asupra tegumentului numai radiatiile infrarosii
directe , care sunt trimise de lampa sau reflectate de reflectorul lampii Sollux
In felul acesta se ridica temperatura locala a tagumentului iradiat , bolnavul avand senzatia de
caldura progresiva , urmata de o roseata neuniforma in cazul expunerilor prelungite si chiar de
pigmentatite .
Lampa Sollux este formata dintr-un bec cu filament de tungsten sau wolfram de putere diferita ,
la aparatele mici de 300-500 w, la aparatele mari , asa-numite Sollux mare , de 1000-1500-2000
w.
Lampa are , de asemenea , un reflector sferoid , care concentreaza radiatiile si le reflecta pe o
suprafata rastransa , precum si un localizator , sub forma de trunchi de con , care are in portiunea
lui distala un dispozitiv pentru interpunerea de filtre .
Tehnica de aplicare aq radiatiilor infrarosii in spatiu deschis cu ajutorul acestor aparate este
relativ simpla .In prespcriptia medicului este trecuta durata tratamentului , distanta , intensitatea
radiatiilor si regiunea asupra careia se aplica .Se descopera regiunea indicata , de exemplu
toracele , se fixeaza lampa la distanta indicata indicata de asemenea e medic, cu reflectorul
directionat in regiunea de aplicat , prin manevrarea diferitelor articulatii ale aparatului , dupa care
se stabileste circuitul electric , aprinzandu-se lampa care incepe sa emita astfel radiatii infrarosii
.Pe durata aplicatiei se supravegheaza bolnavul pentru ca sa nu se produca eventuale arsuri .
Durata sedintelor este de 5- 15 minute , iar distanta obijnuita 40-60 cm .
Aplicatiile da radiatii infrarosi se pot face in spatiu deschis (sollux) sau in spatiu inchis(baile de
lumina)
Indicatiile radiatiilor infrarosii in aer liber(sollux) sunt in primul rand , afectiunile locale
insotite de edeme inflamatoare si staza superficiala , in care caldura are efect vasodilatator care
face sa retrocedeze edemul .De exemplu:afectiunile inflamatoare ale pielii, furunculele
,foliculitele,plagile superficiale pe cale de cicatrizare etc.De asemnea sunt indicate ion afectiuni
insotite de reactii inflamatoare ale tesuturilor interstitiale sau in celulite care insotesc numeroase
stari patologice dureroase .Dintre acestea amintim sindroamele dureroase din spondiloza
,diferitele tipuri de nevralgii ,mialgii,tendinite , tenosinovite,artralgii , periartrite etc.Radiatiile
infrarosii in spatiu deschis sunt indicate de asemenea in tulburari ale circulatiei periferice
:cianoze ale extremitatilor , arterite obliterante insotite de tulburari trofice si racirea
extremitatilor , acrocianoze etc .
-boli cronice si subacutre inflamatoare ale organelor genitale la femei :metroanexite , perimetrite
etc.
O parte din energia ultrasonica se transforma in interiorul mediului traversat de UUS in energie
calorica.
1-prin absorbtia energiei UUS de catre mediile neomogene ,cu degajare de caldura si amortizare
a amplitudinilor vibratorii .
2-prin frictiune particulelor mediului cu o frecventa mare , care se intampla mai ales la nivelurile
de separare a doua medii cu densitati diferite .
Efectul termic evident se remarca in special in mediile neomogene , deci si in corpul omenesc .
II.1.3. IMPACHETARILE .
Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau din invelirea unei parti sau in
intregime a corpului conform unei anumite tehnici .
a. IMPACHETARILE USCATE
Impachetarile uscate constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime intr-o
patura de lana , aplicata direct pe corp .Ele pot fi partiale sau complete .Cele mai folosite sunt
cele complete .
Materiale necesare:una canapea, una patura de lana de 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite,
hidrofoare, sticle cu apa calda , un cearceaf , una compresa pentru cap .
Tehnica de aplicare .
Impachetarile uscate se efectueaza numai cu patura care se aplica direct pe corp , fara cearceaf ,
in acelasi mod ca si la impachetarea umeda .
Durata procedurii este de aproximativ o ora si jumatate .Deoarece este o procedura de sudatie ,
putem sa marim retentia de caldura determinata prin impachetare , prin adaugarea pe partile
laterale ale corpului , peste patura , de termofoare sau sticle cu apa calda.Daca vrem sa stimulam
si mai mult sudatia , dam bolnavului in timpul impachetarii un pahar de apa rece .Impachetarea
se termina todeauna cu o procedura de racire (spalare, dus sau baie rece de scurta durata) .
Impachetarea uscata este o procedura energica si de aceea bolnavul trebuie sa fie supravegheat in
permanenta .In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala , cefalee , palpitatii , neliniste,
despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire;spalare,frictiune, compresa
precordiala .
Mod de actiune .
Impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala .Efectul lor terapeutic se datoreste
elementului termic important realizat prin actiunea mecanica a paturii aplicata direct pe tegument
, ca si prin retentia de caldura realizata de aceasta .
Aceste proceduri de sudatie cresc metabolismul ,maresc arderile ;sub influenta lor , pulsul si
respiratia se accelereaza .
b. IMPACHETAREA CU PARAFINA
Consta in aplicarea , conform unei anumite tehnici pe o regiune limitata de corp ,a parafinei
topite .
Materilale necesare:canapea sau scaun , parafina alba de parchet , un vas pentru topit,tavi de
tabla, pensule late de 8 cm , bucati de flanela,una patura,mansoane pentru articulatii mari,baie de
apa ,resou,una galeata cu apa la temperatura camerei si un prosop .
Tehnica de aplicare .
Impachetarea cu parafina se aplica conform mai multor tehnici .Preferarea uneia sau alteia este
determinata de forma regiunii asupra careia trebuie sa actionam .
Daca regiunea pe care dorim sa aplicam parafina este paroasa , se rade sau se unge cu ulei .
Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensuleaza regiunea interesata .Pentru a avea o
temperatura constanta , vasul cu parafina se introduce intr-un vas mai mare cu apa fierbinte .Ca
sa evitam senzatia neplacuta data de primul strat de parafina care este putin cam fierbinte , se
sufla asupra regiunii , grabindu-se astfel solidificarea .Ulterior se poate continua pensularea , fara
ca bolnavul sa mai acuze vreo senzatie neplacuta .Grosimea stratului este de 0,5-1 cm .Peste
stratul de parafina se aplica bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura .
Durata impachetarii este de 20-60 minute .Inlaturarea parafinei se face cu usurinta din cauza
transpiratie care are loc sub stratul de parafina .Procedura se termina cu o spalare la 20-22 grade .
Parafina se poate folosi de mai multe ori cu conditia sa se sterilizeze in prealabil la 110-120
grade timp de 10 min .
Inainte de sterilizare , parafina trebuie spalata bine si uscata ,evitandu-se urmele de apa din
parafina , care ar provoca arsuri in timpul aplicarii pe tegument .
Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa ce a fost incalzita de 2-3 ori , trebuie sa
adaugam cam 20-25% parafina proaspata la cea intrebuintata .
Mod de actiune .
Impachetarea cu parafina are o actiune locala ,care se datoreste pe de o parte factorului termic ,
pe de o alta parte compresiunii vaselor superficiale .Ea provoaca o incalzire profunda su
uniforma a tesuturilor .In timpul procedurii , suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40 grade .La
locul de aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta .
c. IMPACHETAREA CU NAMOL
Impachetarea cu namol consta in aplicarea pe o regiune limitata sau pe intreg corpul a namolului,
incalzit la o anumita temperatura .
Materiale necesare:un pat sau o canapea , una patura,o panza impermeabila,un cerceaf ,una
compresa,un dus , un termometru si un ceas semnalizator .
Tehnica de aplicare .Se aseaza patura pe pat ,peste acesta panza impermeabila , iar apoi
deasupra cearceaful .Namolul pregatit la temperatura prescrisa se pune pe cerceaf intr-un strat de
2-3 cm .Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem sa o impachetam peste acest
strat .Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii .Se inveleste
cu cearceaful , apoi cu materialul impermeabil si la urma cu patura .Se aplica o compresa rece la
cap pentru evitarea congestiei cerebrale .
Potrivit parerii lui Aleksandrov ,mecanismul de actiune a namolurilor se datoresre mai multor
factori si anume:excitarii nervilor cutanati de catre factorul termic,reactiilor reflectorii , formarii
in piele de substante de tip H(histamina), cresterii permeabilitatii cutanate si actiuni specifice a
substantelor resorbite in organism .
d. UNGERILE CU NAMOL
Aceste proceduri sunt mult pracicate pe litoralul nostru , pe langa lacurile sarate din Transilvania
si Campia Dunarii .
Tehnica de aplicare .Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana I se incalzeste
pielea , apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial .Se expune din nou la soare timp de
20-60de minute , pana cand namolul incepe sa se usuce .In acest interval de timp va purta o
compresa rece pe frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela .
Dupa aceasta va face o scurta baie in lac sau mare,se va sterge , se va imbraca si se va odihni la
umbra sau intr-o camera , aproximativ o ora .
Modul de actiune
Ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant , rece la inceput , apoi cald
, datorita incalziri namolului la soare si din nou rece , datorita baii din lac si reactiei vasculare la
aceasta;al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in
organism .
e. IMPACHETAREA CU NISIP
Materiale necesare :una cada ,instalatii specifice pentru incalzit nisipul , compresa pentru cap ,
galeata cu apa rece si prosop .
Tehnica de aplicare .Bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit
la temperatura de 45-50 de grade .La cap I se aplica o compresa rece .Procedura dureaza 20-40
de minute si se termina cu o spalare la 20-22 de grade sau dus .
Mod de actiune.Factorii pe care sebazeaza actiunea acestei proceduri sunt :factorul termic si cel
mecanic , realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip pe tegument .
Nisipul absoarbe transpiratia care are loc .Pentru a putea fi reutilizat , se spala cu ajutorul unor
instalatiispeciale .In lipsa acestora se arunca .
Impachetarile cu nisip se pot realiza , in locurile calduroase , pe malul marii sau al unui rau , cu
nisip incalzit la soare .Dupa procedura se poate face o baie in mare sau in rau .
II.1.4.Baile
a.Baile cu apa
Baile sunt proceduri de hidroterapie care se practica cu apa ,simpla la diferite temperaturi sau cu
apa la care se adauga diferite ingrediente .
Clasificare .Baile se clasifica pe mai multe criterii in functie de caracterul lor , se imparta in bai
simple si bai medicinale ;ca temperatura ele se impart in :bai reci (sub 20 de
grade)racoroase(intre 21 si 33 de grade ), indiferente (intre 34 si 35 de grade ) , calde (intre 36 si
40 de grade)si fierbinti(peste 40-45 de grade) .
In raport cu durata , baile se pot imparti in bai de scurta durata(pana la 5 minute), si bai de durata
medie (intre 10 si 20 de minute)si bai de durata lunga (peste 20 de minute) .In legatura cu
suprafata de corp interesata se impart in bai generale si partiale .
- Baile indiferente (34 - 35°C) au un efect sedativ, relaxant, avand o actiune de inviorare si tonifiere, de unde si
indicatile acestora in tratarea bolilor aparatului locomotor, nevrozelor, nevritelor, nevralgiilor, boala
hipertonica in faza neurogena, aceasta fiind o procedura reconfortanta in starile de oboseala fizica,etc.
Factorii pe care isi bazeaza actiunea baile de indiferenta sunt presiunea hidrostatica si, in mai mica masura
factorul termic. Excitatia provocata de masa de apa asupra organismului se executa prin intermediul
circulatiei cutanate si se traduce printr-o usoara accelerare a batailor inimii si o crestere a numarului de
respiratii. [1]
- Baile sub temperatura de indiferenta (racoroase si reci)
Modul de actiune .Baile sub temperatura de indiferenta , sub 34 de grade racoroase (28-32 de
gade)si reci (18-22 grade) , isi bazeaza actiunea pe factorul termic mai mult sau mai putin
accentuat .
La intrarea bolnavului in baie , in contact cu apa rece , are loc un vasospasm cutanat, datorita
caruia pierderile de caldura din organism diminueaza:concomitent creste tensiunea arteriala ,
bataile inimii devin mai intense si mai accelerate .Se produce o excitatie a sistemului nervos .
Urmeaza o a doua faza ,numita faza reactiva ,, care apare cu atat mai repede cu cat temperatura
este mai scazuta .Vasele cutanate se dilata , facand sa apara , in felul acesta o hiperemie activa ,
care la randul ei determina o pierdere de caldura ;aceasta este cu atat mai intensa cu cat
temperatura apei este mai coborata .
Ca sa grabim aparitia fazei a doua , putem asocia baii reci o manevra mecanica , de exemplu
frictiunea .
In hipotermie se folosesc unele manevre in aplicarea bailor reci si racoroase , care dau un
caracter deosebit procedurii si modului ei de actiune .In sensul acesta vom deosebi:baile reci
complete in cada, piscina sau bazin ;baie cu imersiune rece;baie cu apa curgatoare;baie cu
valuri,halbbad (baie de jumatate)si baie cu peria .[1]
o la intrarea bolnavului in baie, in contact cu apa rece, are loc un vasospasm cutanat, motiv pentru care
pierderile de caldura din organism diminueaza, creste TA, iar bataile inimii devin mai intense si mai
accelerate. Se produce o excitatie a sistemul nervos;
o urmeaza apoi faza reactiva, care apare cu atat mai repede cu cat temperatura apei este mai scazuta.
Vasele cutanate se dilata, rezultand o hiperemie activa, cu pierdere de caldura (cu atat mai intensa cu cat
temperatura este mai coborata);
Pierderile de caldura stimuleaza metabolismul, intensificand producerea de caldura.
Vasodilatatia face sa scada TA si duce la rarirea contractiilor inimii.
Putem deosebi:
baile reci complete in cada, piscina sau bazin (T<15°C, 10-30-60 secunde) – se aplica de regula dupa o
procedura termica, se recomanda bolnavului sa realizeze miscari repezi in timpul baii, iar la sfarsit sa se
stearga rapid cu un cearceaf uscat si sa se frictioneze. Factorul termic este puternic excitant. [2, pag. 327]
baie cu imersiune rece (Tapa = 15-18°C) - 4 persoane apuca capetele cearceafului pe care este asezat
bolnavul in decubit dorsal, il ridica si-l introduc in apa timp de 3-10 secunde, apoi aceeasi perioada de timp il
tin deasupra apei, dupa care se reia aceasta operatie de 3-5 ori. La sfarsit, bolnavul este sters repede,
invelit in patura si lasat sa se odihneasca. (Indicatii: boli infectioase cu febra, astenie nervoasa, dupa
procedurile de termoterapie, ca procedura reconfortanta in starile de astenie fizica). [2, pag. 327]
baie cu apa curgatoare;
halbbad (baie de jumatate) (T=32°C, 3-5minute) – are la baza actiunea excitantului rece, asociat cu a celui
mecanic (frictiune, turnari de apa). Se umple vana cu apa pana la h=20-30 cm, apa trebuie sa acopere ½
inferioara a bolnavului pana la ombilic; fizioterapeutul, cu ajutorul unui vas de 1-1½ litri, face 10-15 turnari
repezi asupra spatelui si umerilor bolnavului. Apoi se executa frictiuni rapide cu apa, pe spate si pe partile
laterale ale toracelui (in directia: vertical, de sus in jos si invers). Se repeta manevra si asupra partii
anterioare a corpului (abdomenul se frictioneaza circular in sensul evacuarii intestinale). Frictiunile se fac
sub apa. [2, pag. 328]
b. Baile de namol
Materiale necesare:2 cazi de lemn , faianta sau beton cu capacitate de 250 de litri , instalatie de
dus , termometru , compresa pentru cap , ceas semnalizator , perna de cauciuc sau termofor cu
apa rece .
Tehnica de aplicare .Se pregateste in una din cazi , prin amestec cu apa , namol intr-o
concentratie care creste progresiv de la 10 la 25 %incalzit la temperatura de 36-44 grade, in
functie de indicatie .
Bolnavul este invitat sa se aseze in baie .Durata procedurii este de 15-30-40 de minute
.Cantitatea de namol din baie creste progresiv , in sensul ca bolnavul incepe cu o baie de
jumatate , apoi trei sferturi si mai tarziu I se indica baia completa , regiunea precordiala
ramanand descoperita .Capul se sprijina pe o perna de cauciuc sau termofor .In timpul procedurii
, bolnavul are o compresa rece pe frunte .
Dupa terminarea baii , bolnavul face o baie de curatenie , dupa ce in prealabil s-a indepartat
namolul , sau un dus cald de 37-38 grade .
Dupa procedura I se indica timp de 60 de minute odihna pe o canapea sau pat , intr-o camera
special amenajata .
Modul de actiune este asemanator cu al impachetarilor cu namol , la care se mai adauga
actiunea presiunii hidrostatice .Baile de namol sunt proceduri foarte solicitante si de aceea
trebuie indicate cu prudenta si urmarite cu atentie .
Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale impachetarilor de namol .Se mai adauga la
contraindicatii:varsta inaintata , starile de denutritie, convalescenta dupa anumite boli .
II.1.5. Sauna
Principalele scopuri si indicatii ale saunei sunt: calirea organismului, corectarea termoreglari
deficitare, preincalzire la sportivi inainte de antrenament.
Aceasta procedura, prin limitarea termolizei, are un aport de caldura semnificativ ( transpiratia
nu se poate evapora in mediu umed).Se ajunge la o crestere a temperaturi corpului cu un grad la
15 minute. Baia cu aburi este intens hipertermica si diaforetica.
- in prima faza, transpiratia se evapora, crescand repede umiditatea aerului – efect hipertermic
bland;
- in faza a doua, evaporarea se reduce pana la anihilare si datorita cresterii umiditatii mediului
se ajunge la un efect comparabil cu baia de aburi. [3]
A. CRIOTERAPIA -GENERALITATI
A.1. DEFINITIE:
Crioterapia reprezinta aplicarea in scop terapeutic a frigului ( agentul termic rece). Numele ii
vine de la grecescul Kryos care inseamna rece.
Inca din era glaciara, omul a folosit frigul in avantajul sau. Se pare ca crioterapia reprezinta una
din primele metode din managementul durerii. Egiptenii foloseau recele pentru a trata
traumatisme si inflamatii inca din anii 2500 i. Chr..
In bolnitele manastiresti o baie rece ca gheata era remediu atat pentru febrele rebele, cat si pentru
linistirea spiritelor agitate.
Dominique Jean Larrey, legendarul chirurg al lui Napoleon, se folosea de frig pentru a usura
amputatiile, in timpul istoricei retrageri de la Moscova.[1]
Kneipp recomanda apa rece in aplicatii pentru cresterea rezistentei fizice,stimularea sistemului
imunitar si un psihic bun.
Scandinavii stiu ca nimic nu se compara cu o baie in fiordul inghetat dupa o portie buna de
sauna. Procedurile alternante cald – rece stimuleaza imunitatea si fortifica organismul, avand
effect benefic si asupra psihicului.
Intre ani 1845 si 1851, Dr. James Arnott din Brighton, Anglia, a descris beneficiile aplicatilor de
rece in tratamentul a numeroase afectiuni, printre care durerile de cap si nevralgiile. Arnott
folosea solutii saline ce contineau gheata zdrobita la temperatura de -18 pana la -24 grade C
pentru a ingheta cancere de piele, cervix,san. El a observat reducerea in dimensiuni a tumorilor
dupa aceste aplicatii, precum si o notabial reducere a durerii.[ 2] El a mers pana acolo incat a
proiectat un dispozitiv pentru aplicatiile de rece, dispozitiv care a fost prezentat la Marea
Expozitie de la Londra, in anul 1851.[3] Arnott a recunoscut efectul de amortire produs de frig si
recomanda folosirea acestuia pentru anestezia pielii inainte de interventiile chirurgicale.
Von Linde din Germania produce prima forma comerciala de aer lichefiat in 1895-1896. Prima
aplicatie medicala de aer lichefiat are loc in 1889, cand Campbell White (New York) trata herpes
zoster, negi, epitelioma.
Dioxidul de carbon solidificat (zapada carbonica) (-78,5 grade C) a fost introdus in clinica de
catre Dr. William Pusey din Chicago.
In 1918 se descriu pentru prima data efectele distructive ale temperaturilor extreme de scazute
aplicate asupra ochiului (aplicatii de zapada carbonica).
In 1930, Lewis descopera fenomenul de “hunting response” – vasodilatatia brusca aparuta dupa o
vasoconstrictie initiala , in timupl aplicarii locale intensive a ghetii.
In 1933, Deutschmann si Bietti folosesc crioterapia pentru tratarea retinei dezlipite.
Dupa al II-lea razboi mondial a devenit disponibil pe piata azotul lichid (-196 grade C).
Criochirurgia moderna incepe prin colaborarea unui medic – Irving Cooper, cu un inginer –
Arnold Lee.Impreuna au construit o sonda criochirurgicala ( care este prototipul sondelor de azi).
In 1967 , Crisp foloseste prima oara crioterapia pentru distrugerea tesuturilor neoplazice
intraepiteliale cervicale(ginecol.) [4]
In anii 1970, japonezul Jamouchi a propus pentru aplicatii locale si generale de crioterapie in
domeniul recuperarii imersia in mediu gazos racit la -90 – 180 grade C. A fost o revolutie in
crioterapie. Acum, se folosesc in crioterapie si aparatele moderne ce se bazeaza pe efectul
termoelectric Peltier, si pe efectul electrotermomagnetic.[5]
Chirurgia oftalmologica – criopexia retiniana e folosita pentru tratarea rupturilor de retina, pentru
a distruge arii de retina ischemica si pentru a induce regresia neovascularizarii retinei.
In marea chirurgie –pentru stoparea sangerarilor excesive si pentru reducerea valorilor functiilor
vitale in interventiile de lunga durata pe cord.
B. CRIOTERAPIA IN FIZIOTERAPIE
Exista patru modalitati prin care are loc schimbul de energie termica: evaporare, convectie,
radiatie, conductie.
Transferul de energie termica se realizeaza mai rapid sau mai incet, in functie de temperatura
pielii, cea a aplicatorului, conductivitatea termica specifica a agentului termoconductor, suprafata
zonei de tratat, nivelul de irigatie sanguina al zonei.[8]
Grosimea tesutului
Unde:
Scaderea temperaturii intraarticulare (poate continua pana la 2 ore dupa incetarea aplicatiei, daca
aceasta a fost suficient de intensa)
Toate aceste fenomene au loc in asa numita coaja a organismului. Miezul isi pastreaza
temperatura in sfera restransa care asigura functionarea in bune conditii a reactilor metabolice si
a functiilor vitale, chiar si in cazul aplicatiilor generale de crioterapie ( ne referim la domeniul
recuperarii medicale si al medicinei sportive).[9]
B.2. EFECTE
Scaderea vitezei reactiilor metabolice celulare – capacitatea de reactie chimica scade cu 50% la o
reducere a temperaturii locale cu 10 grade C.
Atat aplicatiile locale cat si cele generale de crioterapie au efecte atat la nivel local cat si efecte
sistemice, avand ca rezultat final modificarea starii de sanatate a intregului organism.
1. Efecte asupra sistemului circulator:
actionand asupra terminatiilor nervoase libere provoaca reflex contractia muschilor netezi din
peretii vaselor sanguine si astfel determina vasoconstrictie.
Se obtine astfel reducerea fluxului sanguine prin vasele de sange periferice si astfel reducerea
sangerarilor si scade viteza formarii edemelor.
Reducerea fluxului sanguine spre periferie inseamna scaderea aportului de nutrienti si fagocite la
acest nivel.
Temperatura tesutului nu va mai scade pana la sau sub temperatura vasoconstrictiei initiale
Scade viteza de conducere a impulsurilor prin fibrele nervoase – in motoneuroni scade cu 1,84
m/s la scaderea temperaturii cu 1 grad C pe intervalul 36-23 grade C.; la 5 grade C (in tesut) se
blocheaza transmiterea nervoasa.
Creste perioada refractara absoluta – mai ales la fibrele C lente, cu mai mult de 100 ms,
concomitant cu scaderea frecventei impulsurilor.[12]
Hipotermia locala se instaleaza atat direct, cat si prin arcuri reflexe – reflexe axonale, reflexe
segmentare, vasoconstrictie reflexa, interventia hipotalamusului posterior
hipotermia locala e obtinuta ata direct cat si prin mecanisme reflexe care implica hipotalamusul
posterior
termoreglarea se realizeaza prin mecanisme locale vasomotorii si prin intervetia unor mecanisme
nervoase reflexe
daca suprafata de corp racita este suficient de mare apar tremuratura, frisonul.
Subiectii adaptati la rece prin aclimatizare prezinta toleranta deosebita la testul de “presiune la
rece” ( daca introducem o mana in apa foarte rece – observam o crestere a tensiunii arteriale (atat
sistolica cat si diastolica) si tahicardie; daca spalam fata cu apa foarte rece obtinem bradicardie –
ambele fenomene prin SNV).[13]
scade rata metabolismului tisular local – capacitatea de reactie chimica scade cu 50% la o
reducere a temperaturii cu 10 grade C.[13]
scade sinteza si eliberarea de substante din celule – printre care se numara si substantele
algogene de tip kinine (bradikinina) si cele care determina aparitia inflamatiilor (hisatmina si
altele) [10].
o baie rece pe regiunea pectorala duce la cresterea frecventei miscarilor respiratorii (de pana la 8
ori), cresterea volumului de aer vehiculat ( de 3 ori si jumatate) si a consumului de oxigen( creste
presiunea partiala a O2 in sange si scade P CO2).( fenomene sesizate de Priessnitz, Kneipp ).[13]
Temperature intraarticulara este strans corelata cu temperatura pielii; poate scadea cu 2-7 grade
C in timpul aplicatiei.
8. Efecte la distanta ale aplicatiilor locale se obtin prin intermediul unor reflexe vegetative si
prin intermediul hipotalamusului:
Intr-o prima faza-cu 20-100% - pe cai neuroreflexe datorita stimulilor ce actioneaza la nivel
cutanat;
Durata de latenta pana la producerea efectelor este in functie de regiunea pe care are loc
aplicatia:
Din aceasta multitudine de efecte fiziologice rezulta cateva efecte terapeutice notabile.
B.2.3.EFECTE TERAPEUTICE
efectul analgezic.
efectul antiinflamator.
efectul antiedematos.
efectul hemostatic.
efectul regenerativ.
1. Efectul analgezic :
in primele 3 minute de aplicatie – prin interventia unor mecanisme de poarta la diferite nivele ale
nevraxului ( sinapse speciale la nivelul unor neuroni intercalari inhibitori din cornul posterior al
maduvei spinarii, alti neuroni din substanta reticulata de la nivelul bulbului, al puntii,
mezencefalului, precum si fenomene la nivel de diencefal – talamus, si la nivel cortical).[10] –
hiperstimulare si activarea mecanismelor centrale de inhibare a durerii .[12]
Impulsurile nervoase, induse prin stimularea dureroasa, sunt influentate la nivelul maduvei
spinarii de catre alte celule nervoase, care actineaza ca porti, impiedicand trecerea unui
impuls,sau usurandu-i accesul.
Creierul nu este un receptor pasiv al durerii, ci poate influenta informatia primita, hotarand
daca aceasta este suficient de importanta ca sa fie inregistrata.
Punctul central al acestei teorii il constituie interneuronul din substanta gelatinoasa, caruia i s-a
atribuit functia de poarta de control al durerii, prin modularea aferentei dureroase, inainte ca
acestea sa influenteze mai departe transmiterea centrala a neuronilor din cornul posterior.
Acest neuron are efect inhibitor asupra fibrelor aferente (inhibitie presinaptica), efect amplificat
de aferentele sosite prin fibrele cu diametru mare si inhibat de aferentele sosite prin fibrele cu
diametru mic.
Nivelul de activitate in cele doua categorii de fibre aferente ar putea avea efecte antagoniste
asupra frecventei de descarcare a setului de celule care formeaza originea sistemului
spinotalamic transmitator al durerii.
Primii sunt excitati receptorii dinamici (care sesizeaza viteza de variatie a temperaturii pielii –e
suficienta o scadere a temperaturii cu 0,04 grade C timp de 3 secunde consecutive), apoi
receptorii statici.
dupa primele minute de aplicatie receptorii pentru durere sunt deconectati prin modificarile
produse de racire in metabolismul celular – inclusiv in ce priveste proprietatile membranei - si in
ce priveste conductibilitatea nervoasa.[10]
Densitatea de nociceptori e relative mica in corpul muscular, din ce in ce mai mare, in ordine, in
fascii, tendoane, capsule fibroase,articulare, ligamente, periost.[10]
Exista o influenta reciproca intre spasticitatea musculara si iritatia nervoasa dureroasa de cauze
diferite.[12]
3. Efectul antiinflamator:
Zonele inflamate pe care se aplica rece raspund prin o reactie tisulara de reducere a inflamatiei
net superioara fata de cele netratate cu rece, deoarece mecanismele histochimice produc efecte
anatomoclinice.
In aplicatii de lunga durata, prin vasodilatatie reactiva se obtine mobilizarea din zona inflamatiei
a lichidelor si produsilor de catabolism.
4. Efectul antiedematos :
La tratarea pielii cu agent criogen, creste permeabilitatea vaselor limfatice superficiale si astfel
preluarea de lichide extracelulare din zona de tratat.
5. Efectul hemostatic :
Prin presiunea cu care e aplicata punga cu gheata se face hemostaza prin presiune.
6. Efectul regenerativ :
Efect optim se obtine prin aplicarea precoce a crioterapiei (la 24 – 48 de ore de la accident,
interventie chirurgicala etc.). [16]
In aplicatile generale de crioterapie, temperatura miezului corpului uman ramane constanta, doar
temperatura cojii scade simtitor.
Efectul pozitiv dureaza pana la 6 ore dupa aplicatia care dureaza maxim 3 minute.
Efectul imediat de racire a pielii si de dispartie a durerilor dureaza 5 minute, dar eliberarea de
endorfine poate dura pana la cateva saptamani ( ca si efectul antiinflamator).[18]
c. efecte nedorite :
Nervii adiacenti intacti pot fi si ei afectati, conducand la aparitia unei noi surse de durere.[20]
Frigul excesiv poate provoca degeraturi, necroze, blocarea vindecarii plagilor, afectarea
definitiva a nervilor mielinizati.
Daca inca de la inceput crioterapia agraveaza durerea neuropatica preexistenta sau produce
reactii vegetative neplacute – pusee de hipertensiune arteriala, se recomanda intreruperea
tratamentului.
Stari postoperatorii :
Trnavsky recomanda ca, in timpul aplicatiei pe o articulatie, pentru o mai buna uniformizare a
temperaturii fluidelor intraarticulare, in faza de vasoconstrictie, pacientul sa execute miscari din
articulatie; in faza de reincalzire, aceste miscari sunt excluse, daca dorim sa obtinem si sa
mentinem analgezie si reducerea inflamatiilor;aplicatiile se fac la -23 grade C, timp de 30 de
minute.[11]
In starile posttraumatice autorii americani recomanda instalarea precoce (in primele ore de la
traumatism) a terapiei RICE, ceea ce inseamna :
afectiuni musculare :
contracturi, traumatisme.
afectiuni reumatismale :
Poliartrita reumatoida –
multi pacienti cu artrite reumatoide neoperate sau operate prefera aplicatiile reci pentru
ameliorarea durerilor articulare si redorilor articulare ( mecanismul de actiune ar fi diminuarea
activitatii colagenului).[13]
afectiuni neurologice :
nevralgii.
pareze usoare.
afectiuni dermatologice :
psoriazis.
alergii tegumentare.
afectiuni respiratorii :
Apnee in somn.[26]
Emfizem bronhopulmonar
afectiuni reumatismale :
fibromialgiile. [18]
spondiloze
reumatism abarticular
medicina sportiva :
terapie antistress :
antidepresiv
B.3.2. CONTRAINDICATII:
Nu se aplica in caz de suferinte cutanate provocate de frig – aplicatiile pot provoca acumularea
sanguina de substante din familia histaminelor ce pot produce eritem, tumefactie, prurit,
tahicardie, hipotensiune arteriala.
A nu se aplica precordial – poate provoca dureri de tip anginos – posibil datorita vasoconstrictiei
arterelor coronare.
Precautii in feocromocitom.
Arteriopatii
Ateroscleroza
Disociatie siringomielica
Leziuni protuberantiale
Neuropatii toxice
- cu apa rece de conducta – la circa 10 grade C.; 5 minute de imersie pentru redori
articulare si 8-10 minute pentru contracturi muscular; urmata de kinetoterapie.[13]
- Cu apa rece si sare – 1kg de sare la 5 l de apa, pregatim solutia cu o ora inainte de
aplicatie, se introduce la frigider, la -3 grade C; 30 s. de imersie.mai multe scufundari – in total 5
minute; la intervale de timp se aplica kinetoterapie.[13]
2. comprese reci :
cu material textil imbibat cu apa cu gheata– frecvent schimbate, 15-30 de minute de aplicatie in
total
comprese congelate – la -14 – -18 grade C; intre compresa si pielea pacientului exista un strat
dublu de folie de plastic. Se foloseste apa cu sare pentru a asigura flexibilitate compresei.[13]
3. pungi reci :
saculeti din frotir umpluti cu gheata, aplicati pe supafata unsa cu ulei. 5 min., apoi kinetoterapie.
masajul cu gheata :
aplicatie :
Dinamica – 5 -10 minut;.are avantajul ca stimuleaza permanent receptorii dinamici de rece, cat si
mecanoreceptorii si presoreceptorii.[13]
spray-uri de racire :
in cateva zeci de secunde realizeaza analgezie(kelen)
Afectiuni locomotorii.
temperaturile de-160 grade C, dupa 30 de secunde provoaca reducerea spasticitatii musculare (pe
muschii paravertebrali, de ex.).[12]
Criocamera sau Polarium. Pacientul, in costum de baie, cu manusi si masca protectoare pentru
fata si picioarele bine protejate, este introdus pentru 30 s. in precamera racita la -60 grade C, apoi
in camera propriu-zisa, la -110 grade C, unde va petrece 2-3 minute, sub stricta supraveghere. In
timpul aplicatiei, temperatura pielii scade abrupt pana la 12 grade C. Necesita pregatire fizica si
psihica mai deosebita, dar se pare ca si efectele sunt pe masura.Se foloseste si pentru cresterea
performantelor sportive. [18]
Componenta electrica.
Circuitele de racire :
Circuitul intern –din aparat.
Aplicatorii :
capul frigorific pentru crioterapie cu temperaturi joase (aplicatii mobile de durata scurta cu
temperaturi de pana la -10 grade C.) se foloseste pentru crioterapie simpla sau electrocrioterapie
(in combinatie cu aparatul de electrostimulare STIMUTUR)
Modul de lucru :
Vizionarea valorilor setate in timpul tratamentului (nu pot fi modificate in acest timp).
Mesaje de eroare.
Cel mai important parametru este temperatura de racire. Puterea de racire a aparatului este de 30
W la manseta si 10 W la capul de racire.
Temperatura camerei.
Aplicatorul folosit :
B.5.3.1.Avantaje generale :
Poate inlocui procedura de diatermie ( mai scumpa si cu efecte la distanta poate nedorite).[24]
Este o procedura ieftina, ce se poate aplica in conditii de ambulator, sau la domiciliul bolnavului,
nefiind nevoie de cheltuieli de spitalizare
Actioneaza direct asupra zonei afectate, evitand, in mare parte, efectele sistemice ale
medicamentatiei.
Fiind un factor natural, prezent in mediul nostru in zona temperata, omul are modalitati naturale
de reactie la acest tip de terapie, cu activarea functiilor generale ale organismului, obtinandu-se o
imbunatatire a starii generale, cu cresterea tonusului fizic si psihic al pacientului.
Aplicatorul fix se poate mula pe aproape orice zona si se poate fixa cu fasa elastica, ceea ce ii
asigura mentinerea pozitiei pe zona de tratat pe toata durata tratamentului.
Prin senzatia de siguranta si confort, aplicatia de Kryotur are un efect benefic asupra psihicului
pacientului.
B.5.3.4. CONCLUZII
Modalitate terapeutica in plin avant, crioterapia, probabil cea mai veche forma de management al
durerii, cucereste noi domenii de aplicatie. Se experimenteaza in lume dispozitive intravasculare
care sa permita controlul temperaturii corpului pacientilor din unitatile de terapie intensiva
neurologica (Schmutzhard E., Engelhardt K., Beer R., Safety and Efficacy of a novel
Intravascular Cooling Device to Control Body Temperature in Neurologic Intensive care Unit)
[25]
C. BIBLIOGRAFIE
1. Larrey, D.J. Memoires de chirurgie militaire et companies. Philadelphia: Carey&Lea, 1832;
1812-7]
11.Trnavsky G.,kern H., Fessl L., Hertz H., Cryotherapy - Behavior of Joint Temperature during
Ice Application – a basis for a practical use, Wien Klin Wochenschr. 23 nov. 1984; 96(22):832-
717] [
12. Eberhard Conradi. Schmertz und Physiotherapie. Verlag Gesundheit Gmbh 1990 Berlin.
13. Andrei Radulescu si Elena Teodoreanu . Fizioterapie, Ed. Med. Bucuresti 2002
14. Doering Th.J. MD 2, Brix J. MD, Schneider B. PhD, Rimpler M. PhD. Cerebral
Hemodynamics and Cerebral Metabolism During Cold and Warm Stress. Am. Journal of
Physical Medicine and Rehabilitation, vol.75(6)nov.1996
15. Melzack R. Dr. The Gate Control Theory of Pain , on CHR Contributions online 1992
20. Hooshang Hooshmand, MD,Masood Hashmi, MD, Eric M. Phillips. Cryotherapy can Cause
Permanent Nerve Damage. Am. Journal of Pain Management vol.14 april 2004 pg 63-70
21. Bombardieri S., Ferri C., Cecchetti R. Mixed Cryoglobulinemia and Vasculitis . in
Eurorheumatology. XI-th European Congress of Rheumatology, Athens Greece, 1987
22. Martin S.S., Spindler K.P.,Tarter J.W. Cryotherapy decrese intraarticular temperature after
Knee Arthroscopy. Am. Journal of Sports Medicine 2001.may-june 29(3): 288-91]
24. Ade Goke, B.O.A., Gbeminiyi,M.O., Eficacy of Ice and Shortwave Diathermy in the
Management of Osteoarthritis of the Knee, African Journal of Biomedical Research
vol.7.no2.may 2004 pg.59-63
25. Carhuapoma Jr., Gupta K., Treatment of Refractary fever in the neurosciences Critical Care
Unit Using a Novel, Water Circulation Cooling Device. J.of Neurosurgery and Anesthesiology
2003 oct.15(4): 313-8
II. 3.Terapia contrastanta consta in aplicarea succesiva a factorilor termici cald si rece, cu efect
de stimulare a circulatiei, a sistemului nervos de relatie si vegetativ, a sistemului endocrin,
cresterea rezistentei organismului. Includem aici afuziunile alternante, dusurile alternante, baile
de soare urmate de bai de mare sau lac, sauna urmata de baie rece, baia de namol calda urmata de
dus rece, etc.
In linii mari , o sectie de hidroterapie trebuie sa cuprinda :cabina pentru dezbracare , camere
pentru diferite proceduri generale si partiale hidrice si termice .Este bine ca diferitele puncte de
tratament in interiorul unei aceleasi camere sa fie separate prin pereti incompleti , pentru a crea
bolnavului conditii cat mai bune de confort .Iluminatul trebuie sa fie foarte bun .Daca nu se poate
realiza o buna lumina naturala , atunci vom pune lampi fluorescente pentru ca reactia
dermovasculara sa fie vizibila .
Temperatura incaperilor de tratament trebuie sa fie de 22-23 de grade , iar a salii de dezbracat si
eventual de odihna in policlinica trebuie sa fie de 20 de grade .In fiecare camera trebuie sa existe
termometre .
Ventilatia incaperilor trebuie sa asigure un mediu favorabil .Umiditatea nu trebuie sa depaseasca
75% .
4 .Daca se vor aplica in cursul aceleasi dimineti 2 proceduri , este obligatoriu ca,intre ele , sa
existe un interval liber de cel putin doua ore .
5 .Se va evita prescrierea unui mnumar prea mare de proceduri , pentru ca reactiile unei noi
proceduri sa nu se suprapuna pe actiunea unei proceduri dejea administrate .
6 .Este contraindicat sa se aplice tratamente terapeutice mari dupa eforturi intelectuale si fizice
importante , nopti nedormite , colici , stari de enervare etc .
9 .Asistentul va putea sa adauge de la sine proceduri suplimentare , cum sunt frictiunea sau
periatul , pentru a grabi aparitia reactiei dermovasculare .
In schimb nu-i va fi permis sa treaca din propie initiativa la excitanti mai puternici , deoarece el
nu este suficent de bine informat asupra starii generala a bolvaului .
10 . Procedurile termoterapeutice reci nu se vor aplica bolnavilor cu tegumente reci , decat dupa
o prealabila procedura de incalzire .
11. Dupa proceduriole calde si fierbinti si de sudatie este obligatoriu sa se aplice o scurta
procedura de racire , pentru combaterea relaxarii si atoniei vasculare periferice determinata de
caldura .
o Procedurile termoterapeutice reci nu se vor aplica la bolnavi cu tegumentele reci; la acesti bolnavi,
reactia dermovasculara (hiperemia activa insotita de cresterea volumului sangelui circulant si
incalzirea tegumentelor) nu se produce – este nevoie ca acestia sa realizeze miscari energice
inainte de procedurile reci, sau sa le fie aplicate inainte scurte proceduri de incalzire (ex: frictiuni
uscate);
o Inaintea procedurilor generale reci sau calde, bolnavii isi vor spala fata si le vor fi aplicate
comprese reci pe cap si gat, pentru evitarea congestiei cerebrale si a congestiei retroactive, ce
poate apare ca efect reflex hemodinamic;
o Dupa procedurile calde, fierbinti si de sudatie, se va aplica o scurta procedura de racire pentru
combaterea relaxarii si atoniei vasculare periferice produse de caldura (dupa aceasta tonicizare a
vaselor, bolnavul trebuie sa capete o senzatie de caldura placuta si reconfortare – daca acesta nu
este obtinuta, se recomanda plimbare in aer liber);
o Stergerea bolnavului dupa terminarea procedurii trebuie considerata ca fiind parte integranta a
acesteia, ea putand sa intareasca sau sa anuleze reactia hidroterapica; astfel: dupa procedurile
reci, stergerea se face prin frictiuni puternice peste un cearceaf dur, incalzit in prealabil; iar la cei cu
reactie dermo-vasculara foarte accentuata si sensibilitate mare a pielii, stergerea se face fara
frictiune;
o In cazurile rare in care se indica sudatie intensa, dupa procedurile calde sau fierbinti, se aplica in
continuarea acestora o impachetare uscata completa cu aplicarea compreselor reci pe cap – dupa
impachetarea uscata se aplica procedura de racire, prin dusuri, spalare completa sau baie pe
jumatate (persoanelor care suporta greu sudatia, in continuarea procedurii calde, li se va aplica o
spalare completa sau un dus scurt rece pentru tonizarea vaselor si abea dupa aceasta se va aplica
impachetarea uscata completa, iar apoi procedura finala de racire);
o Rolul principal in producerea efectului terapeutic, in orice cura termoterapica, il are, nu felul
procedurii, ci, in primul rand, dozarea excitantilor, care trebuie sa fie cu atat mai mica, cu cat
simptomele bolii sunt mai accentuate (dureri, tumefieri, subfebrilitati, agitatii, etc) – excitatiile prea
slabe nu actioneaza nociv, dar nici nu produc efecte terapeutice, iar excitatiile prea tari, pot duce
bolnavul in faza negativa a reactiei, cu acutizarea fenomenelor patologice generale si locale.
d. Asistentul .
Asistentul care lucreaza in sectia de hidrotermoterapie este figura cea mai importanta si cu rolul
cel mai mare in bunul mers al acestei sectii si in reusita tratamentelor aplicate .
1 .Asistentul trebuie sa aiba o tinuta corespunzatoare :halat alb si boneta pe cap , sort de cauciuc
pentru procedurile care necesita acest lucru .Barbatii trebuie sa poarte si pantaloni albi .In
picioare pantofi de tenis .
3 .Asistentul nu trebuie sa aiba discutii –indiferent de teme- cu colegi lui, in timpul lucrului .
A. ATRIBUTII: