CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3

CAPITOLUL I GENERALITĂŢI PRIVIND CADASTRUL FUNCIAR ŞI CADASTRUL

BUNURILOR IMOBILE................................................................................................................5
1.1 Noţiunea şi importanţa cadastrului bunurilor imobile.............................................5
1.2 Noţiunea şi importanţa cadastrului funciar............................................................ 6
1.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului funciar ..........9

CAPITOLUL II IZVOARELE, NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA LOR...................................

2.1 Noţiunea şi clasificarea izvoarelor legislaţiei cadastrale....................................

2.2 Noţiunea şi clasificarea izvoarelor legislaţiei funciare........................................
2.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului funciar

CAPITOLUL III OBIECTUL DE REGLEMENTARE A CADASTRULUI FUNCIAR ŞI A

CADASTRULUI BUNURILOR IMOBILE.................................................................................12

3.1 Obiectul de reglementare a cadastrului bunurilor imobile...................................12

3.2 Obiectul de reglementare a cadastrului funciar..................................................23
3.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului funciar ......

CAPITOLUL IV SUBIECŢII SISTEMULUI CADASTRAL....................................................33

4.1 Subiecţii cadastrului bunurilor imobile .............................................................33

4.2 Organele sistemului cadastral funciar.................................................................33
4.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului funciar

CONCLUZII................................................................................................................................40

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................43

ANEXE.......................................................................................................................................46
 Introducere

Actualitatea temei investigate şi gradul ei de studiere .

Admiterea în circuitul civil a proprietăţii private a făcut necesară revenirea la reglementările
ce aveau ca obiect imobilele, dreptul de proprietate, negat în perioada sistemului de drept
sovietic. Pămîntul, principalul bun imobil, era exclus din circuit, inventarierea lui efectuîndu-
se numai din raţionament economic, nu şi în scopul exercitării şi apărării dreptului de
proprietate, securizării tranzacţiilor imobiliare. O asemenea stare de lucruri a devenit intolerabilă
din momentul recunoaşterii terenurilor ca marfă şi includerii acestora în circuit, situaţie ce a
generat repunerea în sistemul legislaţiei civile a mai multor instituţii juridice ignorate anterior:
vînzarea-cumpărarea imobilelor, locaţiunea/arenda, servituţile, superficia etc. În rezultat, se cerea
şi crearea mecanismului de evidenţă a imobilelor, de înregistrare a acestora şi, totodată, de
înscriere a drepturilor asupra lor. Problema se soluţionează prin constituirea Drepului imobiliar si
anume Cadastrului .
Sistemul de evidenţă al cadastrului general, are ca obiect înscrierea în Registrul bunurilor
imobile a faptelor şi actelor juridice referitoare la imobile, asigură accesul liber la informaţii
despre regimul lor juridic. Publicitatea se efectuează de către oficiile cadastrale teritoriale (OCT,
anexa nr.3), deţinătoare de informaţii ale fostelor birouri de inventariere tehnică, şi are ca scop
securizarea raporturilor juridice imobiliare, atragerea investiţiilor străine, accelerarea reformelor
demarate în ţară.
Consecutivitatea subiectelor abordate în teză a fost inspirată de logica legiuitorului expusă
în Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie1998, în continuare Legea
nr. 1543/1998, şi în Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 , în
continuare C. Civ, Codul Funciar 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817, etc.
Acestea sunt principalele, nu însă şi unicele, acte normative folosite în teză. De asemenea,
cercetarea are la bază realizările juridice, doctrinare şi realizările practicii. Anumeacestea au şi
permis evidenţierea momentelor importante, particularităţile, problemele nerezolvate, la care au
fost propuse soluţii.
Scopul şi obiectivele tezei rezidă în cercetarea aprofundată a esenţei şi conţinutului,
reglementărilor legislative ale creării cadastrului funciar şi cadastru bunurior imobile, a
regimului juridic al bunurilor imobile, clasificarea lor ca entitate de bază a cadastrului, cercetarea
şi analiza efectelor juridice ale înregistrării drepturilor imobiliare, determinarea rolului şi
importanţei cadastrului , stabilirea temeiurilor şi procedurii de înscriere în registrul bunurilor
imobile, analiza problemelor teoretice şi practice întîlnite în procesul de înregistrare a
imobilelor şi a drepturilor asupra lor, de utilizare a informaţiei concentrate în sistemul cadastral.
Scopul lucrării constă în elucidarea reglementărilor referitoare la: 1)noţiunea si importanţa
cadastrului funciar şi cadastru bunurior imobile;2) bunurile imobile ca obiecte ale înregistrării de
stat în registrul bunurilor imobile; 3) dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor
imobile; 3) importanţa cadastrului general; 7) particularităţile de înscriere a dreptului de
proprietate asupra imobilelor; 8) înscrierea altor drepturi reale etc.
 Lucrarea întruchipează rezultatele obţinute din sistematizarea legislaţiei, din practica aplicării
ei, din cercetarea specificului regimului juridic al bunurilor imobile, al creării cadastrului, al
înregistrării drepturilor imobiliare. Sunt evidenţiate un şir de probleme, cărora li se dă soluţii
interpretative, se propune redacţia concretă a unor dispoziţii legale.
În lumina reglementărilor legale, lucrarea este axată pe analiza unui spectru larg de probleme
juridice ce ţin de reglementarea regimului juridic al imobilelor, de formarea şi înregistrarea
acestora şi a drepturilor imobiliare ale diferiţilor participanţi la circuitul civil.
În procesul investigaţiilor s-au determinat principalele teze şi concluzii care, în opinia mea, ar
putea contribui la îmbogăţirea doctrinei şi la perfecţionarea legislaţiei.
Structural, lucrarea este compusă din: introducere cu iniţiere în studiu; capitole, ce se
succed logic şi organic; concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.
Temelia lucrării o constituie analiza teoretică şi practică: a noţiunilor şi prevederilor legale,
apracticii de aplicare privind bunurile imobile ca entitate de bază a cadastrului funciar şi cadastru
bunurior imobile , ce prezumă inventarierea terenurilor şi a imobilelor, înscrierea dreptului de
proprietate şi a altor drepturi reale, publicitatea imobiliară, prin care se asigură transparenţa
informaţiei din registrul bunurilor imobile şi care produce efecte juridice: constitutiv de drepturi,
de instituire a priorităţii dreptului, opozabilităţii etc.
Pentru realizarea scopului propus, în lucrare sunt cercetate şi analizate ştiinţific şi practic mai
multe instituţii juridice, or, lăsarea lor în umbră ar face imposibilă elucidarea cercetării. Pentru a
lua la evidenţă toate imobilele ţării (crearea cadastrului general), este necesară cunoaşterea
naturii juridice a acestora, în funcţie de care se stabilesc criteriile de includere a bunului într-o
clasă sau alta imobile sau mobile.
 1.1 Noţiunea şi importanţa cadastrului bunurilor imobile.
Dreptul imobiliar este ramura de drept care are ca obiect un bun imobil. Acesta se
regăseşte atat în materia contractelor cît şi în materia drepturilor reale sau dreptul succesoral; se
completează cu reglementări speciale în domeniul construcţiilor.
Cadastru al bunurilor imobile - cadastru general, care reprezintă un sistem unic
multifuncţional de înregistrare de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, de estimare
a valorii acestora;

In aceasta ramura sunt cuprinse şi contractele de vanzare-cumparare, contractele de

schimb imobiliar, contracte de donaţie imobiliară, contracte de comodat, contracte de închiriere,
contracte specific agenţiilor imobiliare.
În categoria acţiunilor se pot aminti:
- Acţiunea în revendicare imobiliară
- Acţiunile posesorii in complangere sau in reintegrare
- Acţiunea în servitute
- Acţiunea în superficie
- Acţiunile în materie de carte funciară
De asemenea, se pot redacta diferite antecontracte de vînzare-cumparare ( şi nu numai) în funcţie
de nevoile parţilor contractante şi de intelegerile dintre acestea.
Contractele de închiriere, comodat , schimb – sunt , de asemenea, întalnite în mod frecvent în
domeniul dreptului imobiliar.Nu în ultimul rand, se pot aminti în cadrul acestei secţiuni şi
ipotecile imobiliare.
Legea în domeniul imobiliar (“real estate”) este flexibilă încercind să se adapteze
condiţiilor din economie. Intenţia dreptului imobiliar este să protejeze aşteptările parţilor
implicate într-un contract de real estate. De aceea, drepturile şi obligaţiile părţilor depind de
contractul semnat la începutul tranzacţiei. Contractul devine legea acelei tranzacţii. Orice dispută
dintre parţi e rezolvată pe baza contractului.
Importanţa şi necesitatea studierii cadastului bunurilor imobile este dictată de însaşi
rolul bunurilor imobile în economia naţională a Republicii Moldova în viaţa cotidiană şi
activitatea economică a cetaţenilor şi agenţilor economici. În realitatea juridică actuală dreputl
imobiliar devine necesar în masura în care odata cu privatizarea în masă a patrimoniului public a
luat naştere proprietatea privată asupra bunurilor imobile, ceea ce a dus la modificarea esenţială
a relaţiilor de proprietate, acestea devenind mult mai complexe, mai variate şi mai dinamice,
precum şi la constituirea unui nou sistem de înregistrare a dreptului de proprietate şi a altor
drepturi reale asupra bunurilor imobile. Un rol important în reglementarea relaţiilor de
proprietate şi înregistrarea a drepturilor asupra bunurilor imobile îl joacă dreptul civil, dreptul
imobiliar, legislaţia cadastrală imobilului, dreptul funciar, studierea şi cunoaşterea cărora va crea
o viziune clara privind dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în Republica Moldova,
sistemul înregistrării de stat a drepturilor asupra lor si cadastrului bunurilor imobile, limitele
ezericitarii şi ocrotirii drepturilor de proprietar, ceea ce va contribui la ridicarea conştiinţei
economice şi juridice , eficienţa valorificării şi protectiei juridice a drepturilor asupra bunurilor
imobile, va asigura ocrotirea conştientă a drepturilor patrimoniale ale cetăţenilor şi agenţilor
economoci asupra bunurilor imobile în condiţiile economiei de piaţă.
Originea cuvântului cadastru nu este stabilită cu certitudine, există mai multe ipoteze
privind originea acestuia. Potrivit unei opinii, termenul cadastru ar fi de origine greacă şi ar
deriva de la cuvîntul compus „katastikon”, în care prefixul „kata” înseamnă de sus în jos, iar
„sticon” ar semnifica registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ .
Dreptul imobiliar este strins legat de termenul cadastru care derivă de la cuvîntul vechi
medieval (latin) capitastrum, care ar fi în legătură strînsă cu „capitionis registrum” sau „capitum
registrum” şi care, la origine, însemna impozit pe capul familiei (capitatio).
Cu sensul actual, cuvântul catastico a fost atestat într-un document din anul 1185, găsit la
Veneţia. Ulterior, cuvîntul a fost preluat de alte state italiene sub forma de il cotastro, de Franţa -
le cadastre şi de Germania - der (das) Kataster.
În ţara noastră, termenul în forma actuală de cadastru apare la începutul secolului XIX, o
datăcu încercările de creare a cadastrului bunurilor imobile, racordat la necesităţile social-
economice ale ţării .
Potrivit Dicţionarului enciclopedic 1, cadastrul este:
1) un ansamblu de lucrări tehnice, de măsurări şi calcule pentru stabilirea precisă a
suprafeţelor
funciare;
2) inventar al documentelor privind fondul funciar şi reprezentarea lui topografică.
În Dicţionarul enciclopedic al Republicii Moldova, cadastrul este definit catotalitate a
materialelor privitoare la caracteristica naturală, economică şi juridică a terenurilor agricole.
Potrivit Legii nr. 1543/1998, art.3, cadastru al bunurilor imobile este:
a) cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe
planuri cadastrale toate bunurile imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra
lor;
b) instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare,
ocrotirea intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile;
c) un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile;
d) un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor
publice, inclusiv a organelor fiscale;
Oficiile cadastrale teritoriale creează şi ţin cadastrul în raza lor de acţiune, stabilită de
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
Cadastrul se constituie din:
1) planurile cadastrale ale teritoriului;
2) Registrele bunurilor imobile;
3) dosarele cadastrale pentru fiecare imobil.
Indiferent de etimologia cuvântului „cadastru”, este cert că acesta consemna activitatea de

1
Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti. Ediţia a doua,1996, 636 p.
evidenţă a bunurilor imobile, adică măsurările cadastrale, prin care se stabilesc limitele
proprietăţilor funciare, de identificare a proprietarilor şi a drepturilor imobiliare. Existenţa
lucrărilor cadastrale sunt confirmate prin descoperiri inedite ale arheologilor în zonele unde
pământul era cultivat având destinaţie agricolă: în lunca fluviului Nil, în Mesopotamia, în
Orientul Mijlociu .
Prin urmare, cadastrul bunurilor imobile cunoaşte o dezvoltare de milenii. Potrivit istoricilor,
necesitatea publicităţii imobiliare a fost conştientizată începînd cu perioada biblică a omenirii.
Datorită fixităţii, pământul nu putea fi transmis din mînă în mînă, iar consimţămîntul liber
exprimat nu adăpostea dobânditorul de rea-credinţa vînzătorului 2, acesta putînd să vîndă terenul
şi celui de-al doilea sau chiar de-al treilea cumpărător. Era cunoscut şi dreptul de a transmite
terenul prin moştenire. În acest sens, era necesară confirmarea unei autorităţi privind lipsa
impedimentelor în a-l dărui. Un exemplu elocvent întru confirmarea celor spuse îl găsim în
Biblie [jer. 32:9], unde este menţionat prorocul Ieremia care a cumpărat un lot de pământ de la
verişorul său Hanamel din Anatota, căruia i-a plătit, în prezenţa martorilor, şaptesprezece şecheli
de argint, întocmind actul de vânzare-cumpărare, pe care a aplicat ştampila, o copie de pe care a
transmis-o autorităţii locale .
Descrieri similare găsim şi în monumentele istorice asiriene, babiloniene, egiptene.
Vechile legi scandinave prevedeau, în scop de publicitate, ca tranzacţia imobiliară să fie
săvârşită în faţa judecătorilor prin asistarea martorilor .
Crearea cadastrului prevede înfăptuirea de către stat a unor măsuri, care nu vor leza
drepturile şi interesele legitime ale deţinătorilor de bunuri imobile. Pînă la începutul funcţionării
oficiului cadastral teritorial în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale se va aplica actualul
sistem de înregistrare a tranzacţiilor cu imobil (construcţii, apartamente, încăperi izolate). Toate
tranzacţiile cu terenuri, drepturile asupra terenurilor şi grevările lor se vor înregistra în registrul
cadastral al deţinătorilor de terenuri, ţinut de primăria oraşului (municipiului), satului (comunei)
în jurisdicţia teritorială a căreia este situat bunul imobil. Primăriile satelor (comunelor), oraşelor
(municipiilor) vor înregistra deţinătorii de terenuri în registrul cadastral al deţinătorilor de
terenuri, vor elibera titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, vor prezenta
informaţia necesară pentru autentificarea notarială a contractelor de înstrăinare a terenurilor în
conformitate cu legislaţia.
În perioadele mai avansate, tranzacţiile imobiliare erau legalizate şi păstrate la notar sau
judecătorie. În aspectul celor expuse, ţinînd cont de importanţa actuală a sistemelor cadastrale,
concluzionăm că sensul termenului cadastru nu înseamnă numai registre fiscale, privind mai ales
pe deţinătorii de imobile funciare, ci se referă la mai multe domenii ale vieţii economice şi
juridice, unde anumite informaţii se ţin de sus în jos, cum ar fi:
-cadastrul funciar care, ca parte componentă a cadastrului general, este un sistem unitar,
de sinestătător şi obligator de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează
stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice ale tuturor

2
. Gerhard, Larson. Registracia zemel' i kadastrovye sistemy. Novopolock, UP „Tehnoprint”,
2001, 188 s. [perevod so švedskogo]. p. 31.
terenurilor de pe teritoriul ţării, indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate; unităţile de bază
ale acestui sistem sunt: terenul şi deţinătorul de teren 3;
-cadastrul silvic de stat, care constituie un sistem informaţional privind regimul juridic al
fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale, altă informaţie
necesară pentru gospodărirea fondului forestier şi pentru evaluarea rezultatelor activităţii
economice; ţinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat se
efectuează de organele silvice de stat pe baza amenajamentelor silvice, inventarierii şi
cercetărilor fondului forestier, conform unui sistem unic; materialele evidenţei de stat a fondului
forestier sînt corelate cu datele cadastrului funciar 4,;
-cadastrul de stat al resurselor naturale, care este înfiinţat pentru ţinerea evidenţei
cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului,
racterului, regimului de utilizare a acestora5;
-cadastrul de stat al spaţiilor verzi, care cuprinde datele evidenţei spaţiilor verzi conform
indicilor de calitate şi cantitate, funcţionalităţii, precum şi datele folosirii şi evaluării sub aspect
economic, social, decorativ şi ecologic 6;
-cadastrul de stat al obiectivelor de folosire a subsolului, care se întocmeşte pentru
zăcăminte naturale şi tehnogene şi manifestările de substanţe utile, precum şi pentru obiectivele
din subteran nelegate de extracţia substanţelor utile 7;
-cadastrul de stat al apelor, care cuprinde datele evidenţei apelor conform indicilor de
cantitate şi calitate, datele privind înregistrarea folosinţelor de apă, evidenţa folosirii apelor şi
starea lor ecologică C. apelor art. 1028;
Enumerarea nu este exhaustivă. Există şi alte cadastre instituite ramural ca, de exemplu,
cadastrul cablurilor telefonice, electrice şi de televiziune, în care se înscriu datele specifice
acestor instalaţii, însoţite de planurile de amplasament.
Este instituit şi cadastrul conductelor de apă, în care se înregistrează traseul, dimensiunea,
debitul, folosinţa etc. a conductelor ce aprovizionează cu apă localităţile şi obiectivele
industriale.
Toate cadastrele enumerate primesc planurile de bază de la cadastrul general (imobiliar) unde
îşi includ informaţiile proprii, pe care le comunică şi cadastrului general în vederea actualizării
hărţilor.

3
. Legea nr. 1247-XII din 22.12.1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii
funciare, cadastru funciar de stat şi monitoringul funciar. În: „Monitor”, 1992, nr. 12.
4
Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 887 din 21.06.1996. În: „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”, 1997, nr. 4-5.
5
Legea nr. 1102-XIII din 06.02.1997 cu privire la resursele naturale. În: „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova”, 1997, nr. 40.
6
6. Legea nr. 591-XIV din 23.09.1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane. În:
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”,1999, nr. 133-134.
7
. Codul subsolului, aprobat prin Legea nr.1511-XII din 15.06.1993. În: „Monitor”, 1993, nr.11.
8
Codul apelor, aprobat prin Legea nr.1532-XII din 22.06.1993. În: „Monitor”, 1993, nr.10.
 Menţionăm că termenul cadastru se utilizează şi în alte domenii ce nu au nici o legătură cu
imobilele funciare, cum ar fi: cadastrul aerului, cadastrul întreprinderilor, cadastrul vânatului,
cadastrul animalelor etc.
Revenind la cadastrul pământului, constatăm că, în dependenţă de procedeul tehnic folosit la
redactarea hărţilor şi la calcularea suprafeţelor, se mai folosesc astfel de termeni:
1) cadastru grafic;
2) cadastru numeric.
Dacă, anterior, scopul instituirii cadastrului era perceperea impozitelor, acum, informaţiile
din cadastru sînt folosite de mai multe sectoare ale economiei: tehnice, sociale, juridice,
culturale etc. Din acest considerent, după anul 1934, în RFG, s-a adoptat denumirea
Liegenschaftskataster [cadastru imobiliar], iar în Austria Grundkataster (cadastru funciar).

1.2 Noţiunea şi importanţa cadastrului funciar.

Dreptul funciar – ramura distincta in sistemul national juridic cuprinde o totalitate de

norme juridice stabilite sau sanctionate de stat, care reglementeaza raporturi sociale de folosire a
pamintului, conditiile si mijloacele de productie, in scopul folosirii lui rationale, al imbogatirii
solului, precum si al apararii drepturilor si intereselor ale subiectilor relatiilor funciare.
Cadastrul funciar - ca parte componentă a cadastrului general al naturii este un
sistem unitar, de sine stătător şi obligator de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin
care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice
a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii, indiferent de destinaţie şi de tipul de
proprietate.
Unităţile de bază ale acestui sistem sînt terenul şi deţinătorul de teren.
Cadastrul funciar asigură autorităţile administraţiei publice locale întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre:
1) statutul juridic al terenurilor;
2) tipurile de proprietate, posesiune şi beneficiere funciară;
3) parametrii cantitativi şi calitativi ai terenurilor;
4) valoarea economică a terenurilor;
5) alte date ce caracterizează particularităţile resurselor funciare în
scopul impunerii fiscale, egalării condiţiilor teritoriale şiorganizatorice pentru deţinătorii
de terenuri, ţinîndu-se cont de diversele particularităţi ale terenurilor, în scopul evaluării
economice a terenurilor, folosirii lor raţionale şi protecţiei, reglementării
relaţiilor funciare, efectuării altor măsuri în vederea folosirii terenurilor.
Cadastrul funciar este ansamblul relaţiilor sociale funciare reglementate de norme juridice.
Norma juridica privind dreptul funciar acţionează in interdependenta cu norme juridice din alte
ramuri ale dreptului, ceea ce caracterizează întreg sistemul de drept sl care caracterizează
unicitatea in diversitate, unitara, a întregului sistem de drept.
Raporturile juridice, specifice, reglementate de normele juridice se constitue in instituţie
juridica si anume instituţia dreptului de proprietate.
 Normele juridice ale dreptului funciar reglementează relaţiile sociale ce privesc atributele
dreptului de proprietate (folosinţa,posesia si dispoziţia) si drepturile reale asupra pământului
(uzul uzufructul, abitatia. superfida si servitutea}.
Diferentele, fata de celelalte ramuri ale dreptului, care dau caracterul de unicitate sunt: -fata
de dreptul civil (părţile raportului juridic se găsesc pe poziţii egale) In dreptul funciar, actele sau
faptele juridice (contractul de vanzare-cumparare. moştenirea legala sau testamentara) sunt acte
administrative individuale, adică, reprezintă voinţa unei partj si acceptata de cealaltă parte, mai
mult sau mai puţin voit. pentru a se intocml actul; -fata de dreptul administrativ (raportul juridic
apare ca voinţa unilaterala ce poate conduce la raporturi de drept funciar), actul administrativ
individual poate da naştere raportului juridic funciar in conformitate cu reglementările legale; -
fata de dreptul constitutional (subiectele raportului juridic constituţional se afla. in principal, in
relalie de subordonare), subiectele raportului juridic funciar sunt. principial, privite in mod egal.
pes', deosebinte, privind obiectul de reglementare, intre dreptul funciar, civil, administrativ,
constituţional, sunt fundamentale, exista instituţia dreptului de proprietate care este comuna
tuturor ramurilor de drept enumerate anterior.
In concluzie, dreptul funciar este reglementat do norme de drept privat(drept funciar/ drept
civil) si de norme de drept publicfdrept administrativ/ drept constituţional).
Raportul juridic este relaţia sociala funciara care se supune normei juridice, norma care
reglementează conduita persoanelor fizice si juridice.
Entităţile raportului juridic sunt date de subiectele raportului juridic (persoane fizice si/sau
juridice), conţinutul raportului juridic (drepturile si obligaţiile persoanelor care sunt in relaţie
sociala funciara) st obiectul raportului juridic (imobilul, de ex. precum si o acţiune sau o
inacţiune asupra lui)-
Criteriile de clasificare a raporturilor juridice sunt:
- raporturi juridice legate de destinaţia si folosinţa terenurilor;
- raporturi juridice legate de proprietatea asupra terenului (publica sau privata), indiferent
de destinaţia (ui sau de titlul pe baza căruia este deţinut
- raporturi juridice legate de dezmembramintele dreptului de proprietate asupra terenului,
indiferent de destinaţia lui sau de titlul pe baza căruia este deţinut;

- raporturi juridice legate de protecţia mediului, stabilite de stat si necesar a fi îndeplinite

de deţinător, indiferent de destinaţia si folosinţa lui sau de titlul pe baza căruia este
deţinut
- raporturi juridice legate de evidenta funciara, stabilite de instituţii ale statului si
deţinătorii de imobile, indiferent de destinaţie, folosinţa si de titularul dreptului real;

Dreptul funciar car amura de drept distincta are obiectul sau de reglementare, principii si
metode specifice, precum si norme specifice cuprinse in izvoarele acestor ramuri.
Principiile dreptului funciar :
Diversitatea si egalitatea juridica a tipurilor si formelor de proprietate asupra pamintului ;
 Circuitul terenului ca obiect de dispunere ;
Folosirea rationala a pamintului ;
Administrarea de stat a fondului funciar ;
Raspunderea juridica pentru incalcarea legii funciare ;
Gospodarirea sinestatatoare conform destinatiei lor;
Egalitatea subiectilor privind folosirea pamintului.

Metode de reglementare:
metoda imperativ-obligatorie;
metoda dispozitiva.
Metoda imperativ-obligatorie – prezinta prescriptii si interdictii pentru indeplinire de catre
detinatorii de trenuri.
Metoda dispozitiva – mai multe conduite si stabilirea unor limite de comportament a
participantilor la relatiile funciare si atribuirea posibilitatilor de a reglementa liber, de
sinestatator relatiile dintre ei conform legislatiei in vigoare.

In caz de neindeplinire binevola a normelor de Drept Funciar si de incalcarea drepturilor si

obligatiunilor stabilite de ele se aplica constringeri din partea statului, care prevad tragerea la
raspundere.(Ex. la folosirea irationala si cu incalcarea destinatiei terenurilor, autoritatile publice
pot retrage terenurile din folosinta conform legislatiei in vigoare).

1.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi

cadastrului funciar.
 CAPITOLUL II IZVOARELE, NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA LOR

2.1. Noţiunea şi clasificarea izvoarelor legislaţiei cadastrale.

Izvor de drept al legislaţiei cadastrale este forma în care se materializează şi se conţin

norme de drept â*le legislaţiei cadastrale. în RM izvorul de drept principal este actul normativ.
Act normativ este izvorul de drept, adoptat sau aprobat şi emis de către autorităţile publice
competente ÎrLjnodul stabilit de lege şi în limitele competenţei lor. Clasificarea actelor
normative în funcţie de ierarhia şi puterea juridică a acestora:
1) acte normative de drept internaţional, parte a cărora este RM;
2) acte normative de drept naţional (ale RM).
In cazufactelor normative de drept internaţionăl,'parte a cărora este şi RM, o deosebită
importanţă, cu calitatea de izvor de drept, o au Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din
10.12.1948 (în special, art.17), precum şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale din 04.11.1950 (în special, art.ldin Primul Protocol
adiţional la Convenţie), prevederile cărora sunt aplicabile şi în cazul legislaţiei cadastrale,
inclusiv în cazul exercitării şi apărării dreptului de proprietate asupra terenurilor şi altor bunuri
imobile. Astfel, art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului i (obligatorie pentru RM
din 28.07.90.) stabileşte: „Orice persoană are dreptul la proprietate atât I singură cât şi în
asociere cu alţif. Tot la acest articol se conţin şi garanţii ale dreptului de proprietate în măsura
în care ,JVimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
O deosebită importanţă teoretică, dar şi practică, în scopul apărării şi garantării dreptului
de proprietate, inclusiv asupra bunurilor imobile, o au prevederile art.l din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în
vigoare pentru RM din 12.09.1997), caTFstabileicfurmătoarele: „Orice persoană fizică sau
juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa
decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile
generale ale dreptului internaţional.." Totuşi, prevederile indicate mai sus, conform aceluiaşi
articol, „nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare
pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura
plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
\ Actele normative de drept naţional, în funcţie de ierarhia şi puterea juridică a acestora,
se divizeăzaTnf
a) acte legislative; şi
b) acte normative subordonate legii.
Principiuide bază ce asigură funcţionalitatea actelor normative în totalitatea lor: „Actul
normativ ierarhic inferior trebuie să corespundă şi nu poate să contravină actului normativ
ierarhic superior".
[Actul legjsjativjlegea) ,este actul normativ cu putere juridică supremă, elaborat şi
adoptat în modul stabilit de către organul reprezentativ legislativ suprem în stat - Parlamentul
 RM. Legea este orielîMă"spre regTementareă normativă a celor mai importante relaţii sociale
în stat. Legile pot fi adoptate doar de către Parlament. Legea are prioritate faţă de toate
celelalte acte normative (guvernamentale etc). Legea adoptată de Parlament este transmisă
Preşedintelui RM pentru promulgare, care, ulterior, în mod obligatoriu este publicată în
Monitorul oficial al RM.

Categorii de acte legislative:

a) acte legislative constituţionale (Constituţia RM şi amendamentele la aceasta);
b) acte legislative organice;
c) acte legislative ordinare;
d) hotărârile şi moţiunile Parlamentului RM.
-Constituţia RM din 29.07.94 (pusă în aplicare cu data de 27.08.1994}este legea supremă
a societăţii şi a statului. Legi constituţionale sunt şi legile privind modificarea şi completarea
(revizuirea) Constituţiei, care se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi, precum şi cele
aprobate prin referendum naţional. Constituţia RM în calitatea sa de izvor de drept universal,
conţine prevederi cu caracter economic, patrimonial etc. în acest sens pot fi menţionate
prevederile art. 46 ,J)reptul la proprietate privată şi protecţia acesteia", conform căreia
"Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate" (alin.(l)),
precum şi faptul că Simeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire"(&\m.(2)). Tot aici se conţin
garanţii constituţionale ale dreptului de moştenire a proprietăţii private (alin.(6)). Art. 54 din
Constituţia RM stabileşte modul, dar şi limitele, în care poate avea loc „restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", conform căruia în RM „nu pot fi adoptate legi
care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi
cetăţeanului (alin.(2))^ iar restrângerea „nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii""
(alin.(4)). Art. 126 din Constituţia RM stabileşte fără echivoc că economia RM este „economie
de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică,
antrenate în concurenţă liberă". Art. 127 din Constituţie obligă statul RM să ocrotească
proprietatea, inclusiv prin faptul că statul garantează realizarea dreptului de proprietate în
formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţiF.
Cegi organice sunt actele legislative care reprezintă o dezvoltare a normelor
constituţionale şi pot interveni numai în domeniile expres prevăzute de Constituţie sau în alte
domenii deosebit de importante pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi
organice. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. Legile organice se
adoptă după cel puţin două lecturi şi sunt subordonate legilor constituţionale. Actele legislative
sunt subordonate ierarhic. Actul legislativ ierarhic superior poate modifica, completa sau abroga
un act legislativ inferior. In cazul modificării sau completării exprese a actului inferior,
modificarea sau completarea are aceeaşi forţă juridică ca şi actul modificat sau. completat. In
cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce
promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului
posterior, în calitate de acte legislative de referinţă pot fi numite Codul civil (nr.l 107-XVdin
06.06.2002), Legea cadastrului bunurilor imobile (nr. 1543-XIII din 25.02.1998), Legea privind
formarea bunurilor imobile (nrJ54-XV^nj8J0.2004) etc.
1 Legile ordinare. intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale,.... cu excepţia domeniilor
supuse reglementării prin Constituţie şi legi organice. Legile ordinare se adoptă cu votul
majorităţii deputaţilor prezenţi şi sînt subordonate legilor constituţionale şi organice.
Hotărârile Parlamentului sunt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul
majorităţii deputaţilor prezenţi şi nu se supun procedurii de promulgare. Prin moţiune,
Parlamentul îşi exprimă poziţia într-o problemă de politică internă sau externă. Moţiunea de
cenzură este unicul act legislativ prin care Parlamentul îşi exprimă neîncrederea în Guvern.
Particularităţile actelor normative subordonate legii: - 1) pot fi emise doar de către
autorităţile administraţiei publice competente în modul şi limitele stabilite de lege;
2) sunt emise în baza, în conformitate şi întru executarea legilor, adoptate de
Parlament;
3) nu pot să contravină şi/sau să denatureze sensul legilor, adoptate de Parlament,
actelor normative de drept internaţional, parte a cărora este RM.
Felurile actelor normative subordonate legii:
1) decrete cu caracter normativ ale Preşedintelui RM (pot fi emise doar în situaţii
excepţionale);
2) acte normative guvernamentale (hotărârile, regulamentele, ordonanţele şi
dispoziţiile Guvernului cu caracter normativ);
3) acte normative ministeriale şi departamentale (ale organelor administraţiei publice
centrale: ministerelor, departamentelor, Agenţiei Relaţii Funciara şi Cadastru etc);
4) acte normative ale autorităţilor administraţiei publice locale (ale consiliilor locale,
inclusiv raionale, primăriilor şi primarilor satelor, comunelor, oraşelor,
municipiilor);
5) acte interne (locale) cu caracter normativ (din cadrul societăţilor comerciale etc).
In calitate de acte normative de referinţă subordonate legii pot fi numite Hotărârea
Guvernului despre aprobarea" modelelor unice ale documentelor ce confirmă dreptul de
proprietate, posesiune şi beneficiere funciară (nr.449 din 29.06.1992), Regulamentul cu privire
la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pe lângă casă în localităţile urbane,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21.09.1998, Instrucţiunea cu privire la
înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, aprobată prin Ordinul Agenţiei
Relaţii Funciare şi Cadastru (nr.l 12 din 22.06.2005), Instrucţiunea cu privire la modul de
elaborare şi actualizare a planurilor cadastrale şi geometrice, aprobată prin Ordinul Agenţiei
Relaţii Funciare şi Cadastru (nr. 107 din 27.05.2003), regulamentele cu privire la organizarea
şi desfăşurarea licitaţiilor funciare cu strigare (concursurilor funciare), aprobate de către
consiliile locale (municipale etc), alte acte normative ale autorităţilor publice locale. Principiul
de bază la elaborarea şi emiterea actelor normative subordonate legii este ca acestea să nu
contravină legii şi să nu denatureze normele acesteia.
 2. Principalele izvoare ale legislaţiei cadastrale.
Norme ale legislaţiei cadastrale se conţin în Codul civil al RM (nr. 1107-XV din
06.06.2002), în special în Cartea a doua „Drepturile reale" la Titlul V„Registrul bunurilor
imobile" în articolele 496 -'511, precum şi în multe alte acte legislative, dar şi acte normative
subordonate legii. O deosebită importanţă în calitatea lor de izvoare ale legislaţiei cadastrale o au
Legea cadastrului bunurilor imobile (nr,1543-XIII din 25.02.98) şi Instrucţiunea cu privire la
înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, aprobată prin Ordinul Agenţiei Relaţii
Funciare şi Cadastru nr.l 12 din 22.06.2005. A. Caracteristica generală a Legii cadastrului
bunurilor imobile (nr.l543-XIII din 25.02.98).
Legea cadastrului bunurilor imobile (în continuare - Legea' 1543) este principaluHzvor de
drept al legislaţiei cadastrale. Legea 1543 a fost adoptată de Parlamentul RM la 25.02.98, fiind
pusă în aplicare cu data de 21.05.1998, data publicării în Monitorul Oficial al RM. Prevederile
Legii 1543 trebuie să coresgundă şi nu pot să contravină prevederilor Codului civil a! RM
(Legea fundamentală ce reglementează relaţiile patrimoniale), adoptat prin Legea nr.l 107-XV
din 06.06.2002.
Legea 1543 stabileşte modul de creare şi de ţinere a cadastrului bunurilor imobile, prin
care se asigură recunoaşterea publică a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale
asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi, susţinerea sistemului de
impozitare şi a pieţei bunurilor imobile. Legea 1543 reglementează raporturile juridice privind
bunurile imobile situate în limitele hotarelor (frontierei de stat) RM, indiferent de tipul de
proprietate şi de destinaţia lor, definite de legislaţie ca susceptibile a face obiectul înregistrării
de stat.
Legea 1543 (luând în considerare modificările şi completările ulterioare, inclusiv din
09.03.06 şi 30.03.06), include în sine 69 de articole structurate în 8 capitole după cum urmează:
1) Cap. I. Dispoziţii generale, care include reglementări privitor la:
- semnificaţia noţiunilor principale, aplicate în textul legii;
- Cadastrul bunurilor imobile, scopul şi structura lui;
- Subiectele şi obiectele înregistrării de stat;
- Obligativitatea înregistrării;
- Transparenţa datelor despre înregistrare;
- Dreptul la informaţia cadastrului etc.
2) Cap. II. Sistemul organelor cadastrale, care conţine prevederi fundamentale privind:
- Structura sistemului organelor cadastrale;
- Competenţa organelor cadastrale;
- Registratorul şi competenţele acestuia etc.
3) Cap. III. Lucrările cadastrale. Acest capitol conţine reglementări privind:
- Componenţa lucrărilor cadastrale;
- Executanţii lucrărilor cadastrale;
- Stabilirea pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale;
- Lucrările de identificare;
 - Planul cadastral şi planul geometric;
- Hotarele fixe şi hotarele generale ale terenului;
- Dosarul cadastral, monitoringul bunurilor imobile etc.
4) Cap. IV. Registrul bunurilor imobile şi procedura înregistrării. Drepturile asupra
bunurilor imobile. Include prevederi privind:
- Registrul bunurilor imobile, capitolele registrului bunurilor imobile;
- Conţinutul subcapitolelor registrului bunurilor imobile;
- înregistrarea drepturilor, procedura înregistrării drepturilor;
- înscrierile în registrul bunurilor imobile, temeiul înregistrării dreptului;
- Exigenţele faţă de documentele prezentate pentru înregistrarea drepturilor;
- înregistrarea cererilor, respingerea cererii, termenul de examinare a cererii;
- Temeiurile pentru refuzul înregistrării drepturilor;-.
- Notarea, efectuarea înscrierii în registrul bunurilor imobile;
- Documentele ce confirmă înregistrarea drepturilor;
- Consecinţele juridice ale înregistrării; .
- Excepţii de la principiul valabilităţii drepturilor reale din momentul înregistrării;
- Corectarea greşelilor din cadastru etc.
5) Cap. V. Particularităţile înregistrării unor tipuri de bunuri imobile şi a drepturilor
asupra lor. Include prevederi cu privire la:
- înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie; ±
- înregistrarea dreptului de proprietate comună în diviziune;
- înregistrarea dreptului dobândit prin uzucapiune imobiliară;
- înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit prin accesiune
imobiliară naturală;
- înregistrarea condominiului;
■ ^înregistrarea dreptului asupra bunului imobil construit;
- înregistrarea dreptului asupra bunului imobil al persoanelor juridice;
- înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile proprietate publică;
- înregistrarea drepturilor de folosinţă, de arendă;
- înregistrarea ipotecii, servitutilor;
- înregistrarea dreptului de administrare fiduciară, de tutelă sau curatelă;
- Notarea acţiunii injustiţie.
6) Capitolul VI. Răspunderi, compensaţii, garanţii. Conţine prevederi referitor la:
- Răspunderile pentru încălcarea prezentei
legi;
^Delimitarea răspunderii pentru prejudiciul
cauzat;
- Răspunderea pentru modificarea, folosirea şi dispunerea nesancţionată de
informaţia referitoare la înregistrarea drepturilor;
- Fondul de garanţie şi plata compensaţiei titularului de drepturi;
 - Garanţiile dobânditorului de bună-credinţă.
7) Capitolul VII. Dispoziţii tranzitorii, care prevede:
- Perioada de tranziţie;
- Competenţa Guvernului în domeniul creării cadastrului;
- Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice în perioada de tranziţie;
- înregistrarea primară şi înregistrarea selectivă;
- înregistrarea dreptului de proprietate publică;
- Finanţarea lucrărilor de creare a cadastrului;
- Excepţii pentru drepturile apărute anterior.
8) Capitolul VIII. Dispoziţii finale. Face referire la:
- Sistarea ţinerii registrului construcţiilor şi a registrului cadastral al
deţinătorilor de terenuri;
- Intrarea în vigoare a Legii 1543.

B. Caracteristica generală a Instrucţiunii cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a

drepturilor asupra lor, aprobată prin Ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr.
112 din
22.06.2005 (în continuare - Instrucţiunea 112).
Instrucţiunea 112 a devenit obligatorie şi aplicabilă cu data de 28.10.2005, data
publicării în MonitofuT~Oficîât~ăL~R]yL" Instrucţiunea 112 este un act normativ subordonat
legii, un act normativ departamental (emis şi adoptat de către Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru), trebuie să corespundaşi nu poate sîcohtrăvTfia Legii cadastrului bunurilor imobile,
Codului civil, Constituţiei RM, actelor normative de drept internaţional,parte â cărora este RM.
Instrucţiunea 112 în mod detaliat concretizează prevederile Legii cadastrUlurbunurilor imobile
şi Codului civil cu privire la cadastru şi registrul bunurilor imobile.
Instrucţiunea 112 este structurată în 10 capitole cu 139 de puncte şi 10 anexe (documente
tip), după cum urmează:
1) Capitolul. I. Dispoziţii generale.
2) Capitolul II. Structura şi conţinutul.
3) Capitolul III. Procedura înregistrării primare selective şi înregistrării curente, inclusiv:
Secţiunea 1-a. Primirea documentelor.
.Secţiunea a 2-a. Verificarea şi pregătirea documentelor pentru înregistrare.
Secţiunea a 3-a. înregistrarea în Registru. Secţiunea a 4-a.
Restituirea/eliberarea documentelor.

2.2 Notiunea. Clasificarea izvoarelor Dr.Funciar.

 Izvor funciar – act normative adoptat sau sanctionat de stat, care are norme de drept
care reglementeaza raporturile sociale privind pamintul.
Toate actele legislative din domeniul reglementarii raporturilor funciare sunt in strinsa legatura.
Ele pot fi clasificate dupa anumite criterii fara a incala subordonarea lor ierarhica.
A. Dupa forta juridical:
- legi;(constitutionale, organice, ordinare)
- acte subordinate legii.
B. Dupa organelle care adopta actele normative ce reglementeaza rel. funciare :
- organele administratiei publice centrale ;
- organele administratiei publice locale.
C. Dupa caracterul normelor continute in actul normativ respectiv :
- interdictii ;
- recomandari.
D. Dupa raza teritorialitatii, timp si dupa un anumit cerc de persoane :
- izvoare reglementeaza raporturi funciare pe intreg teritoriul statului ;
- izvoare ce actioneaza doar pe o parte s sa(actele aut. pub. locale).
E. Izvoarele pot actiona asupra tuturor subiectilor ce cad sub incidenta lor :
- actioneaza asupra tuturor subiectilor ce cad sub incidenta lor ;
- izvoare ce reglementeaza rapoarte funciare cu participarea anumitor personae.
1. Codul Funciar – izvorul principal
Adoptat la 25.12 1991, pus in aplicare la 01.01.1992 Codul funciar apare ca un act vital pentru
dezvoltarea RM in conditiile noi de trecere la relatiile de piata.
Codul funciar si Constitutia sunt cele mai importante acte normative ce reglementeaza relatiile
funciare din stat.
Codul funciar contine norme care reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor funciare ;
privind componenta fondului funciar ce se compune din categorii de teren :

- cu destinatie agricola ;
- din intravilanul localitatii ;
- destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor s.a.
- destinate ocrotirii naturii, sanatatii, activitatii recreative, terenurile de valoare istorico-
culturala, terenurile zonelor suburbane si ale zonelor verzi, ale fondului silvic, ale fondului
apelor, ale fondului de rezerva ;
- proprietetea(publica, privata) asupra terenurilor ;
- protectia ecologica asupra terenurilor;
- inregistrarea de stat asupra terenurilor si a dreptului de proprietate asupra lor in Registrul
Bunurilor Imobile al cadastrului territorial; norme ce stabilesc componenta organelor de stat,
care aucompetenta aplicarii si executarii fondului funciar.
De exemplu :
De competenta Parlamentului tin :
 reglementarea legislativa a relatiilor funciare pe intreg teritoriul RM ;
 organizarea controlului asupra respectarii legii funciare;
 stabilirea tarifului pentru calcularea pretului normativ al pamintului si cotelor impozitului
funciar .
De competenta Guvernului tine :
 aprobarea perimetrului localitatilor urbane ;
 elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si masurilor de protectie a lor ;
 stabilirea modului de incasare a impozitului ;
 stabilirea si schimbarea destinatiei in modul prevazut de lege ;
 controlul asupra folosirii si protectiei pamintului.
De competenta consiliilor raionale si municipale :
 stabilirea si incasarea impozitelor funciare ;
 exercitarea controlului asupra folosirii si protectiei terenului ;
 tinerea cadastrului funciar al raionului si municipiului, organizarea reglementarii regimului
proprietatii funciare ;
 privarea detinatorului de dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legislatiei in
vigoare ;
 determinarea si repartizarea terenurilor pentru constructii ;
 schimbarea destinatiei terenurilor agricole
De competenta consiliilor satesti si orasanesti tin;
 atribuirea sau instrainarea terenurilor, fara schimbarea destinatiei in modul stabilit de lege ;
 tinerea cadastrului funciar ;
 organizarea evaluarii terenurilor conform metodei unice elaborate de Guvern ;

Normele ce satabilesc drepturile si obligatiile detinatorilor de terenuri

Proprietarii funciari au dreptul :

 sa gospodareasca singuri terenul ;
 sa construiasca conform legii case, edificii culturale ;
 sa dea terenul sau o parte, in folosinta, prin arenda sau prin alta forma ;
 sa primeasca in caz de retragere a terenului pentru nevoile statului si societatii compensarea
deplina a cheltuielilor si avantajului ratat ;
 sa lase ca mostenire terenul si sa-l instraineze conform legii.

Solutionarea letigiilor care apar in cadrul acestor raporturi ; norme ce re pot glementeaza formele
de raspundere juridica pentru incalcarea legislatiei funciare, norme ce stabilesc corelatia
legislatiei funciare a RM cu acordurile internationale :

Normele ce reglementeaza raportul de protectie si ameliorare a terenurilor ;

- Normele privind rolul si sarcinele controlului de stat si scopurile acestuia.

2. Legile și actele subordonate legii

Conform competenței constituționale, Parlamentul adopta legi : constituționale, organice si

ordinare.
În domeniul reglementării rapoturilor funciare, de regulă se adoptă legi organice.
În afară de Codul funciar, izvoare ale Dreptului funciar pot fi considerate legile
 Codul civil ;
 Legea cu privire la arendă nr.861, XII 14.01.1992 (art.5 "arenda se admite în toate ramurile
economiei, pot fi arendate bunuri din toate tipurile si formele de proprietate").
 Legea privind fondul ariilor naturle protejate de stat(rezervatii, biosfera);
 Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cumpărare a terenurilor;
 Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică;
 Legea privind arenda in agricultura;
 Regulamentul privind atribuirea terenurilor.

3. Actele organelor administratiei publice

 Izvoare ale dreptului funciar sunt și ordinele și instrucțiunile ministerelor și departamentelor
elaborate și adoptate conform legislației în vigoare (exp.Ordinele, instrucțiunile și dispozițiile
Ministerului Agriculturii, Actele cu caracter normativ adoptate de Agenția Naționala Cadastru).
Între actele subordonate legilor pot fi și actele autoritaților publice locale. Aceste unități avînd
după Codul funciar o anumită competență în domeniul relațiilor funciare , pot adopta decizii și
dispoziții care în unele cazuri pot fi izvor. Important e că aceste decizii să fie adoptate pentru
realizarea legislației in vigoare și san u contravina ei.
Aceste acte acționînd în cadrul unei localitați sau al unei unitați teritorial-administrative au
caracter normativ și sunt obligatorii pentru toti detinatorii de terenuri din teritoriul acestui
colectiv.
Programele, schemele, proiectele si planurile de reglementare a regimului proprietatii funciare
pe teritoriul respectiv, aprobate prin deciziile administrației publice locale și măsurile pentru
realizarea lor sunt exemple de acte cu caracter normativ si izvoare ale dreptului funciar.

4. Practica judiciară

In domeniul folosirii pămîntului și al aplicării legislației funciare un rol important îl are

practica judiciară.
Practica judiciară este o generalizare a aplicării judiciare de catre judecăți, în care se
menționează neajunsurile acestor instante, se dau explicații cu privire la aplicarea corectă a
legislației funciare.
Astfel de generalizări face Curtea Supremă de Justiție, in urma cărora se adoptă Hotărîri ale
Curții Supreme de Justiție.
În domeniul relațiilor funciare Plenul Curții Supreme adoptă la 26.03.1997, Hotărîrea 10 cu
privire la practica aplicarii de catre instanțele judecatorești ale legislației funciare.
Conform hotarîrilor, letigiile și plîngerile legate de problemele funciare, unde una dintre părți
este cetațean se examinează de catre judecata jurisdicției de drept comun, iar letigiile și
plîngerileprivind cele menționate unde partile sunt persoane juridice și gospodariile țărănești sunt
examinate de catre instanțele judecatoresti economice.

2.2 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului

funciar.
 CAPITOLUL III OBIECTUL DE REGLEMENTARE A CADASTRULUI
FUNCIAR ŞI A CADASTRULUI BUNURILOR IMOBILE

3.1 Obiectul de reglementare a cadastrului bunurilor imobile.

Un fenomen natural sau un lucru din natură nu devine bun decât în măsura în care se află
în interacţiunea raporturilor omeneşti .Altfel spus, un fenomen al naturii sau un obiect al lumii
înconjurătoare devine bun numai atunci când este susceptibil de a satisface o necesitate a omului
şi cînd între oameni apar raporturi de atribuire, stăpînire şi folosire a acestui bun. Bunurile
imobile întotdeauna au servit drept obiect al diverselor neînţelegeri, din care cauză li s-a stabilit
un regim juridic deosebit, cunoscut încă în dreptul privat roman. Terenurile, obiectele acvatice,
clădirile, construcţiile şi altele asemenea - totul aparţine omului, iar dovadă a acestei apartenenţe
serveşte titlul de proprietate, în a cărui temei, în registrul bunurilor imobile sînt înscrise
drepturile imobiliare.
Din multitudinea de lucruri unele sunt, prin firea lor, ale tuturor, acestea numindu-se la
romanii antici res omnis communis, aşa ca aerul atmosferic, lumina solară, flora şi fauna apelor
neutre ale mărilor şi oceanelor; altele, cele mai numeroase, aparţin omului în propriu. Pe acestea
din urmă, omul şi le poate însuşi, spre a le stăpâni singur şi pe deplin, prin apropiere.
Spre deosebire de ştiinţele economice, pentru care bunul are importanţă în materialitatea sa,
pentru ştiinţele juridice lucrurile din natură şi cele create de om sunt bunuri şi în sens imaterial,
adică în sens de drepturi asupra lor.
Necesitatea reglementării regimului juridic al imobilelor s-a impus o dată cu admiterea, în
circuitul civil, a imobilelor. Securizarea tranzacţiilor imobiliare, reclama şi crearea unui cadru
normativ adecvat, menit să determine clasa imobilelor pasibile de înregistrare în registrul
bunurilor imobile, identificarea, formarea bunurilor imobile, definite, în Legea nr. 354-XV din
28.10.2004 .9, ca lucrări cadastrale.
Pentru a lua la evidenţă toate imobilele din ţară, este necesară cunoaşterea naturii lor juridice,
în funcţie de care se stabilesc criteriile de includere a bunurilor într-o clasă sau alta (imobile sau
mobile). Acest deziderat este creionat şi de C. civ., Legea nr. 1543/1998 10, care stabilesc modul
de creare şi de ţinere a cadastrului bunurilor imobile, prin care se asigură recunoaşterea publică
a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, apărarea de
stat a acestor drepturi. Legea nr. 1543/1998 reglementează raporturile juridice privind bunurile
imobile situate în limitele ţării, indiferent de tipul de proprietate şi destinaţia lor, susceptibile a
face obiectul înregistrării. Cadastrul general se creează, aşadar, în baza bunurilor imobile şi a
drepturilor asupra lor certificate de titular şi, după cum vom vedea din contextul lucrării,
imobilele, în mod special terenurile, reprezintă entitatea de bază a cadastrului.

9
Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile. În: „Monitorul
Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.
10
Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998. În: „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova”, 1998, nr. 44-46.
 Din acest considerent, analiza naturii juridice a imobilelor, determinarea criteriilor de
clasificare a acestora, analiza staticii proprietăţii imobiliare sunt plasate justificat la începutul
lucrării. Or, în esenţă, lucrarea este dedicată specificului regimului juridic al imobilelor, ca
entitate de bază a creării cadastrului bunurilor imobile şi a dezvoltării pieţei imobiliare din ţară,
cu atît mai mult căproblema exploatării optime a terenurilor, precum şi managementul în
domeniul funciar, sunt actuale în întreaga lume. Dacă ar fi să luăm în calcul faptul că bogăţia
ţării o constituie pămîntul,informaţia acumulată prin sistemul cadastral, la final de creare, ar
constitui o pîrghie de dezvoltare a pieţei funciare din ţară. Or, sistemul cadastral conţine
informaţii detaliate privind: terenul, hotarele, suprafaţa, destinaţia folosinţei, preţul, piaţa
funciară, clădirile, dreptul de proprietate, alte drepturi reale asupra lui etc., toate fiind într-o
strînsă corelaţie. Prin urmare, nu se poate efectua investigarea problemelor cadastrului general al
bunurilor imobile şi ale publicităţii imobiliare fără o analiză succintă a noţiunii şi clasificării
bunurilor imobile, a ponderii acestora în circuitul civil.

3.2 Obiectul de reglementare a cadastrului funciar.

Obiectul de reglementare a D. Func. - sunt raporturile sociale ce apar in timpul folosirii

pamintului.
Specificul raporturilor e legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru diferite
ramuri ale economiei nationale.
In agricultura si silvicultura pamintul e principalul mijloc de productie, unde stratul fertil are o
insemnatate hotaritoare.
Cu totul alte functii au terenurile de pamint in restul sferelor de activitate economica.
Pentru industrie, transport, construcii, localitati, terenurile sunt spatiu, suprafata, teren de
amplasare a cladirilor,utilajelor, cailor de comunicatie .
Indeplinirea acestor functiigenereaza aparitia si existenta raporturilor funciare, exprimate
in relatii sociale ce apar la atribuirea, folosirea, retragerea si protectia terenurilor de pamint.
Reieşind din aceea ca pamintul ca principalul mijloc de productie si conditia principala pentru
satisfacerea cerintilor materiale a societatii, se afla in legatura cu celealte componente ale naturii
si rezulta ca raporturile funciare interactioneaza cu cele silvice, acvatice si trebuie sa stabilim ca
raporturile funciare au caracter prioritar fata de celelalte grupuri de raporturi sociale din
domeniul folosirii obiectelor naturale.
Astazi in conditiile efectuarii reformei agrare si a celei funciare, caracterul raporturilor
juridice funciare se schimba radical. Trecerea de la nationalizarea la privatizarea pamintului,
infaptuirea demonopolizarii proprietatii de stat asupra pamintului si improprietarirea rela a
taranilor prin legiferarea dreptului de proprietate, confirma aparitia si existenta unor noi
particularitati ale raporturilor funciare.
Dupa stabilirea noilor forme de proprietate aasupra pamintului, raporturile funciare au
dobindit caracter patrimonial.
Pamintul e obiect al raporturilor de vinzare-cumparare, gajare, arenda, donare, mostenire etc.
deci terenurile sunt bunuri imobile si se incadreaza in circuitul de piata(economic si civil).
Obiecte – sunt sectoare de teren, cotele de teren si dreptul asupra lor.
Raporturile juridice funciare sunt unice dupa forma lor si se impart in mai multe tipuri :

A. Dupa continutul reglementarilor juridice al drepturilor si obligatiilor subiectilor :

 de proprietate funciara ;
 din domeniul administrarii de stat al pamintului ;
 de protectie a pamintului.
B. Dupa categorii de terenuri :
 cu destinatie agricola ;
 cu destinatie industriala ;
 extravilanul localitatilor ;
 intravilanul localitatilor.
Raporturile financiare care apar in procesul posesiunii si folosirii a terenurilor de pamint
si a drepturilor asupra lor, constituie obiectul de reglementare a dreptului funciar.

Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor.
Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut juridic şi
alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului.
Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile,
plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă
fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile.
Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba
destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice,
fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător.
În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil.
Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte
ale relaţiilor funciare.
Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi
categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează.

3.3 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului

funciar.
 CAPITOLUL IV SUBIECŢII SISTEMULUI CADASTRAL

4.1 Subiecţii cadastrului bunurilor imobile.

În anii 1998-2007, în Republica Moldova a fost implimentat, cu sprijinul Băncii

Mondiale, Primul Proiect de Cadastru. Actuvitatea desfăşurată de Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru, Banca Mondială şi statele donatoare a contribuit la cererea unui sistem de înregistrate a
bunurilor imobiliare. O finanţare în în paralel, sub formă de granturi,pentru susţinerea
Proiectului a fost acordată de donatorii externi,inclusiv Japonia(1996-1997),
Suedia (1998-2009), Norvegia(1998,2007-2008), Elveţia (1997-2002), Programul
USAID(1997-2002). Aduc mulţumiri Băncii Mondiale şi ţărilor donatoare pentru sprijinul
acordat în implimentarea PPC în Moldova. Proiectul şi-a îndeplinit cu succes sarcina propusă
.Sistemul uni de înregistrare creat se consideră cel mai reuşit în regiune atăt din punctul de
vedere al simplitaţii pentru proprietari,cît şi al dirijării eficiente de către Guvern. Sistemul
facilitează planificarea urbană şi rurală şi se răsfrînge asupra altor sfere ,cum este cadastrul
fiscal.
Proiectul a creat baza instituţională a sistemului de înregistrare a drepturilor asupra
bunurilor imobile în zonele urbane şi rurale. La finele anului 1998, au fost create 12 oficii
cadastrale teritoriale cu statut de îtreprinderi de stat la autogestiune şi 28 de filiale ale
acestora,prin reorganizare fostelor birouri de inventariere tehnică,fiind stabilite razele de
activitate ale fiecărui OCT/FC. Prin fuzionarea Biroului Central de Inventariere Tehnică şi
Băncii de Informaţie”Cadastru” a fost creat Oficiul Informaţional Central ”Cadastru”.
Pe parcursul implimentării Proiectului,sistemul organelor cadastrale era constituit din :
I)ARFC/OIPPC-autoritate publică centrală,subordonată Guvernului,abilitată cu funcţia de
a promova politica unică în domeniul cadastrului;
II)OIC-întreprindere la autogestiune abilitată cu funcţii de a dezvolta sistemul
informaţional al cadastrului;
III)OCT-întreprinderi de autogestiune cu funcţii de a crea şi menţine cadastrul bunurilor
imobile.
Cu finalizarea PPC şi a lucrărilor de înregistrare masivă,s-au evidenţiat unele probleme în sistem
şi anume: 1)sistemul organelor cadastrale este fragmentat;
2)piaţa imobiliră nu este dezvoltată iniform în regiuni,din care cauză unele filiale
activează în pierderi;
3)OIC şi OCT sînt agenţi economici de sine stătători,între ele nu există raporturi de
ssubordonare;
4)lipseşte o structură centrală pentru dezvoltarea în continuu a sistemului (în locul
OIPPC). Agenţia ARFC/OIPPC a înaintat propuneri de reorganizare a sistemului organelor
cadastrale şi crearea unei întreprinderi unice specializate în cadastru. În luna aprilie 2006 o astfel
de reorganizare a fost efectuată ,fiind creată Întreprinderea de stat „Cadastru” care are o structură
centrala şi 39 de filiale. Funcţiile fiecării structuri sînt stabilite pri lege.
Sistemul organelor cadastrale se constituie din:
a) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru(ARFC);
b) Întreprinderea de stat „Cadastru”;
c)filialele Intreprinderii de Stat „Cadastru”-oficiile cadastrale teritoriale(OCT);

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova este organul administraţiei

publice centrale, care realizează politica statului în domeniul relatiilor funciare, cadastrului,
geodeziei, cartografiei, geoinformaticii şi este subordonată Guvernului Republicii Moldova.Îi
revine rolul de organizare,coordonare şi control în domeniul cadastral. Agenţia Relaţii Funciare
şi Cadastru organizează şi cantrolează activitatea Întreprinderea de stat „Cadastru” inclusiv a
filialelor acesteia ,a altor organizaţii subordonate,aprobă actele de constituire a acestora,prezintă
Guvernului propuneri privind perfecţionarea legislaţiei ce reglementează lucrările de organizare
a teritoriului,administrarea resurselor funciare şi schimbul de informaţii cadastrale 11. Agenţia
Relaţii Funciare şi Cadastru va exercita funcţia de fondator al ntreprinderii de stat unice
specializate în cadastru şi, în termen de pînă la şase luni: va crea comisia de reorganizare a
organelor cadastrale într-o întreprindere unică, care va întocmi actele şi bilanţurile în
conformitate cu normele în vigoare şi le va înainta Agenţiei spre aprobare; va aproba structura,
statele de funcţii şi statutul întreprinderii nou-formate, unde Oficiul Informaţional Central
"Cadastru" şi oficiile cadastrale teritoriale vor fi incluse ca subdiviziuni ale întreprinderii unice,
care vor exercita atribuţiile prevăzute de Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din
25 februarie 1998.
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu organele responsabile, conform
Programului de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile, va întreprinde măsurile necesare
pentru realizarea prevederilor Programului şi va informa trimestrial Guvernul despre mersul
realizăriilui.
Crearea sistemului oficiilor cadastrale (trimestrul IV, 1998) presupune crearea lor de
către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Oficiile cadastrale teritoriale vor fi înfiinţate prin
reorganizarea birourilor de inventariere tehnică sub formă de întreprinderi de stat şi vor începe
activitatea în trimestrul IV al anului 1998.
Raza de acţiune a oficiului cadastral teritorial va fi determinată de Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru şi va include, de regulă, mai multe raioane. Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru întocmeşte harta de bază a teritoriului unităţii administrative în raza căreia va avea loc
înregistrarea, stabileşte numărul bunurilor imobile şi perioadele în care acestea urmează a fi
înregistrate, publică un aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi înştiinţează
autorităţile administraţiei publice locale despre iniţierea înregistrării primare masive în teritoriul
respectiv, transmite harta de bază a teritoriului şi graficul efectuării înregistrării primare masive
oficiului cadastral teritorial.

11
HOTĂRÎRE Nr. 1030 din 12.10.1998 despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile.
 Întreprinderea de Stat „Cadastru” a fost dictată de necesitatea uni bune administrări a
sistemului de cadastru în întregime şi a fiecîrui oficiu cadastral în particular ,oferirii populaţiei a
unor servicii cadastrale calitative ,indiferent de nivelul dezvoltarii pieţei imobiliare. A fost creată
la data de 01.04.2006 prin fuzionarea oficiilor cadastrale teritoriale, avînd ca fondator Agenţia
Relaţii Funciare şi Cadastru. Întreprinderea de Stat „Cadastru” are drept scop crearea şi ţinerea
cadastrului bunurilor imobile, altor sisteme informaţionale şi registre de domeniu, executarea
lucrărilor cadastrale şi celor de evaluare a bunurilor imobile, administrarea băncii centrale de
date centrale a cadastrului bunurilor imobile.În acelaşi sens ,întreprinderea furnizează informaţia
cadastrală sistematizată autorităţilor administraţiei publice,altor persoane juridice,precum şi
persoanelor fizice,ţine în mod stabilit de Guvern,sistemul informaţional automatizatRegistrul de
stat al unitaţilor administrativ teritoriale şi al strazilor din localităţile de pe teritoriul Republicii
Moldova”. În prezent Întreprinderea de Stat „Cadastru” dispune de o reţea de 39 de filiale
amplasate în majoritatea localităţilor urbane.
Întreprinderea de Stat „Cadastru” are ca obiect general de activitate promovarea,
implementarea şi securizarea, prin diferite metode şi procedee legale, a raporturilor juridice cu
privire la bunurile imobile din Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi de
destinaţia lor. Prin aceasta ÎS „Cadastru” reprezintă un garant din numele statului în ceea ce
priveşte asigurarea drepturilor oricărui cetăţean asupra bunurilor imobile pe care le deţine şi a
drepturilor asupra acestora.
Înregistrarea, conform definiţiei din Legea cadastrului bunurilor imobile, reprezintă
înscrierea în registrul bunurilor imobile a bunului imobil, a dreptului de proprietate şi a altor
drepturi patrimoniale asupra acestuia, precum şi a titularului de drepturi.
Acea perioadă scurtă care s-a scurs de la înfiinţarea Întreprinderii de Stat „Cadastru”-poate fi
numită drept o perioadă a investiţiilor:investiţii în realizarea obiectivelor noi şi investiţii în
întreprindderea nou-creată. În anul 2008 cu suportul Proiectului de Asintenţă Tehnică acordată
Agenţiei Relaţii Funciare şi cadastru,implimentat cu sprijenul financiar al Agenţiei Suedeze
pentru Dezvoltare Internaţională(Sida), a fost elaborat Planul Strategic de Dezvoltare a
Întreprinderii pentru perioada 2008-2012,care stabileşte căile de dezvoltare a Întreprinderii de
Stat „Cadastru” pe un termin mediu şi arată cum atingerea scopurilor-ţintă poate contribui la
atingerea obiectivelor strategice ale guvernului,precum şi impactul pe care îl poate avea asupra
dezvoltării durabile economce şi sociale a ţării.
Cea ce putem constata astăzi în activitatea Întreprinderii de Stat „Cadastru” ca
performanţă considerabilă o constituie crearea şi dezvoltarea unui sistem eficient,bazat pe
principiul de recuperare a costurilor, care garateză accesul la serviciile de înregistrare a bunurilor
imobile şi drepturilor asupra lor ,serviciile cadastrale şi cele de evaluare a proprietăţii imobiliare
tuturor cetăţenilor pe întreg teritoriul ţării.

Filialele Întreprinderii de Stat „Cadastru”-oficiile cadastrale teritoriale(OCT)

Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” situat pe
adresa mun. Chişinău, str. Armenească, 42”B” şi anume: or. Chişinău,sectorul centru.Oficiile
Cadastrale Teritoriale sunt rezultatul reorganizării şi reprofilării fostelor birouri de inventariere
tehnică.Iniţial, Oficiile Cadastrale Teritoriale au fost create ca structuri independente cu statut de
întreprindere de stat(cu drept de persoană juridică etc.).Astfel, în ţară au activat 12 oficii
cadastrale teritoriale,inclusiv 26 filiale . Ulterior ,în urma modificării Legii cadastrul bunurilor
imoibile ,în anul 2006 a avut loc reorganizarea sistemultui instituţional cadastral prin înfiinţarea
Întreprinderea de Stat „Cadastru” şi a oficiilor teritoriale cadastrale cu statut de filiale ale
acesteia(fără drept de persoană juridică ). Filialele Intreprinderii de Stat „Cadastru” efectuiază
înregistratea de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestora în Registrul bunurilor
imobile ,execută lucrari cadastrale şi efectuiază monitoringul bunurilor imobile, întocmesc şi
actualizează planul cadastral şi planul geometric . Întreprinderea de Stat „Cadastru” dispune de o
reţea de 39 de filiale amplasate în majoritatea localităţilor urbane.(OCT Chişinău,OCT Chişinău
1,OCT Bălţi,OCT Comrat , OCTAnenii Noi, OCTBasarabeasca, OCT Briceni, OCT Cahul,
OCT Cantemir, OCT Călăraţi, OCT Căuţeni, OCT Cimişlia, OCT Criuleni, OCT Donduşeni,
OCT Drochia , OCT Dubăsari, OCT Edineţ, OCT Făţeşti,OCT Floreni, OCT Glodeni, OCT
Hînceşti , OCT Ialoveni, OCT Leova, OCT Nisporeni, OCT Ocniţa, OCT Orhei, OCT Rezina,
OCT Rîşcani, OCT Săngereni, OCT Soroca, OCT Srăşăni, OCT Şoldăneşti, OCT Ştefan Vodă,
OCT Taraclia, OCT Teleneşti, OCT Ungheni, OCT Vulcăneşti, OCT Cearîr-Lunga,OCT
Căinari).

3.2 Organele sistemului cadastral funciar.

Codul funciar recunoaşte, în calitate de deţinători de terenuri, inclusiv cu drept de

proprietate, doar cetăţenii RM şi investitorii străini, dar nu menţionează nici statul RM şi nici
UAT în calitatea lor de proprietari de terenuri proprietate de stat, şi, respectiv, de terenuri
proprietate a UAT. În cazul unei interpretări stricte a prevederilor art.4 din Codul funciar, nici
statul RM, dar nici UAT ale RM (satele, comunele, oraşele), nu pot fi recunoscute în calitate de
proprietari de terenuri. Considerăm că Codul funciar trebuie să stabilească fără echivoc că în
calitate de proprietari de terenuri sunt şi UAT (satul, comuna, oraşele etc.), dar şi statul
Republica Moldova12.

Prin deţinători de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de

beneficiere funciară.
Deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate privată pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova şi
investitorii străini, în conformitate cu legislaţia.
Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.
Nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot
atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.

12
Codul funciar al RM, adoptat prin Legea nr.828 din 25.12.1991 // Republicat în M.O.Nr.107 din
04.09.2001.
 Subiecţi ai relaţiilor funciare sînt statul, unităţile administrativ-teritoriale, persoanele fizice
şi juridice.

COMPETENŢA PARLAMENTULUI, AGUVERNULUI, A AUTORITĂŢILOR

ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR FUNCIARE
Articolul 3. Competenţa Parlamentului
De competenţa Parlamentului ţine:
a) adoptarea cadrului legislativ din domeniul funciar şi controlul asupra implementării
acestuia;
b) stabilirea, aprobarea şi modificarea suprafeţelor terenurilor cu regim juridic special;
c) stabilirea aprobarea şi modificarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale;
d) stabilirea tarifelor pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi stabilirea cotelor
maxime ale impozitului bunurilor imobiliare;
e) aprobarea listei persoanelor juridice ale căror terenuri agricole rămîn în proprietatea
publică a statului şi adoptarea actului de redistribuire şi de înstrăinare a acestora;
f) aprobarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a suprafeţelor cu regim juridic
special în baza documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului.
g) declararea utilităţii publice pentru lucrările de interes naţional în cazul exproprierii
terenurilor proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, în
modul stabilit de Legea nr. 488 din 08.07.1999 exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
h) soluţionarea altor chestiuni ce ţin de competenţa Parlamentului.

Articolul 4. Competenţa Guvernului

De competenţa Guvernului ţine:
a) elaborarea şi promovarea politicilor unice de stat în domeniul utilizării fondului funciar,
ameliorării şi conservării solurilor Republicii Moldova;
b) aprobarea planului de acţiuni anual privind consolidare/reparcelarea terenurilor
agricole;
c) aprobarea indicilor generali ai cadastrului funciar anual al Republicii Moldova;
d) organizarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare;
e) transmiterea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a
unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor destinate agriculturii;
f) exproprierea terenurilor proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale pentru cauză de utilitate publică de interes comun al mai multor raioane
şi/sau municipii în modul stabilit de Legea nr. 488 din 08.07.1999 exproprierii pentru cauză de
utilitate publică;
g) stabilirea şi schimbarea categoriei de destinaţii a terenurilor proprietate publică a
statului, precum şi a terenurilor agricole de calitate superioară cu nota de bonitate mai mare de
60 puncte.
 h) soluţionarea altor chestiuni din domeniile reglementării relaţiilor funciare, în modul
stabilit de legislaţie indiferent de proprietate.
i) aprobarea terenurilor aferente obiectelor proprietate publică a statului din domeniul
public şi privat;
j) elaborarea metodologiei de evaluare a terenurilor.

Articolul 5. Competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale

De competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale ţine:
a) administrarea, în numele Guvernului, a terenurilor proprietate publică a statului;
b) elaborarea programelor de utilizare raţională a terenurilor proprietate publică a statului
aflate în administrare;
c) transmiterea terenurilor proprietate publică a statului în administrarea întreprinderilor
faţă de care exercită împuternicirile de fondator precum şi instituţiilor publice din subordine, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) exercitarea controlului privind folosirea terenurilor proprietate publică a statului în
limita competenţelor funcţionale;
e) elaborarea propunerilor de înstrăinare a terenurilor proprietate publică a statului din
domeniul privat.

Articolul 6. Competenţa consiliilor raionale, municipale,

şi unităţii teritoriale autonome Găgăuzia
De competenţa consiliilor raionale, municipale, a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia
ţine:
a) exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare în vigoare în domeniul
folosirii şi protecţiei terenurilor (solurilor);
b) aprobarea cadastrului agricol raional, municipal, al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia;
c) exproprierea terenurilor proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale pentru cauză de utilitate publică de interes raional, municipal şi a
unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în modul stabilit de Legea nr. 488 din 08.07.1999
exproprierii pentru cauză de utilitate publică;
d) aprobarea intravilanului localităţilor din componenţa raionului, municipiului, unităţii
teritorial-autonome Găgăuzia, în baza planurilor urbanistice generale de dezvoltare a
localităţilor aprobate de consiliile locale;
e) aprobarea terenurilor aferente obiectelor proprietate publică a municipiului, raionului,
UTA Găgăuzia;
f) elaborarea propunerilor privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale;
g) schimbarea destinaţiei terenului agricol cu gradul de fertilitate naturală mai mic de 40, în
cazul trecerii acestora în fondul silvic, şi pînă la 60 de grade şi suprafaţa de pînă la 5 hectare în
alte cazuri;
 h) exercitarea altor împuterniciri ce ţin de utilizarea fondului funciar, reglementarea
relaţiilor funciare şi cadastrului agricol, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 7. Competenţa consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti

De competenţa consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti ţine:
a) aprobarea concepţiei şi programelor sociale de construcţie a locuinţelor pe terenurile
proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale;
b) aprobarea terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale ce ţin de
domeniu public şi cel privat;
c) determinarea limitelor zonelor funcţionale în cadrul terenurilor proprietate publică a
unităţii administrativ-teritoriale destinate construcţiilor, zonelor verzi etc;
d) elaborarea propunerilor privind stabilirea sau modificarea limitelor intravilanului, în
baza planurilor urbanistice generale de dezvoltare a localităţilor aprobate de consiliile locale;
e) elaborarea propunerilor de modificare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale în
baza documentaţiei de urbanism aprobate;
f) adoptarea deciziilor privind conservarea terenurilor agricole;
g) aprobarea cadastrului agricol sătesc (comunal), orăşenesc;
h) exproprierea terenurilor proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale pentru cauză de utilitate publică de interes local în modul stabilit de
Legea nr. 488 din 08.07.1999 exproprierii pentru cauză de utilitate publică;
i) transmiterea, la propunerea Guvernului, a terenurilor din proprietatea publică a unităţii
administrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului, prin hotărîrea consiliului local
respectiv;
j) adoptarea deciziilor cu privire la trecerea gratuită sau contra plată, stabilită conform
programelor sociale de construcţie a locuinţelor, aprobate de consiliile locale, în proprietatea
cetăţenilor a terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, destinate pentru
construcţia caselor de locuit ce nu constituie blocuri, a anexelor gospodăreşti, în corespundere
cu Legea 121 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi cu Legea
nr.1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului;
k) adoptarea deciziilor privind trecerea în conformitate cu cerinţele normativelor în
construcţii, iar dacă aceasta nu este posibil, potrivit suprafeţei reale a terenului aferent
construcţiilor) terenurilor aferente caselor de locuit cu două sau mai multe apartamente
privatizate care nu constituie blocuri în proprietatea comună a proprietarilor de apartamente,
proporţional suprafeţei privatizate de fiecare, în corespundere cu Legea nr.913 din 30.03.2000
condominiului în fondul locativ;
l) adoptarea deciziilor privind transmiterea potrivit cerinţelor normativelor în construcţii a
terenului aferent blocurilor locative în folosinţă sau în proprietate comună în condominiu, în
corespundere cu Legea nr.913 din 30.03.2000 condominiului în fondul locativ;
m) atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, fără
modificarea categoriei lor de destinaţie, în condiţiile Legii nr.1308 din 25.07.1997 privind preţul
normativ şi modul de vânzare-cumpărare sau în folosinţă, arendă, locaţiune, superficie,
concesiune, în modul stabilit de lege;
n) elaborarea propunerilor privind modificarea categoriei de destinaţie a terenului agricol
cu gradul de fertilitate naturală mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, şi pînă la
60 de grade şi suprafaţa de pînă la 5 hectare în alte cazuri;
o) elaborarea propunerilor de modificare a hotarelor terenurilor proprietate publică a
unităţii administrativ-teritoriale;
p) asigurarea perceperii impozitului funciar;
q) calcularea compensaţiilor prevăzute de excluderea terenurilor din circuitul agricol
pentru terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
r) alte atribuţii prevăzute de lege.

Articolul 8. Competenţa primarului

De competenţa primarului ţine:
a) coordonarea procesului de organizare şi amenajare (consolidare/reparcelare) a
terenurilor cu destinaţie agricolă;
b) coordonarea proiectelor de reparcelare benevolă (organizare a teritoriului) a terenurilor
agricole din cadrul comunei (satului) în baza deciziei Consiliului local;
c) exercitarea controlului privind respectarea legislaţiei funciare în domeniul folosirii
terenurilor şi conservării solului;
d) întocmirea şi eliberarea titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren la
transmiterea gratuită a terenurilor proprietate publică în proprietate privată în conformitate cu
decizia consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti şi municipale;
e) ţinerea cadastrului agricol în hotarele administrative ale satului (comunei), oraşului,
municipiului;
f) încheie în numele unităţii administrativ-teritoriale contractele prevăzute de lege privind
înstrăinarea sau gestionarea resurselor funciare în temeiul deciziei consiliului respectiv;
g) exercitarea altor împuterniciri, conform legislaţiei13.

3.4 Deosebiri şi asemanari ale cadastrului bunurilor imobile şi cadastrului

funciar.

13
LEGE Nr. 1247 din 22.12.1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare,
cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar.
 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. Acte normative
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”, 1994, nr.1.
2. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998. În: „Monitorul Oficial
al Republicii Moldova”, 1998, nr. 44-46.
3. Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06. 2002. În:
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova” , 2002, nr. 82-86.
4. Codul civil din 26.12.1964 [abrogat]. În: „Veştile Sovietului Suprem al RSS
Moldoveneşti”, 1964, nr. 36.
5. Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile. În:
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.
6. Codul funciar, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 [republicat]. În:
„Monitorul
a. Oficial al Republicii Moldova”, 2001, nr. 107
7. Legea nr. 123-XV din 18.03.2003 privind administraţia publică locală. În: „Monitorul
Oficial al Republicii Moldova”, 2003, nr. 49.
8. Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 887 din 21.06.1996. În: „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova”, 1997, nr. 4-5.
9. Codul subsolului, aprobat prin Legea nr.1511-XII din 15.06.1993. În: „Monitor”, 1993,
nr.11.
10. Codul apelor, aprobat prin Legea nr.1532-XII din 22.06.1993. În: „Monitor”, 1993,
nr.10.
11. Hotărârea Guvernului nr. 414 din 02.05.2000 privind aprobarea Regulamentului
Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat. În:
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2000, nr.54-56.
12. Hotărârea Guvernului nr. 466 din 21.04.1998 cu privire la aprobarea Cadastrului funciar
general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998. În: „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova”, 1998, nr. 62-65.
 II. Acte ale Agenţiei Resurse Funciar şi Cadastru
13. . Instrucţiunea cu privire la ordinea formării şi evidenţei numerelor cadastrale ale
bunurilor imobile, aprobată prin Ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr. 190 din
29.12.1998.
14. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 35-38 [republicată].
15. Instrucţiunea cu privire la modul de elaborare şi actualizare a planurilor cadastrale şi
16. geometrice aprobată prin ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, nr. 107 la
27.05.2003. În: şorodoc@cni.md.
17. Instrucţiunea cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor,
aprobatăde Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru la 22 iunie 2005 prin ordinul nr. 112,
înregistrat la Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova cu nr. 423 din 17 octombrie 2005.
În: şorodoc@cni.md .
18. Scrisoarea instructivă din 25 decembrie 1998 nr. 01-345 privind lista documentelor ce
19. confirmă drepturile asupra bunurilor imobile aprobată de Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru. În: şorodoc@cni.md.

III. Literatura doctrinară

20. Adam, Ioan. Regimul juridic al dobândirii şi înstrăinărilor imobilelor – terenuri şi
construcţii. Bucureşti: Europa Nova. - 1996. - 298 p.
21. Adam, Ioan. Teoria generală a drepturilor reale. Bucureşti: Europa Nova. -1998 - 478
p.Baieş, Sergiu şi Roşca, Nicolae. Drept civil. Drepturile reale principale. Chişinău,
2005, 301 p
22. Baieş, Sergiu şi Roşca, Nicolae. Principiile fundamentale ale dreptului de proprietate.
Chişinău, ARC, 2000, 346 p.
23. Baieş Sergiu şi Roşca Nicolae. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana
juridică. Chişinău, 2004, 461 p.
24. Bloşenco, Andrei. Drept civil. Partea specială. Note de curs. Chişinău, Cartdidact,
2003, 280 p
25. Brădianu, Salvator. În legătură cu dobîndirea drepturilor reale imobiliare prin
uzucapiune, în regimul de carte funciară. În: „Revista română de Drept” nr. 5, 1977, p.
32.

26. Climov, Alla. Formarea bunurilor – un nou aspect al exercitării dreptului de proprietate
În:Revista Naţională de Drept, Chişinău, 2000, nr. 1, p. 44-45;
27. Climov,Alla şi Teacă Ilie. Dreptul imobiliar.Suport de curs,Chişinău 2011,12 p.
28. Domeniul public şi domeniul privat al proprietăţii: probleme şi reglementări juridice. În:
Revista Naţională de Drept, Chişinău, 2000, nr. 2, p. 18-19;
29. Гримм, Д. Д. Переход торговых и промышленных предприятий // Вестник
гражданскогоправа. – 1915. - №; 7. – c. 44
30. Gribanov, A. G. Predpriâtie: problemy, doctrinî i zakonodatelistvo. // Hoziaistvo i pravo,
2000, nr. 7, s. 15.
31. Hamangiu, Constantin; Rosetti-Bălănescu, I. şi Băicoianu, Alexandru. Tratat de drept
civil român. Volumul I. Bucureşti, ALL BECK,1995,1998, 2002, 635 p.
32. Hamangiu, Constantin; Rosetti-Bălănescu I. şi Băicoianu, Alexandru. Tratat de drept civil
român. Volumul II. Bucureşti, ALL BECK, 1998, 2002, 796 p.
33. Hamangiu Constantin; Rosetti-Bălănescu I. şi Băicoianu Alexandru. Tratat de drept civil
român. Volumul III. Bucureşti, ALL BECK, 1998, 700 p.
34. Hamangiu, Constantin şi Georgian, Nicolae. Cod civil adnotat cu doctrina franceză
română şi jurisprudenţa completă de la 1868-1927. Volumul II. Bucureşti, ALL BECK,
2002, 635 p
ANEXE