Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului

“Regele Mihai I al Romaniei” din Timisoara

Facultatea de Horticultura si Silvicultura

Sectia Horticultura
Anul I

Ingraseminte mixte si
complexe

Student :
Moldvai Zoltan

Timisoara
2019
 Ingrasaminte mixte si complexe

In afara de ingrasamintele chimice care contin un singur element fertilizant

de baza, pentru asigurarea unui raport armonic in nutritia minerala, in ultimul timp
se produc ingrasaminte cu doua sau trei macroelemente, in diferite proportii. Ele
sunt reprezentate printr-o sare, in care, atat functia acida cat si cea bazica contine
cate un element fertilizant cum ar fi de exemplu azotatul de potasiu KNO3.
Ingrasamintele complexe rezulta din amestecul a doua sau mai multe
ingrasaminte simple, intre acestea avand loc reactii chimice ce dau nastere la
compusi noi.
Ingrasamintele mixte reprezinta amestecuri mecanice de ingrasaminte in
care nu se formeaza compusi noi, desi pot avea loc unele reactii chimice, care
influenteaza insusirile fizice ale noului ingrasamant.
In general, ingrasamintele complexe si mixte sunt granulate, deci cu insusiri
fizice superioare fata de ingrasamintele simple, mai putin higroscopice, au
neutralizata aciditatea fiziologica si nu lasa reziduuri in sol. Ele se imprastie si se
incorporeaza uniform.
Fiind mai concentrate in elemente nutritive, se reduce mult greutatea produ-
sului brut, facandu-se economie la depozitarea, transportul si aplicarea lor.
Coeficientul de utilizare al elementelor nutritive de exemplu al fosforului
este mai mare la ingrasamintele complexe decat atunci cand se aplica separat
deoarece efectul este sinergic.
Ca neajunsuri ale acestor ingrasaminte, se pot enumera urmatoarele: raportul
fix intre elemente face ca ele sa corespunda numai anumitor conditii de sol, cerinte
ale plantelor cultivate si faze de vegetatie; majoritatea ingrasamintelor complexe si
mixte sunt lipsite de unele elemente necesare nutritiei plantelor: Mg, S, Ca si
microelemente, fapt ce poate duce la aparitia unor carente.
De aceea, exista posibilitatea echilibrarii raportului N:P:K, prin adaugarea de
ingrasaminte simple si prin aplicarea suplimentara de azot in perioada optima.
 In etapa actuala, tendinta este de a se utiliza fosforul si potasiul sub forma
complexa si mixta, iar azotul numai in proportie de aproximativ 50%, cealalta
jumatate urmand sa se aplice in perioada de vegetatie.
Ingrasamintele complexe pot fi binare, ternare, ingrasaminte complexe cu
microelemente, complexe din deseuri (anorganice si organice), organo-minerale
(naturale si artificiale), complexe lichide (binare, ternare si ternare cu
microelemente) si complexe cu substante fitofarmaceutice.

1. Ingrasamintele mixte

Substantele mai frecvent folosite pentru producerea ingrasamintelor mixte

sunt:
- ingrasaminte cu azot: amoniac anhidru, amoniacatii, solutii de azotat de
amoniu, solutii de uree, azotat de amoniu, uree, sulfat de amoniu;
- ingrasaminte cu fosfor: superfosfat simplu, superfosfat concentrat, fosfat de
amoniu, fosfati bruti macinati;
- ingrasaminte cu potasiu: kainitul, saruri potasice, clorura de potasiu, sulfatul
de potasiu s. a.
De cele mai multe ori se recurge la folosirea unor agenti de conditionare,
pentru imbunatatirea insusirilor fizice: dolomitul, serpentinul, diatomeele (creta
praf), reducandu-se si aciditatea in exces. Cantitatea acestor ingrediente este de 10-
15 kg / tona de produs.
Folosirea dolomitului in locul carbonatului de calciu reduce pierderea de
amoniac, evita retrogradarea fosforului si aduce magneziul in sol.
3NH4H2PO4 + CaCO3·MgCO3 ↔ CaHPO4 + MgNH4PO4 + (NH4)2 HPO4 + H2O
+2 CO2
Amestecarea se face in fiecare ferma agricola, constand in amestecarea
mecanica pana la omogenizarea lor cu amestecatoare cu tambur rotativ, turnuri de
amestecare sau transportoare cu snec. Uneori ingrasamintele solide sunt amestecate
cu ingrasaminte lichide - solutia de azotat de amoniu se poate mixta impreuna cu
sulfatul de amoniu superfosfat si clorura de potasiu la care se adauga dolomitul;
amestecul se granuleaza si se usuca.
Ingrasamintele mixte de obicei se granuleaza, pentru ca, granula obtinuta
contine cele doua sau trei macroelemente, prezinta o suprafata specifica mai mica,
micsorandu-se astfel fixarea in sol, se evita separarea componentelor si se aplica
mai uniform. Granularea presupune amestecarea componentilor, adaugarea
agentilor (8% poliacrilamida, etc.); se cerne, se umezeste, se granuleaza, usuca si
se depoziteaza.
La amestecarea ingrasamintelor se tine seama de concentratia in elemente
nutritive a fiecarui sortiment, de raportul elementelor nutritive si de
compatibilitatea de amestec prin care proprietatile initiale ale componentilor nu se
inrautatesc si nu au loc pierderi de elemente (exemplu, de azot) sau insolubilizari.
Se pot utiliza la prepararea ingrasamintelor mixte si ingrasaminte complexe,
de exemplu fosfatul monoamoniacal, stabil si nehigroscopic care este compatibil
cu sulfatul de amoniu, sulfatul de potasiu, fosfatul mono si dicalcic. In cazul in
care se amesteca cu uree, azotatul de potasiu si azotatul de amoniu se obtine un
produs slab higroscopic. La amestec cu azotatul se calciu produsul este insa foarte
higroscopic.
In afara fosfatului monoamoniacal, fosfatul diamoniacal se poate folosi in
amestec cu clorura de potasiu, superfosfat simplu sau concentrat, sulfat de amoniu.
Fosfatul diamoniacal in amestec cu clorura de potasiu si azotatul de amoniu
sau ureea, are tendinta de aglomerare.
Nu se pot amesteca : azotatul de amoniu cu : superfosfat, precipitat, zgura lui
Thomas, termofosfat, var, dolomita, cianamida de calciu si cu ingrasaminte care
contin CaO, deoarece formeaza saruri care elibereaza amoniac.
Ingrasamintele care contin calciu, ca si amendamente cu calciu CaCO3, CaO,
Ca(OH)2 nu se pot amesteca cu ingrasamintele ca contin azot amoniacal deoarece
se produc pierderi de azot sub forma de amoniac.
In cazul practicarii amestecului de azotat de amoniu si superfosfat, aciditatea
libera duce la formarea acidului azotic si la desfacerea lui in oxid de azot si datorita
faptului ca amestecul devine umed, apoi se intareste daca se formeaza gips, este
greu de imprastiat datorita formarii unor compusi higroscopici ( Ca(NO3)2 · n
H2O).
 Pierderi de azot se constata si la amestecul ingrasamintelor cu azot
amoniacal cu faina de fosforite, de oase si creta.
Unele ingrasaminte cu azot amoniacal, amestecate cu superfosfat se intaresc,
urmare a formarii gipsului:
Ca(H2PO4)2 · H2O + (NH4)2 SO4 → 2 NH4H2PO4 + CaSO4 H2O
Superfosfatul nu se poate amesteca cu ingrasamintele sau amendamentele care
contin CaO sau CaCO3 , deoarece are loc retrogradarea fosforului:
2 CaHPO4 · 2 H2O + CaCO3 ↔ Ca(PO4)2 + 3 H2O + CO2

Ingrasamintele cu azot nitric nu se amesteca cu produse ce contin fier (zgura

lui Thomas s. a. ), deoarece au loc reactii de reducere cu pierdere a azotului sub
forma de NH3.
Azotatul de calciu nu se poate amesteca cu saruri potasice cu clor, pentru ca
se formeaza clorura de calciu care este higroscopica:
Ca(NO3)2 + 2 KCl ↔ 2 KNO3 + CaCl2
Azotatul de potasiu, azotatul de sodiu, ureea, nu se pot amesteca cu
superfosfat, deoarece se formeaza compusi higroscopici (azotat de calciu si fosfati
amoniacali).
Ureea nu se amesteca cu fosfat primar si secundar de calciu, deoarece se
produc pierderi sub forma de CO2 si NH3 si o umezire a amestecului.
Sarurile potasice nu se amesteca cu azotatul de calciu, termofosfati, zgura lui
Thomas pentru ca rezulta produsi ce se aglomereaza si se intaresc.
Se pot amesteca inainte de raspandire: clorura de potasiu si sarurile potasice,
cu faina de fosfati, precipitat, zgura lui Thomas, sulfatul de amoniu, azotatul de
amoniu.
Se pot amesteca pentru obtinerea de ingrasaminte NP sau NPK:
- azotat de amoniu, azotat de sodiu, sulfat de amoniu, sulfonitratul de amoniu.
- precipitatul, faina de oase, faina de fosforite, amofos.
- clorura de potasiu, saruri potasice, sulfat de potasiu, silvinit.
- superfosfatul granulat cu sarurile potasice.
Daca in prealabil superfosfatul se neutralizeaza cu substante bazice - faina
de oase, dolomit, serpentin, var stins si cenusa, in cantitate de 5%, sau carbonat de
calciu, tuf calcaros, in cantitate de 10%, se poate amesteca cu ingrasamintele cu
azot amoniacal - azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu, deoarece se inlatura cauza
care provoaca pierderi de azot.
Un exemplu de ingrasaminte mixte binare il reprezinta ingrasamintele
fosfatopotasice rezultate din amestecul fosfatilor naturali fin macinati cu KCl, in
formularile : 0:20:20; 0:19:19; 0:24:11, etc.
Superkali este un amestec de superfosfat cu KCl cu formulele: 0:24:20;
0:14:28; 0:18:32; 0:20:20; 0:25:25 s. a.
Zgurele potasice se obtin din faina lui Thomas, cu KCl, sau K2SO4 in diferite
rapoarte; ele contin si microelemente.
Ingrasamintele mixte ternare din cauza reactiilor care au loc intre
componente, intra la ingrasamintele complexe.

2. Ingrasamintele complexe

Ca materii prime, la fabricarea ingrasamintelor complexe sunt utilizati

fosfatii naturali, atacati cu acizi minerali H2SO4, HNO3 , H3PO4 , amoniacul, ureea,
clorura de potasiu, sulfatul de potasiu. In amestec, au loc reactii chimice complexe
(solubilizare, neutralizare, dublu schimb) rezultand: KNO3 , NH4NO3 , NH4Cl ,
KCl , (NH4)2SO4 , (NH4)2HPO4 , K2HPO4 , Ca(H2PO4)2 , CaHPO4 s.a.
In principiu, tehnologic se procedeaza la solubilizarea fosfatilor naturali
(apatite, fosforite), cu H2SO4 sau H2SO4, in amestec cu HNO3 sau H3PO4, iar
excesul de acizi se neutralizeaza cu NH3. Se adauga NH4H2PO3 sau CO(NH2)2. Se
obtin astfel produse binare. Daca se adauga si saruri potasice se obtin complexe
ternare.
 1.Ingrasaminte complexe binare

Tip NP( cu azot si fosfor)

a).Fosfati amoniacali (azotul sub forma amoniacala - amofos)
Superfosfat amonizat. Se obtine prin neutralizarea cu amoniac a excesului de acizi
rezultati la atacarea fosfatilor naturali, la fabricarea superfosfatului simplu sau
concentrat. Amoniacul reactioneaza cu acidul fosforic si cu Ca(H2PO4)2 din
superfosfat:
H3PO4 + NH3 ↔ NH4H2PO4
Ca(H2PO4)2 + NH3 + 2 H2O ↔ NH4H2PO4 + CaHPO4 · 2 H2O

NH4H2PO4 + NH3 ↔ (NH4)2 HPO4

La un exces de amoniac, se formeaza fosfat tertiar de calciu Ca3(PO4)2 din
fosfat primar. De aceea, un superfosfat simplu amonizat nu va contine mai mult de
2-4% N si 14-20% P2O5.
Fosfat amoniacal. Rezulta din amestecarea superfosfatului cu sulfat de
amoniu:
Ca(H2PO4)2 + (NH4)2SO4 + 2 H2O ↔ 2 NH4H2PO4 + CaSO4 · H2O
Gipsul format necesita macinarea amestecului. Contine 8-10% N si 9-12% P2O5.

Fosfat monoamoniacal (amofos, ortofosfat primar sau fosfat

monoamoniacal) - NH4H2PO4 - se obtine prin neutralizarea cu amoniac a unei
functii acide a acidului ortofosforic:
H3PO4 + NH3 ↔ NH4H2PO4 + Q cal.
Contine 12,2% N si 61,7% P2O5 (raport 1: 5); sarea este foarte stabila, fiziologic
slab acida, slab higroscopica. Nu se aglomereaza. Se produce sub forma de granule
de 2-3 mm in diametru (Goian, 2000).
Fosfat diamoniacal - (NH4)2HPO4 - ortofosfat secundar de amoniu sau
diamofos, cu 21,2% N si 53,8% P2O5. Se fabrica un diamofos cu formula 16:48:0
obtinut prin amestecarea unui amofos cu un diamofos. In atmosfera umeda, are loc
descompunerea lui, (elibereaza amoniac), iar la umiditate relativa a aerului de peste
90% se transforma in pasta.
Ingrasamintele complexe de tipul 16:48:0 se incorporeaza in sol odata cu
aratura. Datorita solubilitatii lui ridicate (57,5 parti la 100 parti de apa) se poate
aplica in sol si, cu lucrarile de pregatire a patului germinativ, sau in conditii de
irigatie, chiar in timpul perioadei de vegetatie.
Ingrasamintele complexe la care raportul N / P este in favoarea fosforului
(16:48:0; 13:47:0 s. a.), se aplica toamna, la fertilizarea de baza.
In unele tari se fabrica tipurile 18:46:0; 18:50:0 s. a. granulate.
b).Fosfati de amoniu imbogatiti cu azot sau nitrofosfati de amoniu
(Nitramonfosfati). Rezulta tot din H3PO4 cu NH3, la care se adauga ulterior si
NH4NO3, sau CO(NH2)2.
In tara noastra se produce ingrasamantul complex 23:23:0 din 45%
NH4H2PO4 si 50% NH4NO3, sau CO(NH2)2 . Este granulat, usor solubil in apa.
Fosfatul de Leuna. Se obtine prin amestecul dintre (NH4)2HPO4 cu
(NH4)2SO4 . Are compozitia 20:20:0. Exista si alte raporturi 27:27:0 s. a.
Mai fac parte din aceasta grupa metafosfatul de amoniu, cu 17% N si 73%
P2O5 , polifosfatii de amoniu, cu continut apropiat de cel precedent, fosfatul de
uree rezultat din neutralizarea acidului fosforic cu uree, cu 17,7% N si 43,8% P2O5
si sulfofosfatul de amoniu rezultat din neutralizarea H2SO4 + H3PO4 cu NH3, sau
amestecul NH4H2PO4 cu (NH4)2SO4, fara azot nitric, cu 16% N si 20% P2O5. (tipul
16:20:0), total solubil in apa.
 Tip NK (cu azot si potasiu)

Azotatul de potasiu KNO3 (13,5:0:45) Este o sare alba, cristalizata,

nehigroscopica. Are reactie fiziologica alcalina asupra solului, care dispare pe
masura consumului elementelor nutritive de catre plante. Este recomandat pentru
culturi sensibile la clor ca tutunul, citricele si mai ales la culturi care raspund la
aplicarea tarzie de azot si potasiu. Este indicat pentru legume, flori si pomi
fructiferi.

Tip PK (cu fosfor si potasiu)

Metafosfatul de potasiu [KPO3]n (0:55:37) este greu solubil in apa dar

hidrolizabil in sol, atat fosforul cat si potasiul devenind accesibile plantelor.

2. Ingrasamintele complexe ternare

Amestecul de ingrasaminte pentru realizarea ingrasamintelor complexe se

compune din fosfat monoamoniacal si diamoniacal, azotat de amoniu sau uree si
clorura de potasiu in diferite proportii. In urma reactiilor de dublu schimb se vor
forma si alte combinatii - K2HPO4, KNO3, NH4Cl s. a.
Principalele ingrasaminte cu trei elemente fabricate in tara noastra sunt
urmatoarele: 13:27:13; 16:3:16,3:16,3; 22,2:11,1:11,1 si 22:22:14,5, majoritatea
solubile in apa si usor asimilabile de catre plante. Ele se aplica sub forma de
fertilizare de baza, urmand ca dozele suplimentare de ingrasaminte, in timpul
vegetatiei, sa se aplice sub forma ingrasamintelor simple.
a) Ingrasaminte complexe ternare de tip Nitrofoska
Nitrofoska este denumirea generica data unor ingrasaminte care au la baza
ureea sau azotatul de amoniu, fosfatul de amoniu, acidul fosforic, clorura de
potasiu sau sulfatul de potasiu. Fosforul se gaseste solubil in citrat (CaHPO4), sau
in apa (NH4H2PO4).
Azotul se afla sub forma nitrica KNO3, amoniacala NH4H2PO4 si nitroamoniacala
NH4NO3.
In tara noastra se produc urmatoarele tipuri de nitrofoska:
- nitrofoska cu P2O5 usor levigabil de tipul 22:11:11 sau 16:16:16 sub forma
granulata de 1-4 mm in diametru, cenusiu, neaglomerabil.
- nitrofoska cu P2O5 greu levigabil de tipul 10:25:10; 10:21:10 si 10:18:10, stabile,
neaglomerabile, indicate pe soluri acide.
b) Ingrasaminte complexe ternare de tip Amofoska este numele generic al
ingrasamintelor cu trei elemente obtinute din combinarea fosfatului de amoniu,
sulfatului de amoniu si sulfatului de potasiu. Se produce sortimentul: 10:25:10;
10:21:10; 10:18:10 si 13:26:13, utilizabil la toate plantele si pe toate solurile.
3.Ingrasaminte complexe lichide
Spre deosebire de ingrasamintele complexe solide, cele lichide prezinta
urmatoarele avantaje:
- se pot realiza cu usurinta raporturile dorite intre diverse specii de ioni nutritivi,
conform cerintelor plantei si solului;
- pot fi aplicate in sol odata cu apa de irigatie;
- costul lor este mai redus decat al celor solide;
- concomitent cu aplicarea lor pot fi realizate tratamente cu erbicide sau
insecticide.
Principalele lor dezavantaje sunt: necesita echipamente speciale pentru distributia
in teren si sunt corozive.
Ingrasamintele complexe lichide se pot prezenta sub forma de solutii si sub forma
de suspensii.
a). Ingrasaminte complexe lichide pentru sol
Ingrasamintele sub forma de solutie contin elementele nutritive sub forme usor
accesibile plantelor, dar continutul in elemente nutritive este scazut, rareori
depasind 30%. Aceste ingrasaminte pot fi aplicate direct pe sol sau cu apa de
irigatie. Se produc urmatoarele tipuri: 8:24:0, 10:34:0, 11:34:0 (Lixandru, 1990).
Polifosfatii de amoniu lichizi sunt ingrasaminte complexe cu azot si fosfor,
continutul in azot fiind de 10 -15%, iar cel de fosfor de 35 – 62% P2O5. Avantajul
acestor ingrasaminte este ca pot fi utilizate la fabricarea ingrasamintelor lichide in
care microelementele Fe, Zn nu precipita ca in cazul utilizarii superfosfatului sau
acidului ortofosforic, ci sunt mentinute in solutie chiar la concentratii mari datorita
legarii lor intre doua molecule de polifosfat de amoniu.
Ingrasamintele sub forma de suspensii sunt mai concentrate decat cele sub forma
de solutie. Contin argile coloidale care nu permit precipitarea componentelor,
mentinandu-le in suspensie. Inainte de aplicarea la sol sau cu apa de irigatie,
acestea se dilueaza cu apa, obtinandu-se solutii limpezi.
b). Ingrasaminte complexe foliare
Sunt de doua feluri de tip F (foliare) si de tip C (cristaline).
Ingrasamintele de tip F sunt solutii limpezi de culoare verde sau bruna, cu pH
neutru sau slab acid, contin N, P, K, S si microelemente: B, Cu, Fe, Mo, Zn. Se
fabrica urmatoarele sortimente: F411, F231, F141, F011, codul numeric aratand raportul
N:P2O5:K2O. Se folosesc in special la culturi in sere si solarii, dar si la pomi si
arbusti fructiferi, la vita de vie, ca si la culturi de camp intensive.
Ingrasamintele de tip C sunt solutii clare, incolore, in general cu pH neutru, slab
acid sau slab alcalin, contin N, P si K, unele si Mg. Nu contin microelemente. In
Romania se fabrica sortimentele: C011, C141, C313, C411.

4. Ingrasamintele complexe organo-minerale

Fertilizantii complecsi organo-minerali sunt de origine naturala.
Cenusa este un ingrasamant fosfo – potasico – calcic.
Guano are un grad ridicat de mineralizare; el provine prin acumularea indelungata
a dejectiilor pasarilor, a liliecilor, in amestec cu corpurile lor moarte, cu nisip si
pietris in zonele desertice. Se gaseste in mod natural in cantitati mari in insulele
Oceanului Pacific ale statului Peru, in depozite cu grosimi de la cativa cm la 60-70
m. Se mai gasesc depozite de guano in Argentina, insulele din Marea Caraibilor,
India s. a.
Compozitia chimica este variabila, in functie de depozit si de conditiile de formare;
in medie contine 15% azot total, 10% acid fosforic total, 9% oxid de calciu, 3%
oxid de potasiu si peste 50% materie organica.
In unele pesteri din tara noastra ( Cioclovina, Meresti, Ampoita, Panicova -
Plavisevita, Cheile Garlitei s .a. ) se formeaza un guano de lilieci cu un continut de
2- 13% N, 1-4% P2O5 si 2-3% K2O.