Universitatea Babeş-Bolyai – Cluj Napoca

Facultatea de Stiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Managementul resurselor umane în sistem public

Necesitatea obligativităţii educaţiei sexuale

în şcoli

Student,
Costaş Tatiana Larisa

Cluj – Napoca
2019
 Eu nu o sa va dezvălui subiectul prezentării mele acum. Mai întâi o să vă spun două
poveşti mai scurte.

Maria are 13 ani, ea crede că bebeluşii se dezvoltă în stomac şi că poate rămâne

însărcinată doar pentru că iubeşte foarte mult un baiat.

Ioana are 15 ani si este in clasa a 9-a. Ea isi doreste un copil argumentand astfel: “numai
un copil stie cu adevarat de ce are nevoie un copil”.

Ambele rămân însărcinte şi niciunul dintre taţi, nu îşi doreşte să ia parte la viaţa celui
mic.

Ioana pentru a-şi întreţine familia (cel mic si mama sa), pleacă în străinătate. Copilul
rămâne cu bunica, bolnavă fiind. Maria abandonează şcoala, pentru a-şi creşte copilul, trăind din
alocaţia celui mic şi ajutorul social.

Daca nu ati intuit subiectul, prezentarea mea va avea ca obiect necesitatea educatiei sexuale în
şcoli.

Ce înseamnă educație sexuală? Este un termen larg, folosit pentru a descrie educația despre
anatomia sexuală umană, reproducerea sexuală, relațiile sexuale și alte aspecte ale
comportamentului sexual uman.

Totuşi educația sexuală nu este despre cum să faci sex. Este despre cât de bine te cunoști tu pe
tine însuți-însăți. Cât de bine îți cunoști partenerul, cât de bine te înțelegi cu el, cum ești în stare
să comunici eficient despre problemele care te afectează. Cât de bine îți cunoști propriul corp și
ești în stare să recunoști o problemă pe care ai putea să o ai de sănătate în privința asta.

De la ce vârstă se începe educaţia sexuală în alte ţări?

5 ani in Portugalia si Anglia;

6 ani in Belgia, Franta, Grecia, Irlanda, Luxemburg si Suedia;
7 ani in Cehia si Finlanda;
9 ani in Germania;
10 ani in Austria si Estonia;
11 ani in Bulgaria si Islanda;
12 ani in Danemarca, Norvegia Polonnia, Slovacia;
13 ani in Olanda;
14 ani in Spania si Italia;
 O sa va prezint niste date statistice, sa vedem de unde plecam.

Suntem lideri în Europa în acest top ruşinos nu doar pentru că avem o sumedenie de cazuri, ci
pentru că autorităţile nu sunt în stare să acţioneze preventiv şi să conceapă o strategie eficientă
pentru a evita înmulţirea acestor cazuri.

În România se înregistrează 8.500 de mame minore anual şi peste 40.000 de copii

abandonaţi. "Cele 8.500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa.

- S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc 43 sunt minore.
- Peste 40.000 de copii sunt abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300.000 lăsaţi
în grija rudelor ”.

Disciplina Educaţie pentru sănătate există din 2004. Opţionalul poate fi studiat de la clasa întâi
până la clasa a XII-a. Doar 7% dintre elevii români fac acest opţional. O lege care prevede
închisoare până la doi ani pentru profesorii care predau cursuri de educaţie sexuală fără
acordul părinţilor a trecut tacit de Senat chiar in primavara anului trecut.

România nu este singura ţară de pe glob care se confruntă cu creşterea numărului de fete care
rămân însărcinate înainte de majorat. Însă alte ţări au deja vechime în aplicarea unor programe
naţioanale prin care tinerii au acces la educaţia sexuală. Noi continuăm să ne minunăm că avem
fetiţe care nasc la 11 ani, iar viaţa merge mai departe. Mâine va fi la fel: un alt copil va doborî
recordul şi va naşte la o vârstă mai fragedă.

Minorele care rămân însărcinate sunt o problemă în aproape toată lumea, iar datele din
ultimele ani relevă un paradox: chiar dacă există programe de educaţie sexuală, rata tinerelor
care rămân însărcinate continuă să crească. Există, însă, un element important, care
afectează relevanţa cifrelor - în multe ţări, printre care SUA, limita de vârstă sub care se
consideră că o mamă e minoră este 20 de ani.

Astfel, în mai toate statele din Occident o fată care naşte la 19 ani e considerată minoră, în
timp ce în România limita de vârstă este 18 ani.

În Suedia:

- 7 din 1.000 de mame sunt minore.

- În această ţară a fost aplicat un program naţional de educaţie sexuală încă din 1956, iar
de la 14 ani elevii primesc prezervative.

În Franţa:

- se înregistrează 9 mame minore la 1.000 de naşteri.

 - În 1973 a fost introdusă educaţia sexuală în toate şcolile.
- Programa şcolară include între 30m şi 40 de de ore de educaţie sexuală.

În Canada, 20 din 1.000 de mame sunt minore.

În Marea Britanie:

- se înregistrează o rată mai mare, de 31 de mame minore la mia de naşteri.

- În şcoli se predă educaţia sexuală, dar părinţii pot opta pentru predarea acestei materii
la vârste mai mari.
- Sondajele de opinie au relevat că elevii nu sunt mulţumiţi de educaţia sexuală predată în
clasă, iar Marea Britanie are una dintre cele mai înalte rate de naşteri la vârste fragede
din Europa.

În Germania:
- 11 din 1.000 de naşteri au protagoniste minore.
- Există cursuri de educaţie sexuală în şcoli, ba chiar copiii pot participa la "workshopuri"
de masturbare, pentru a preveni contactele sexuale la vârste fragede.
În Scoţia, educaţia sexuală e axată pe abstinenţă, iar rata minorelor gravide este de numai
8 la 1.000 de naşteri.

În Mexic se înregistrează 78 de mame minore la mia de naşteri.

În SUA:
- e de 52,1 la 1.000 de naşteri, cea mai mare rată din statele dezvoltate.
- Unele state americane aplică educaţia sexuală libertină, altele promovează abstinenţa ca
soluţie pentru prevenirea sarcinilor premature.
- Potrivit Campaniei Naţionale de Prevenire a Sarcinilor Minorelor din SUA, statul
american are cea mai mare rată de minore însărcinate, socotind aici toate tinerele care au
născut până la împlinirea vârstei de 20 de ani: aproximativ 820.000 de fete pe an.

Daca vorbim despre factori, putem enumera:

- Familia, un filtru care nu funcţionează. Când o fetiţă devine mamă, ceva nu

funcţionează în casa în care a crescut şi în care ar trebui să fie ocrotită. Părinţii sunt
neatenţi, ocupaţi, stresaţi, nepăsători
- Sărăcia şi ignoranţa, o combinaţie nocivă. Tinerele care ajung să poarte o sarcină la
vârste fragede provin în general din familii dezorganizate, care trăiesc mai ales în mediul
rural. Psihologii spun că aceste sarcini apar pe fondul ignoranţei. „O sarcină nedorită
apare în mediile sărace şi acolo unde e ignoranţă. Fetele devin mature din punct de vedere
sexual cu 4-5 ani înainte de a deveni mature din punct de vedere emoţional şi intelectual.
Acest lucru, coroborat cu lipsa educaţiei sexuale, duce la o sarcină nedorită“
 - Lipsa unui program naţional de educaţie sexuală. Educaţia în şcoli e
deficitară. Demolat prin implozie necontrolată prin nesfârşite reforme, sistemul de
învăţământ a devenit poligonul de teste în care copiii sunt răsuciţi până îi ia ameţeala, ca
într-un joc. Şcoala din România nu reuşeşte să-i pregătească pe elevi pentru viaţa
adevărată atunci când aceştia au nevoie, iar educaţia sexuală predată sporadic în şcoli nu
este eficientă
- Promovarea sexului ca mod de reuşită în viaţă. E prea mult sex la televizor şi în presă
pentru ca părinţii să mai aibă vreo şansă în a-şi ţine copiii departe de acest subiect.
Cumva, de la părinţi sau de la colegi, copiii află oricum cum stă treaba în această
privinţă. Dar când sexul e prezentat zilnic, an de an, ca o reţetă sigură de succes în viaţă,
copiii şi adolescenţii sunt expuşi unui drog mincinos. Tinerii sunt uşor de influenţat şi
ajung să creadă că e mai bine să faci sex pentru bani ca să răzbeşti în viaţă, decât să te ţii
de şcoală. Din păcate, modelul piţipoancei de tip Moni Gabor are succes din ce în ce mai
mare, pe fondul lipsei de educaţie. Un studiu din 2006 a descoperit că adolescentele care
au fost expuse la mesajele presei cu privire la sexualitate îşi începeau mai repede viaţa
sexuală decât alte fete de vârsta lor.
- Presiunea anturajului şi a "modei" de a face sex cât mai timpuriu. Virginitatea a
ajuns o ruşine în România. Tinerii fac sex la vârste tot mai fragede din spirit de gaşcă, dar
şi din teama de a nu fi stigmatizat, izolat şi umilit de cercul de prieteni. Societatea
promovează libertinismul sexual, iar adolescenţii resimt tot mai devreme impulsul de a-şi
începe viaţa sexuală, chiar dacă ei nu se simt pregătiţi pentru acest pas.

Aceasta educatie trebuie sa se faca dupa cum este normal, etapizat in functie de varsta.

Astfel:

- la vârsta preşcolară discutăm mai degraba despre o hartă a intimităţii. Copilul să ştie
cine e ok să-l vadă dezbrăcat, cine nu, unde şi în ce fel e bine sau rău să fie atins. E la fel
de important ca şi spălatul pe dinţi, ca trecutul străzii pe culoarea verde a semaforului şi
oprirea la cea rosie. Această educaţie pentru sănătate are nevoie să existe undeva, ca un
fir roşu, care să-i dea în diverse stadii de dezvoltare upgrade-uri.
- Un copil de zece ani are nevoie să ştie ce înseamnă menstruaţie, ce înseamnă modificări
ale corpului la băiat, ce înseamnă modificări ale corpului în perioada pubertăţii la fete,
sa nu se sperie de aceste lucruri. Copiii cu siguranţă observă şi îşi pun întrebări. Cu atât
mai mult cu cat sunt supraexpuşi la fel şi fel de surse nefiltrate, necontrolabile de
informatie, au acces inclusiv la informaţii care pot fi chiar periculoase pentru ei. De
exemplu, pornografia modifică percepţia sexualităţii la copii şi la adolescenţi; mulţi
dintre ei sunt expuşi tocmai din cauza faptului că nu primesc informaţie cumpănită
inclusiv pe acest subiect.
 - Pentru adolesecnţi la această vârstă, copiii trebuie să știe că actul sexual nu este doar
despre corp, ci și despre comunicare, emoție, siguranță, încredere. E foarte important să
le spunem că viața sexuală înseamnă alegeri și responsabilitate.

Totuşi, cu cât educaţia sexuală coboară spre vârste mai mici, pentru a preveni cazurile de
mame cu vârste fragede, cu atât campania e privită mai mult cu ostilitate. Un exemplu este filmul
de educaţie sexuală produs de BBC pentru copiii cu vârste de cel puţin nouă ani.

Cine se opune educației sexuale

18 asociaţiii se opun introducerii orelor de educaţie sexuală în şcoli. Majoritatea sunt asociaţii
religioase

EFECTE IN TIMP:

Mămicile minore au o probabilitate mai mare să nu-şi termine studiile. Potrivit statisticilor, în
SUA 80% din gravidele minore devin dependente de ajutoarele sociale. În plus, copiii născuţi
de mamele minore au o greutate mai mică, au rezultate mai slabe la şcoală şi au şanse mai mari
să fie atraşi de mediul infracţional.

Micuţii sunt afectaţi de lipsa de pregătire emoţională a mamelor lor. Ele au nevoie de asistenţă
psihologică specială, pentru că nu ştiu cum să interacţioneze cu copiii lor, nu ştiu cum să-i
atingă, să le zâmbească, să le vorbească şi să-i îngrijească, lucruri elementare pe care o femeie le
face în mod natural, atâta timp cât ele însele sunt de fapt nişte copii fără copilărie.

Printre riscurile medicale se numără anemia, tensiune arterială crescută şi chiar moartea
prematură a bebeluşilor. Fetele sub 14 ani care nasc au cele mai mari riscuri medicale.

Rezultatele educației sexuale

- Crearea unui climat social tolerant, deschis și respectuos față de sexualitate, faţă de
diferite stiluri de viață, atitudini și valori.
- Abilitarea oamenilor de a face alegeri informate, bazate pe înţelegere, precum și de a
acționa responsabil față de sine și faţă de partener.
- Sporirea nivelului de conștientizare și acumularea de cunoștințe despre corpul uman,
dezvoltarea și funcțiile acestuia, în special, în ceea ce privește sexualitatea.
- Abilitatea persoanei de a se dezvolta ca ființă sexuală, mai concret, de a învăța să-și
exprime sentimentele și nevoile, de a se bucura de sexualitate.
- Acumularea informațiilor corespunzătoare cu privire la aspectele cognitive, sociale,
emoționale și culturale despre sexualitate, contracepţie, prevenirea BTS și HIV și a
constrângerii sexuale. Posedarea de informații cu privire la oferirea și accesul la
 consiliere și servicii medicale, în special în cazul problemelor și întrebărilor aferente
sexualității
- Abilitatea de a stabili relații (sexuale) în care să persiste înțelegerea reciprocă și
respectul față de nevoile și limitele celuilalt și de a avea relații egale. Acest fapt
contribuie la prevenirea abuzului și violenței sexuale.
- Abilitatea de a comunica despre sexualitate, emoții și relații și deținerea vocabularului
corespunzător.

Educația sexuală și pentru sănătate este obligatorie în 20 dintre cele 28 de state membre
UE. 80% dintre tineri susţin că şi-ar dori ca educaţia sexuală să se studieze în şcoli.
Barierele de rusine trebuie sa fie invinse de sanatate, in primul rand.