Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Edentatia Totala
Edentatia Totala
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
CAPITOLUL II
Pagina 4 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Prin edentaţie totală bimaxilară se înţelege absenţa tuturor dinţilor din cavitatea bucală,
fenomen produs după erupţia lor.
Edentaţia totală poate fi şi unimaxilară. Absenţa dinţilor de pe maxilarul superior se
numeşte edentaţie totală maxilară, iar absenţa doar a celor de pe maxilarul inferior se numeşte
edentaţie totală mandibulară.
Edentaţia totală poate fi congenitală (rar) sau dobândită. Cea congenitală - numită
anodonţie totală - apare datorită lipsei tuturor mugurilor dentari. Edentaţia totală dobândită se
instalează lent, după edentaţii parţiale mai întâi reduse, apoi întinse.
Cauzele edentaţiei totale sunt, în ordinea frecvenţei, următoarele:
caria dentară şi complicaţiile ei;
parodontopatiile marginale cronice;
involuţia fiziologică a aparatului dento-maxilar;
factorul iatrogen, reprezentat de tratamente stomatologice necores-punzătoare;
afecţiunile tumorale;
traumatismele.
Cauze favorizante:
diabetul - determină apariţia îmbolnăvirilor parodontale şi agravează evoluţia lor;
osteoporoza generalizată - condiţionează o slabă implantare a dinţilor;
osteomalacia;
rahitismul - slaba mineralizare a oaselor maxilare..
Frecvenţa edentaţiei totale este la ora actuală mai mare la femei şi la populaţia din
mediul urban. Analizând pe grupe de vârstă, edentaţia totală este acum mai puţin întâlnită între
60 şi 69 de ani; este mai frecventă după 70 de ani şi foarte frecventă după 75 de ani.
Pagina 5 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pierderea dinţilor modifică tubul fonic reprezentat de cavitatea bucală, iar limba nu mai
întâlneşte suportul pe care se sprijină la emiterea unor consoane numite dentale. Instalarea
modificărilor de fonaţie se face terptat, dar devine caracteristică odată cu dispariţia tuturor
dinţilor.
Pagina 6 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
acesta fiind trist, deprimat, treptat se instalează o labilitate psihică marcată, între altele, prin
lipsa de înţelegere şi colaborare în timpul tratamentului.
II.3.1. MAXILARELE
După extracţia dinţilor se produc resorbţia şi atrofia proceselor alveolare şi, în timp,
uneori chiar a oaselor maxilare. La ora actuală, în această problemă se disting următoarele
concluzii:
a) Diminuarea masei osoase la un an după extracţie se sumează la 2-3 mm pentru
maxilarul superior şi la 4-5 mm pentru mandibulă;
b) Continuarea resorbţiei produce o pierdere osoasă de aproximativ 0,5 mm/an la
mandibulă şi mai puţin la maxilar;
c) Făcând o comparaţie între cele două oase maxilare, resorbţia de la mandibulă este în
total de 4 ori mai mare decât la maxilarul superior;
d) Atrofia maxilarelor poate fi:
simetrică - când pierderea dinţilor de pe ambele hemiarcade s-a produs concomitent
sau la scurt interval de timp;
asimetrică - pierderea dinţilor de pe cele două hemiarcade a fost distanţată printr-o
lungă perioadă de timp.
e) Atrofia maxilarului superior este de obicei centripetă; în consecinţă, pe măsura
atrofiei osului, circumferinţa crestei edentate se micşorează;
f) Atrofia mandibulei este centrifugă; în consecinţă, pe măsura atrofierii, arcul crestelor
alveolare mandibulare se deschide;
g) Maxilarul superior se atrofiază mai lent decât mandibula, dar în anumite cazuri
nefericite se ajunge repede la atrofii destul de importante.
Pagina 7 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Mucoasa care acoperă atât crestele edentate maxilare şi mandibulare, cât şi bolta
palatină, este supusă unor modificări legate de existenţa în continuare a procesului de atrofie
osoasă. La începutul acestui proces, de obicei crestele alveolare sunt acoperite cu o mucoasă
cu grosime şi consistenţă uniforme.
Evoluţia acestui ţesut poate fi următoarea:
a) Mucoasa nu urmează atrofia osoasă. Deasupra crestei alveolare mult atrofiate
rămâne un strat de mucoasă ce poate fi mobilizat, balansat ca o „creastă de cocoş“;
b) Mucoasa fixă se îngroaşă; în aceste zone mucoasa are o rezilienţă mare;
c) Mucoasa devine foarte subţire, deosebit de sensibilă, în special pe torusul maxilar,
torusul mandibular sau chiar pe creste;
d) rugile palatine (3-7 perechi) devin şterse;
e) la mandibulă, în cazurile de atrofie foarte accentuată, mucoasa fixă se reduce la o
simplă linie sau dispare complet;
f) fundurile de sac vestibulare se apropie de muchia crestelor.
Muşchii suprahioidieni suferă o întindere mai mare. Prin atrofia osului alveolar,
muşchiul milohioidian se apropie de vârful crestei. Muşchii orofaciali pot suferi o modificare a
tonusului normal, în concordanţă cu procesul de îmbătrânire.
Relaxarea şi lăţirea limbii în urma dispariţiei arcadelor dentare duce la modificarea
tonusului ei normal. Limba capătă, pe lângă rolul de a insaliva şi transporta bolul alimentar, şi
pe acela de a fărâmiţa alimentele de consistenţă redusă.
Prin dispariţia dinţilor naturali din zona frontală şi laterală, mişcările mandibulei devin
mai libere. În această situaţie, pentru a efectua o mişcare de propulsie sau lateralitate,
mandibula nu mai trebuie să coboare ci poate trece direct la aceste mişcări. Condilul tinde
Pagina 8 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 9 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 10 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
CAPITOLUL III
ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE
REALIZARE A PROTEZEI TOTALE
Proteza totală este obţinută în urma unor etape clinice efectuate de medicul stomatolog
şi a unor etape tehnice efectuate de tehnicianul dentar. Fiecare etapă de tratament, clinică sau
tehnică, are o importanţă deosebită, sumarea lor asigurând o piesă protetică ce se poate
integra biologic.
Etapele clinico-tehnice sunt următoarele:
1. Examinarea pacientului;
2. Amprentarea preliminară;
3. Confecţionarea modelului preliminar;
4. Confecţionarea portamprentei individuale;
5. Amprentarea funcţională;
6. Confecţionarea modelului funcţional;
7. Confecţionarea şabloanelor de ocluzie;
8. Determinarea raporturilor intermaxilare;
9. Montarea modelelor în ocluzor sau articulator;
10. Confecţionarea machetelor protezelor totale;
11. Proba machetelor în cavitatea bucală;
12. Confecţionarea tiparului;
13. Prepararea şi îndesarea acrilatului;
14. Polimerizarea acrilatului;
15. Dezambalarea, prelucrarea şi lustruirea protezelor;
16. Aplicarea protezelor în cavitatea bucală.
Pagina 11 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
1. EXAMINAREA PACIENTULUI
2. AMPRENTAREA PRELIMINARĂ
Pagina 12 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
proeminente şi oblice. Pierzând apa din compoziţie cu multă uşurinţă, necesită turnarea
modelului preliminar imediat, în maximum 30 de minute.
Prin amprenta preliminară sunt reproduse forma şi relieful crestelor alveolare,
tuberozităţile maxilare, respectiv tuberculii piriformi, iar marginile ei redau în formă şi limite
relative periferia câmpului protetic, reprezentată de fundul de sac vestibular şi zona „Ah“ la
maxilar, fundurile de sac vestibulare şi linguale la mandibulă.
După amprentare, se realizează controlul amprentei preliminare efectuat mai întâi de
medic, apoi de tehnician, iar înainte de a fi trimisă în laborator, se dezinfectează prin
scufundarea în diferite soluţii dezinfectante.
Modelul preliminar sau anatomic este o copie pozitivă a câmpului protetic care redă cu
exactitate zona de sprijin şi în limite relative zona de menţinere (succiune). Modelul preliminar
este confecţionat din gips obişnuit. Tehnica de confecţionare cuprinde următoarele etape:
a) spălarea amprentei - este necesară pentru îndepărtarea salivei şi a urmelor de sânge;
b) reconstituirea amprentei - este necesară pentru amprentele preliminare din gips care
s-au fracturat la îndepărtarea de pe câmpul protetic;
c) izolarea amprentei - este practicată în cazul amprentelor preliminare din gips pentru
a se favoriza separarea lor de modelul confecţionat din acelaşi material(
d) turnarea modelului - pasta de gips este depusă numai pe zona cea mai proeminentă a
amprentei, vibrarea amprentei în timpul turnării dirijează pătrunderea acesteia în toate zonele şi
exclude posibilitatea formării bulelor de aer. După ce suprafaţa amprentei a fost acoperită cu
pastă de gips, trebuie realizat soclul modelului înalt de 1,5-2 cm.
e) demularea - este posibilă doar după ce pasta de gips a făcut priză (40-60 min.).
Tehnica de demulare este specifică pentru fiecare tip de material de amprentare.
f) conturul periferiei câmpului protetic pe model este accentuat prin înscriere cu
ajutorul creionului chimic.
Pagina 13 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
5. AMPRENTA FUNCŢIONALĂ
Pagina 14 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Amprenta funcţională sau definitivă este o copie negativă a câmpului protetic edentat
total înregistrat cu fidelitate maximă pe toată întinderea sa. Se obţine după adaptarea riguroasă
a portamprentei individuale pe câmpul protetic şi prin folosirea unor materiale de amprentare
cu calităţi deosebite. Materialul de amprentare funcţională este ales în funcţie de câmpul
protetic, în principal de calitatea mucoasei şi secundar de substratul osos.
Materialele folosite pentru amprenta definitivă sunt:
pasta de gips - are indicaţii limitate, este folosită numai la maxilar. Este materialul care,
datorită unei plasticităţi ideale, deformează foarte puţin suprafaţa câmpului protetic;
masele termoplastice (Stents) - au o vâscozitate foarte crescută şi sunt folosite numai
pentru câmpurile protetice dure;
materialele bucoplastice - sunt indicate în special pentru câmpurile protetice
mandibulare;
pastele de eugenat de zinc - pentru calităţile excepţionale pe care le posedă, sunt
materiale care nu au contraindicaţii în ceea ce priveşte amprentarea definitivă;
materialele elastice de tipul alginatelor - sunt folosite mai puţin, au indicaţii în
amprentarea câmpurilor protetice moi, cu zone retentive;
materialele elastice de tipul elastomerilor de sinteză - sunt materiale stabile, de foarte
mare exactitate şi cu plasticitate favorabilă pentru amprentarea câmpurilor protetice.
Materialele de amprentare trebuie să posede următoarele calităţi de bază:
- plasticitatea este calitatea materialului de a se deforma şi modela plastic pentru o
scurtă perioadă de timp, suficientă pentru a putea reproduce detaliile câmpului protetic;
- exactitatea sau fidelitatea este calitatea de a reproduce în negativ, foarte fidel, detaliile
câmpului protetic;
- stabilitatea este calitatea materialului de a-şi păstra volumul iniţial şi compoziţia
chimică.
Modelul funcţional reprezintă copia pozitivă, foarte precisă a câmpului protetic edentat
total, redând cu exactitate atât zona de sprijin, cât şi zona de menţinere. Modelul funcţional
este confecţionat din materiale dure, rezistente la manevrele din timpul fazelor de laborator.
Aceste calităţi sunt posedate de gipsurile dure, tip Moldano, cu duritate de zece ori mai mare
decât cel obişnuit.
Pagina 15 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 16 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
uşurinţă de medic în cabinet, sau din stents, când la determinarea raporturilor intermaxilare se
fac înregistrări grafice prin intermediul unor dispozitive montate pe bordurile de ocluzie.
Dimensiunile bordurilor de ocluzie sunt:
- în regiunea frontală - 10 mm înălţime şi 4 mm lăţime;
- în regiunea laterală - 5 mm înălţime şi 6-8 mm lăţime la nivelul molarului de 12 ani.
Mai exact, lăţimea bordurii în regiunea laterală trebuie să fie cât lăţimea crestei alveolare.
Bordurile de ocluzie se solidarizează cu baza şablonului prin lipire cu ceară bine
încălzită.
9. MONTAREA MODELELOR ÎN
OCLUZOR SAU ARTICULATOR
Modelele se fixează în ocluzor prin gipsare, poziţia lor unul faţă de celălalt fiind cea
determinată de şabloane. Înainte de fixare se verifică şabloanele de ocluzie urmărindu-se dacă
sunt stabile pe modele şi bine solidarizate între ele, încât să nu permită deplasarea unui şablon
faţă de celalalt în sens vertical sau orizontal.
Reguli de montare în ocluzor:
Pagina 17 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
planul de orientare ocluzală reprezentat de întâlnirea suprafeţelor libere ale celor două
borduri de ocluzie ale şabloanelor să fie orizontal, paralel cu planul mesei de lucru;
linia mediană a modelelor, trasată pe soclul modelului superior, să corespundă planului
medio-sagital al ocluzorului şi să fie perpendicular pe axul balama;
distanţa de la punctul interincisiv la axul balama al ocluzorului să fie de 10,5 mm.
Gipsarea modelelor în ocluzor:
- suprafaţa soclului modelelor se umezeşte în apă pentru a favoriza aderarea pastei de
gips;
- pe masa de lucru se aşează o foaie de hârtie (folie de plastic) sau o plăcuţă de
sticlă.Se prepară pastă de gips, din care o cantitate mică se aşează pe hârtie şi se aplică ramura
inferioară a ocluzorului. Se adaugă o nouă cantitate de gips;
- ansamblul modele funcţionale-şabloane se introduce între braţele ocluzorului cu
partea distală spre balama;
- se aplică o cantitate mică de gips pe soclul modelului superior şi se coboară ramura
superioară a ocluzorului înfundându-se în gips. Şurubul ocluzorului se curaţă de gips pentru a
putea fi manevrat;
- după priza gipsului, şurubul ocluzorului se avansează până la contact cu ajutorul
piuliţei şi se lipeşte cu ceară de lipit.
Montarea în articulatorul mediu:
a) Pregătirea modelelor constă din următoarele etape:
- pe suprafaţa bazală a soclului modelului superior se trasează linia medio-sagitală şi
două linii de orientare simetric dispuse faţă de prima;
- pe şabloane se crează trei puncte de reper care permit repoziţionarea lor în relaţie
centrică, apoi se solidarizează între ele;
- modelele sunt umezite pentru a favoriza gipsarea;
- ramurile articulatorului se vaselinizează pe segmentele unde se montează modelele
pentru ca gipsul să nu adere.
b) Fixarea modelului superior:
- se ridică ramura superioară a articulatorului;
- şablonul cu modelul superior se aşează pe planul de orientare protetică astfel ca linia
mediană a modelului să se suprapună cu mediana ramurii superioare, iar punctul interincisiv să
vină în contact cu vârful tijei de orientare existentă pe articulator;
- bordura de ocluzie a şablonului superior se lipeşte cu ceară de planul de orientare
protetică;
Pagina 18 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 19 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 20 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 21 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
folierea modelului se realizează pentru despovărarea mucoasei unor zone ale câmpului
protetic, şi anume: papila incisivă, torusul palatin, torusul mandibular şi eventualele exostoze.
Se realizează cu folii de plumb sau cositor care se vor cimenta pe model. Tot prin folierea
modelului se obţine succiunea parţială prin camere de vid create în interiorul feţei mucozale a
protezei.
Pagina 22 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 23 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Este un procedeu chimic prin care pasta de acrilat trece din starea plastică în cea de
corp solid.
Acrilatele din care se confecţionează protezele sunt termopolimerizabile. Reacţia de
polimerizare se declanşează din momentul punerii în contact a monomerului cu polimerul, dar
este impulsionată şi desăvârsită cu ajutorul căldurii.
În prima fază de încălzire, temperatura este de 60-70(C pentru ca în interiorul tiparului
să nu se depăşească valoarea de 100,3(C. Ridicarea temperaturii se face lent în 30 de minute
până la 60(C unde se menţine 60 de minute. După acest interval de timp, temperatura se ridică
lent în 30 de minute la 100(C, unde se menţine încă 30 de minute, iar răcirea tiparului se face
lent, în vasul în care a fiert. Timpul de polimerizare este de 150 de minute, în ritm lent, fără a
se depăşi valoarea de 100,3(C, temperatură la care monomerul fierbe, se volatilizează şi
rezultă o proteză poroasă.
Polimerizarea se poate desfăşura sub influenţa căldurii uscate sau a căldurii umede.
Polimerizarea sub influenţa căldurii uscate se realizează în aparate asemănătoare
pupinelului într-un timp de 8-12 ore.
Polimerizarea sub influenţa căldurii umede se realizează în aparate tip Autoclav sau
într-un vas obişnuit cu apă.
Cuveta în care se află tiparul se scoate de la presă şi se strânge într-un cadru metalic cu
şurub numit „ring“ în care va sta pe durata polimerizării.
Dezambalarea este operaţiunea prin care proteza polimerizată este scoasă din tipar.
Cuveta răcită este eliberată din ring şi, cu un cuţit introdus între jumătăţile conformatorului, se
deschide tiparul. Gipsul în care este încorporată proteza este îndepărtat în apropierea
marginilor lucrării prin tăiere cu spatula sau cu o daltă-trepan acţionată de motorul de tehnică
dentară.
Pagina 24 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Proteza îndepărtată din tipar se spală sub un jet de apă şi se îndepărtează cu o spatulă
resturile de gips aderent.
Prelucrarea protezei cuprinde operaţiunile de planare şi netezire.
Planarea este operaţiunea care urmăreşte îndepărtarea plusurilor datorate excesului de
material introdus în tiparul care se închide imperfect. Îndepărtarea acestor plusuri se face cu
freze pentru acrilat
sau cu pietre mari montate.
Netezirea este operaţiunea prin care sunt îndepărtate micile rugozităţi ale protezei,
rezultate fie în urma modelării insuficiente a machetei, fie datorită izolării necorespunzătoare a
tiparului.
Lustruirea este operaţiunea prin care suprafeţele externe ale protezei sunt finisate până
la obţinerea unui luciu caracteristic. Operaţiunea de lustruire se realizează cu ajutorul
motorului orizontal de tehnică dentară la care se ataşează accesoriile pentru lustru: filţuri, perii
şi pufuri. Folosirea filţurilor şi periilor devine eficientă prin intermediul unor paste de lustruit
cu granulaţie fină, specifice diferitelor lucrări protetice, care se interpun între instrumentul
rotativ şi piesa protetică. Pentru lustruirea pieselor din acrilat se folosesc pulberea fină de
piatră ponce sau pulberea de cuarţ şi feldspat în amestec cu apă.
După lustruire, proteza se spală cu o soluţie de detergenţi cu ajutorul unei perii de
unghii.
CAPITOLUL IV
Pagina 25 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Lee raportează lăţimea dinţilor superiori la lăţimea nasului. Distanţa care separă feţele
externe ale celor două aripi ale nasului corespunde celei care separă vârful cuspizilor celor doi
canini superiori, iar lăţimea incisivului central superior reprezintă 1/4 din această distanţă.
Lăţimea incisivului central este egală cu lăţimea incisivului lateral plus jumătate din lăţimea
caninului.
Alţi autori raportează lăţimea frontalilor la lăţimea feţei: lăţimea incisivului lateral este
egală cu 1/22 din lăţimea feţei, iar lăţimea caninului este egală cu 1/19 din lăţimea feţei.
Practic, lăţimea totală a celor 6 dinţi frontali superiori este de obicei egală cu distanţa
dintre cele două linii ale caninilor, trasate pe bordurile de ocluzie. Se măsoară distanţa cu o
riglă flexibilă, apoi se alege o garnitură corespunzătoare ca dimensiune.
Pentru Sears, suma diametrelor mezio-distale ale incisivilor şi ale caninilor superiori
este egală cu 1/3 din diametrul bizigomatic. Ea este de asemenea egală cu 1/3 din
circumferinţa craniană care trece prin glabela şi prin punctul occipital posterior.
Lăţimea dinţilor frontali inferiori se alege în concordanţă cu a omologilor superiori.
Suma diametrelor celor şase frontali inferiori este egală cu 4/5 din suma diametrelor dinţilor
Pagina 26 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
frontali superiori, astfel încât în momentul montării, versantul mezial al caninului superior să
angreneze cu versantul distal al cuspidului caninului inferior.
Dacă se vor realiza montări atipice, se vor alege:
- dinţi mai laţi, dacă se va realiza o montare cu dinţi înghesuiţi;
- dinţi mai înguşti, dacă se va realiza o montare cu diasteme şi treme.
Înălţimea dinţilor frontali superiori este aleasă în funcţie de mai mulţi factori care
influenţează gradul de vizibilitate a dinţilor: vârsta pacientului, lungimea buzei superioare şi
gradul ei de mobilitate, gradul de supraocluzie pe care l-a avut pacientul când era dentat.
Vârsta
Odată cu înaintarea în vârstă, dinţii devin mai scurţi prin uzură. În acelaşi timp, tonusul
buzei superioare scade cu vârsta, buza acoperind mai mult dinţii. La persoanele tinere, când
buza este relaxată, se pot vedea 2-3 mm din porţiunea incizală a incisivilor centrali, în timp ce
la persoanele mai în vârstă se poate vedea cel mult 1 mm sau dinţii pot fi acoperiţi complet de
buză. Desigur, există largi variaţii individuale în această privinţă.
Lungimea buzei superioare
Înălţimea incisivului central superior se determină în raport cu nivelul până la care se
ridică marginea buzei superioare în momentul în care pacientul râde. Această limită se
marchează pe ceara şablonului superior şi poartă denumirea de „linia surâsului“. La acest nivel
trebuie să se plaseze în mod obişnuit coletul incisivului central superior, marginea incizală
trebuind să vină la nivelul planului de orientare protetică.
Înălţimea incisivului astfel determinată nu este întotdeauna respectată, ea trebuie
corelată şi cu alte elemente, deoarece vizibilitatea dinţilor în timpul surâsului nu este aceeaşi la
toţi indivizii.
În practică pot apărea situaţii speciale:
Este posibil ca între planul de ocluzie al şablonului şi „linia surâsului“ să fie doar 3-4
mm:
- dacă acest fapt se datorează excursiei limitate a buzei, coletul dinţilor trebuie plasat la
3-4 mm deasupra marginii libere a buzei superioare în timpul surâsului;
- dacă dimensiunea verticală e subevaluată, se va determina D.V.O.
Există o distanţă foarte mare între planul de ocluzie şi „linia surâsului“. Trebuie stabilit
dacă:
- pacientul avea dinţii foarte lungi;
- există o vizibilitate mare a gingiei în timpul surâsului;
- D.V.O. nu este supraevaluată, situaţie în care se corectează.
Pagina 27 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Când pacientul are buza superioară scurtă, e posibil să se vadă jumătate din înălţimea
centralului superior atunci când buza este relaxată. O buză lungă poate acoperi dinţii în
totalitate, chiar când pacientul este tânăr.
Supraocluzia
În ocluzie adâncă acoperită dinţii superiori vor fi mai vizibili.
În privinţa înălţimii incisivului central, s-au făcut diverse măsurători. Berry leagă
înălţimea incisivului central de înălţimea feţei, apreciind că acest raport este de 1/20.
O soluţie foarte bună pentru a verifica alegerea corectă a dimensiunii incisivilor centrali
este montarea acestora pe bordura de ocluzie a şablonului superior şi aprecierea aspectului în
colaborare cu pacientul. Când se lucrează cu garnituri de dinţi prefabricate, odată ales incisivul
central, incisivul lateral şi caninul se armonizează cu el.
Înălţimea frontalilor inferiori se alege în concordanţă cu cea a frontalilor superiori,
ţinând însă seama de faptul că frontalii inferiori trebuie să fie mai puţin vizibili decât omologii
superiori. De regulă, când dimensiunile dinţilor au fost bine alese, este valabilă formula:
Forma dinţilor frontali nu se supune niciunei reguli matemetice, dar există corelaţii
între faţă şi dinţi: o armonie dento-facială.
Încă din 1911, Williams a arătat că forma incisivului central superior corespunde cu
conturul răsturnat al feţei. Williams a clasificat forma feţei în pătrată, ovoidală şi ascuţită.
Astăzi se ştie că aceste corelaţii sunt destul de rare. Totuşi aplicarea metodei lui Williams duce
la rezultate estetice satisfăcătoare.
Pagina 28 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
statură au dinţi mai scurţi şi mai laţi, în timp ce indivizii mai înalţi au dinţi lungi şi
dreptunghiulari.
Lejoyeux consideră că forma dinţilor anteriori este influenţată constant de mai mulţi
factori:
a) arhitectura facială osoasă - orientarea a două rigle aşezate tangenţial la procesele
zigomalare şi la marginile bazale ale mandibulei permite clasificarea formei incisivului central
superior astfel:
- un tip pătrat cu feţele proximale paralele;
- un tip triunghiular cu feţele proximale convergente în partea inferioară;
- un tip ovoidal cu feţe divergente, unde domină liniile curbe;
- tipurile mixte.
c) sexul pacientului
La femei, dinţii au linii mai blânde şi mai rotunjite, formele feminine fiind înscrise într-o
sferă.
Dinţii masculini trebuie să confere forţă, vigoare, o oarecare aparenţă de rigiditate,
formele masculine fiind înscrise într-un cub.
Cu vîrsta însă, noţiunea de sex se estompează, femeia tinde să se virilizeze, iar bărbatul
să aibă trăsături mai puţin ferme.
Pagina 29 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
d) vârsta - cu cât pacientul este mai în vârstă, cu atât dintele este mai scurt, cu o
margine liberă groasă, iar punctele de contact iau adeseori
aspectul de suprafeţe de contact.
e) personalitatea pacientului - reprezintă corelaţia cea mai dificilă, întrucât alegerea
dinţilor are un impact foarte mare asupra aspectului său fizic în surâs şi în vorbire.
Frush şi Fischer, autori care s-au ocupat în special de dentogenie, clasifică
personatităţile pacienţilor în trei categorii:
- viguroşii - cu incisivi centrali foarte aparenţi, cu alură robustă şi primitivă;
- delicaţii - cu incisivi centrali gracili, fragili şi şterşi;
- intermediarii - constituind majoritatea, cu dinţi agreabili, robuşti în mod moderat,
sănătoşi şi plăcuţi.
Se consideră că incisivul central reprezintă partea concretă a personalităţii, în timp ce
forma incisivului lateral conferă partea sa abstractă. Cu cât pacientul este mai viguros, mai
aspru, mai dur, cu atât incisivul lateral seamănă mai mult cu cel central şi este dominat de
acesta din urmă. Cu cât pacientul este mai evoluat, mai intelectualizat sau mai efeminat, cu
atât incisivul lateral este de o formă mai plăcută, care atenuează impresia creată de incisivul
central.
Forma caninului trebuie de asemenea luată în considerare. Caninul este ascuţit la tineri,
la viguroşi, la agresivi; este pătrat la pacienţii robuşti, în vârstă; este rotunjit la femei, la
persoanele blânde.
Constituie factorul cel mai important în alegerea dinţilor, deoarece armonia culorii este
mai importantă decât cea a formelor.
Culoarea dinţilor este dominată de 4 elemente importante:
a) culoarea de bază;
b) strălucirea şi luminozitatea;
c) gradul de saturaţie;
d) transluciditatea.
a) Culoarea de bază este galbenul (culoarea dentinei) la care se adaugă nuanţe de
cenuşiu, albastru, roz.
b) Strălucirea sau luminozitatea depind de proporţia de negru şi alb, care intră în
compoziţia culorii. Cu cât dintele este mai deschis, cu atât intră mai mult alb. Cu cât este mai
Pagina 30 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
închis, cu atât intră mai mult negru. Această întunecare poate fi obţinută de asemenea prin
înlăturarea luciului unei feţe proximale.
c) Gradul de saturaţie este dat de cantitatea de culoare care intră pe unitatea de
suprafaţă. Un dinte este mai saturat la colet faţă de treimea incizală.
d) Transluciditatea, datorită smalţului, este mai evidentă spre muchiile incizale.
Alegerea culorii se face în funcţie de numeroşi factori:
Vârsta
Cu cât pacientul este mai în vârstă, cu atât dintele este mai galben, mai puţin luminos,
mai saturat, mai puţin transparent. Acest fapt se datorează în primul rând uzurii, mai ales a
marginii incizale transparente. De acest fapt trebuie să se ţină seama atunci când este necesară
modificarea lungimii dinţilor frontali artificiali.
Dacă pacientul este tânăr, se va reduce din porţiunea de colet, lăsând marginea
translucidă intactă. Dacă pacientul este în vârstă, se va reduce din marginea incizală, făcând
dintele mai saturat.
Sexul
Dinţii sunt mai deschişi la culoare la femei decât la bărbaţi.
Personalitatea
La pacienţii delicaţi, culoarea este mai deschisă, la cei viguroşi este mai închisă.
Cadrul cu care dinţii urmează să se armonizeze: carnaţia, culoarea ochilor, culoarea
părului etc.
Culoarea dinţilor omologi este identică, a celor vecini diferă. În funcţie de culoarea
incisivului central superior, odată aleasă, incisivul lateral va fi mai deschis, iar caninul mai
închis decât centralul. Primul premolar va avea aceeaşi culoare cu incisivul central, continuând
armonios grupul frontalilor.
Lejoyeux recomandă ca alegerea dinţilor frontali să se facă în următoarele condiţii:
Se va stabili culoarea la lumina zilei, în orele de luminozitate maximă. Excepţie fac
situaţiile când pacientul este actor de cinema sau televiziune, când ne vom plasa în condiţii
apropiate de cele în care acesta îşi exercită profesiunea.
Se aşează pacientul în faţa ferestrei, care nu trebuie expusă spre sud, pentru a obţine o
lumină difuză.
Se umezeşte cheia de culori. Dacă se folosesc pentru alegerea culorii dinţii extraşi ai
pacientului, aceştia trebuie de asemenea umeziţi.
Pagina 31 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Se privesc dinţii 5-10 secunde, apoi privirea trebuie să alunece spre faţa pacientului,
reconstituind mintal efectul estetic. Nu trebuie să cedăm dorinţei pacienţilor care vor dinţi ca
în tinereţe, deschişi la culoare, care atrag atenţia asupra protezei prin aspectul nenatural.
Cea mai bună verificare este montarea celor şase frontali pe şablonul de ocluzie
superior.
În concluzie, alegerea dinţilor frontali presupune asigurarea unei armonii între
mărimea, forma şi culoarea acestora şi toate elementele cadrului în care vor funcţiona şi care
sunt: sexul, vârsta, personalitatea, tipul constituţional, forma feţei şi poziţia dinţilor faţă de
buze.
Dinţii artificiali sunt confecţionaţi din porţelan, răşini acrilice sau materiale compozite.
Fabricile producătoare realizează garnituri de dinţi de mărimi, forme şi culori extrem de
diferite, astfel încât practicianul are o largă libertate de alegere.
Din punct de vedere estetic şi funcţional, atât dinţii din porţelan, cât şi dinţii din acrilat
sau compozit pot fi consideraţi la fel de buni pentru înlocuirea dinţilor frontali.
1. DINŢII ARTIFICIALI DIN ACRILAT
Sunt utilizaţi frecvent datorită unor avantaje:
- pot fi realizaţi atât industrial, cât şi manufactural;
- se prelucrează şi se lustruiesc uşor;
- permit individualizarea ocluzală repetată;
- permit modificări de formă şi volum pe proteza finită;
- se solidarizează cu şaua protezei printr-o legătură chimică;
- preţul de cost este scăzut.
Dezavantajele dinţilor confecţionaţi din acrilat sunt:
- se abrazează având rezistenţă scăzută;
- sunt penetraţi de germeni şi salivă;
Pagina 32 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 33 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 34 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 35 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ocluzia frontală cap la cap, considerată la dentaţi una dintre cele mai echilibrate,
realizată la protezele totale, crează o serie de neajunsuri, cum ar fi(
- presiuni mari şi permanente asupra câmpului protetic şi grăbirea ritmului de atrofiere(
- presiuni permanente în regiunea frontală superioară, unde dinţii se montează de obicei
în afara crestei şi crează un pericol de slăbire a stabilităţii protezei.
Din aceste cauze, ocluzia cap la cap se indică numai la dorinţa expresă a pacientului
pentru refacerea funcţiei fizionomice, sau când raportul dintre creste este nefavorabil realizării
unei supraocluzii obişnuite (prognaţie mandibulară).
Ocluzia frontală inversă se realizează foarte rar din cauza influenţei nefavorabile asupra
fizionomiei.
Pagina 36 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 37 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 38 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Linia generală a marginii incizale este mai curbă la persoanele tinere şi în special la
femei. Rotunjirea mai accentuată a unghiurilor meziale şi distale subliniază caracterul de
blândeţe şi de feminitate. Dacă pacientul este un bărbat, linia incizală va fi continuă sau
discontinuă, dar întotdeauna orizontală cu accentuarea unghiurilor distale. În ambele cazuri ea
Pagina 39 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
tinde să se orizontalizeze la persoanele în vârstă. Uneori, linia incizală are o formă curbă cu
concavitatea orientată în jos, spre mandibulă, ceea ce imprimă un aspect trist, de suferinţă.
Pagina 40 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
depozitelor de tartru şi de alimente. Culoarea este în general mai închisă la bărbat decât la
femeie. Cu vârsta devine mai puţin vie, dar în armonie cu mucoasele înconjurătoare. Local,
culoarea este mai deschisă deasupra coletului dinţilor - ea subliniază astfel tensiunea ţesuturilor
situate la nivelul rădăcinilor. Gingia este mai închisă la culoare în şanţurile interradiculare, la
nivelul frenurilor, al inserţiilor şi al liniei de reflexie a mucoasei.
Acrilatele care au în structură vinişoare dau un aspect estetic deosebit.
În situaţiile în care se impune folosirea unui acrilat transparent (în stomatopatii
protetice), realizarea în totalitate a bazei din acest material dă un aspect artificial, lipsit de
viaţă. De aceea, este bine ca în porţiunile vestibulare vizibile să fie utilizat totuşi un acrilat roz,
care să se piardă treptat în cel transparent.
Pagina 41 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
situarea feţelor vestibulare ale incisisivilor centrali şi caninilor superiori faţa de unele repere
anatomice situate pe maxilar.
Astfel, incisivii centrali superiori se montează cu feţele vestibulare la o distanţă de 8-9
mm de mijlocul papilei incisive, iar caninii superiori se montează cu feţele vestibulare la o
distanţă de 10-11 mm de extremitatea externă a primei rugi palatine. Linia care uneşte vârfurile
cuspizilor caninilor trece prin mijlocul papilei incisive. Marginile incizale ale dinţilor frontali
superiori sunt situate cu 2-3( mai vestibular faţă de colet care este orientat palatinal.
3. Montarea miotonică
Pentru asigurarea stabilităţii protezelor, în special a celei mandibulare, dinţii trebuie
montaţi ţinând cont de tonicitatea muşchilor orbicular al buzei şi buccinator şi de tonicitatea,
volumul şi poziţia limbii. Dinţii se montează spre oral când există o tonicitate crescută a
muşchiului orbicular al buzelor, asociată cu o limbă mică. Tot în această poziţie se montează
dinţii dacă pacientul are o malformaţie congenitală a buzei superioare, buză de iepure. Dinţii se
montează spre vestibular când orbicularul buzelor are o tonicitate scăzută, asociată cu o limbă
tonică, de volum mare.
CAPITOLUL V
1. - realizarea diastemei(
Pagina 42 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2. - realizarea tremelor(
Pagina 43 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Controlul estetic
În acest scop cele două machete sunt inserate în cavitatea bucală şi se observă aspectul
facial al pacientului din faţă şi din profil. Examinarea se face cu gura închisă şi cu gura semi-
deschisă.
Atunci când pacientul este examinat cu gura închisă, se au în vedere următoarele
aspecte(
Din faţă(
- machetele trebuie să ofere un suport corespunzător buzelor şi obrajilor. Şanturile
nazo-labiale şi paralabiale trebuie să prezinte adâncituri mai şterse decât înainte, dar
corespunzătoare vârstei pacientului(
- buza superioară trebuie să fie simetrică în ceea ce priveşte plenitudinea sa(
- roşul buzelor trebuie să aibă un aspect acceptabil.
Dacă în relaţie centrică buzele sunt răsfrânte şi proeminente sau roşul buzelor este
diminuat, înseamnă că dimensiunea verticală de ocluzie (D.V.O.) este prea mică. Dacă buzele
nu se ating, înseamnă că D.V.O. este prea mare.
Din profil(
- buza superioară trebuie să fie ceva mai proeminentă decât buza inferioară la pacienţii
la care regiunea frontală s-a realizat montarea cel mai des folosită - cu supraocluzie frontală.
Dacă montarea s-a făcut cap la cap, buzele trebuie să fie în acelaşi plan.
În mod excepţional, buza inferioară este mai proeminentă când situaţia clinică a impus
o montare frontală inversă (prognaţie mandibu-lară).
- marginea vestibulară a machetei superioare să nu bombeze prea mult sub pragul
narinar realizând o treaptă, ceea ce conferă un aspect neplăcut buzei superioare. Dacă ceara
este suficient de groasă, se va radia până la obţinerea efectului dorit. Dacă ceara ar rămâne
exagerat de subţire, este preferabil ca modificarea să se facă pe proteza finită. În acest scop se
Pagina 44 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII
Pagina 45 din 43
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 46 din 43