Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin lucrarile unor sociologi precum: Auguste Comte, Karl Marx, Emile
Durkheim, Claude Levi-Strauss, Talcott Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens, s-a
constituit un curent de investigare a realitatii sociale din perspectiva structurala denumit
structuralismul sociologic.
Structura sociala ca sistem include pe axa orizontala forme precum familia, satul,
orasul, natiunea, iar pe verticala – gruparile clasice, de stratificare, ocupationale,
generatii, sexe, vârste, nivel de instruire scolara etc. Structura sociala cuprinde relatii
sociale repetate si stabile între componentii unui sistem social. Datorita existentei
structurilor sociale, viata umana si sociala capata caracterul de regularitate si organizare.
Orice societate nu poate fiinta decât daca dispune de structuri, adica de elemente de
durabilitate, în temeiul carora sa se desfasoare viata sociala. Însusi convietuirea
oamenilor întru-un anumit spatiu si într-o anumita epoca este determinata de structuri
sociale. Asadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care actioneaza în anumite
moduri percepute ca o convietuire. În raport de relatiile de convietuire, oamenii se
grupeaza pe diferite niveluri ale societatii, rezultând stratificarile de diferite tipuri.
Studiul structurilor sociale asigura descoperirea elementelor esentiale pentru
evaluarea oamenilor, a modului lor de viata, a pozitiei în ansamblu social a diferitelor
colectivitati umane, a coeziunii interne a unui sistem.
Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ într-o structura
sociala si reflecta tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura.
Fiecare om este evaluat în functie de pozitia ocupata în cadrul structurii din care face
parte. Recunoasterea status-ului depinde atât de personalitatea individului, cât si de
normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte. (ex. medic/dar si
membru al celei mai înalte asociatii stiintifice din lumea medicala).
Un tip special de status este status-ul fundamental. Vârsta, sexul si, în anumite
conditii - ocupatia, sunt status-uri fundamentale. În virtutea acestui status, societatea,
membrii acesteia, asteapta de la noi un anumit comportament. Într-un fel se manifesta
cerintele legate de actiunile si abilitatile unui copil (conformarea la regulile sociale,
inocenta, puritate) si în cu totul alt mod este perceput adultul, judecat, în principiu, prin
asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala.
3.3.Rolul social
Orice rol are cel putin un rol reciproc atasat lui. Drepturile legate de un rol sunt
îndatoriri legate de un alt rol. De aceea exista situatii când individul este obligat sa joace
simultan mai multe roluri si atunci apare conflictul interroluri. De exemplu un individ
care medic fiind trebuie sa-si opereze propriul copil.
Fiinta umana intra în relatie cu ceilalti membri ai societatii din nevoia intrinseca
de celalalt. Oamenii intra în contact unii cu altii dintr-o necesitate. Orice societate sau
grup social nu este o simpla suma de indivizi, ci consta într-o retea de legaturi între
acestia, în mijloacele materiale si simbolice pe care ei le folosesc în interactiunile si
activitatea lor, precum si în rezultatele sau produsele materiale si spirituale ale activitatii
lor sociale. Relatiile interindividuale pot fi întâmplatoare, efemere sau spontane, având în
aceasta situatie, din punctul de vedere al vietii sociale un rol derivat, secundar. În toate
colectivitatile, grupurile si unitatile sociale exista însa relatii fundamentale, ce se
caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoara dupa norme si reguli stabilite, sunt
consfintite în legi, coduri, reguli, obiceiuri sau traditii. Nu toate relatiile dintre indivizi
sunt relatii sociale. Relatiile interumane prezinta mai multe forme: contactul spatial,
contactul psihic, contactul social, interactiunile sociale Contactul spatial are în vedere
diversele împrejurari în care indivizii intra în contact (locul de munca, locul de studiu,
locuinte, adunari publice etc.). Contactul psihic este o forma de relatie de lunga durata în
care indivizii îsi observa reciproc caracteristicile, aspectul, trasaturile de caracter,
pregatirea intelectuala, preocuparile etc. Contactele sociale se nasc prin intermediul
relatiilor dintre cel putin doi oameni care manifesta un interes comun pentru un obiect si
actioneaza împreuna.
În situatia în care contactele sociale sunt durabile, între indivizi apare un fenomen
nou, ei cauta sa se influenteze reciproc. În acest mod se naste interactiunea sociala. Ea
genereaza procesele de adaptare, de acceptare, de socializare, de cooperare, de opozitie ,
de conflict etc. Interactiunile sociale se realizeaza dupa anumite modele statornicite în
practica vietii sociale. Intrând într-un grup, individul trebuie sa se conformeze modelelor
de interactiune existente în grupul respectiv. Interactiunile pot fi directe sau indirecte.
Interactiunile sociale sunt mai durabile decât contactele sociale. Pe baza lor apar relatiile
sociale.
Relatiile sociale prezinta o mare diversitate, fapt care face ca sa existe mai multe
criterii de clasificare.
Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, juridice
etc.
- relatii între individ si grup - în acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si
grupul cealalta entitate în care sunt incluse valorile, interesele si normele grupului; de
regula în cadrul grupurilor mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de
comunicare, de mobilitate; o alta clasificare a relatiilor sociale la nivelul grupului mic
este data de Jean Piaget, conform caruia relatiilor sociale se împart în relatii intelectuale,
afective si morale;
BIBLIOGRAFIE:
http://www.scritube.com/sociologie/STRUCTURA-SOCIALA32654.php