Spasmul hohotului de plans

Spasmul hohotului de plans este un sindrom medical care apare la copii mici. Se
caracterizeaza prin pierderi scurte de cunostinta, aparute pe fondul unei crize intense
de plans. Sindromul ramane un mister in medicina, intrucat nu se cunosc cauzele
exacte ale acestuia.
Cert este faptul ca nu este periculos pentru sanatatea copiilor. Cu toate acestea, medicii
sustin ca parintii trebuie sa cunoasca factorii declansatori si simptomele specifice
acestei conditii medicale, care se confunda adesea cu epilepsia, pentru a sti sa il
diferentieze de alte afectiuni cu patologie organica.
Nu orice criza severa de plans a copilului sfarseste prin aparitia acestui sindrom.
Un medic rezident de pe sectia de anestezie si terapie intensiva, ne descrie cum arata o
situatie in care un copil trece prin spasmul hohotului de plans:
"Caracteristic acestuia este atunci cand copilul plange in hohote si deodata apare
apneea (oprirea respiratiei), copilul devine palid sau cianotic (se invineteste) si apoi isi
pierde cunostinta pentru cateva secunde, pana la 1-2 minute. Intotdeauna, dupa
spasmul hohotului de plans, copilul isi revine rapid, in cateva minute."
Spasmul hohotului de plans se imparte in doua tipuri: albastru si alb (palid),
fiecare cu setul propriu de manifestari:
Tipul albastru este cel mai frecvent printre copii (60% dintre cazuri) si este caracterizat
prin:
 plans intens (cu lacrimi care curg in cascada);
 sughituri;
 respiratie suieratoare insotita de suspine care o ingreuneaza sau chiar o opresc cateva
secunde;
 gura cascata si colorarea fetei intr-o nuanta albastruie (cianotica);
 criza sfarseste prin pierderea cunostintei pret de cateva secunde, din cauza irigarii
insuficiente a creierului (poate fi insotita si de miscari spasmodice sau deviatii ale
globilor oculari - in termeni populari, s-ar traduce prin faptul ca micutul isi da ochii peste
cap si tremura).
Forma alba este mult mai rara, estimandu-se ca apare in aproximativ 20% dintre
cazuri. Specific acestei forme este faptul ca micutul nu plange deloc inainte de
pierderea cunostintei. Pe un fond emotional intens sau tensionant, copilul devine
instantaneu palid (alb) la fata si pica din picioare, pret de cateva secunde.
Tabloul simptomatologic al spasmului hohotului de plans este foarte asemanator
cu al altor afectiuni medicale. Cele mai multe persoane il confunda cu epilepsia, care
este o tulburare neurologica. Medicul recomanda parintilor sa se asigure intotdeauna ca
lipotimiile pe care le manifesta copilul nu au patologie de natura organica.
Este bine sa efectuati investigatiile solicitate de catre medicul curant.
Electroencefalograma (EEG) este o explorare neinvaziva si inofensiva ce inregistreaza
activitatea bioelectrica a creierului: se vor aplica pe pielea capului niste electrozi
conectati la un aparat, cu care se vor inregistra descarcarile electrice cerebrale.
Sindromul hohotului de plans isi poate face aparitia inca din etapa de nou-nascut
sau poate aparea la orice copil mic, indiferent de starea lui de sanatate. Aceste
manifestari sunt mai frecvente in jurul varstei de 3 ani si dispar de obicei de la sine pe la
5 ani.
Desi nu s-au descoperit care sunt cauzele exacte ale spasmului hohotului de plans,
specialistii au identificat cativa factori care contribuie la declansarea acestuia si care
trebuie luati in considerare in punerea diagnosticului si stabilirea schemei terapeutice.
Se pare ca sindromul are legatura mai mult cu dezvoltarea psihologica a copilului:
aceste manifestari fiind consecinta unei reactii exagerate la anumite emotii, de obicei
negative (frustari, refuzuri, suparari etc.), ale copilului. Aceasta teorie este sustinuta si
de observatia ca, de obicei, aceste crize apar in prezenta unei anumite persoane, de
obicei mama, putand fi interpretate ca o modalitate de ,,manipulare" inconstienta.
Cele mai puternice stari pe care le poate resimti copilul si care pot duce la declansarea
sindromului sunt frica, durerea sau frustrarea.
Sindromul nu se trateaza sau vindeca efectiv, dar poate fi prevenit numai dupa
identificarea factorilor de natura psihologica ce stau la baza declansarii lui. Abordarea
psihoterapeutica este principalul mod de abordare a acestei conditii medicale si are
scopul de "a determina si corecta eventualele conflicte si tensiuni in relatia mama-copil
sau in climatul familial (anxietate sau supraprotectie).
Pana la abordarea psihoterapeutica, exista cateva lucruri importante pe care trebuie sa
le faci atunci cand copilul tau trece printr-o astfel de criza, pentru a-l ajuta sa-si revina
mai repede si sa nu se sperie:
 in primul rand, pastreaza-ti calmul, pentru a putea reactiona imediat si a-ti ajuta copilul
sa iasa din starea de lipotimie (sindromul creeaza o stare de anxietate sau panica
accentuata la parinti, cei mai multi dintre ei fiind atat de speriati incat clacheaza cand isi
vad copilul lesinand sau dandu-si ochii peste cap);
 ia copilul in brate si asaza-l in pozitie orizontala, pe spate, cu picioarele usor ridicate;
 pune-i o compresa cu apa rece pe frunte si sufla-i usor pe fata;
 striga-i usor numele si bate-l bland cu palma peste fata si coapse, pentru a-l ajuta sa isi
revina mai repede.
In cazul in care copilul nu isi revine din starea de lipotimie in aproximativ 1-2
minute, este indicat sa suni la salvare sau sa mergi cu el la cel mai apropiat spital care
dispune de camera de garda sau unitati de primiri urgente pentru copii.
Pentru a preveni episoadele de spasm, încearcă să eviţi pe cât posibil situaţiile
care ştii că se lasă cu accese de furie (tantrumuri) din partea celui mic. Distrage-i
atenţia atunci când simţi că urmează un astfel de episod, mai ales dacă sunteţi afară şi
există riscul ca, în cădere, să se lovească la cap. Iar pe măsură ce creşte, încurajează-l
să-şi exprime emoţiile prin cuvinte. Inventaţi jocuri de rol prin care să-i arăţi cum îşi
poate gestiona sentimentele de mânie sau frustrare şi cum să reacţioneze, altfel decât
prin plâns. Odată cu maturizarea creierului şi pe măsură ce copilul va înţelege mai
multe din ceea ce simte şi ceea ce i se întâmplă, această manifestare va dispărea.