Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care
sunt satirizate defecte umane prin intermediul unor personaje din
lumea animalelor, a plantelor sau a lucrurilor cu scopul de a fi îndreptate.Textul unei fabule este alcătuit din două secvențe: o narațiune alegorică și morala (învățătura extrasă din povestioara relatată). Opera literară intitulată, în chip sugestiv, „Corbul și vulpea“, scrisă de Gheorghe Asachi, întrunește trăsăturile unei fabule. Pe de o parte, opera este o fabulă, pentru că, prin intermediul personajelor animaliere, sunt criticate defecte omenești. De pildă, vulpea reprezintă tipul omului lingușitor, lăudând, cu prefăcătorie, frumusețea corbului și a glasului său. Prin cuvinte mieroase și șirete, reușește să intre în posesia cașului pe care corbul îl ținea în plisc. Ea îl lingușește, invocându-i calități care nu reflectau realitatea: „Cât ești mândru și frumos!/ Dacă viersul cel duios /Ți-i c-a penilor odoare, /Tu-ntreci pe privighitoare“. În aceeași ordine de idei, corbul reprezintă tipul omului naiv, lipsit de înțelepciune(„Giură că minciuni c-acele/ Alte dați n-or să-l înșele“), dar și a omului îngâmfat, care are de pierdut din pricina înfumurării. („De mândrie îngâmfat“). Pe de altă parte, este o operă epică, ce prezintă o scurtă întâmplare la care iau parte personaje din lumea animalelor: Un corb se așază pe un ram, având o bucată de caș în plisc. Vulpea îl observă și începe să îi laude frumusețea, spunându-i că, dacă și cântecul său este la fel de plăcut, ar întrece privighetoarea. Mândru, corbul deschide pliscul pentru a-și dovedi măiestria viersului, moment în care scăpa bucata de caș, pe care vulpea o prinde și o mănâncă. În ceea ce privește morala operei, ea poate fi dedusă cu ușurință: lingușitorii profita de lipsa de înțelepciune și de naivitatea celor îngâmfați pentru a obține diferite avantaje. În concluzie, având în vedere argumentele prezentate putem afirma că opera „Corbul si vulpea“ este o fabulă.