Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care

sunt satirizate defecte umane prin intermediul unor personaje din

lumea animalelor, a plantelor sau a lucrurilor cu scopul de a fi
îndreptate.Textul unei fabule este alcătuit din două secvențe: o
narațiune alegorică și morala (învățătura extrasă din povestioara
relatată).
Opera literară intitulată, în chip sugestiv, „Corbul și vulpea“, scrisă de
Gheorghe Asachi, întrunește trăsăturile unei fabule.
Pe de o parte, opera este o fabulă, pentru că, prin intermediul
personajelor animaliere, sunt criticate defecte omenești. De pildă,
vulpea reprezintă tipul omului lingușitor, lăudând, cu prefăcătorie,
frumusețea corbului și a glasului său. Prin cuvinte mieroase și șirete,
reușește să intre în posesia cașului pe care corbul îl ținea în plisc. Ea îl
lingușește, invocându-i calități care nu reflectau realitatea: „Cât ești
mândru și frumos!/ Dacă viersul cel duios /Ți-i c-a penilor odoare,
/Tu-ntreci pe privighitoare“.
În aceeași ordine de idei, corbul reprezintă tipul omului naiv, lipsit de
înțelepciune(„Giură că minciuni c-acele/ Alte dați n-or să-l înșele“),
dar și a omului îngâmfat, care are de pierdut din pricina înfumurării.
(„De mândrie îngâmfat“).
Pe de altă parte, este o operă epică, ce prezintă o scurtă întâmplare la
care iau parte personaje din lumea animalelor: Un corb se așază pe un
ram, având o bucată de caș în plisc. Vulpea îl observă și începe să îi
laude frumusețea, spunându-i că, dacă și cântecul său este la fel de
plăcut, ar întrece privighetoarea. Mândru, corbul deschide pliscul
pentru a-și dovedi măiestria viersului, moment în care scăpa bucata de
caș, pe care vulpea o prinde și o mănâncă.
În ceea ce privește morala operei, ea poate fi dedusă cu ușurință:
lingușitorii profita de lipsa de înțelepciune și de naivitatea celor
îngâmfați pentru a obține diferite avantaje.
În concluzie, având în vedere argumentele prezentate putem afirma
că opera „Corbul si vulpea“ este o fabulă.