VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE SI PARAZITOLOGIE

PROFESOR DR. MARGARETA BEJINAR

STAPHYLOCOCCUS
AMG – HENRI COANDA IC

DOBRIN REBECA - CUCU SANDA - PAP MARCELA

 DEFINITIE

• Staphylococcus este
un gen de bacterii gram-
pozitive. La microscop apar
ca celule rotunde (coci),
grupate similar boabelor
într-un ciorchine.
 GENERALITATI
• Genul Staphylococcus include la ora actuală (2006)
de specii - denumite generic "stafilococi".
Majoritatea sunt nepatogene și fac parte din
microbiota indigenă, colonizînd pielea și
mucoasele oamenilor și altor organisme. O parte
pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în
sol.

• Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate

de boli la animale și oameni, prin secreția
de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea
țesuturilor.
Stafilococii patogeni dispun de o serie de factori de
virulență: leucocidina, hemolizina, diferite
toxine, coagulaza - o adezină specifică importantă
în procesul infecțios și altele.

În laboratorul de microbiologie se testează în mod

curent calitatea stafilococilor de a
produce coagulază, pentru diferențierea între
speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai
adesea nu product coagulază).
În urma acestui test, stafilococii sunt grupați în
coagulazo-pozitivi și coagulazo-negativi.
-Stafilococi coagulazo - pozitivi Staphylococcus aureus
-Stafilococi coagulazo - negativi: Staphylococcus
epidermidis, Staphylococcus saprophyticus

Toxinele stafilococice sunt o cauză comună

a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe
hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind
capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un
conținut relativ redus de apă. Deși procesul de gătire
omoară bacteriile, unele toxinele sunt rezistente la
temperatură, nefiind distruse nici după fierberea câteva
minute.
Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc
peste tot), facand parte din flora normala a organismului.
Se gasesc in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra
anterioara.

Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti

la unele dezinfectante si antiseptcice sau apar la cei cu
diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.).
Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate.

Transmiterea se poate face direct interuman sau prin

intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie).
 Stafilococi coagulazo-pozitivi :
Staphylococcus intermedius, un colonist frecvent
al dermului unor animale. Poate produce infecții la
câini și pisici și, mai rar, la oameni (zoonoze).
Această specie este frecvent purtătoare de gene
care conferă multirezistență la antibiotice.

S. epidermidis, este o specie coagulazo-negativă,

o bacterie comensală întâlnită frecvent pe piele.
Deși în mod obișnuit nu este patogenă, poate cauza
infecții severe la pacienții imunocompromiși,
imunosupresați sau cu catetere.

S. saprophyticus este o altă specie coagulazo-

negativă care poate cauza infecții ale căilor urinare.
 Staphylococcus aureus:
Dintre stafilococii coagulazo-
pozitivi, o singura specie este
patogena pentru om:
Staphylococcus aureus sau
Stafilococul auriu, numit astfel
dupa culoarea galben-aurie a
coloniilor bacteriene obtinute
pe medii de cultura.

S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate,

de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în
care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori
un tip special de septicemie, numită piemie.
Patogenitatea S. aureus

Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât

prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care
le produce:
- capsula protejează bacteria de acțiunea celulelor și
mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoză,
leucocite, macrofage) și favorizeaza în același timp
aderența bacteriei
- peretele celular al bacteriei conține mai multe substanțe
care declanșează reacțiile inflamatorii în organism,
(substanțe care determină apariția febrei) și inhibă
mecanismele de aparare ale organismului.
- la nivelul peretelui celular există acizi teicoici, care ajută la
atașarea stafilococilor de suprafețele mucoaselor.
 Habitat: • Staphylococcus aureus:
suport material al
transmiterii
• colonizează nările şi – sol,
tegumentul – apa de mare şi apa dulce,
• constituenţi ai florei – suprafaţa plantelor,
– fructe,
normale cutanate
– alimente,
• (barieră de apărare – îmbrăcăminte,
antimicrobiană) – mobilier,
– covoare,
– praful şi aerul din încăperi
 CARACTERE DE CULTURA

• pe medii solide:
– colonii: „S”;
• în medii lichide :
– tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul
tubului
 Rezistenţă faţă de ag. fizici, chimici
,biologici
• rezistă
– în culturi, la frigider – câteva luni;
– în puroi uscat – 2-3 luni;
• relativ rezistenţi la
– antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70º)
• distruşi în 60 minute la temperatura de
60ºC
• sensibili la bacteriofagi, la UV
 Rezistenţă
 DEOSEBIT DE REZISTENŢI LA
ANTIBIOTICE !!!
 Peste 95% rezistenţi la penicilină
 Tulpini rezistente la meticilină (oxacilină) =
polirezistente (cefalosporine, eritromicina,
clindamicina)
 MRSA (stafilococ auriu meticilino-
rezistent)
 Sensibil la vancomicină
 Procesul infecţios de tip stafilococic

• PROCES INFECŢIOS DE TIP INVAZIV

• TOXIINFECŢII DE ETIOLOGIE STAFILOCOCICĂ

 Proces infecţios de tip invaziv

• Foliculita – infecţia foliculului pilos

• Furuncul – abces în jurul foliculului pilos
• Hidrosadenită – infecţia glandei sudoripare
• Panariţiu – infecţie peri- sau subunghială
• Impetigo stafilococic
• Mastită
• Infecţii ale plăgilor chirurgicale, muşcate, tăiate
• Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc.
• Infecţii urinare, uretrită, cistită, pielonefrită
• Focare septicemice

– pulmonar (pneumonii, pleurezii)

– renal
– osos, articular
– meningo-cerebral
– aparat circulator (endocard, pericard, endoteliu
vascular)
 Toxiinfecţii de etiologie stafilococică
Toxiinfecţia alimentară stafilococică
 Ingestia enterotoxinei termorezistente elaborată
în aliment
 Suficientă cantitate foarte mică
 Sursa:
 om – furuncul, sinusită, rar portaj asimptomatic
 animal – mastită, furunculoză
 alimente: lactate, carne, ouă, peşte
 latenţă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore,
refacere 12-24 ore
 Leziuni de natură toxică cutanate
„sindromul pielii opărite stafilococice”

• = boala exfoliativă generalizată(boala Ritter)

• este necroza de origine toxică a epidermului
• cauzată de toxina exfoliativă
• apare iniţial eritemperioral care se extinde apoi la totcorpul
• apariţia bulelor mari cu lichid clar este urmată de ruperea straturilor
superficiale ale epidermei
• vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la apariţia anticorpilor
protectori
„sindromul pielii opărite stafilococice”
 Sindrom de şoc toxic stafilococic STTS
• hipertermie
• hipotensiune
• vărsături, diaree
• mialgii
• insuficienţă hepatică şi renală acută
• descuamarea tegumentelor palmare şi
plantare
• stare de şoc
 Tratament:
• Efectuarea antibiogramei este obligatorie
pentru toate tulpinile de stafilococi izolate din
diverse infecţii
• Rezistenţă crescută prinproducerea de beta-
lactamaze, enzime care neutralizează
antibioticele gen penicilină, cefalosporine
• modificarea unor proteine ale peretelui celular
• Antibioticele de elecţie sunt Oxacilina şi
Nafcilina
 Tratament:
• Infecţiile grave sau infecţiile asociate cu
bacteriemie/septicemie
• tratament cu antibiotice pe cale parenterală
(injectabilă)
• infecţiile pielii, ale ţesuturilor moi sau ale
căilor respiratorii
• tratament prin administrare orală
 Profilaxie:
• măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare
• spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu
pacienţii
• utilizarea mănușilor
• determinarea portajului nazal de S. Aureus
• administrarea profilactică de antibiotice pre si
post-operator.