UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.

POPA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
PROF.UNIV.DR. GEORGE DAN GOŢIA

DEPISTAREA ŞI DISPENSARIZAREA COPIILOR DE

REZUMAT VÂRSTĂ ŞCOLARĂ CU DEFORMAŢII ALE CUTIEI
TORACICE ŞI ALE COLOANEI VERTEBRALE

TEZĂ DE DOCTORAT

DOCTORAND,
IONICA CIORT AN

Iaşi – 2010

I

CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
Scopul studiului şi importanţa problemei ............................................................. I
CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR
ÎN PATOLOGIA STUDIATĂ................................................ 1
I.1. Deformaţiile plastronului sterno-condral ........................................................ 1
A. Pectus excavatum ................................................................................. 1
B. Pectus carinatum .................................................................................. 2
Bibliografie selectivă ................................................................................ 2
I.2. Deviaţiile coloanei vertebrale ........................................................................ 3
I.2.1. Scolioze ........................................................................................... 3
I 2.2.Cifoze ............................................................................................... 4
I.2.3.Hiperlordoze.......................................................................................... 4
Bibliografie selectivă ................................................................................ 5
PARTEA PERSONALĂ
6. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deformaţii ale
cutiei toracice ................................................................................. 40
a. Evaluarea postoperatorie a copiilor cu deformări ale
cutiei toracice................................................................................... 40
b. Forme aplicative ale kinetoterapiei .................................................. 40
c. Mijloacele reabilitării ........................................................................ 40
C. Impactul psihologic şi inserţia socială la sfârşitul tratamentului,
pentru toate capitolele de patologie studiate.......................................... 41
1. Handicapul locomotor la copilul şcolar ....................................... 41
2. Impactul psihologic ..................................................................... 42
3. Impactul psiho-social .................................................................. 43
a. Probleme de integrare şi socializare(adaptare) ......................... 43
b. Probleme de şcolarizare ........................................................... 43
c. Orientarea profesională a copiilor cu deficit fizic
uşor şi mediu .......................................................................... 43
D. Evaluarea posturometrică şi impedanţiometrică ..................................... 44
CAPITOLUL IV. CONCLUZII ....................................................................... 51
CAPITOLUL V. ORIGINALITATEA LUCRĂRII ŞI
CONCLUZII GENERALE ................................................. 56

CAPITOLUL II. ANALIZA LOTULUI STUDIAT: BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ........................................................................ 57

MATERIAL ŞI METODĂ ................................................... 6
II.1 Criteriile de includere în studiu de depistare (activă şi pasivă)şi
dispensarizare desfăşurat inclusiv în scoli şi licee în judeţul PUBLICAŢII, COMUNICĂRI, STUDII ŞTIINŢIFICE-CERCETARE…...59
Constanta în intervalul 2004-2008 ...................................................... 6
II.2 Alte investigaţii clinice de specialitate interdisciplinare CURRICULUM VITAE....................................................................................60
folosite la lotul de studiu .................................................................... 8
II.3 Metode noi de evaluare şi supraveghere terapeutică a
tulburărilor de postură ......................................................................... 9

CAPITOLUL III. REZULTATE ŞI DISCUŢII .............................................. 11

A.Metode de prelucrare statistică a datelor..................................................11
B. Datele cifrice şi analiza statistică a rezultatelor pe
etapele dezvoltate la analiza lotului de studiu.......................................... 11
1. Depistarea în şcoli şi licee sau prin alte modalităţi, a copiilor
cu deviaţii ale coloanei vertebrale şi a celor cu deformaţii toracice ....... 11
2. Îndrumarea terapeutică ...................................................................... 31
Indicaţii terapeutice în deviaţiile coloanei vertebrale ........................... 31
3. Evaluarea psihologică.......................................................................... 36
4. Urmărirea copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale
la care s-a început tratamentul conservator ...................................... 36
5. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deviaţii ale
coloanei vertebrale .............................................................................. 37
 Scopul studiului și importanța problemei
SCOPUL STUDIULUI ŞI IMPORTANŢA PROBLEMEI
Creşterea frecvenţei deviaţiilor de coloană vertebrală şi a deformaţiilor
plastronului sterno-condral este cauzată nu numai de creşterea factorilor de risc ci şi
de creşterea preocupării medicilor în depistarea precoce a acestei patologii.
Motivaţia lucrării constă în evidenţierea potenţialului peiorativ al evoluţiei
patologiei luate în studiu, intensificarea activităţii medicului de familie în depistarea
şi dispensarizarea pacienţilor, introducerea unor metode noi, neinvazive, de apreciere
a tulburărilor de postură la pacienţii cu scolioze.
Scopurile studiului au fost următoarele:
― depistarea cazurilor de boală la copiii de vârstă şcolară prin screening efectuat în
şcoli şi licee de către medicii şcolari şi cei de familie. Am urmărit în special
liceele de artă şi cele cu profil sportiv unde factorii de risc sunt mai numeroşi.
― folosirea în premieră în ţara noastră a unor metode neinvazive de studiu a posturii
statice şi dinamice a corpului (posturometria şi impedanţiometria) în cazul
scoliozelor în scopul acurateţei diagnostice iniţiale şi a urmăririi evoluţiei în
dinamică.
― dispensarizarea cazurilor depistate în scopul urmăririi evoluţiei şi a rezultatelor
tratamentului. Rolul medicului de familie este major în acest sens urmând a dirija
pacientul către medicul ortoped pediatru şi ulterior a-i urmări evoluţia în
colaborare şi cu kinetoterapeutul, psihologul şi medici de alte specialităţi.
― educaţia sanitară a copiilor şi părinţilor (prin scrisoare medicală) pentru
conştientizarea gravităţii afecţiunii depistate.
― studierea impactului psihic al afecţiunii asupra copilului şi la nevoie consilierea
sa psihică înainte şi după tratament, conservator sau chirurgical.
― legat de obiectivul anterior am urmărit inserţia socială şi şcolară, precum şi
orientarea profesională a acestor copii.
Actualitatea temei abordate constă în a demonstra poziţia cheie pe care o are
medicul de familie în depistarea patologiei menţionate şi în sudura unei echipe
complexe formată din ortoped pediatru, kinetoterapeut, oftalmolog, medic ORL,
psiholog etc.
Dispensarizarea corectă efectuată de medicul de familie favorizează
conlucrarea în dinamică a tuturor membrilor echipei de îngrijire pentru obţinerea
corecţiei deformaţiilor, consolidarea rezultatului, consilierea psihologică şi inserţia
socio-profesională a pacientului.
Din acest punct de vedere tema aleasă are prioritate naţională, în literatura de
specialitate consultată neîntâlnind nici un studiu asemănător de amploare.
I 1
Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată
PARTEA GENERALĂ
Capitolul I
STADIUL ACTUAL AL
CUNOSTINŢELOR ÎN PATOLOGIA STUDIATĂ
I.1. DEFORMAŢIILE PLASTRONULUI STERNO-CONDRAL
A. PECTUS EXCAVATUM “ piept în pâlnie”
Este o afecţiune a cutiei toracice caracterizata prin înfundarea sternului de diverse
grade în funcţie de gradul afecţiunii şi de asocierea sau nu cu alte afecţiuni genetice
sau dobândite. Rareori sunt semne observabile chiar de la naştere.
Prima descriere a afecţiunii a fost făcută în 1594 de către Bauhinus care consideră
că diafragmul „suge” toracele spre interior. Corecţia chirurgicală a deformaţiei a fost
efectuată pentru prima oară în 1911 de către Meyer (alţi autori afirmă că Sauerbruch
în 1913 a făcut prima intervenţie pentru pectus excavatum).[1]
Tablou clinic
În perioada de nou-născut şi sugar pâlnia nu este constituită. Singurul simptom
este respiraţia paradoxală cu înfundarea sternului distal în inspir. Şi acesta este numai
un semn de probabilitate pentru dezvoltarea în viitor a pâlniei toracice anterioare.
După vârsta de 1 an depresiunea sternală devine vizibilă permanent, iar prin
creştere se accentuează fără însă a se putea prevedea amploarea finală a pâlniei.
Pe măsură ce copilul creşte şi matricea cartilaginoasă a sternului se osifică, pâlnia
se rigidizează, la un moment dat încetându-şi evoluţia.
Simptomele funcţionale sunt rare, de natură cardiacă şi/sau respiratorie.
Tulburările respiratorii ţin de hipoventilaţie şi constau în infecţii respiratorii repetate
(episoade bronşitice, angine) care duc la tuse cronică, persistentă.
Dacă pâlnia este foarte accentuată şi s-a instalat insuficienţa respiratorie
restrictivă, se constată dispnee permanentă, copilul prezintă deficienţă de dezvoltare
staturo-ponderală, este palid, debil. Tulburările cardiace constau în tahicardie,
extrasistole, vertije, lipotimii. Ambele genuri de afectare funcţională diminuă sau
chiar dispar după corecţia chirurgicală a înfundării sterno-condrale. Afectarea psihică
este pe lângă viciul estetic, o componentă căreia trebuie să i se acorde cea mai mare
importanţă.
În special la adolescenţi şi mai ales la fete, deficitul cosmetic duce la un complex
de inferioritate, la depresie psihică mergând uneori până la suicid. [2]
Tratament.
Singurul tratament eficace este intervenţia chirurgicală. Scopurile acesteia sunt
corectarea viciului cosmetic, anularea simptomatologiei respiratorii şi/sau cardiace şi
mai ales tratarea impactului psihologic al afecţiunii.
 Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată
Vârsta optimă pentru operaţie este unanim acceptată între 5-7 ani. [2,6]
Explicaţia este dublă: în cadrul sterno-condroplastiei decolarea pericondrului pentru
extirparea cartilajelor costale este mai uşoară la vârstă mai mică, iar pe de altă parte
se păstrează un potenţial mai mare de creştere corectă a viitoarelor cartilaje costale
(după vârsta de 10 ani acest potenţial diminuă progresiv. [3]
Tehnica chirurgicală cea mai folosită este sterno-condroplastia Ravitch cu
fixarea corecţiei cu implant metalic. De dată relativ recentă se utilizează tot mai
frecvent procedeul Nuss, care însă ncesită o instrumentaţie specială.
Printr-un procedeu sau altul, respectându-se acurateţea tehnicii chirurgicale
folosite, rezultatele sunt foarte bune atât pe plan cosmetic, cât şi prin rezolvarea
afectării psihologice.
B. PECTUS CARINATUM
Este o afecţiune mai puţin frecventă decât pectus excavatum, incidenţa acestuia
fiind de 1/10 – 1/16. Pectus carinatum (piept de porumbel sau de cocoş) este o
deformare a pieptului caracterizat printr-o proeminare a plastronului sterno-costal.
Acesta este opusul afecţiunii pectus excavatum. [5] Aceasta poate să apară ca o
malformaţie congenitală solitară sau în asociere cu alte tulburări genetice sau cu
sindroame: sindromul Marfan, sindromul Morquio, sindromul Noonan, trisomia 18,
trisomia 21, homocystinuria, osteogenesis imperfecta, sindromul Sly etc. În
aproximativ 25% din cazurile de pectus carinatum, pacientul are un membru al
familiei cu aceasta afecţiune. [5] Tipul II (forma asimetrică): proemină cartilajele pe
dreapta sau pe stânga, iar sternul este rotat în axul său longitudinal pierzându-şi
poziţia frontală şi este proiectat înainte. De aceea până la 5 ani se poate încerca un
tratament conservator , prin kinetoterapie de tonifiere a musculaturii toracice asociată
cu gimnastică respiratorie şi masaje zilnice însoţite de compresiune sternală. De
mare ajutor este portul pe parcursul zilei a unui corset ortopedic cu pelotă anterioară
de compresiune a sternului şi decupaje laterale pentru facilitarea expansiunii
toracice.[3,4]
După vârsta de 5 ani tratamentul este chirurgical prin acelaşi procedeu de
sterno-condroplastie Ravitch. Rezultatele cosmetice sunt bune. [6, 7, 8]
Prognostic
Deformările în pectus carinatum devin de obicei mai severe în perioada de
creştere şi mai ales în adolescenţă şi pot rămâne aceleaşi pe tot parcursul vieţii pentru
adulţi. Efectele secundare cum ar fi scolioza şi alte afecţiuni pulmonare, se pot agrava
cu avansarea în vârstă.[6,7]
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Cărpinişan C., Stan A.: Patologia chirurgicală a toracelui. Ed.Medicală Bucureşti 1971,53-61.
2. Bedouelle J., Garnier Ch., Guilleminet M., Judet J., Yung A.: Symposium sur thorax en entonnoir.
RevChir.Orthop. 1964,50,4,413-482.
3. Stephan Milosavljevic, Poonam Pal, David Bain, şi Gillian Johnson ; Interacţiuni cinematice şi de
timp ale zonei lombare şi ale şoldului în timpul extensiei de trunchi la subiecţii sănătoşi de sex
masculin; Eur Spine J. Ianuarie 2008 ; 17(1): 122–128.
4. B J Mockford, R J Brown; Un caz atipic de ruptură întârziată de splină asociată cu pectus
excavatum; The Ulster Medical Journal, Volume 71, No. 1, May 2002.; Studiu de caz; pp. 60-61,
2 3
Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată
5. Kravarusic D, Dicken BJ, Dewar R, et al. (2006); "Protocolul de la Calgary pentru elemente de
ancorare a pectus carinatum: un raport preliminar". J. Pediatr. Surg. 41 (5): 923-6.
DOI:10.1016/j.jpedsurg.2006.01.058.
6. Fèvre M.: Chirurgie infantile et orthopedie. Ed.Flammarion paris 1967,vol.1; 67-213;
7. Goţia D.G., Aprodu S.G., Savu B., Nedelcu Doina, Bejenaru T.,Filip Fl. Et all. Rezultate după
tehnica Ravitch-Sutherland pentru corecţia chirurgicală în pectus excavatum. Rev.Med.Chir.
1996,100,3-4,169-172.
8. Ravitch M.M., Welch K.J., Benson C.D., Aberdeen E., Randolph J.G. Pediatric Surgery. Ed.Year
Book Medical Publisher; International Journal of Surgical Pathology, Vol. 4, No. 4, 239-243
(1997)
I.2. DEVIAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE
I.2.1. SCOLIOZE
Sunt deviaţiile laterale ale axului normal al coloanei vertebrale manifestate în
trei planuri: frontal, sagital şi orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu
rotaţia corpilor vertebrali spre partea convexă fără pierderea continuităţii osteo-
articulare.(Fig.1)
Fig.1. Aspectul general al unui copil cu
scolioză. ( www. mdconsult.com)
În 90% din cazuri etiologia bolii este necunoscută (scolioză idiopatică) iar în
procent de 10% pot să apară datorită malformaţiilor vertebrale, fracturilor vertebrale,
bolilor neuromusculare, maladiei Recklinghausen etc.[1]
Scolioza este o afecţiune severă, deseori tardiv depistată. Într-un singur an în
Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului «Grigore Alexandrescu» din Bucuresti
s-au prezentat la un prim consult peste 800 de pacienţi, mulţi dintre aceştia (cu
deformări severe) nu au mai putut beneficia decât de tratament chirurgical.[1]
Scoliozele pot fi încadrate ca: scolioze structurale când coloana este curbată şi
rotată şi scolioze nestructurale: coloana este doar curbată.
Rotaţiile pot antrena coastele, determinând de partea convexă o gibozitate costală.
Bolnavul nu poate să corecteze curbura scoliotică şi nici să o reproducă în sens
invers. Scolioza poate genera uneori forme foarte grave şi cu repercursiuni
funcţionale asupra organismului (comparativ cu lordoza şi cifoza, care nu pun
niciodată viaţa în pericol).
Această poziţie nouă poate determina în evoluţie asimetrii ale umerilor şi
omoplaţilor. Atitudinea scoliotică se caracterizează prin deviaţia temporară a coloanei
vertebrale, (datorată unei insuficienţe de tonus muscular) corectabilă în clinostatism
şi neînsoţită de gibozitate costală dar reproductibilă în sens opus.[5, 6,7,8,9]
În timp ce scolioza se defineşte ca o deformare permanentă a rahisului, atitudinea
scoliotică este o problemă statică reversibilă şi fără leziuni definitive.
Deviaţia scoliotică a coloanei vertebrale nu trebuie privită superficial, ci poate să
reprezinte un simptom în cadrul unei game foarte largi de deviaţii patologice.[10]
 Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor în patologia studiată

Scolioza evolutivă este curbura în plan frontal a coloanei vertebrale, a cărei

angulaţie a depăşit valoarea de 30° până la vârsta de 14-15 ani (sau vârste şi valori
graduale mai mici, când curbura se agravează cu 10-15° în trei-şase luni). În absenţa 1.
oricărui tratament scolioza evoluează spontan şi imprevizibil până la o limită
programată genetic. Scolioza idiopatică structurală se localizează frecvent în zona 2.
toracică, lombară sau toraco-lombară. [3, 4]
3.
Incidenţa scoliozelor este dificil de determinat deoarece pacienţii nu
4.
conştientizează prezenţa deformărilor proprii ale coloanei vertebrale.
Cât timp curburile mici incipiente sunt asimptomatice, scolioza este depistată 5.
după efectuarea unor radiografii sau a unui control medical întâmplător.
Scoliozele nestructurale nu evoluează, ci stagnează spontan în majoritatea 6.
cazurilor (chiar în lipsa tratamentului) până la finalizarea creşterii.[2,7,8,15]
7.
I.2.2. CIFOZE
A. Noţiuni introductive 8.
Privită în plan frontal coloana vertebrală este rectilinie prezentând mici variaţii de 9.
2˚-3° spre dreapta sau spre stânga, după cum subiectul este dreptaci sau stângaci. În
plan sagital coloana vertebrală prezintă o alternanţă de curburi ce măresc rezistenţa 10.
rahisului la compresiunile axiale: lordoza cervicală, cifoza dorsală, lordoza lombară
şi cifoza sacro-coccigiană. Variaţiile fiind în limite reduse cifoza dorsală este în jurul 11.
valorii de 35° iar lordoza lombară are o valoare de 50°. Una din cauzele cele mai
12.
frecvente de accentuare a cifozei dorsale este maladia Scheuermann.[1, 2]
Cifoza este deviaţia coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea spre
posterior prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Există cazuri 13.
rare atipice când coloana vertebrală se curbează invers: cifoza cervicală şi lordoza
dorsală. Deformaţia se compensează printr-o hiperlordoză cervicală şi lombară pentru 14.
echilibrarea coloanei vertebrale. Cifozele pot fi suple (atitudini cifotice) care se pot
corecta şi hipercorecta voluntar prin contracţia musculaturii, sau fixe care nu se mai 15.
pot corecta prin redresare voluntară sau mobilizare pasivă. [7,18,21,22] 16.
Cifozele sunt mai puţin frecvente decât scoliozele iar evoluţia lor este mai lentă şi
cu potenţial evolutiv incert.[11,12,16,19] 17.
I.2.3. HIPERLORDOZELE
Lordozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale cu convexitatea anterioară prin 18.
exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. 19.
Datorită tonusului crescut al psoasului şi slăbirii tonusului muşchilor abdominali
20.
bazinul cade mai mult înainte decât în mod normal, exagerând curbura lombară.
O cauză favorizantă la femei este purtarea încălţămintei cu tocuri înalte care poate 21.
duce la înclinarea bazinului înainte şi a trunchiului înapoi, determinând lordozarea.
Deşi asimptomatice atunci când sunt manifeste clinic şi ireductibile prin flexia
anterioară a coloanei vertebrale, lordozele pot să devină individualitate clinică. 22.
Clinic se constată o ţinută vicioasă cu abdomen proeminent, ptoză viscerală şi
dureri vertebrale determinate de artroze interapofizare ale coloanei vertebrale.
[13;14;17;20]
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Varna A., Chiurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984, 224-
231.
Jianu M., Zamfir T, Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura Tradiţie, Bucureşti, 1995, 350-
500.
Rădulescu A., Ortopedia chirurgicală, Volumul II, Editura Medicală, Bucureşti, 1957, 5-160.
Pană I., Roventa N., Vlădăreanu M., Mihăiţă I., Radiologie, Coloana vertebrală, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 27, 31, 150-179.
Weinstein S.L., Zavara.D.C., Ponsetti IV. Idiopathic scoliosis long term follow-up and progresis in
untreated patients. J.Bone Joint Surg. 1981, 63A, 702-712.
Weinstein S.L., Ponsetti IV; Curve progresion in idiopathic scoliosis J.Bone Joint Surg. 1983, 65A,
447-455.
Erkula G, Kiter AE, Kilic BA, Er E, Demirkan F, Sponseller PD., The relation of joint laxity and
trunk rotation, J Pediatr Orthop B. 2005 Jan,14(1):38-41.
Goţia D.G., Ardeleanu M., Elemente de chirurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Contact
Internaţional, Iaşi, 1993 , 191-195.
Benson Michael, Fixen John, Machichol Malcolm, Parsch Klaus, Childrens Orthopaedics and
Fractures, Second Edition, 2002, 230-231, 255-269.
Mihran O. Tachdjian, Clinical Paediatric Orthopedics – The Art of Diagnosis and Principles of
Management,Appleton & Lange, Stamfort, 1997, 326-360.
Toshiyuki Yamamoto, Sakae Narai, A high incidence of scoliosis in children with tension-type
headache, Pediatrics International, Volume 46 Issue 6 December 2004, pag.751
Gregory Day, Kieran Frawley,2 Gael Phillips,3 I Bruce McPhee,1 Robert Labrom, 2 Geoffrey Askin,4
and Peter Mueller2; The vertebral body growth plate in scoliosis: a primary disturbance of growth?
Publicat online la 26 ianuarie 2008. doi: 10.1186/1748-7161-3-3.;]
Lovell Wood W., Winter Robert B., Paediatric Orthopedics, Volume II, Second Edition, J.B.
Lippincott Company, Philadelphia, 1985, 569-638, 1061-1079.
Canale S. T., Beaty H. J., Operative Paediatric Orthopaedics, Mosby Second Edition, 1995, 423-
588, 638-642.
Programul naţional de depistare precoce al scoliozei 2005, www.sccc-ga.ro.
Loder RT, Spiegel D, Gutknecht S, Kleist K, Ly T, Mehbod A., The assessment of intraobserver
and interobserver error in the measurement of noncongenital scoliosis in children < or = 10 years
of age, Spine. 2004 Nov 15;29(22):2548-53.
Gary L.K. Shum, Jack Crosbie, and Raymond Y.W. Lee; Coordonarea mişcării zonei lombare şi a
şoldului pe durata activităţii de ridicare la subiecţii cu dureri lombare joasa; Publicat online 2006.
doi: 10.1007/s00586-006-0122-z.
Pizzutillo PD., Nonsurgical treatment of kyphosis, Instr Course Lect. 2004, 53:485-91.
Domanic U, Talu U, Dikici F, Hamzaoglu A., Surgical correction of kyphosis: posterior total wedge
resection osteotomy in 32 patients, Acta Orthop Scand. 2004 Aug,75(4):449-55.
Ţepeneu P : Elemente de diagnostic şi principii terapeutice în traumatologia pediatrică, Editura
Popa’s Art, Timişoara, 1995,123-365.
Małgorzata D., Dagmara K., A severe case of facioscapulohumeral muscular dystrophy (FSHD)
with some uncommon clinical features and a short 4q35 fragment, European Journal of Paediatric
Neurology, November 2004, Pages 313-316.
Dandy David J., Edwards Dennis J., Essential Orthopaedics and Trauma, 3rd Edition, 1998, 431-
451.

4 5
 Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă

PARTEA PERSONALĂ diverse tulburări de postură şi deformaţii de coloană vertebrală şi au intrat în

programul de studiu ştiintific.
Capitolul II
Al patrulea grup: la categoria elevi la licee cu profil sportiv, s-au efectuat
triaje de depistare activă în următoarele licee(clasele 5-8):
ANALIZA LOTULUI STUDIAT - liceul Nicolae Rotaru (cu program sportiv,); colegiul naţional pedagogic
Constantin Brătescu şi în trei şcoli generale.
MATERIAL ȘI METODĂ De la aceste şcoli, doar un număr de 250 elevi practică sportul de
performanţă, cu mai multe profile: atletism, înnot, gimnastică ritmică, gimnastică
aerobică, volei, fotbal. Din acest total de copii sportivi examinaţi, un număr de 90 au
II.1 Criteriile de includere în studiul de depistare (activă şi pasivă) şi
fost depistaţi cu deformări de coloană vertebrală (cifoză, scolioză, lordoză) şi cutie
dispensarizare, desfăşurat inclusiv în şcoli şi licee din judeţul Constanţa
toracică. Toţi aceşti copii (100%) s-au prezentat la policlinică şi au fost diagnosticaţi
în intervalul 2004-2008
şi dispensarizaţi corespunzător.
Copii şcolari cu deviaţii de coloana vertebrală şi deformaţii de cutie toracică
În total au fost examinaţi un număr de 1775 elevi prin screening şcolar. În
s-au prezentat la consultaţii la medicul de familie sau în policlinică cu trimiteri de la
concluzie, pe tot parcursul celor 5 ani de studiu au fost examinaţi şi supravegheaţi un
medicul de familie sau de la alţi medici, din proprie iniţiativă sau sfătuiţi de prieteni
număr de 1857 de elevi(inclusiv lotul martor), din care au fost depistaţi 647 elevi cu
şi cunoştinţe, dar şi împreună cu părinţii sau antrenorii, care au sesizat deformaţiile
tulburări de postură, deviaţii de coloană vertebrală şi deformări de cutie toracică. Au
acestora.
intrat în studiu un număr de 451 de elevi şi au finalizat studiul 391 de elevi. După
Studiul ştiinţific s-a desfăşurat pe parcursul a cinci ani în intervalul 2004-
finalizarea screning-ului şcolar, au fost trimise invitaţii acasă la părinţii tuturor
2008(depistare pasivă). Screening-ul şcolar s-a efectuat în şcoli şi licee din mediul
copiilor depistaţi cu afecţiuni, pentru a se prezenta cu copii la policlinică unde au fost
urban si rural(depistare activă) în intervalul 2006-2008, fiind incluse şcoli şi licee cu
preluaţi în studiu de precizare de diagnostic, tratament şi dispensarizarea afecţiunilor
diverse profile inclusiv licee sportive (handbal, gimnastică artistică, înnot, fotbal) şi
pe o perioada de 2 ani.
licee de artă cu profil de muzică: vioară, pian, dar şi de la clasele de dans modern şi
Criteriile de realizare a studiului şi al graficelor statistice din lucrarea
balet. Am optat şi pentru aceste şcoli cu profile speciale, pentru a pune în evidenţă
ştiinţifică prezentă sunt enumerate mai jos:
influenţa negativă a poziţiei vicioase prelungite asupra dezvoltării armonioase a
1. Total elevi examinaţi
organismului sau la cei cu deformaţii ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice.
Elevi-şcoală generală, licee,
a)Evaluarea prin screening şcolar s-a desfăşurat în mai multe etape pe
- şcoli şi licee cu profil sportiv,.
patru grupe de elevi,
- liceul de artă muzică-vioară, pian şi balet,

Primul grup(clasele 5-12):
2. Total elevi cu deformaţii depistate
-trei şcoli generale şi un grup de industrie alimentară; (medic şcolar dr.
3. Total elevi în studiu:
Dancu Mihaela)
Elevi - şcoală generală, liceu
În acest prim grup, numărul de copii şcolari examinaţi în cele 4 instituţii şcolare
- şcoli şi licee cu profil sportiv
a fost de 900 elevi. Din acest total, au fost depistaţi un număr de 390 copii şi trimişi
- liceul de artă şi muzică –vioară, pian si balet
către cabinetul din policlinică unde s-a desfăşurat studiul, pentru investigaţii,
4. Repartiţia pe sexe la total elevi aflaţi în studiu: M(masculin)şi F(feminin)
precizare de diagnostic şi dispensariarea afecţiunilor de coloană vertebrală şi cutie
5. Repartiţia în funcţie de mediul de unde provin: U(urban) şi R(rural);
toracică depistate. Din acest total s-au prezentat şi au intrat în studiu doar 154 elevi,
6. Repartiţia pe categorii de afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice:
aproximativ 60%.
Scolioza; Cifoza; Hiperlordoza;

Al doilea grup de elevi(clasele 5-12):
Pectus excavatum; Pectus carinatum
-grup şcolar Topraisar; trei şcoli generale; şcoala Nicolae Tonita; liceul
7. Total scolioze: Atitudine scoliotică-compensatorie şi posturală; Scolioza
Lucian Blaga; (medic şcolar dr.Moroianu Cristina)
idiopatică; Scolioza neuromusculară.
Din totalul de copii examinaţi în număr de 600 la şcolile şi liceele de mai sus, au
8. Total cifoze: Atitudine cifotică (posturală); Cifoza idiopatică (Scheuermann);
fost depistaţi cu afecţiuni ale coloanei vertebrale 110 copii şi din aceştia s-au
Cifoza congenitală
prezentat la clinică pentru tratament şi dispensarizare un număr de 90 elevi,
9. Afecţiuni asociate deformărilor de coloană vertebrală: Pe categorii: respiratorii,
aproximativ 91%.
urinare, oftalmologice, cardiace, etc.

Al treilea grup: la Liceul de artă şi muzică(clasele 5-8) au fost examinaţi un
10. Alte afecţiuni asociate cutiei toracice: inflamatorii, metabolice, etc
număr de 28 copii la clasele de pian şi vioară unde toţi au fost depistaţi cu
6 7
 Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă
11. Repartiţia pe vârste în momentul diagnosticării; pe următoarele categorii de boli:
scolioză, cifoză, hiperlordoză, pectus carinatum, pectus excavatum; şi pe
categorii de sex: M şi F; categoriile de vârsta au fost următoarele: 5-7 ani; 7-
10ani; 10-14 ani; >14ani;
12. Modul de depistare: Cu trimitere de la medicul de familie; trimis de medicul
şcolar; pacientul singur; antrenori, familie, prieteni; prin screening şcolar.
13. Deformaţiile cutiei toracice: total cazuri operate din total lot, separat pentru
deformările cutiei toracice;
14. Vârsta la operaţie: 7-14 ani, separat pentru deformările de cutie toracică, şi peste
14 ani.
15. La cât timp postoperator, s-au prezentat la recuperare? (control) -între 6luni-
1an; între 1an-2ani
16. Rezultat cosmetic: foarte bun, acceptabil sau cu eşec, separate pentru deformările
cutiei toracice;
17. Impactul psihologic: cu sau fără impact psihologic.
Monitorizarea şi studiul ştiinţific la copiii depistaţi , s-a efectuat după
următorii parametrii statistici:
1. Repartiţia prin grade de curbură:(la forma idiopatică) după unghiul Cobb;
<20°> separat pe sexe: M, F
20-30°; 30-45°; >45°
2. Nr. total scoliozecu asociere cifoză( nr.)
cu asociere hiperlordoze (nr.)
3. Modalităţi terapeutice: (cifric)
- kinetoterapie; -kinetoterapie şi corset
- intervenţie chirurgicalăpe categorii de vârstă: <12ani; >12ani
4. Impact psihologic şi inserţie socială: din totalul cazurilor de scolioze în studiu
5. Rezultate tratament:- staţionar; în regresie; în agravare
6. Rezultat terapeutic cifoze (kinetoterapie) - staţionar; în regresie; agravare (referitor
la curbură)
7. Modalitatea de vindecare a cifozelor –cu sau fără sechele dureroase
8. Impactul psihologic la cazurile de cifoze - pozitiv sau negativ
d) Criteriile de includere în lotul martor au fost următoarele: copii înscrişi
la medicul de familie fără deviaţii de coloană vertebrală şi cutie toracică. Lotul martor
a fost alcătuit dintr-un număr de 50 de copii şi a fost selectat pe baza următoarelor
crierii: vârstă, sex, mediu, diagnostic şi antecedente heredo-colaterale.
II.2. Alte investigaţii clinice de specialitate interdisciplinare folosite la lotul
de studiu: Examinarea de specialitate ortopedică s-a efectuat la fiecare copil pentru
stabilirea diagnosticului ortopedic şi apoi la controalele de monitorizare şi
recomandări de specialitate. Examenele interdisciplinare (oftalmologie, pediatrie,
ORL, ortodonţie-stomatologie) inclusiv examenul medicului de familie şi a medicului
şcolar, s-au efectuat la intrarea în studiu pentru depistarea bolilor asociate şi pentru
8 9
Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă
tratarea acestora. Evaluarea psihologică s-a efectuat după teste psihologice specifice
pe categorii de vârstă, la depistare şi după efectuarea şedinţelor de psihoterapie.
Investigaţiile paraclinice folosite:
• Radiografia cervico-dorso-lombară (faţă şi profil)şi/ sau radiografia de bazin;
această investigaţie a reprezentat elementul de bază în stabilirea diagnosticului şi
deteminarea unghiului de curbură al deviatiilor scoliotice sau cifotice.
• EKG, audiometrie, spirometrie, optometrie, echografie abdominală , au fost
folosite pentru depistarea complicaţiilor sau a altor afecţiuni asociate.
• Investigaţii de laborator; HLG cu formulă, ASLO, Ca, Fe, Mg, fibrinogen, ex
sumar urină, exudat nazo-faringian, urocultură.
Acestea au fost utile de asemeni pentru urmărirea şi supravegherea evoluţiei
afecţiunilor asociate în cadrul programului de dispensarizare. Ritmul de efectuare al
dispensarizării după finalizarea screening-ului şcolar de depistare s-a efectuat cu
următoarea ritmicitate:
• La 6 luni, 1 an şi 2 ani pentru toţi copiii depistaţi cu risc (atitudini vicioase la
pubertate) şi pentru cei cu afecţiuni deja existente.
• La 1 an, pentru toţi copiii (sex F si M) aflaţi în evidenţa personală a medicului
de familie şi ori de cate ori a fost nevoie (când părinţii se prezintă cu copii la
control pentru anumite observaţii clinice vizibile).
Criteriile folosite de medicul specialist ortoped au fost: vârsta reală, vârsta
osoasă, testul Risser, lungimea membrului inferior, înălţimea, unghiul Cobb şi
tratamentul recomandat. Acestea au fost evaluate la 6 luni, 1 an şi 2 ani de la
începutul tratamentului, pe lotul de studiu.
Examenele efectuate la copiii depistaţi cu deviaţii de coloană vertebrală şi
deformări de cutie toracică, au respectat următorii parametri: topografia, vertebra
apicală, angulaţia, reductibilitatea, gibozitatea, rotaţia, cifoza şi lordoza asociată.
Toate aceste date s-au obţinut prin studiul radiografiilor seriate. Dacă pacientul
nu a atins maturitatea osoasă scheletală şi a avut o curbură mai mică de 20°,
radiografiile de urmărire sunt efectuate la fiecare 6 luni. Pacienţii cu maturitate
osoasă scheletală ale căror curburi sunt mai mici de 20°, au nevoie în general şi de
alte evaluări. Curbura mai mare de 20°, la pacienţii care nu au atins maturitatea
osoasă scheletală, au necesitat mai multe examinări de obicei la 3 sau la 4 luni, cu o
radiografie anteroposterioară în poziţie ortostatică. Dacă progresia curburii a fost
peste 25° , a fost luat în calcul tratamentul ortopedic. Pentru curburile între 30-40° la
un pacient imatur scheletal, tratamentul ortopedic a fost necesar de la prima evaluare.
II.3 Metode noi de evaluare şi supraveghere terapeutică a tulburărilor de
postură. Posturometria- stabilometria şi impedanţiometria sunt metode noi de
investigaţii folosite atât pentru stabilirea diagnosticului clinic şi diferenţial, cât şi
pentru urmărirea evoluţiei acestor afecţiuni, fiind considerate metode non-invazive.
În continuare vom descrie parametrii evaluaţi într-o investigaţie posturometrică,
rezultatele şi limitele de valori normale după care s-au făcut interpretările;
Evaluare posturometrică model : Analiza statică (SX=50% : DX=50%); Analiza
dinamică (SX=48% - DX=52%)
 Capitolul II. Analiza lotului studiat. Material și metodă Capitolul III. Rezultate și discuții

Rezultat: dezechilibrat cu supraîncărcare retropodalică excesivă pe dreapta;

mers instabil; valori normale limită, intervale admise: valori egale sau cu variaţii
cuprinse intre +/- de maxim 2 u.i; inovaţia tehnologică a metodei posturometrice
oferă oportunitatea efectuării unei analize globale detaliate prin intermediul unui
software performant , care studiază următorii parametrii:
• vizualizează presiunile plantare indicând centrele de greutate corporale,
deplasarea presiunilor în timpul mersului, imaginea piciorului “in sarcină”
obtinută prin scanare pentru a studia bolta plantară;
• efectuează un examen complet al echilibrului cu vizualizarea deplasării centrului
de greutate corporal în interiorul elipsei; date relative oscilaţiilor corpului;
• coeficientul Romberg;
• confruntarea dintre doua informaţii diferite;
• gestionează informaţiile primite;
Fig.2.Posturometrie: analiza
presiunilor plantare în statică;
Stabilometrie: examenul
echilibrului; baropodometrie;
(caz personal)
Capitolul III
REZULTATE ȘI DISCUȚII
A.Metode de prelucrare statistică a datelor
B. Datele cifrice şi analiza statistică a rezultatelor pe etapele dezvoltate la
analiza lotului de studiu
1.Depistarea în şcoli sau prin alte modalităţi a copiilor cu deviaţii de
coloană vertebrală şi deformaţii toracice
a) Modul de dispensarizare
Studiul s-a efectuat pe parcursul a cinci ani 2004-2008 şi s-a adresat mai
multor categorii de elevi: o parte s-au prezentat singuri la consultaţie şi altă categorie
au fost depistaţi prin screening şcolar efectuat pe o perioadă de 2 ani.
Screening-ul de depistare al deviaţiilor de coloană vertebrală şi deformaţii de
cutie toracică, s-a efectuat pe un număr total de 1778 de elevi(doar prin screening),
proveniţi din mai multe surse şi anume: din şcoli şi licee din mediul urban şi rural,
atât din ciclul gimnazial cât şi liceal, din şcoli si licee cu profil comun dar şi cu profil
sportiv sau de arte plastice şi muzică (studiu efectuat pe parcursul a 2 ani 2006-2008).
Loturile obţinute în afara screnning-ului şcolar au fost: elevii care s-au adresat direct
la cabinet pentru consultaţie din proprie iniţiativă sau cu bilete de trimitere(20),
cazurile de scolioză chirurgicală(9), lotul martor(50) şi 10 adulţi care au suferit în
copilărie de aceste afecţiuni. Acestea s-au adăugat la numărul de copii examinaţi în
şcoli şi licee inclusiv lotul de adulţi şi s-a ajuns la lotul total de 1867.[Tabel 1]

Tabelul 1. Lotul de studiu, total cazuri examinate, depistate şi care au finalizat studiul
Loturi de studiu Nr cazuri Intraţi
Un feedback personalizabil în scopul efectuării de exerciţii de reprogramare Depistaţi
2004 – 2008 examinate în studiu
posturală şi obiectivării ameliorărilor obţinute în urma tratamentelor.
Examen clinic şcoli şi licee (cl. V-VIII) 900
Impedanţiometria corporală, efectuează o măsurare a distribuţiei masei 500 244
corporale pe fiecare segment în parte, realizând astfel cadrul perfect pentru Examen clinic şcoli şi licee (cl. IX-XII) 600
aprecierea unei distribuţii eventual dezechilibrate pe segmente corporale, faţă de Liceul de Artă 28 28 28
valorile normale, în funcţie de gravitatea deformaţiei de coloană vertebrală. Sportivi (cl. V-VIII) 250 90 90
Pornind de la principiul că segmentul afectat prezintă hipotonie musculară, Copii interesaţi de evaluare 20 20 20
contracţia musculară este de partea opusă generând astfel creşterea procentului de Cazuri chirurgicale 9 9 9
masă corporală pe acel segment(opus deformării). În evaluarea de mai jos scolioza Lot martor 50 - 50
este dextro-convexă, astfel se poate observa că procentul mai mare se situează pe Lot adulţi 10 10
membrul superior stâng. De asemenea mai observăm că platoul sacrat este echilibrat, Total lot 1867 647 451
dispoziţia masei corporale pe membrele inferioare fiind în limite normale.[2]
Evaluare impedanţiometrie: rezultate Right leg=28,2%, Left leg=28,4%,
Conform publicaţiilor dr.Alin Popescu, frecvenţa deviaţiilor patologice ale
Right arm=29,0%, Left arm=31,0%, Trunk=19,8
coloanei vertebrale la copil este foarte ridicată, estimările specialiştilor fiind de peste

10 11
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

50% din totalul copiilor evaluaţi în colectivităţi. Cu toate acestea în majoritatea

cazurilor, acestea sunt lipsite de semnificaţie patologică (atitudinile scoliotice Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii "Gr.Alexandrescu” Coordonator: Prof. Dr. Mihai Jianu
Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii "Gr.Alexandrescu” Coordonator: Prof. Dr. Mihai Jianu
reprezentând 2-3% din totalul copiilor examinaţi).[3] Incidenţa deviaţiilor de coloană
vertebrală este dificil de determinat deoarece pacienţii nu conştientizează prezenţa Coordonatori: medici primari ortopedie pedriatica
Coordonatori: medici primari ortopedie pedriatica
deformărilor proprii, acestea fiind asimptomatice la debut şi uneori chiar pe parcursul
evoluţiei bolii. Frecvenţa loturilor de elevi pe categorii, din lotul total de studiu, este
reprezentată grafic în Fig.3.
COPIII EXAMINATI

Ex.cl. scoli şi licee

48.2%
(cl. V-VIII)
Ex.cl. scoli şi licee 32.1%
(cl. IX-XII)
13.4% Fig.5. Structura planului naţional de depistare a deformărilor de coloană
Sportivi (cl. V-VIII)
3.2% vertebrală în România
Lot martor 1.5%
Liceul de Artă 1.1% Fara afectare
Copii interesaţi de Cu deformaţii depistate
0.5%
evaluare

Cazuri chirurgicale

0% 10% 20% 30% 40% 50% 64.0% 36.0%

Sportivi
(cl. V-VIII)

Fig.3. Lotul de studiu

83.7% 16.3%
Examen clinic scoli
şi licee (cl. V-XII)
Cât timp curburile mici incipiente sunt asimptomatice, scolioza este depistată
după efectuarea unor radiografii sau întâmplător cu ocazia unui control medical sau 0% 20% 40% 60% 80% 100%

screening şcolar.(Fig. 4)
Fig. 6. Frecvenţa afecţiunii în lotul de studiu
Modul de depistare Academia Americană de Ortopedie Pediatrică recomandă ca screening-ul să
Medic şcolar
Antrenori
Familie
Medicul de familie
se efectueze de două ori/an la fete (între 10–12 ani) şi o dată /an la băieţi (între 13 sau
0.5% Medic ortoped Pacientul singur
14 ani).[5]
Pacientul singur
0.8% Incidenţa deformărilor de coloană vertebrală şi cutie toracică depistată prin
Medic ortoped screening-ul şcolar în licee cu profil comun este mai mic (16,3%) decât în rândul
10.0%
Medicul de familie elevilor din liceele cu profil sportiv (36%). (Fig. 6)
25.1%
Antrenori Explicaţia ar putea sa fie următoarea: în rândul elevilor sportivi, interesul de
Familie
27.6% a se prezenta la o examinare şi dispensarizare a fost mai mare faţă de ceilalţi elevi şi
36.1% ca urmare întreg lotul depistat de 90 de elevi sportivi, au respectat integral programul
Medic şcolar
studiului. Se poate observa că din lotul total de copii examinaţi pentru depistarea
afecţiunilor de coloană vertebrală şi cutie toracică , s-au identificat un număr de 647
elevi cu aceste afecţiuni. Din aceştia s-au prezentat la programul de dispensarizare
Fig.4. Repartiţia cazurilor în funcţie de modul de depistare
doar un număr de 451 elevi şi au finalizat studiul, doar 391 de copii, respectiv 80%
Cel mai frecvent cazurile sunt depistate de către medicul şcolar prin screening din cei care au început tratamentul. Analizăm această situaţie ca un rezultat al faptului
şcolar (33.5%), de către membrii familiei (27.6%) şi antrenori (25.1%). Scolioza că afecţiunile studiate debutează fără semne subiective (durere); aşa se explică şi
poate fi o afecţiune severă, atunci când este tardiv depistată. În România există planul faptul că multe cazuri sunt depistate tardiv în stadii avansate de boală cu şanse
minime de redresare şi vindecare. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi
naţional de depistare a deformărilor de coloană vertebral, după structura din Fig. 5.
a fost de 24,7% din totalul de 391 copii intraţi în studiu. Doar 21,6% faţă de numărul
Datorită depistării tardive a acestor afecţiuni, într-un singur an în Clinica de
total de copii depistaţi cu afecţiuni, a finalizat studiul. Lotul de studiu a inclus 391
Ortopedie Pediatrică a Spitalului «Grigore Alexandrescu» din Bucureşti s-au
cazuri cu afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Pentru realizarea unui
prezentat la un prim consult peste 800 de pacienţi, mulţi dintre aceştia (cu deformări
severe) nu au mai putut beneficia decât de tratament chirurgical.[4]
12 13
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

studiu comparativ a fost analizat şi un lot martor ce a inclus un număr de 50 martor. Rezultatele testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de contingenţă a
cazuri.(Fig.7) evidenţiat faptul că există o asociere semnificativă între mediul urban de provenienţă
INCIDENTA
al copiilor şi apariţia deformaţiilor coloanei vertebrale (χ2=6.58, p=0.0096, 95%CI).
Total cazuri examinate Riscul pe care îl prezintă copii din mediul urban pentru apariţia afecţiunilor
Cazuri fara
afectiuni coloanei vertebrale este semnificativ mai mare comparativ cu riscul pe care îl prezintă
75.3%
copii din mediul rural (OR=5.47).
Cazuri
21.6% intrate
Cazuri
depistate
Repartiţia pe categorii de afecţiuni
in studiu 24.7%
Prevalenta cazurilor de scolioză intrate în studiu, (71,9%) faţă de celelalte
afecţiuni de coloană vertebrală şi cutie toracică, corespunde cu incidenţa crescută a
Cazuri fara afectiuni

Cazuri d epistate
Fig.7. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi
Studiu comparativ al incidenţei antecedentelor familiale pentru deviaţii de
coloană vertebrală, la lotul de studiu vs. lotul martor;
deformaţiilor scoliotice în populaţia de copii, după studiile din literatura de
specialitate. De asemeni predomină cazurile cu pectus excavatum faţă de pectus
carinatum, care statistic sunt mai scăzute şi în studiile din literatura de specialitate.
(Fig. 8)
Afect iuni in lot ul de
st udiu

Incidenţa asocierii antecedentelor heredocolaterale la copii cu deviaţii de Cifo ză,

24.8%

coloană vertebrală şi deformaţii de cutie toracică este aproximativ egală. La categoria Scolioză,
71.9%
Hiperlodoză,
0.8%
antecedente heredocolaterale s-au interogat rudele de gradul unu: părinţi, fraţi, surori.
Pectus
Este posibilă o oarecare imprecizie deoarece lotul martor a fost de aproximativ 7 ori Scolioză
excavatum,
2.3%

mai mic decât lotul de studiu. Influenţa genetică are un rol important la pacienţii cu Cifoză
Hiperlodoză Pectus carin atum,
antecedente heredocolaterale de scolioză, după Milenkovic SM, Kocijancic RI, Pectus excavatum 0.3%
Pectus carinatum
Belojevic GA. Tulburarea elasticităţii părţilor moi determinată genetic, conduce la
afectarea funcţiei locomotorii şi a metabolismului colagenului. O predilecţie genetică Fig. 8. Incidenţa deformaţiilor depistate la copii examinaţi-diagramă
s-a observat la gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei. [6]
Repartiţia pe sexe a elevilor aflaţi în studiu SCOLIOZA
În lotul studiat scolioza a predominat la copii de sex feminin (65.69%), în În lotul de studiu, s-a constatat o incidenţă crescută a copiilor depistaţi cu
timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale şi cutiei toracice proporţia scolioză idiopatică, atât faţă de lotul total (54,2%) cât şi faţă de lotul cazurilor cu
cazurilor în funcţie de sexul copiilor nu a prezentat diferenţe semnificative (51.32% scolioze (75,44%). De asemeni observăm o incidenţă crescută a cazurilor cu atitudine
masculin vs. 48.68% feminin), doar o uşoară prevalenţă la sexul masculin. scoliotică posturală (43 de cazuri) faţă de lotul total (11%) cât şi faţă de lotul de
Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta scolioze (15,30%).
fiind reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI),
comparativ cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe este de
65.7% din numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni ale coloanei
vertebrale sau a cutiei toracice), în timp ce la băieţii incidenţa a fost de 34,3%.
Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de
studiu în funcţie de sexul acestora s-a realizat în funcţie de lotul martor. Rezultatele
testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de contingenţă a evidenţiat faptul că
nu există o asociere semnificativă între sexul copiilor şi apariţia deformaţiilor
coloanei vertebrale. Există o oarecare prevalenţă a afecţiunilor la sexul feminin şi în
lotul de studiu şi la lotul martor. Şi în studiul nostru prevalenţa cazurilor de scolioză a
fost la sexul feminin(59,08%) .
Repartiţia în funcţie de mediul de provenienţă a elevilor aflaţi în studiu Fig. 9. Repartiţia cazurilor în funcţie de tipul afecţiunii
Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de
studiu în funcţie de mediul de provenienţă al acestora s-a realizat în funcţie de lotul
14 15
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Din lotul total de 391 cazuri, doar un procent de 28,1% au reprezentat În lotul de scolioze au predominat cazurile cu grad mic de curbură sub 20°
deformaţiile de cutie toracică,cifoze si lordoze, în rest un mare procent de 71,9%, a (40,6%) faţă de cazurile grave cu unghi mare de curbură peste 45° (2,8%).
fost reprezentat de 281 cazuri de scolioze. Din acestea, un număr de 212(75,44%) Diagnosticul diferenţial al scoliozei, trebuie efectuat întotdeauna, atunci când
cazuri au fost scolioze idiopatice. Procentul afecţiunilor operate a fost doar de 2,8% gradul de curbură este mic (Cobb=10˚-15˚) ca în scoliozele posturale sau antalgice.
din totalul scoliozelor depistate, adică de 9 cazuri. (Fig. 10) Atitudinea scoliotică se prezintă ca o inflexiune discretă formată pe seama discurilor
SCOLIOZA
intervertebrale foarte elastice, fără rotaţii vertebrale sau alterări morfologice ale
Scolioză
n euromusculară, vertebrelor. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul unghiului de curbură vs. sexul
1.07%
Scolioză
idio patică, pacienţilor, arată incidenţa crescută a unghiurilor de curbură mai mici de 20° la sexul
75.44%
feminin, la 77 cazuri(16,0%), faţă de sexul masculin la 37 cazuri(12,8%). Angulaţii
mari de peste 45°, s-au întâlnit doar la 7 fete (3,7%) şi 1 băiat (1,1%).(Fig.11)
Atitudine
compensatorie,8.19% Scolioza idiopatică infantilă în aproximativ 85% din cazuri dispare spontan în
Atitudine
scoliotică, 46.98% absenţa oricărui tratament iar restul de 15% sunt progresive şi duc la deformări
Atitudine
posturala, 38.79%
severe, depistate uneori prin examinări periodice însoţite de radiografii.[7]
Erorile constatate la măsurarea unghiului curburii scoliotice la copiii cu vârstă mai
mică de zece ani variază între +7˚ şi-7˚fapt constatat de Loder într-un studiu pe un lot
Fig.10. Incidenţa tipurilor de scolioze depistate la copii examinaţi
de 64 copii.[11] Pentru majoritatea scoliozelor structurale, factorul etiologic nu este
Incidenţa crescută a cazurilor de scolioză idiopatică(75,44%) a fost netă faţă de
cunoscut, teoria actuală recunoscând o etiologie multifactorială.(Fig.12)
alte tipuri de boală şi la polul opus faţă de scolioza neuromusculară (1,07%).
Sexul copiilor 1
În lotul studiat scolioza a predominat la copii de sex feminin 187cazuri (66.5%), IDIOPATICE NEUROLOGICE PARALITICE MALFORMATIVE MIOPATICE
în timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale şi cutiei toracice proporţia
cazurilor în funcţie de sexul copiilor a fost de (51,3% masculin vs. 34,3% feminin).
Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta fiind 2
RUPTURA ECHILIBRULUI
reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI), comparativ RAHIDIAN
cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe este de 65.7% din
numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni ale coloanei vertebrale sau a
cutiei toracice), în timp ce la băieţii frecvenţa este de 48.7%. 3
Comparativ cu incidenţa scoliozei la fetele din lotul de studiu, în lotul total de DEFORMARE SCOLIOTICA
scolioze incidenţa scoliozei idiopatice pe sexe este următoarea: 66,55% au fost fete şi Fig. 12. Diagrama factorilor etiopatogeneci generatori şi responsabili de ruptura
33.45% băieţi. În concluzie incidenţa scoliozei idiopatice la fete este nesemnificativ echilibrului rahidian şi în final determină deformarea scoliotică
mai mic procentual în lotul de studiu(65,7%), faţă de lotul total de scolioze (66,55%).
Predominenţa sexului feminin(66,55%) faţă de cel masculin(33,45%), în lotul Similitudinea de evoluţie a scoliozelor structurale neuromusculare şi chiar a
de scolioze din studiul nostru, corespunde cu incidenţa pe sexe a boli din literatura de celor congenitale osoase, conduc la ideea că la originea tuturor scoliozelor se află o
specialitate studiată. anomalie posturală, care poate determina o ruptură a echilibrului rahidian, având
Unghiul Cobb–Scolioză acelaşi efect final. Torsiunea axială în scolioza structurală poate fi un mecanism
idiopatic?
20-30,
secundar de compensare al acestei anomalii ce se află probabil la originea
33.8% scoliozei.[8,9] Remarcăm în lotul de scolioze o prevalenţă a sexului feminin
(57,2%%) pentru cazurile cu unghiuri de curbură mai mici de 20° şi a sexului
30-45,
7.8% masculin(37,2%) la cazurile cu unghiuri de curbură între 20-30°. Gradul de curbură
>45,
se evaluează periodic la trei luni, aflându-se media lunară de progresie. Între gradul
<20 20-30 2.8%
<20, 55.5%
de curbură şi vârstă există o relaţie prognostică importantă; astfel o curbură de 20º la
30-45 >45
şaptesprezece ani este liniştitoare, la zece ani este îngrijorătoare iar la cinci ani este
alarmantă.[10] Nu există o asociere semnificativă între unghiul de curbură şi sexul
Fig. 11. Repartiţia cazurilor în funcţie de valoarea unghiului Cobb al copiilor cu pacienţilor. Se remarcă o pondere mai crescută a valorilor mari ale unghiului în cazul
scolioză băieţilor, dar diferenţa este nesemnificativă.
16 17
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Prevalenţa pe sexe al unghiului Cobb la scolioze în lotul de studiu Alte afecţiuni asociate deformărilor de coloană vertebrală
Valoare media a unghiului de curbură în funcţie de sexul copiilor nu diferă Din acest studiu se poate observa că peste 14% din copiii cu deformări
semnificativ (F=0.134, p=0.248, 95%CI). Este remarcată o valoare medie uşor mai scoliotice de coloană vertebrală, nu au avut asociată o altă afecţiune neortopedică.
ridicată în cazul baietilor (20,8±14.7) comparativ cu valoarea medie înregistrată în Frecvenţa cea mai mare a afecţiunilor asociate au avut-o anemiile(13,3%) şi
rândul fetiţelor (19,7±10) afecţiunile urinare(12,3%). Cu peste 11% procente s-au asociat afecţiunile
Clasificarea scoliozelor în funcţie de sensul deviaţiei axului rahisului respiratorii, IACRS recidivant(11,8%) şi rahitism(9,5%). (Fig.15)
În lotul de studiu scolioza dextro-convexa(66%) a avut incidenţă dublă faţă de cea Afectiuni asociate
sinistro-convexă(31%), situaţie ce corespunde cu cercetările autorilor anteriori.
14.6%
Clasificarea scoliozelor în funcţie de sensul Fără af. asociate
13.3%
deviaţiei Anemii
12.3%
Urinare
3% 11.8%
IACRS recidivante
31% 11.5%
Respiratorii
9.5%
Rahitism
66% 5.9%
Dispnee
5.1%
Spasmofilie
4.3%
Alte afecţiuni
4.3%
Alergii
scolioza dextro-convexa scolioza sinistro-convexa alte forme 4.1%
Abdominale
1.5%
Pneumonie
Fig. 13. Prevalenţa cazurilor de scolioze în funcţie de sensul deviaţiei unghiului de curbură 0.8%
Deficit imun: 0.5%
HSP sindrom 0.5%

Asocierea scoliozei Obezitate

Oftalmologice
0.5%

Putem observa că 14,23% din cazurile de scolioză au fost însoţite de cifoze

0% 5% 10% 15%
şi doar în procent de 1% de hiperlordoză gravă. Alte hiperlordoze lombare
compensatorii care au însoţit cifozele, nu au fost luate în calcul deoarece au fost Fig.15. Frecvenţa afecţiunilor asociate deformărilor de coloană vertebrală
considerate compensatorii în cadrul afecţiunii de bază. Incidenţa tipurilor de afecţiuni depistate la copii examinaţi
ale coloanei vertebrale, scolioza idiopatică a avut cea mai mare pondere (54,2%),
urmată de atitudinea scoliotică posturală (11,0%) şi faţă de scolioza Vârsta în lotul de studiu
neuromusculară(0,8%) care a avut cea mai mică frecvenţă. La cifoze, ponderea cea În momentul diagnosticării, categoria de vârstă cu incidenţa cea mai mare a
mai mare a avut-o atitudinea cifotică posturală(16,37%) urmată de cifoza idiopatică fost 8-10 ani cu 102 cazuri(26,09%) faţă de 16-18 ani cu doar 1 caz(0,26%). Grupele
Scheuermann (5,37%).(Fig.14) de vârstă 8-10 ani şi 10-12 ani cu incidenţa de boală cea mai mare sunt marcate de
instalarea pubertăţii atât la fetiţe cât şi la băieţi. Categoriile de vârstă cu cel mai mare
indice de diagnosticare a afecţiunilor sunt cuprinse între 8 si 14 ani, pentru toate
AFECTIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE
categoriile de afecţiuni ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Incidenţa maximă o
3.3% are categoria de vârstă cuprinsă între 8-10 ani. Vârsta medie pe categorii, a copiilor în
Alte afectiuni
0.3% momentul diagnosticului prezintă valori uşor crescute comparativ cu vârsta copilului
cifoscolioză congenitală
cifoscolioză idiopatică
3.8%
0.8%
la intrarea în studiu, însă diferenţele nu sunt semnificativ mai mari, atât valoarea
Cifoscolioză posturală 1.5% nivelului de semnificaţie a testului p (p=0.589, 95%CI), cât şi valoarea statisticii
Cifoscolioză compensatorie
1.5% calculate susţin această concluzie.
Cifoză idiopatică (Scheuermann) 1.5%
Cifoză posturală 1.3%
Vârsta medie în momentul diagnosticului vs. vârsta actuală, la toate
Atitudine cifotic ă compensatorie
Atitudine cifotică posturală
14.1%
cazurile intrate in studiu. Vârsta copiilor în momentul intrării în studiu a fost
0.8% semnificativ mai mică comparativ cu vârsta în momentul diagnosticării (t=36.07,
Scolioză neuromusculară 4.1%
Scolioză compensatorie 1.3% p<<0.05, 95%CI). Comparativ cu lotul martor(12,6 ani) vârsta copiilor (9,66 ani) în
Scolioză posturală
Scolioză idiopatică 9.7%
54.2%
momentul intrării în studiu (lotul de studiu) a fost semnificativ mai mică (F=15.14,
Atitudine scoliotică-posturală 1.8% p=0.0001, 95%CI). Vârsta medie a copiilor din lotul total de studiu(12,6 ani) a fost
Atitudine scoliotică-compensatorie
semnificativ mai mică decât vârsta medie a copiilor din lotul martor(15,9ani ). Vârsta
medie în momentul diagnosticării afecţiunii, în lotul de studiu a fost de 12,4 ani,
Fig. 14. Incidenţa tipurilor de afecţiuni ale coloanei vertebrale la copii examinaţi
18 19
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

vârsta care marchează intrarea în pubertate, etapă cu grad mare de risc pentru debutul Gradul de curbură la cazurile de scolioză operate
afecţiunii. Frecvenţa cazurilor ce prezintă doua curburi a fost de 33.3%. Unghiul de
Studiul a considerat variabilă independentă sexul pacienţilor, evaluându-se curbură în momentul operaţiei a fost semnificativ (p<<0.05, 95%CI) mai mare
astfel ponderea fiecărui diagnostic în funcţie de grupa studiată. (81.4°) comparativ cu mărimea acestuia în momentul depistării (36.7°) acesta fiind
Diagnostic
Cifoză Scolioză semnificativ redus post-operator (26.8°). Repartiţia valorilor unghiului (gradul de
Cifoscolioză Hiperlordoză
Pectus excavatum Pectus carinatum
0.9%
curbură) în funcţie de momentul evaluării are variaţii de diferenţa semnificativ
3.5% 0.9%
mari.(Fig. 18)
0%
feminin 81.0% Box & Whisker Plot
13.9% KW-H = 6.978, p = 0.00047; t= 12.5967, p =
0.000001
140

120

0.6%
masculin 58.8% 10.6% 100
25.0%
81.4
0.6% 4.4% 80

-10% 10% 30% 50% 70% 90% 110%

60

Fig. 16 Repartiţia cazurilor în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor investigaţi 40 36.7

26.8

20

Ponderea cazurilor de scolioză faţă de alte afecţiuni a fost netă cu 281 de cazuri 0 Mean
unghi la diagnostic unghi postoperator
din lotul de studiu, 187 cazuri(81,0%) la fete şi 94 cazuri(58,8%) la băieţi; faţă de unghi la operatie
Mean±SD
Mean±1.96*SD
Gradul de curbura (unghi)
afecţiunea de la polul opus statistic, pectus carinatum cu 1 caz la un băiat.(Fig. 16)
Fig. 18 Repartiţia valorilor unghiului Cobb la diagnostic, la operaţie şi postoperator
Există o asociere semnificativă (r=0.62, p=0.008, 95%CI) între tipurile de
în funcţie de momentul evaluării
diagnostic şi sexul copiilor, astfel se remarcă prezenţă preponderentă a scoliozei
(81.09%) şi hiperlordozei (0.9%) la fetiţe. În cazul pacienţilor de sex masculin este
remarcabilă frecvenţa mai ridicată a cazurilor ce prezintă cifoscolioză, pectus
excavatum şi cifoză. Observăm ca cele mai multe cazuri de scolioză(155) între 10-14 1 curbura
2 curburi
ani sunt cu preponderenţă la fete)126, faţă de cazurile de scolioză cu cea mai mică
1 curbura,
incidenţă de peste 14 ani (8), din care 7 cazuri sunt întâlnite tot la fete. 62.5%

Aceleaşi rezultate dar mai evidente se obţin dacă se consideră variabilă 2 curburi,
independentă diagnosticul, evidenţiind frecvenţa fiecărei grupe de pacienţi 37.5%

(masculin/feminin) în cadrul diagnosticului.

Gradul angulaţiei la cazurile de scolioză operată
Gradul scoliozei grad scolioza Fig. 19. Repartiţia cazurilor în funcţie de numărul curburilor
70%
60% DIAGNOSTIC ASOCIAT
62.5%
50% 25%
Dispnee de efort
40%
30% Astm bronsic 37.5%

20% Pneumopatii, traheobronsite 25%

25.0% recidivante, viroze respiratorii
10%
12.5% 25%
0% Depresie-anxietate, fatigabilitate
Gradul
scoliozei III IV V 25%
Pneumopatii recidivante
grad scolioza 12.5% 62.5% 25.0%
25%
Abdomen cronic dureros

Rahitism, anemie sec.poinfectioasa, 12.5%

infectie urinara rec
Fig. 17. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul scoliozei Af. cardiaca
12.5%

0% 10% 20% 30% 40%

La cazurile de scolioze operate a predominat scolioza de gradul IV (65,5%)

Fig. 20. Repartiţia cazurilor operate în funcţie de diagnosticul asociat
faţă de gradul III (12,5%) şi gradul V (25%). (Fig.17) Repartiţia cazurilor operate în
funcţie de rezultatele EKG , au evidenţiat un procent ridicat de cazuri cu aritmie
sinusală (75%), tahicardie (50%), HTA (12,5%) si 37,5%% alte afecţiuni.
20 21
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Astmul bronsic reprezintă afecţiunea cea mai frecventă asociată care a adolescenţii sănătoşi prin screening-urile şcolare, efectuate pentru depistarea timpurie
însoţit cazurile grave de scolioze operate(37,5%) urmat de afecţiuni cu cate 25% a deformărilor coloanei vertebrale. Este singura cifoză non-structurală, ce apare mai
fiecare: dispnee de efort, pneumopatii, traheobronşite, viroze respiratorii, frecvent la fete între zece şi cincisprezece ani. Se mai numeşte şi cifoză juvenilă,
traheobronşite recidivante. Doar cu un procent de 12, 55 au însoţit scoliozele operate spatele rotund al adolescentului, boala Schantz-Denucé. În studiul nostru a
afecţiuni mai rare cum ar fi: afecţiuni cardiace, infecţie urinară, rahitism, anemie reprezentat 77,32% din lotul total de cifoze.(Fig.22)
secundară postinfectioasă.(Fig. 20) Evoluţia angulaţiei curburii scoliotice după etapa Atitudine cifotică (posturală)
Cifoză idiopatică (Scheuermann)
Cifoză
de recuperare postoperatorie, la toţi pacienţii postoperator, a fost staţionară 100% şi con genitală Cifoză congenitală
posturală
1.03%
cu îmbunătăţirea probelor funcţionale respiratorii. compensatorie

Recuperare postoperatorie a cazurilor operate

Redresarea curburilor scoliotice la cazurile grave de scolioze operate a avut
rezultate acceptabile în proporţie de 75,0%, satisfăcător la 12,5% din cazuri şi doar la Cifoză id iopatică
Atitudin e cifotică
posturală,
65.98%
(Sch euermann), 77.32%
12,5% din cazuri a fost foarte bun.(Fig. 21) 21.65%

REZULTAT:
REDRESAREA compensatorie,
CURBURII SCOLIOTICE 11.34%

Acceptabil,
75.0%
Fig. 21.Repartiţia cazurilor în Atitudine cifotica
Satisfacato r,
12.5% funcţie de rezultatul post- Fig. 22. Incidenţa cifozei depistate la copii examinaţi
operator – redresarea
curburii scoliotice Clasificarea cazurilor de cifoze în funcţie de forma şi gradul de angulaţie al
Acceptabil
Foarte bun,
Satisfacator 12.5% curburii. Prevalenţa cazurilor cu grad mic de curbură în număr de 27 ( 27,84% ) faţă
Foarte bun
de tipurile de cifoze cu grad mediu de curbură în număr de 19 cazuri(19,59%) este
evidentă. Cazurile fără curbură structuralizată, în procent de 52,58% din lotul de
Redresarea curburilor scoliotice la cazurile grave de scolioze operate a avut cifoze(97 cazuri) au fost reprezentate de atitudinile cifotice şi cifozele posturale,
rezultate acceptabile în proporţie de 75,0%, satisfăcător de 12,5% şi doar 12,5% cazurile cele mai frecvente de altfel, din lotul de studiu. Nici un caz de cifoză nu a
foarte bun. Impactul psihologic şi inserţia socială a copiilor cu scolioze grave avut grad mare de curbură la depistare şi în consecinţă nu am avut în studiu nici un
deformante asupra cărora s-au efectuat teste psihologice, s-a finalizat cu un rezultat caz de cifoză operat. (Fig.23)
favorabil pentru 241(85%) de cazuri care nu au avut impact psihologic, ci doar 40 de Evaluarea curburii - cifoza
copii în proporţie de 14,23% au manifestat tulburări de adaptare şi inserţie socială.
Medie , 19.59%
CIFOZA
Incidenţa cifozei în lotul de studiu a fost de 97 de cazuri reprezentând 42%
din 391 total cazuri. Din literatura de specialitate, afecţiunea se întâlneşte în proporţie Mică, 27.84%
Fara curbura,
de 60% la copiii de paisprezece ani, afectând între 0,5-8% din populaţia sănătoasă cu 52.58%

vârsta cuprinsă între zece-paisprezece ani. Scoles şi colaboratorii au găsit o incidenţă

mai mare de 10% dar cu nivele de manifestare (clinică şi radiologic) diferite.[11] În Mare, 0%

cadrul lotului de studiu o imagine de ansamblu a fost realizată pentru a putea

evidenţia ponderea fiecărei afecţiuni cifotice a coloanei vertebrale. Astfel s-a
evidenţiat ponderea cazurilor de cifoză idiopatică Scheurmann la 21 cazuri (21,65%)
în lotul de cifoze şi 5,37% din total cazuri intrate în lotul de studiu.
Incidenţa cifozei de 97 cazuri(24,8%) depistate din lotul total de studiu (391
cazuri) a evidenţiat ponderea atitudinii cifotice de 77,2% cazuri faţă de lotul de cifoze
şi de 19,18% faţă de lotul de studiu. Cifoza idiopatică Scheurmann a reprezentat
21,65% faţă de lotul de cifoze şi 5,37% faţă de lotul de studiu. Cea mai mică
incidenţă a avut-o cifoza congenitală (un caz) 1,03% faţă de lotul de cifoze şi 0,26%
faţă de lotul de studiu.(Fig. 22) Deformările în cocoaşă sunt întâlnite în 3-5% dintre
Fig. 23. Distribuţia cifozelor în funcţie de forma curburii
Afecţiuni asociate deformărilor cifotice de coloană vertebrală
Un procent mare de 24,8% din cazuri nu au fost însoţite de alte afecţiuni
patologice; cele mai frecvente afecţiuni cum ar fi anemia, infecţii urinare, sechele
rahitism au fost depistate ca diagnostice asociate cu o incidenţă de 14,6%, 13,3% şi
9,5%.(Fig.24)

22 23
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Vârsta cazurilor de cifoze în lotul de studiu, comparativ cu celelalte afecţiuni creşterii care predispune la această afecţiune datorită creşterii rapide în înălţime,
pe categorii de vârste: Într-un procent de 38,9% au predominat cazurile de cifoze cu poziţiei vicioase în bancă la şcoală şi lipsa activităţii fizice.(Fig.26)
vârste cuprinse între 7-10ani; valori scăzute comparativ cu scolioza unde categoria de
vârsta predominentă este 10-14 ani. Aceşti indicatori ne confirmă incidenţa crescută a Repartiţia pe categorii de vârste în momentul diagnosticării deformaţiilor
afecţiunii în perioada prepubertară şi chiar pubertară, ca şi la cazurile de scolioză şi în de coloană vertebrală şi cutie toracică:
consens cu datele din literatura de specialitate. Comparativ cu lotul martor vârsta Sub 5 ani
40%
VARS TA
copiilor în momentul intrării în studiu (lotul de studiu) a fost semnificativ mai mică
30%
(F=15.14, p=0.0001, 95%CI).(Fig.25)
20%
Peaste 14 ani 5.12% 5-7 ani
10%
19.44%
Afectiuni asociate
2.05% 0%
0.5%
0.5%
Oftalmologice
0.5%
Obezitate
0.8%
HSP sindrom
10-14 ani 7-10 ani
Deficit imun 39.64% 33.76%
4.1%
Abdominale
4.3%
Alte afecţiuni

Alergii
4.3% Fig.26. Incidenţa deformaţiilor diagnosticate la copii examinaţi, pe categorii de vârstă
5.1%
Spasmofilie
5.9%
Dispnee
9.5%
Repartiţia pe categorii de vârstă în momentul intrării in studiu, la toate
Rahitism

Urinare
12.3% categoriile de afecţiuni
13.3%
Anemii
14.6% Varsta Sub 5 ani 5-7 ani 7-10 ani 10-14 ani Peaste 14 ani
Fără afecţiuni…
24.8%
IACRS,…

0% 5% 10% 15% 20% 25% 0% 100% 0%

Pectus carinatum
0%
Fig.24. Incidenţa afecţiunilor asociate 11.1% 22.2% 33.3% 33.3%
Pectus escavatum
0%
Categ. Box & Whisker Plot: Varsta [ani] 0% 66.7% 33.3%
Kruskal-Wallis-H(1,451) = 4.55592128, p = 0.0328; F(1,449) = 15.1417578, p = 0.0001
lordoza lombara
35 0%
0% 20% 44% 36%
cifoscolioza
30 2.5%
2.8% 18.5% 31.3% 44.8%
scolioza
25 1.4%
15.3% 22.2% 38.9% 22.2%
cifoza
varsta [ani]

20

15.9 0% 20% 40% 60% 80% 100%

15
12.6
Fig.27. Repartiţia cazurilor de cifoză pe categorii de vârstă, comparativ cu celelalte
10
afecţiuni din studiu
5

0
lot martor
Varsta in loturile studiate
lot studiu
Fig.25. Vârsta medie a cazurilor în funcţie de lotul de studiu
Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă evidenţiază o frecvenţă ridicată a
cazurilor cu vârstă cuprinsă între 10-14 ani (39.64%) şi o frecvenţă mai scăzută a
cazurilor cu vârstă mai mică de 5 ani (5.12%) şi peste 14 ani (2.05%). Vârsta cu
incidenţa maximă de instalare a bolii, corespunde cu instalarea pubertăţii, etapă a
Mean
Mean±SE
În lotul de studiu la cifoze a predominat categoria de vârstă 7- 10 ani(38.9%)
Mean±SD la momentul intrării in studiu iar la scolioze grupa de vârstă 10-14 ani. Există o
asociere semnificativă (o corelaţie r=0.63, p=0.0072) între vârstă şi diagnosticul
copiilor examinaţi. Astfel lordoza lombară a fost diagnosticată cel mai frecvent la
copii cu vârste între 7-10ani, în timp ce scolioza la copii cu vârste între 10-14
ani.(Fig.27)
Există o diferenţă semnificativă între vârsta copiilor în funcţie de diagnostic,
remarcându-se valori mici ale vârstei în cazul pectus carinatum (F=4.55, p=0.00047,

24 25
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

95%CI). Rezultatul poate fi uşor influenţat şi de numărul mic de cazuri de copii ce au În lotul de studiu se observă preponderenţa afecţiunii cifotice la sexul masculin , atât
prezentat pectus carinatum.(Fig.28) la cifoze(55,6%) cât şi la cifoscolioze(68%).(Fig.30)

Categ. Box & Whisker Plot: Varsta in momentul diagnosticului

Kruskal-Wallis-H(5,391) = 18.3813, p = 0.0025; F(5,385) = 4.55714, p = 0.0005 masculin feminin
14
Pectus carinatum 100% 0%
13

12 Pectus excavatum 22.2%

Varsta in momentul diagnosticului

77.8%
11
hiperlordoza Cifoscolioză 68%
32%
scolioza
10
cifoscolioza
Pectus escavatum
9 Cifoză 55.6% 44.4%
cifoza
8 Scolioză 66.5%
33.5%
7
Hiperlordoză 33.3% 66.7%
6
Pectus carinatum

5 -10% 10% 30% 50% 70% 90%

Mean
4
cifoza cifoscolioza hiperlordoza
Mean±SE
Mean±SD
Fig.30. Repartiţia cazurilor de cifoză şi cifoscolioză în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor
scolioza Pectus escavatum Pectus carinatum investigaţi, comparativ cu celelalte afecţiuni din lotul de studiu
Fig.28. Indicatorii statisticii ai vârstei medii în funcţie de diagnostic:
HIPERLORDOZA LOMBARĂ de origine neuromusculară este rară şi
Diagnostic vs. sexul copiilor, pe categorii de afecţiuni: necesită tratament chirurgical pentru a fi posibilă menţinerea unei posturi corecte în
Studiul a considerat variabilă independentă sexul pacienţilor, evaluându-se poziţie şezândă. În lotul nostru de studiu am avut un singur caz cu acest tip de
astfel ponderea sexului masculin la cifoze, comparativ cu celelalte afecţiuni hiperlordoză lombară, un băiat în vârstă de 7 ani cu distrofie musculara Duschene.
Cifoză Scolioză
Vialle în 2007 prezintă douăzeci şi şapte de cazuri ce ilustrează o
Diagnostic Cifoscolioză Hiperlordoză predispoziţie către dezvoltare de diformitate a zonei lombare tip hiperlordoză în plan
Pectus excavatum Pectus carinatum
3.5%
0.9% sagital la pacienţii ce prezintă tulburări neuromusculare.
0.9%
Şaptesprezece băieţi şi zece fete, cu vârsta cuprinsă între 13 şi 27 de ani, au
0%
feminin
13.9%
81.0% trecut prin operaţii pentru hiperlordoză lombară de origine neuromusculară, ce
prezenta un grav impediment pentru poziţia şezând. În concluzie, pacienţii au
recăpătat confortul la poziţia în şezut. Un pacient a decedat în urma complicaţiilor
0.6% respiratorii, la şase săptămâni de la intervenţia chirurgicală.[14]
masculin 10.6%
25.0% 58.8%
Cazurile cu hiperlordoză din studiu au avut vârste între 7-10 ani şi 10-14 ani
0.6% 4.4% în procente egale. Nici un caz nu a avut recomandare de intervenţie
-10% 10% 30% 50% 70% 90% 110% chirurgical.(Fig.31)

Fig.29 Repartiţia cazurilor în funcţie de diagnostic şi sexul copiilor investigaţi

Există o asociere semnificativă (r=0.62, p=0.008, 95%CI) între tipurile de

diagnostic şi sexul copiilor, astfel se remarcă preponderenţa scoliozei (81.09%) şi
hiperlordozei (0.9%) la fetiţe. În cazul pacienţilor de sex masculin este remarcabilă
frecvenţa mai ridicată a cazurilor ce prezintă cifoscolioză, pectus excavatum şi
cifoză.(Fig.29)
Clasic se afirmă că cifoza idiopatică afectează preponderent sexul masculin
deşi mulţi autori au constatat frecvenţă egală la ambele sexe, iar alţii o întâlnesc
preponderent la fete. Adolescentul cu cifoză juvenilă nu prezintă alte semne de
suferinţă şi are de regulă o stare de sănătate bună.[5,12]

26 27
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Deformatii ale cutiti toracice

Varsta Sub 5 ani 5-7 ani 7-10 ani 10-14 ani Peaste 14 ani
Deformatii ale
cutiei toracice Operate, 40%
(PE+PC), 3.6%

escavatum hiperlordoza carinatum

F

Pectus
100%
M Scolioze
idiopatice,
F
33.3% 33.3% 96.4%
33.3%
M

11.1% 11.1%
F
Pectus

Neoperate, 60%
11.1% 11.1% 22.2% 33.3% Scolioze idiopatice
M
Deformatii ale cutiei toracice (PE+PC)
4% 16% Neoperate
cifoscolioza

F
Operate
16% 28% 24%
M

2.1% 12.1% 22.1% 28.8% 1.4% Fig.33.Incidenţa deformaţiilor cutiei toracice depistate la copii examinaţi
F
scolioza

0.7% 6.4% 9.3% 16%

1.1% Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de
M
cutie toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă grad de
F
6.9% 11.1% 18.1% 8.3%
eroare deoarece de cazuri la care s-a facut referire a fost mic.(Fig. 33) Tratamentul în
cifoza

8.3% 11.1%
M
0% 20%
Fig.31. Repartiţia cazurilor de cifoză în funcţie de sexul copiilor, diagnosticul şi
vârsta la depistare, comparativ cu celelalte afecţiuni din lotul de studiu
Există o asociere semnificativă între vârsta, sexul şi diagnosticul copiilor examinaţi.
DEFORMAŢIILE CUTIEI TORACICE (pectus excavatum şi pectus
excavatum)
Dupa Wolostnick(0,13%) şi Weggemann (23%) pectus excavatum nu este o
afecţiune frecventă, incidenţa variind între 0,13% si 23%. Are predominanţă
masculină cu o rată de 2:1. Etiologia sa congenitală este majoritar admisă, cauza
rahitică fiind foarte rară. [13] Incidenţa scăzută a deformărilor de cutie toracică din
lotul de studiu (3,2%) pectus excavatum şi (0,4%)pectus carinatum, corespunde cu
datele din literatura de specialitate. Pectus carinatum este mai rar întâlnit decât
pectus excavatum; ca incidenţă cu prioritate este afectat sexul masculin, astfel patru
din cinci pacienţi sunt băieţi.[15] (Fig.32)
Pectus excavatum
Pectus carinatum
Deviaţii ale
coloanei vertebrale
1.4%
20.8% 13.9%
pectus carinatum este puţin mai diferit faţă de cel din pectus excavatum. Evoluţia
40% 60% 80% 100%
carenei este puţin mai lentă decât în cazul pâlniei, iar rigidizarea deformaţiei începe
să se instaleze după vârsta de 5 ani. De mare ajutor este portul pe parcursul zilei a
unui corset ortopedic cu pelotă anterioară de compresiune a sternului şi decupaje
laterale pentru facilitarea expansiunii toracice. După vârsta de 5 ani tratamentul este
chirurgical prin acelaşi procedeu de sterno-condroplastie Ravitch. Rezultatele
cosmetice sunt bune. [16;17;18;3]
Afecţiuni asociate cutiei toracice
Afecţiunile respiratorii (60%), sechele rahitism (40%) şi infecţiile
urinare(30%) au avut incidenţa cea mai ridicată în rândul altor afecţiuni care au
însoţit deformaţiile de cutie toracică. Frecvenţa cea mai mare în afecţiunile de natură
ortopedică care au însoţit deformaţiile de cutie toracică, au fost parestezii în
membrele superioare şi inferioare(30%), urmate de atitudine cifotică(20%) şi cu câte
10% din fiecare pentru: lombalgii, gonalgii, ruptura de ligamente la articulaţia
genunchiului, distrofia musculară Duchenne, sindrom Marfan şi hiperlordoza
lombară.(Fig. 34,35)Valorile medii ale vârstei în momentul evaluării, arată diferenţe
semnificative între, vârsta în momentul diagnosticării afecţiunii (8,9ani) şi vârsta la
operaţie (15,5 ani) în lotul de studiu. (Fig. 36)
Frecventa deformatiilor
cutiei toracice din ALTE AFECTIUNI ASOCIATE AFECTIUNI ORTOPEDICE ASOCIATE
totalul lotului de studiu

Parestezii in membre 30%

Pectus (poziție vicioasă)
Alte afec?iuni ale Anemie 10%
excavatum,
coloanei Atitudine cifotică
20%
3.2%
vertebrale, 20%
96.4% Afecțiuni cardiace 10%
Lombalgii

20% 10%
Dispnee de efort Gonalgii
10%
Pectus carinatum, 30% Ruptura de ligam ente
0.4% In fecții urinare
10%
Distrofia DUCHENNE
Rahitism 40%
10%
Sindrom M arfan
Afecțiun i respiratorii 60%
10%
Hiperlordoza lombara

Fig. 32. Incidenţa deformaţiilor cutiei toracice depistate la copii examinaţi 0% 20% 40% 60% 0% 10% 20% 30%

Fig. 34. Repartiţia cazurilor în Fig. 35. Repartiţia cazurilor în funcţie

funcţie de alte afecţiuni asociate de alte afecţiuni ortopedice asociate
28 29
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Box & Whisker Plot

varsta la operatie vs. varsta la diagnosticul principal
Un comunicat recent de asociere rară a bolii cu afecţiuni foarte rare, a pus în
F = 48.9667, p = 0.008598;
Kruskal-Wallis = 39.54741, p = 0.02323 evidentă ca intervenţia chirurgicala făcută la timp, a fost urmată de rezultate bune fără
18
complicaţii ulterioare. Dacă intervenţia de reconstrucţie este amânată, rigiditatea
16 15.5 crescută a peretelui toracelui cât şi ajustarea, adaptarea organelor toracice la
circumferinţa pieptului fac ca apropierea facilă să devină imposibilă, ca şi evitarea
14
gravei afectări a inimii şi a plămânilor. Din totalul cazurilor de deformaţii de cutie
12 toracică, doar 44,4% au avut rezultat cosmetic foarte bun iar restul s-au încadrat în
rezultat acceptabil. Există o diferenţă semnificativă între vârsta copiilor în funcţie de
10
8.9 diagnostic, remarcându-se valori mici ale vârstei în cazul pectus carinatum (F=4.55,
8 p=0.00047, 95%CI). Rezultatul poate fi uşor influenţat şi de numărul mic de cazuri de
Mean copii ce prezintă pectus carinatum. Cazurile cu PE şi PC nu au prezentat impact
6 Mean±SE
varsta la operatie
varsta_dg_principal
Mean±1.96*SE
psihologic.
Fig. 36. Vârsta în momentul diagnosticării vs. vârsta la operaţie
2. Îndrumarea terapeutică
Distribuţia cazurilor în funcţie de tipul de tratament primit Indicaţii terapeutice în deviaţiile coloanei vertebrale
Pentru singurul caz de pectus carinatum tratamentul a fost corset ortopedic Experienţa arată că în scolioze există anumite praguri de gravitate
iar pentru cazurile de pectus excavatum tratamentul conservator (supraveghere prognostică, în funcţie de care se face indicaţia terapeutică în perioada de creştere, în
ortopedică) a reprezentat 50% faţă de cel chirurgical, urmat de kinetoterapie care a special în categoria numeroasă a scoliozelor numite idiopatice sau esenţiale. Aceste
reprezentat 40% din lotul total de deformaţii de cutie toracică.(Fig.37) praguri au o valoare indicativă şi în atitudinea terapeutică adaptată în scoliozele de
altă categorie. Putem observa că tot lotul de copii cu scolioze în număr de 281, au
beneficiat de tratament conservator, kinetoterapie, ortotic (corset) şi chirurgical. A
TRATAMENT predominat tratamentul preventiv prin supraveghere ortopedică şi corecţie de postură
50%
(50,18%), fiind urmat de tratament ortotic plus kinetoterapie (28,11%) şi doar
40% kinetoterapie (18,86%). Rezultatul se datorează incidentei mari de cazuri cu atitudini
scoliotice care au reacţionat foarte bine prin corecţia posturii şi a altor cauze
depistate. (Fig.38)
10% Modalitati terapeutice

Corset
Conservator 50.18%
Chirurgical+
Pectus carinatum kinetoterapie
Pectus escavatum
28.11%
60%
Fig.37. Distribuţia tipurilor de tratamente aplicate în deformaţiile de cutie toracică 50%
18.86%

40% 2.85%
30%
Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, cu 20%

rezultat cosmetic foarte bun la 44,4% din cazuri şi doar la un caz de pectus 10%
0%
excavatum s-a constatat ca rezultat cosmetic, acceptabil.[Tabel nr.2]

chirurgicala
(corectie postura)

orthopedic
Kinetoterapie

Intervenţie
Corset
Conservator
Tabel nr.2
Cazuri de PE operate
6 luni Varsta Recuperare Rec cosmetica Nume Sex Fig. 38 Frecvenţa modalităţilor terapeutice în scolioze
Staţionar 15 Da f.bun M.A.V. M
Staţionar 15 Da f.bun G.H M Intervenţia chirurgicală trebuie să fie recomandată doar atunci când unghiul
Staţionar 16 Da f.bun B.A. M de curbură a depăşit 45° uneori chiar 50°, în funcţie de supleţea coloanei vertebrale.
Soluţia chirurgicală trebuie să rămână ca ultimă posibilitate terapeutică. În lotul de
Staţionar 16 Da Acceptabil B.A.O. M
studiu s-a recomandat intervenţie chirurgicală doar la 9 cazuri de scolioză (2,85%).

30 31
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Pe lotul personal de studiu, incidenţa recomandărilor terapeutice al
tratamentului ortopedic a fost procentual mai crescut peste 12 ani astfel: corset
(30,81%) plus corset asociat cu kinetoterapie (10,81%). Rezultatele tratamentului
ortopedic au fost bune şi mulţumitoare.
Modalităţi terapeutice în cifoze;
Ca şi în cazul scoliozelor şi în cazul cifozelor frecvenţa cea mai mare a avut-
o tratamentul profilactic prin supraveghere şi corectarea posturii vicioase a copiilor
depistaţi cu atitudine cifotică posturală vicioasă (75,26%).
Fig.39. Modalităţi de tratament în cifoze
Ponderea cea mai mare a aparţinut tratamentului profilactic prin
supraveghere ortopedică şi corecţia posturală(75,3%) faţă de kinetoterapie(18,6%) şi
tratament ortotic de numai 6,2%. Nici un caz de cifoză din lotul de studiu, nu a avut
indicaţii pentru tratament chirurgical.(Fig.39)
Prin programul complex de kinetoprofilaxie aplicat în studiul practic, s-a
creeat premizele unei creşteri normale şi ale unei dezvoltări fizice armonioase,
insistându-se mai mult pe conştientizarea subiecţilor:

asupra atitudinii corecte a corpului,

asupra educării reflexelor de atitudine,
Concluzii: Combinarea exerciţiilor de relaxare cu exerciţiile de respiraţie au
efecte benefice asupra sistemelor organismului, mai ales asupra sistemului pulmonar,
circulator, nervos şi musculo-articular. Este foarte important ca înainte de începerea
exerciţiilor, subiecţii să fie instruiţi şi să conştientizeze tipurile de respiraţie. Astfel
toate mişcările şi contracţiile se vor executa în timpul inspirului, iar relaxarea se va
efectua în timpul expirului.[1]
Kinetoterapia corectoare
Pentru a obţine efectul corectiv optim, trebuie bine concepute şi analizate
cele cinci etape succesive ale fiecărui exerciţiu: poziţia fundamentală; atitudinea
pregătitoare pentru mişcare;executarea exerciţiului propriu-zis;atitudinea finală;
repausul şi recuperarea capacităţii de efort între repetările exerciţiilor.
Kinetoterapia în corectarea scoliozelor – obiective principale:
1. mobilizarea coloanei vertebrale;
2. redresarea posturală;
3. tonificarea selectivă a musculaturii spatelui;
4. reechilibrarea bazinului (acolo unde este cazul);
5. antrenarea generală a organismului.
Antrenarea generală a organismului trebuie să completeze efectele corective
segmentare. Se face prin practicarea unor elemente din sporturi şi jocuri sportive.
Rezultatele tratamentului în scolioză (pe cele 3 categorii de tratament)
• Se observă că la finalul programului de aplicare şi urmărire al tratamentului
şi al dispensarizării, cele mai multe cazuri de scolioză, au avut ca rezultat
regresia curburii scoliotice în 241 cazuri(85,8%) şi doar 7(2,5%) cazuri au
continuat evoluţia la finalul studiului.(Fig.40)
• Acest rezultat se datorează şi faptului că cele mai multe cazuri intrate în
studiu erau în faze incipiente depistate precoce (prin screening şcolar) şi
cărora li s-au aplicat tratament corespunzător şi la momentul oportun.
Rezultatul terapeutic in scolioza
6 lini 1 an 2 ani

asupra regulilor igienice şi asupra practicării activităţilor sportive în 100%

85.8%
80%
timpul liber. 54.8%
60%
a) Monitorizarea recomandărilor şi rezultatelor terapeutice 40%
66.2%
29.9% 27.0%
Obiectivele programului de kinetoterapie: 20% 0.4%
6.4%
Reeducarea respiratorie 0% 14.9%
11.7%
2.5%
0.4%
0.0%
În perioada de dezvoltare a educaţiei fizice, apar numeroase lucrări despre -20%
Vindecat Regresie Stationar Agravare

gimnastica corporală a copiilor, care constă din coordonarea şi amplificarea cu voinţă 6 lini
1 an
0.0%
6.4%
85.8%
66.2%
11.7%
27.0%
2.5%
0.4%
a mişcărilor libere de respiraţie. Efectele exerciţiilor de respiraţie: 2 ani 29.9% 14.9% 54.8% 0.4%

stimulează marea şi mica circulaţie a sângelui;

stimulează glandele endocrine;

influenţează funcţiile organelor din torace şi abdomen;

favorizează creşterea rezistenţei la factorii externi, care au influenţă negativă
asupra organismului;

dezvoltă voinţa, perfecţionează gândirea conştientă şi capacitatea individului
de a-şi stăpâni organismul.
Fig.40. Repartiţia cazurilor în funcţie de rezultatele tratamentului în scolioză
În punctul culminant din grafic se situează cel mai mare procent de
regresie(85,8%) al scoliozei la 6 luni de tratament. Urmat apoi de evoluţia staţionară
a scoliozei (frânarea evoluţiei) la 2 ani în proporţie de 54,8%, după aplicarea
tratamentului corespunzător şi la timp. Evoluţia bolii în funcţie de tratamentul

32 33
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

scoliozei idiopatice a reliefat incidenţa crescută a recomandării tratamentului

Rezultatul terapeutic in cifoza 6 lini 1 an 2 ani
profilactic (supraveghere, corecţie postură şi gimnastică medicală) la 130 cazuri cu
scolioze (83,5%) cu efect regresiv al bolii, urmat de 66% tratamente ortopedice tot cu 100%
86.60%
80.41%
efect de regresie. Au continuat evoluţia curburii scoliotice 3 cazuri (2,5%) sub 80%

60%
tratament profilactic (care au început kinetoterapia şi corsetare ortopedică), 2 cazuri 44.33% 45.36%
40%
(3,8%) sub tratament kinetoterapie şi ortopedic şi nici un caz nu s-a agravat sub 10.31% 13.40%
20%
tratament chirurgical. La toate cele 9 cazuri operate, evoluţia a fost staţionară din 9.28% 9.28%
1.03%
0%
punct de vedere al unghiului Cobb. [Tabel 3] -20%
0% 0% 0%
Vindecat Regresie Stationar Agravare
6 lini 0% 86.60% 13.40% 0%

Repartiţia cazurilor de scolioză în funcţie de tratament vs.evoluţie 1 an

2 ani
9.28% 80.41% 9.28% 1.03%
44.33% 10.31% 45.36% 0%

Tratament – Scolioză Regresie Staţionar Agravare

Fig.41. Rezultatul terapeutic în cifoză
130 8 3
Supraveghere 141
83.5% 13.9% 2.5% De asemeni la finalul studiului de supraveghere terapeutică a evoluţiei, s-a
45 6 2 concluzionat ca nici un caz nu a evoluat spre agravare. (Fig.41) Astfel s-a putut
Kinetoterapie 53
0% 100% 0% aprecia importanţa depistării precoce în stadii incipiente a afecţiunilor cifotice şi
66 11 2 aplicarea corespunzătoare şi la timp a celor mai recomandate proceduri terapeutice.
Corset 79
84.9% 11.3% 3.8%
Tratamentul ortopedic-apareiajul
0 8 0 La aplicarea tratamentului ortopedic trebuie ţinut cont de trei condiţii importante:
Chirurgical 8
92.2% 5.7% 2.1%
pacientul se poate afla, adesea într-o perioadă de stabilitate
Subtotal 241 33 7 281
eficacitatea terapeutică e diminuată, datorită punctelor de osificare costală,
ce antrenează reducerea mobilităţii rahidiene

la cel mai mic semn evolutiv se încearcă tratamentul ortopedic, evitându-se
Există o diferenţă semnificativă între tipul tratamentului şi evoluţia scoliozei
intervenţia chirurgicală în special când e vorba de scolioza dublă majoră.
idiopatice (χ2=71.15, p<<0.05, 95%CI). Astfel în cazul tratamentul chirurgical se
Dacă angulaţia atinge pragul de 30° în timpul creşterii, scolioza idiopatica juvenila va
observă staţionarea bolii la toţi pacienţii (100%) în timp ce în cazul tratamentului evolua, impunându-se supravegherea regulată ştiind că:
conservator doar la 5.7% din cazuri. La 130 de cazuri (92,2%) supravegheate
• scoliozele copiilor mici au un prognostic sever
ortopedic prin corecţie posturală şi gimnastică medicală, evoluţia a fost spre
• scolioza juvenilă cunoaşte perioade de agravare sau de regresie
regresie.[Tabel 3] Kinetoterapia şi corsetul ortopedic au contribuit la evoluţie spre
regresie a cazurilor cu aceste indicaţii în proporţie de peste 83%. Prin programul • după stadiile copilăriei, perioada pubertară şi de maturitate osoasă
complex de kinetoprofilaxie si corecţie posturală, aplicat în studiul practic, s-au creat începe o altă fază a evoluţiei cu toate riscurile sale, chiar şi la vârstă
premizele unei creşteri normale şi ale unei dezvoltări fizice armonioase, insistându-se adultă.
mai mult pe conştientizarea subiecţilor: Tratamentul chirurgical
Abordul chirurgical se face anterior sau posterior, indicaţia ţinând cont de
• asupra atitudinii corecte a corpului,
gradul curburii, gravitatea evoluţiei, localizare şi vârstă.[16]
• asupra reeducării reflexelor de atitudine,
Incidenţa recomandărilor şi al tratamentului chirurgical în lotul de studiu a
• asupra regulilor igienice şi asupra practicării activităţilor sportive în timpul fost de 2,85%. În această categorie s-au încadrat doar formele grave de boala cu
liber. unghi de curbură peste 50 de grade şi cu stare generală alterată datorită
În acest fel un număr mare de subiecţi din studiul practic depistaţi cu atitudini complicaţiilor. Frecvenţa recomandărilor chirurgicale la copii şi adolescenţi cu istoric
vicioase scoliotice şi cifotice au evoluat spre regresie şi corecţie posturală, evitându- de boală ortopedică, a fost studiat şi raportat şi de Burnette. Intervenţia chirurgicală la
se astfel o evoluţie nefavorabilă către structuralizare. Rezultatele tratamentelor în cazurile grave de scolioze din lotul nostru de studiu, a fost recomandata la un număr
cifoze au fost foarte bune, gradul de regresie al curburii după 6 luni de tratament a de 8 cazuri, la 7 cazuri intervenţia s-a efectuat peste vârsta de 12 ani şi doar la un caz
fost de (86,60%) urmat de o regresie de 80,41% la evaluarea de la 1 an, şi doar 1,03% cu gravitate deosebită, sub 12 ani. Intervenţia chirurgicală s-a recomandat şi efectuat
din cazuri au continuat evoluţia la finalul studiului. (Fig.41)

34 35
 Capitolul III. Rezultate și discuții
la copii cu vârste peste 12 ani în 87,5% din cazuri, şi doar la un caz sub vârsta de 12
ani, datorită gravitaţii bolii şi a complicaţiilor.
3. Evaluarea psihologică
Determinările tulburărilor psihologice s-au efectuat prin testări psihologice,
cu teste adecvate pentru grupul de copii mici preşcolari, apoi cu vârste până la 12 ani
şi peste această vârstă. S-a urmărit depistarea copiilor asupra cărora, deficienţa fizică
a avut impact psihologic şi tulburări de inserţie psiho-socială.
Rezultatele statistice obţinute pe lotul de studiu personal, cu referire la impactul
psihologic al afecţiunilor deformante studiate asupra copiilor
Studiul realizat cu referire la impact psihic şi inserţia socială a copiilor cu
scolioze asupra cărora s-au efectuat teste psihologice, s-a finalizat cu următorul
rezultat:Rezultatul studiului statistic la copii cu scolioze referitor la testările
psihologice de evidenţiere a problematicii psihologice, a evidenţiat un număr de 40
de copii (14,2%) care au avut probleme psihologice, de inserţie socială şi de adaptare.
Aceştia au beneficiat de psihoterapie.
La deformările cifotice, cazurile asupra cărora deformaţia a avut impact
psihologic a fost mai mic (2,06%) decât la scolioze (14,2%), fiecare afecţiune fiind
raportată la categoria proprie de afecţiune. Cazurile cu pectus excavatum şi carinatum
din lotul de studiu nu au avut situaţii de impact psihologic şi probleme de inserţie
socială. Foarte importantă a fost stabilirea parteneriatului în educaţia pentru
îngrijirea scoliozei:
educaţia pacient-familie începe din momentul diagnosticului
este declanşată de medicul de familie
se desfăşoară în fiecare moment al îngrijirii
printr-o echipă pluridisciplinară: medic şcolar şi de familie, medic specialist
ortoped, pediatru, psiholog şi kinetoterapeut.[20]
4. Urmărirea copiilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale la care s-a
început tratamentul conservator
De cele mai multe ori tratamentul acestei deformări este conservator
fiziokinetoterapeutic, ortopedic şi uneori chiar chirurgical. Tratamentul conservator
este diferenţiat în funcţie de unghiul curburii astfel: până la un unghi<100 se
recomandă gimnastica medicală, înot, supravegherea; la un unghi între 10–200
kinetoterapia asistată şi peste 20gr, se recomandă purtarea de corset ortopedic.
Rezultatele tratamentului trebuie să vizeze corecţia unghiului de curbură şi reducerea
sindromului algic asociat care au ca scop final îmbunătăţirea calităţii vieţii.[21]
Kinetoterapia
Odată fixat diagnosticul complet şi corect, trebuie instituit un tratament care
variază în funcţie de gradul deviaţiei vertebrale şi de cauză. Indiferent de tratament,
copilul trebuie urmărit în continuu şi controlat clinic şi radiografic din 6 în 6 luni
pentru a putea urmări evoluţia şi a adapta tratamentul în funcţie de aceasta.
Tratamentul conservator se instituie acolo unde deformaţia este incipienta cu grad
mic de curbura şi unde şansele de vindecare sunt peste 80% din studiul pe lotul
nostru;
36
Capitolul III. Rezultate și discuții
Kinetoterapia preoperatorie în corectarea deformărilor toracice
Obiective principale: mobilizarea coloanei vertebrale;redresarea posturală;
tonificarea selectivă a musculaturii spatelui; reechilibrarea bazinului (acolo unde este
cazul); antrenarea generală a organismului.[1] În lotul de studiu kinetoterapia s-a
aplicat cu succes pe 53 de cazuri de scolioză şi la 79 de copii, asociat cu corset
ortopedic. Rezultatele au fost foarte bune, doar la 4 cazuri din totalul de 132 de copii
la finalul studiului, deformaţia a continuat să evolueze. Acestea au fost preluate în
tratament de specialitate în policlinica spitalului judeţean de către medicul specialist
ortoped.
5.Preluarea postoperatorie a copiilor cu deviaţii ale coloanei
vertebrale.

Intervenţii chirurgicale reparatorii. (Fig.42)
Tratamentul chirurgical constă într-o operaţia de amploare ce necesită o lungă
perioadă de convalescenţă si recuperare postoperatorie de aproximativ 6 luni. [24]

Recuperarea postoperatorie s-a aplicat pe cazuistica studiată, prin
prezentarea detaliată în teză a 5 cazuri clinice, care au beneficiat de
recuperare postoperatorie.
Kinetoterapia (terapia prin mişcare, exerciţii fizice) este o metodă
terapeutică foarte importantă, care intră în toate programele terapeutice, fie singură,
fie asociată cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical. De asemenea kineto-
psihoterapia postoperatorie reprezintă etapa necesară întotdeauna pentru recuperarea
funcţiei aparatului locomotor , a unei posturi cât mai apropiate de normal cât şi a unei
bune inserţii socio-profesională.
După intervenţie se începe gimnastica, accentul fiind pus pe diverse exerciţii
de braţe şi picioare, fără antrenarea coloanei vertebrale,care au ca scop menţinerea
unei bune funcţii respiratorii. Ridicarea la verticală se face treptat, fiind evitate
torsiunile de trunchi. După două săptămâni se poate trece la poziţia şezând.
Imobilizarea postoperatorie în aparat gipsat, durează patru săptămâni, timp
în care accentul se pune pe efectuarea mişcărilor respiratorii zilnice.
Fig.42 Adolescentă cu
scolioză dublă gravă
dezaxată ,care a beneficiat
de corectură
chirurgicală.(caz personal)
În aceasta perioadă, bolnavul face gimnastica de tonifiere a coloanei
vertebrale identică cu cea din epifizita Scheuermann iar renunţarea la corset se va
face treptat, noaptea, apoi ziua.[24]
Analiza modalităţilor de recuperare şi supravegherea evoluţiei în
funcţie de severitate la cazurile operate din lotul de studiu:
S-a constatat că doar un procent de 3,3 % cazuri din lotul de studiu, au suferit
intervenţii chirurgicale şi acestea au fost alcătuite din 9 cazuri cu scolioze grave şi 4
cazuri cu pectus excavatum.
37
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

Vârsta copiilor în momentul intervenţiei chirurgicale

Vârsta copiilor în momentul operaţiei prezintă valori uşor ridicate comparativ cu
vârsta copilului la operaţie, însă diferenţele nu sunt semnificativ mai mari, atât
valoarea nivelului de semnificaţie a testului p (p=0.589, 95%CI), cât şi valoarea
statisticii calculate susţin această concluzie.(Fig.43)

Fig. 45. Repartiţia cazurilor în funcţie de rezultatul post-operator – redresarea

curburii scoliotice din punct de vedere estetic

Recuperarea postoperatorie a cazurilor operate

Recuperarea postoperatorie la cazurile de scolioze operate a fost foarte bună
Fig. 43 Indicatorii statistici ai vârstei în funcţie de momentul evaluării în proporţie de 88,89% şi doar în proporţie de 11,11% acceptabilă. (Fig.46)
Kinetoterapia postoperatorie s-a aplicat pe o perioadă de 6 luni împreună cu
Gradul de curbură al scoliozelor operate. Frecvenţa cazurilor ce prezintă psihoterapie individuală sau de grup şi a fost atent supravegheată.
doua curburi a fost de 33.3%. Unghiul de curbură la momentul operaţiei a fost
semnificativ (p<<0.05, 95%CI) mai mare (81.4) comparativ cu mărimea acestuia în
momentul depistării (36.7), acesta fiind semnificativ redus post-operator
(26.8).(Fig.44)
Box & Whisker Plot
KW-H = 6.97826087, p = 0.00047; t= 12.5967, p = 0.000001
140

120

100

80

60

40

Fig. 46. Repartiţia cazurilor în funcţie recuperarea postoperatorie

20

0
unghi la diagnostic unghi postoperator
Mean
Mean±SD
Riscul menţinerii postoperator a manifestărilor psihosociale ale copilului a scăzut
unghi la operatie Mean±1.96*SD
Gradul de curbura (unghi) semnificativ (RR=0.04), şansa de apariţie a acestora fiind de 0.03 ori (OR=0.03,
Fig. 44 Indicatorii statistici ai valorilor unghiului (gradul de curbură) 95%CI).
în funcţie de momentul evaluării Valoarea subunitară a parametrilor de şansă şi risc indică efectul benefic al
intervenţiei chirurgicale asupra stării de sănătate psihică a copilului, care s-a
Evoluţia postoperatorie şi recuperarea cazurilor operate(Fig.45) îmbunătăţit semnificativ (χ2=17.75, p=0.000025, 95%CI).(Fig. 47)

38 39
 Capitolul III. Rezultate și discuții
Fig. 47
La cazurile cu scolioze grave, gradul de afectare psihosocială (78,3%)
instalată pe parcursul afecţiunii datorită deficienţei fizice, a diminuat simţitor
postoperator (5,6%) datorită refacerii structurii fizice corporale şi dispariţia afecţiunii.
6. Preluarea postoperatorie a copiilor cu deformaţii ale cutiei toracice
(Pectus escavatum şi Pectus carinatum)
a. Evaluarea postoperatorie a copiilor cu deformări ale cutiei toracice [22]
Reabilitarea deficienţelor motorii
Kinetoterapia reprezintă unul din mijloacele fundamentale pe care se
bazează reabilitarea deficienţelor motorii. Pentru înţelegerea rolului acestui mijloc
este necesară precizarea conceptului modern de reabilitare.
b. Forme aplicative ale kinetoterapiei: [19;22]
Gimnastica generală şi respiratorie
Gimnastica este obligatorie în toate etapele procesului de reabilitare: faza
preoperatorie, postoperatorie imediată, de convalescenţă, de protezare şi apareiere, și
de întreţinere.
Gimnastica medicală selectivă
Programele de gimnastică generală şi respiratorie, completate cu gimnastica
medicală selectivă, urmăresc în primul rând ameliorarea funcţiei segmentului sau
segmentelor interesate de leziune şi sunt alcătuite din mişcări cu finalitate directă.
Aceste programe nu se pot aplica decât la deficienţii care au depăşit vârsta de 10-12
ani, deoarece presupune o colaborare totală din partea lor.
Programele sunt precedate de şedinţe de masaj sau fizioterapie (hidroterapie,
termoterapie). În acest scop se folosesc toate mijloacele kinetoterapiei: mişcările
imaginare, contracţiile izometrice, posturile alternante, mişcările active şi cele cu
rezistenţă.[25]
Imitaţiile şi jocurile [22;25]
Aceste mijloace îşi găsesc o largă aplicare la copiii până la 10 ani. Tendinţa
copilului operat sau imobilizat de a se mişca, trebuie stimulată în limitele impuse de
gravitatea şi stadiul evolutiv al leziunilor.
c.Mijloacele reabilitării sunt:
40
Capitolul III. Rezultate și discuții

Recuperarea medicală se bazează pe concepţiile terapeutice moderne,
eficienţa ei fiind invers proporţională cu durata de timp necesară vindecării.

Readaptarea psihică sau menţinerea unei stări psihice normale reprezintă
condiţia esenţială care face posibilă aplicarea programului de recuperare
medicală.

Educarea şi reeducarea profesională
La copii şi adolescenţi deficienţi, aceasta se realizează paralel cu reeducarea
medicală şi readaptarea psihică. [26;27;28]
În lotul de studiu incidenţa deformărilor de cutie toracică (pectus excavatum şi
pectus carinatum) a fost de 3,6% respectiv 10 cazuri din care 4 au primit
recomandare de tratament chirurgical. Incidenţa scoliozelor din acest lot de 281
cazuri a fost de 96,45% un rezultat care ne arata frecvenţa crescută a acestora în
populaţia de copii , faţa de deformaţiile de cutie toracică.
Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de cutie
toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă grad de eroare
deoarece numărul de cazuri la care s-a făcut referirea a fost mic.
Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, la finalul
cărora evoluţia a fost staţionară. Reconstrucţia cosmetică a deformaţiei la 1 an a avut
rezultat cosmetic foarte bun la 44,4% din cazuri şi doar la un caz de pectus excavatum
s-a constatat ca rezultat cosmetic acceptabil, acesta fiind în evidenţă cu sindrom
Marfan. Rolul recuperării postoperatorii aplicat profesional şi consecvent au condus
la următoarele rezultate statistice din lotul de studiu:
Din totalul cazurilor, un număr de 4 cazuri respectiv 44,4% au avut rezultat
cosmetic foarte bun, şi doar 11,1% au staţionat în evoluţie; restul s-au încadrat în
rezultat terapeutic acceptabil din punct de vedere funcţional şi cosmetic
C. Impactul psihologic şi inserţia socială la sfârşitul tratamentului pentru toate
capitolele de patologii studiate
1. Handicapul locomotor la copilul şcolar
Aspecte ale deficienţelor fizice la şcolari
Deficienţele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai
puţin accentuate care se produc în forma şi structura corpului, şi se manifestă prin:
• încetinirea creşterii sau creştere excesivă,
• tulburarea creşterii sau creştere disproporţionată,
• deviaţii, deformaţii sau alte defecte de structură, urmate sau
precedate de tulburări funcţionale.[1]
Metode de identificare a copiilor cu disabilităţi [31]
Primary Health Centres (PHCs)-identifică copii cu disabilităţi din mediul rural şi
urban prin: teste specifice de depistare şi metode pentru examinarea copiilor.
Etiologia handicapului locomotor
Din punct de vedere etiologic, dizabilitatea reprezintă pierderea funcţionării
unui organ, astfel că persoana nu poate participa la activităţi sociale sau profesionale.
Această invaliditate nu-l poate împiedica pe individ să-şi folosească deprinderile şi
calităţile la un nivel optim posibil. [31] Handicapul constă în pierderea sau limitarea
41
 Capitolul III. Rezultate și discuții
posibilităţilor de a participa pe «picior de egalitate» cu ceilalţi indivizi, la viaţa
colectivităţii.[96]
Factori favorizanţi în producerea handicapurilor fizice pot fi şi cei care
influenţează în sens negativ starea de sănătate şi funcţionarea normală a organelor,
mai ales în perioada de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. [11;29]
Evaluarea şi depistarea şcolarilor cu deficit locomotor
Postura vicioasă şi metode de prevenţie. [1]
Estetica ţinutei este dată în special de coloana vertebrală, de poziţia capului
şi a gâtului, poziţia umerilor, a trunchiului, a şoldurilor,a abdomenului. Coloana
vertebrală este axa osoasă de bază, care contribuie la menţinerea ţinutei corecte,
funcţionalitatea ei fiind asigurată de o serie de elemente pasive (ligamente) şi de
muşchi prin tonusul, elasticitatea şi forţa lor.
Formele de organizare instituite în vederea corectării deficienţelor fizice ale
copiilor în instituţiile şcolare sunt următoarele:

gimnastica medicală;

gimnastica igienică şi de întreţinere;

masajul şi automasajul;

practicarea unor sporturi cu efort moderat (şah, înnot, tenis de masă);

călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali (apă, aer, soare);

relaxarea musculară;

perioade de C.F.M. (cultură fizică medicală) în pauze sau în orele de
clasă.[1]
2. Impactul psihologic
Adaptarea psihologică a bolnavului (acomodarea) faţă de deformarea lui mai
mult sau mai puţin estetică, de toleranţa sa la toate fazele tratamentului (ghips, corset,
eventual intervenţii chirurgicale) este o etapă importantă, dificilă şi lent realizabilă,
de care trebuie ţinut seama înainte de aplicarea tratamentului.[30] În încercarea
noastră de a însoţi pacienţii (din lotul de studiu) spre înţelegerea sau spre împăcarea
cu deficienţele lor, din punct de vedere psihologic , am utilizat tehnici ale terapiilor:
cognitiv-comportamentale, Ericksoniană, tehnici de imagerie mentală dirijată pe
basme terapeutice.
Identificarea adecvată a problemei a facilitat definirea obiectivului optim în
rezolvarea problemei. Am căutat să accesăm realitatea intrapsihică exprimată de
expresia aleasă inconştient de către subiecţii noştri, astfel încât atunci când aceştia
acuză faptul că ceea ce li se întâmplă „îi doare” au fost invitaţi să reflecteze asupra
întrebărilor „cum?”, „ce anume?”,”unde?”, „când?”, „cât timp?”,”de ce?”.Aceste
întrebări sunt puse pentru a-i ajuta să vină în contact cu trăirile lor şi pentru a-i orienta
spre schimbare. La fel de important ca şi tehnică terapeutică, basmul terapeutic, se
adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi nici logicii. El lărgeşte spaţiul interior al
pacientului şi aruncă asupra stării patogene o lumină nouă. Eficienţa tratamentului
depinde de capacitatea terapeutului de a construi o strategie terapeutică adecvată în
cea mai mare măsură şi să desfăşoare o intervenţie concretă.
42
Capitolul III. Rezultate și discuții
3. Impactul psiho-social
a) Probleme de integrare şi socializare
Se ştie că există niveluri funcţionale ale tuturor capacităţilor psihice. Aceste
niveluri se amplifică în funcţie de gradul de sănătate, de suprasolicitare şi surmenaj.
Altă cauză a amplificării acestor niveluri este şi indiferenţa celor din mediul în care
trăieşte copilul.[33] Familia exercită cea mai penetrantă şi persistentă influenţă în
viaţa copilului, oferindu-i acestuia protecţie, afecţiune şi modele adecvate de
socializare şi de integrare socială.[11] Mama copilului din imagine este integrată într-
un program de psihoterapie pentru acordarea îngrijirilor corespunzătoare, suport
psihic atât pentru copilul în suferinţă, cât şi pentru restul familiei.
Fig.48.P.Lucian diagnosticat cu maladia Duchenne la vârsta de 7 ani. Deficit motor accentuat,
cifoscolioză dextroconvexă neuromusculară, deficit intelectual , şcolarizat la domiciliu în
clasa a III-a, aflat în tratament pluridisciplinar: neuropsihiatru, ortoped, pediatru,
psiholog.(caz personal)
b) Probleme de şcolarizare
Orientarea şcolară a copiilor normali şi a celor cu deficit locomotor
Alegerea tipului şcolii trebuie să fie făcută în cadrul unei proceduri de
evaluare amănunţite în cadrul căreia părinţii şi copiii handicapaţi sunt asistaţi de o
echipă multidisciplinară de specialişti care să utilizeze tehnici de orientare a elevului
şi să se axeze pe abilităţile specifice ale copilului,pe dorinţele şi nevoile acestuia. [34]
Pentru copiii cu handicap locomotor uşor şcoala specială se va transforma treptat în
centru de consultanţă şi de resurse pentru o şcoală obişnuită. În timp ce pentru copiii
cu handicap locomotor sever integrarea într-o şcoală specială se va realiza gradual.
c) Orientarea profesională a copiilor cu deficit fizic uşor şi mediu
Orientarea profesională a tinerilor este responsabilitatea şcolii, a familiei şi a
medicilor. Tinerii necalificaţi trebuiesc influenţaţi spre profesiuni legate de aspiraţiile
şi posibilităţile lor fizico-psihice. Familia trebuie să participe la activităţile şcolare
sau ale altor instituţii medico-pedagogice, deoarece contactele dintre şcoală şi familie
sunt indispensabile. Orientarea profesională, atât a tinerilor valizi cât şi a celor
deficienţi, (cu handicap) este în prezent o necesitate absolută. Ea solicită explorarea
persoanei sub aspect somatic şi psihologic. Foarte important, încă de la această vârstă
sensibilizarea şi formarea unui stil de viaţă sănătos, care să cuprindă nu numai
practicarea regulată a exerciţiilor fizice, dar şi o grijă pentru postura corporală, pentru
o alimentaţie sănătoasă, un program zilnic judicios, etc.
43
 Capitolul III. Rezultate și discuții
Tot în ideea formării unui stil de viaţă sănătos, ţinând cont de mediul
stresant de viaţă care îi aşteaptă pe aceşti copii, este necesar să fie învăţaţi de
kinetoterapeut, câteva exerciţii de relaxare pe care le pot practica şi independent.
D. Evaluarea posturometrică şi impedanţiometria elevilor sportivi
care prezentau deviaţii ale coloanei vertebrale sau acuzau lombalgii, cervicalgii,
sindrom vertiginos înainte şi după efort fizic.
Posturologia este o ramura a medicinii clinice utilizată în ţările cu dotare
medicală modernă pentru a ajuta la diagnosticarea unor stări patologice prin
intermediul unor metode simple si neinvazive, folosindu-se de studiul şi observaţia
posturii întregului organism.
Marea noutate a acestei noi discipline medicale consta în determinarea şi
analizarea celei mai mici devieri de la o postură normală, adică a dispoziţiei spaţiale a
corpului şi a fiecărei articulaţii în parte, găsind chiar şi soluţii terapeutice noi care
funcţionează nu numai asupra simptomelor, cum ar fi durerea de spate, dureri ale
genunchilor sau ale picioarelor sau cefaleea, dar care permit şi o recuperare a
spaţialităţii corpului.
Postura reprezintă comportamentul spaţial pe care corpul nostru şi-l asumă
în relaţia cu ambientul în care trăieşte şi în relaţie cu legile care guvernează acest
ambient, prima dintre toate fiind forţa gravitaţională.
Dacă în schimb, sistemul de stabilitate verticală antigravitaţională nu
funcţionează normal va exista o dezordine în distribuţia tonusului şi a tensiunilor
musculare în tot corpul, motiv de apariţie a asimetriilor corporale. În lumina acestui
concept, toate situaţiile de postură alterata sunt încadrate înainte de toate, ca şi
dezechilibre musculare. Aceasta este foarte complexă, ţinând cont că din cele 208
oase care compun corpul uman, 56 sunt la membrele inferioare, ţinute împreuna de
articulaţii complexe şi de un mare număr de muşchi. Intervenţia diagnostică
prevăzută permite recunoaşterea punctelor de proastă funcţionare.
Intervenţia terapeutică constă în folosirea unei “protecţii”care să fie
acceptată de organism şi să readucă la normalitate informaţiile nervoase senzitive
provenite de la acele puncte. Aceste unice “protecţii” terapeutice, care au demonstrat
că sunt în posibilitatea de a readuce la normal funcţionarea anumitor receptori, sunt
susţinătorii plantari computerizaţi. Posturologia ajută la depistarea precoce a
tulburărilor de postură şi echilibru şi la rezolvarea următoarelor patologii, cum ar fi:
asimetria centurilor scapulare şi/sau pelvice, hiperlordoza şi/sau hipercifoza coloanei
vertebrale, scolioza “ascendentă” a oricărui segment al coloanei; picior plat sau cav,
spina calcaneană, picior valg sau var, genunchi valg sau var, genunchi flessum sau
recurvatum, „strabism” convergent şi divergent al rotulei, ocluzii dentare
“ascendente”, dispoziţia asimetrică a ţesuturilor adipoase şi a ţesuturilor moi,
circulaţie venoasă şi limfatică defectuoasă.
Am folosit în lotul de studiu această evaluare posturometrică la elevii
sportivi, ocazie cu care s-au corectat deficienţele posturale şi s-au îmbunătăţit
performanţele sportive dar s-au prevenit si evoluţia deviaţiilor posturale şi în special
durerea lombară şi cervicală după efort.
44
Capitolul III. Rezultate și discuții
Fig.49 Evaluare posturometrică statică la o adolescentă(U.C.) cu scolioză toracică
posturală : scanarea presiunilor plantare.(caz personal)
Prezentarea pe scurt a evaluării posturometrice şi impedanţiometrice şi rolul lor în
diagnosticul precoce al deviaţiilor posturale.
P.D. 15 ani, elev liceu cu profil sportiv, handbal.
Dg: Scolioză idiopatică dextroconvexă regiunea toracală gr.I/II
(vertebre uşor rotate cu dezechilibru şi hipotonie pe dreapta)
1.Evaluarea posturometrică: rezultate
Analiza statică (SX=50% : DX=50%)
Analiza dinamică (SX=48% - DX=52%)
Dezechilibrat cu supraîncarcare retropodalică excesivă pe dreapta; mers instabil.
Valori normale, intervale admise: valori egale sau cu deviaţii cuprinse între+/-de
minim 2 unităţi;
După câte putem observa, pacientul din evaluarea anterioară, se dezechilibrează în
mers, acesta devenind instabil, bazin uşor basculat spre stânga, omoplaţi decolaţi,
lombalgii ,toracalgii;
2.Evaluare impedanţiometrie:
La acelaşi pacient observăm scanare corporală în parametrii perfecţi la
membrele inferioare în statică şi procent de masă corporală diminuat pe membrul
superior drept , acolo unde este deformarea(dextro-convexă);
Right leg=28,2%, Left leg=28,4%, Right arm=29,0%, Left arm=31,0%,
Trunk=19,8%. Valori normale, intervale admise:valori egale sau cu variaţii cuprinse
între+/-de minim 2 unităţi;
Concluzii La acest elev sportiv, s-a putut observa importanţa hipoacuziei la
agravarea deformaţiei în dinamică şi s-a mai observat la evaluarea posturometrică în
statică, unde cele două procente sunt egale, deoarece sportul (practica handbal de 5
45
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

ani) i-a format musculatura pe centura scapulară bilateral, care a compensat deficienţă
musculară care ar fi putut să apară în timpul evaluării. Mersul instabil s-a corectat
prin tratamentul hipoacuziei, iar corecţia dezechilibrului s-a realizat prin kinetoterapie
şi corectori plantari funcţionali.
Scolioza a avut evoluţie bună –în regresie, la 6luni şi la 1 an şi staţionar la 2 ani;
Studiu statistic pe un lot de 200 elevi la licee cu profil sportiv(115), arte şi
muzică(25) dar şi la licee (60)cu alte profile:
Obiective:
• evidenţierea importanţei evaluării posturometrice şi impedanţiometrice, la
precizarea diagnosticării precoce a tulburărilor de postură, al deviaţiilor de
coloană vertebrală şi apoi la supravegherea evoluţiei corecţiei lor sub
tratament corespunzător (tehnici şi metode noninvazive);
• determinarea frecvenţei şi evoluţia tulburărilor de acuitate vizuală, auditivă,
probleme de ocluzie dentară şi tulburări de postură asociate deviaţiilor de
coloană vertebrală şi cutie toracică, în lotul de studiu;
• rolul tratamentului precoce al deviaţiilor posturale scoliotice şi cifotice, la
elevii liceelor cu profil sportiv în corecţia deviaţiilor coloanei vertebrale şi a
deformărilor de cutie toracică.
Lotul de studiu pentru evidenţierea contribuţiei personale este alcătuit dintr-
un număr de 200 elevi din care un număr de 115 sunt sportivi iar lotul nesportiv
pentru studiul comparativ a fost alcătuit din: 60 elevi de şcoală generală şi liceu şi un
număr de 25 elevi la liceul de muzică şi arte plastice.(Fig. 50)
• de asemeni la scanarea impedanţiometrică 41 de sportivi (35,7%) au avut
probleme de repartiţie a masei corporale în funcţie de gradul şi sensul
deviaţiei;
• doar 2 copii(1,7%) au avut afectată acuitatea auditivă şi
• 35 de copii (30,4%) au necesitat recomandarea de lentile corectoare
Postura coloanei vertebrale constituie în general un punct central de interes
în evaluarea şi gestionarea clinică a pacienţilor ce manifestă durere lombară joasă.
În urma măsurătorilor efectuate prin posturometrie şi impedanţiometrie la
întreg lotul descris s-au obţinut rezultate în afara limitelor permise pentru o postură
normală la un număr important de copii. De asemenea, problemele oftalmologice,
ortodontice şi auditive s-au depistat şi corectat la un număr mare de elevi.
S-au folosit pentru măsurători parametri convenţionali, dar s-au propus şi
alte metode din studii recente interesante pentru măsurarea şi confruntarea
caracteristicilor funcţionale în mecanismul echilibrului privind deviaţiile posturale.
Prezentarea studiului a evidenţiat rezultatele evaluării stabilometrice pe un grup de
sportivi din mai multe discipline.
Concluzii. Testul posturometric demonstrează motivele de interes în analizarea
caracteristicilor strategiilor adoptate ale subiectului în menţinerea posturii.
Confruntarea dintre traiectoriile cu ochi închişi şi cu ochi deschişi, evidenţiază cum
forma fizică bună poate influenţa pozitiv asupra controlului posturii în traiectoria
stabilometrică. [35; 36; 37] Lotul personal de studiu compus din elevi sportivi a fost
alcătuit din următoarele categorii de profile sportive(fete şi băieţi). (Fig. 51)
Structura lotului de elevi sportivi

Structura lotului

elevi la licee cu 33.0%

alte p rofile, 35%
30% 27.0%
30.0%
elevi la licee cu 25% 22.6%
profil sportiv, 20% 17.4%
57.5% 15%
10%
5%
0%
muzică ți Handbal Gimnastică Înnot atletism
instrumente, ritmică
elevi la licee cu profil sportiv
elevi la licee cu alte profile
9.0%
muzică ți instrumente Handbal Gimnastică ritmică Înnot atletism
balet
balet, 3.5%

Fig. 50. Structura lotului de studiu Fig. 51 Structura lotului de elevi sportivi

Au fost alese aceste categorii de elevi pentru a studia incidenţa deformaţiilor
de coloană vertebrală şi la copii cu poziţii vicioase (vioară, pian) dar şi la copii care
suprasolicită sistemul osteo-musculo-articular (sportivi, balet) în comparaţie cu copii
elevi la şcoli şi licee fără profile speciale.
Studiul complet s-a bazat şi pe metoda evaluării moderne (posturometrie şi
impedanţiometrie) a tulburărilor de postură şi a rezultatelor tratamentelor pe un lot
de 115 sportivi. Din evaluarea acestora s-au obţinut următoarele rezultate:
• la 94 de sportivi (81,7%) rezultatele evaluării posturometrice au arătat o
afectare graduală a posturii şi mers instabil (tulburări de echilibru);
În structura lotului de elevi sportivi a predominat lotul cu gimnastică ritmică,
acesta având şi cel mai mare număr de copii cu deviaţii ale coloanei vertebrale,
datorită intensităţii în mişcări corporale (efort fizic mare) al acestui sport sub
contractură musculară prelungită.
Când acest sport este practicat de copii cu deviaţii de postură (coloană
vertebrală), acestea se agravează pe parcursul activităţii sportive(favorizează
progresia curburii).
Depistarea atitudinii vicioase posturale scoliotice şi cifotice la elevii
sportivi luaţi în studiu pe categorii de afecţiuni şi rezultatele obţinute prin corecţie
după 6 luni şi 2 ani de la aplicarea tratamentelor corectoare: din numărul total de

46 47
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul III. Rezultate și discuții

cazuri analizate (115 cazuri-elevi sportivi) 91.3% au prezentat atitudine cifotică sau/si
scoliotică la începutul studiului, 62.6% la 6 luni şi 29.6% la 2 ani. Din aceste cazuri Evidentierea patologiei depistate
(91.3%) la începutul studiului 69.6% prezentau valori posturometrice mai mari decât la elevii din licee de artă și muzică

2 şi 76.5% prezentau mers instabil. Numărul cazurilor s-a diminuat semnificativ la 6 20%
12%
scolioza idiopatica
cifoza idiopatica
luni şi 2 ani după corecţie cu corectori plantari, gimnastică medicală şi corset elastic 52%
atitudine scoliotica
care au redresat deficienţa posturală şi implicit deformaţia coloanei vertebrale. Aceste atitudine cifotica
8%
rezultate sunt mult mai vizibile la cazurile cu atitudine scoliotică şi cifotică, deoarece 24%
68%
acestea nu au fost structuralizate şi s-au putut reface mai uşor şi mai repede. În felul 8%
44%
acesta măsurile aplicate au avut caracter preventiv. (Fig. 52) 20%
la depistare
la 6 luni
La inceputul studiului la 6 luni la 2 ani la 2 ani

10.4%

Mers instabil 27.8% Fig. 53. Evidenţierea corecţiei problemelor patologice depistate la elevii din licee de artă şi
76.5%
muzică prin metoda posturometrică şi impedanţiometrică, după aplicarea tratamentelor
18.3%
corectoare corespunzătoare.
Valori posturometrice >2 37.4%
69.6%
În concluzie rezultatele sugerează instituirea unui program pentru controlul
posturii şi menţinerea trunchiului în poziţie stabilă.
Atitudine scoliotică+ 29.6% posturometrie
62.6% Incidenta tulburarilor de postura, de repartitie
Atitudine cifotică 91.3% masa corporala, deficiete oftalmologice si impedantiometrie
ocluzie dentara incompleta ex.oftalmologic
ex.ortodontic
-10% 40% 90% 140% 190%

Fig. 52. Depistarea deviaţiilor posturale la elevii sportivi prin posturometrie şi 90%
80% 81.7% 80%
impedanţiometrie şi evoluţia sub tratament corector. 70%
60%
56%
50%
40%
Depistarea atitudini vicioase la elevii din liceele cu profil muzică şi arte plastice 30%
35.7%
30.4% 30%
36.7%

23.3%26.7%
32%
20% 20% 20%
10%

Depistarea atitudinilor vicioase posturale scoliotice şi cifotice la elevii 0%

Sportivi elevi arta si muzica

liceului de artă şi muzică, luaţi în studiu pe categorii de afecţiuni au fost tratate

corespunzător şi urmărite rezultatele obţinute după 6 luni, 1 an şi 2 ani de la iniţierea
tratamentelor corectoare aplicate.
Scolioza posturală non-structurală poate să apară la sfârşitul primei decade
de viaţă datorită unei poziţii vicioase a copilului în bancă în timpul scrisului sau în
timpul mersului (prin purtarea ghiozdanului greu în aceeaşi mână). Aceste curburi nu
au caracter evolutiv spre structuralizare în fazele incipiente. La tineri şi la adulţi
profesia (violonisti, etc) poate genera scolioză posturală sau idiopatică.
Rezultatele tratamentelor aplicate pe categorii de afecţiuni ale coloanei
vertebrale şi supravegherea vindecării acestora cu metode noi, la întreg lotul de studiu
au evidenţiat vindecare totală după 2 ani în cazul afecţiunilor incipiente posturale;
doar 2 cazuri de cifoze (8%) şi 5 cazuri de scolioze(20%) au rămas staţionare(oprirea
evoluţiei).(Fig. 53)
Din figura 53 se poate observa cel mai bun rezultat terapeutic obţinut la
corecţia posturii vicioase din deformările posturale scoliotice şi cifotice prin aplicarea
de corectori plantari posturali, corset elastic, gimnastica medicală şi înnot. Ca urmare
centrul de greutate se deplasează prin scăderea controlului echilibrului posturii.
48
Fig. 54 Incidenţa tulburărilor de postură, repartiţie de masă corporală, deficienţe
oftalmologice şi ocluzie dentară incompletă la toate cele 3 categorii de elevi intraţi în lotul de
studiu
Observăm că aceste dezechilibre se menţin la toate cele 3 categoriile intrate
în studiu, aproximativ egal, cu excepţia problemelor de dezechilibru postural şi mers
instabil care predomină la categoria de elevi sportivi(81,7%) şi la elevii de la liceul de
muzică(80%) comparativ cu elevii de la licee fără profile. Supravegherea evoluţiei
acestor dezechilibre pe cele trei loturi după aplicarea corectorilor plantari, corset
elastic, gimnastică corectoare, lentile corectoare şi aparat dentar. (Fig. 55)
Studiul lotului de elevi la liceul de muzică şi arte plastice
Inversarea rapoartelor de incidenţă a cazurilor de scolioză şi cifoză la copii
de la liceul de muzică, comparativ cu elevii altor şcoli unde predomină atitudinea
cifotică şi scoliotică.(Fig. 55) Influenţa poziţiilor vicioase prelungite în timpul
studiului instrumentar asupra dezvoltării armonioase a coloanei vertebrale la aceşti
elevi, ar putea avea efecte negative în aceste cazuri. Deficienţele posturale la acest lot
49
 Capitolul III. Rezultate și discuții Capitolul IV. Concluzii

au mai fost studiate şi prin examinări medicale complementare: examen ORL,

examen oftalmologic, examen ortodontic. În urma acestor evaluări s-au corectat toate Programul terapeutic pentru corecţia acestor deficienţe s-a efectuat prin
deficientele constatate prin recomandări de ochelari corectori, tratamentul de aplicarea de corectori plantari, corset elastic, gimnastică medicală, lentile corectoare
specialitate al hipoacuziei, recomandare de corset elastic pentru corecţia poziţiilor şi aparat dentar, favorizând astfel şi corecţia deformărilor de coloană vertebrală.
vicioase în timpul zilei şi înnot.
Incidenta deformatiilor de coloana vertebrala la copiii din licee de
arta si muzica Capitolul IV
20%

CONCLUZII
atitudine cifotica

12%
atitudine scoliotica

52%
cifoze

68%
scolioze Neglijarea supravegherii formării atitudinilor corecte la copii, poate constitui un
0% 20% 40% 60% 80% factor favorizant pentru apariţia adevăratelor deformări ale coloanei vertebrale,
datoria noastră fiind supravegherea atentă a acestor posturi vicioase pentru a
Fig. 55 Incidenţa deformaţiilor de coloană vertebrală evita transformarea lor în deficienţe.
Având în vedere că aceşti copii petrec patru-cinci ore la şcoală în bănci
Observăm incidenţa crescută a deficientelor vizuale la 8 elevi (47,1%) din neergonomice, după care petrec două-trei ore acasă în condiţii diferite la masa de
categoria de elevi la liceul de muzică faţă de doar 12,5% la categoria de elevi la lucru, făcându-şi temele, putem afirma că şi aceasta constituie unul dintre factori
coregrafie. Deficienţe vizuale au mai fost întâlnite şi la elevii sportivi la 35 de copii favorizanţi pentru apariţia unor atitudini deficitare.
(30,4%) din lotul de 155 dar şi la categoria elevi la licee fără profile speciale de Propunerile vizează dotarea şcolilor cu bănci şi scaune reglabile în funcţie de
23,3%. În concluzie deficienţa vizuală este întâlnită la toate categoriile de elevi dar cu vârsta şcolară, în funcţie de parametrii somatici individuali, care să fie comode
cea mai mare frecvenţă la liceul de muzică. Deficienţele auditive au fost întâlnite doar pentru copii. Tot în acest scop, este de preferat ca şcolile să fie dotate cu ferestre
la 4 elevi sportivi şi 1 elev din lotul de comparaţie. Ocluzia dentară incompletă şi mari, prin care lumina să pătrundă şi să fie suficientă pentru toţi copiii, astfel
inversată s-a întâlnit cu preponderenţă la elevii de la licee fără profil (41,7%) care încât aceştia să nu fie obligaţi să stea în poziţii greşite pentru a vedea.
aveau deviaţii de coloana vertebrală faţă de 11,8% la categoria elevi la liceul de Unul dintre obiectivele educaţiei fizice şcolare este tocmai favorizarea
muzică aşa cum se observă în figura 56. Observăm că această deficienţă ocluzivă dezvoltării fizice armonioase, de aceea este bine a nu scuti copiii de la această
dentară nu are legătură cu o anumită categorie de elevi de la şcoli cu profil.(Fig. 56) importantă activitate şcolară, mai ales când există o atitudine deficientă sau o
Evidentierea incidentei deficientelor sportivi deficienţă uşoară.
elevi În aplicarea programului profilactic se vizează o dezvoltare fizică generală
muzica
coregrafie
armonioasă şi în aceeaşi măsură, formarea deprinderii de practicare independentă
50%
47.1%
şi regulată atât a programului minim de exerciţii de gimnastică, cât şi a unor
41.7%
40% activităţi speciale recreative sau chiar de performanţă.
30% 30.4%
27% Din analiza datelor rezultate din screening-ul şcolar de depistare al deformărilor
23.3% 3.5%
20%
12.5%
1.7%
11.8%
de coloană vertebrală şi de cutie toracică au rezultat următoarele: cel mai
10%
frecvent cazurile sunt depistate de către medicul şcolar (36,1%), de familie
0%
deficiente vizuale deficiente auditive ocluzie dentara
incompleta
(27.6%) şi antrenori (25.1%).

Fig. 56 Evidenţierea incidenţei deficienţelor în cele 4 loturi analizate înainte de Deviaţiile de coloană vertebrală
aplicarea tratamentului corector 1. În lotul studiat incidenţa scoliozei a fost de 71,9% şi a predominat la copii de
sex feminin (65.69%), în timp ce pentru restul afecţiunilor coloanei vertebrale
Aceste deficienţe au însoţit şi au influenţat tulburările de postură şi echilibru şi cutiei toracice proporţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor nu a prezentat
care au contribuit şi ele la instalarea deviaţiilor de coloană vertebrală şi deformărilor diferenţe semnificative (51.32% masculin vs. 48.68% feminin).
de cutie toracică depistate la aceste categorii de elevi.

50 51
 Capitolul IV. Concluzii
2. Riscul de apariţie a scoliozei este semnificativ mai mare la fetiţe, acesta fiind
reprezentat de un raport de risc de 2.02 (OR=2.02, p=0.00086, 95%CI),
comparativ cu riscul pe care îl prezintă băieţii. Frecvenţa scoliozelor la fetiţe
este de 65,69% din numărul de cazuri al lotului de studiu (copii cu afecţiuni
ale coloanei vertebrale sau a cutiei toracice), în timp ce la băieţi frecvenţa este
de 34,3%.
3. Analiza frecvenţei deformaţiilor coloanei vertebrale la pacienţii lotului de
studiu în funcţie de mediul de provenienţă al acestora s-a realizat în funcţie de
lotul martor. Rezultatele testului Chi-pătrat bazat pe realizarea tabelului de
contingenţă a evidenţiat faptul că există o asociere semnificativă între mediul
urban de provenienţă al copiilor şi apariţia deformaţiilor coloanei vertebrale
(χ2=6.58, p=0.0096, 95%CI).
4. Riscul pe care îl prezintă copii din mediul urban pentru apariţia afecţiunilor
coloanei vertebrale este semnificativ mai mare comparativ cu riscul pe care îl
prezintă copii din mediul rural.
5. Prevalenţa cazurilor de scolioză (71,9%) intrate în studiu, faţa de celelalte
afecţiuni de coloană vertebrală şi cutie toracică, corespunde cu incidenţa
crescută a acestora în populaţie, după studiile din literatura de specialitate. De
asemeni predomină cazurile de pectus excavatum(2,3%) faţă de pectus
carinatum(0,3), care statistic sunt mai scăzute şi în studiile din literatura de
specialitate.
6. În lotul de studiu, s-a constatat o incidenţă crescută a copiilor depistaţi cu
scolioză idiopatică, atât faţă de lotul total (54,2%) cât şi faţă de lotul cazurilor
cu scolioze (75,44%).
7. Diagnosticul diferenţial al scoliozei, trebuie efectuat întotdeauna, atunci când
gradul de curbură este mic (Cobb=10˚-15˚) în scolioze posturale sau antalgice,
pentru a se evita confuzii sau diagnostice eronate.
8. Repartiţia cazurilor în funcţie de gradul unghiului de curbură vs. sexul
pacienţilor, arată incidenţa crescută a unghiurilor de curbură mai mici de 20°
la sexul feminin(55,5%) fata de valori de peste 45° la 2,8% cazuri.
9. Depistarea precoce a cazurilor cu scolioză cu grad de angulaţie mic de până la
20°(55,5%) au reprezentat numărul cel mai mare de cazuri din studiu. Sexul
feminin a fost cel care a reprezentat procentul mai mare la cazurile depistate
cu atitudine posturală scoliotică, deoarece fetiţele sunt mai studioase şi stau
mai mult aplecate la masa de studiu, dar şi pentru că practică sport mai puţin
decât băieţii.
10. Din analiza parametrilor estimaţi în testarea asocierii unghiului de curbură vs.
sexul pacienţilor, nu există o asociere semnificativă între unghiul de curbură
şi sexul pacienţilor. Se remarcă totuşi o pondere mai crescută a valorilor mari
ale unghiului în cazul băieţilor, dar diferenţa este nesemnificativă.
11. Frecvenţa asocierii scoliozei depistate la copii examinaţi a arătat că 14,23%
din cazurile de scolioză au fost însoţite de cifoze şi doar un procent 1% de
hiperlordoze în timp ce 85,4% din scolioze nu au fost asociate cu aceste
afecţiuni.
52
Capitolul IV. Concluzii
12. Incidenţa cifozei de 97 cazuri(24,8%) depistate din lotul de studiu(391 cazuri)
a evidenţiat ponderea atitudinii cifotice în procent de 77,32% faţă de lotul de
cifoze şi 19,18% faţă de lotul total de studiu. Cifoza idiopatică Scheurmann a
reprezentat 21 de cazuri, adică 21,65% faţă de lotul de cifoze şi 5,37% faţă de
lotul de studiu, comparativ la polul opus cu cifoza congenitală (1,03%) faţă de
lotul de cifoze.
13. Frecvenţa modalităţilor terapeutice în cifoze a arătat că tratamentul profilactic
(supraveghere ortopedică şi corecţie posturală) a fost recomandat în procent de
75,3% faţă de tratamentul conservator (kinetoterapie18,6% asociată uneori cu
ortezare 6,2%). Nici un caz de cifoză din lotul de studiu, nu a avut indicaţii
pentru tratament chirurgical.
14. Rezultatul terapeutic în cifoze s-a finalizat la 6 luni cu evoluţie spre
regresie(85,50%), staţionară(13,40%) şi nici un caz nu a evoluat spre agravare.
La 1 an de evoluţie sub tratament, rezultatele au fost spre vindecare(9,28%),
spre regresie(80,41%), staţionară(9,28%) şi 1,35% spre agravare. După 2 ani
de tratament nici un caz nu a evoluat spre agravare; în procent de 44,33% s-
au vindecat, spre regresie au evoluat 10,31% şi 45,36% au avut evoluţie
staţionară.
15. Repartiţia cazurilor în funcţie de impactul psihologic în cifoză a arătat că în
procent de 97, 94% nu au avut impact psihologic şi doar 2,06% au avut
probleme rezolvate în urma testărilor psihologice prin psihoterapie.
16. Clasic se afirmă că cifoza idiopatică afectează preponderent sexul masculin
deşi mulţi autori au constatat frecvenţă egală la ambele sexe, iar alţii o
întâlnesc preponderent la fete. Adolescentul cu cifoză juvenilă nu prezintă alte
semne de suferinţă şi are de regulă o stare de sănătate bună. Şi în studiul
nostru se observă preponderenţa afecţiunii la sexul masculin , atât la categoria
cifoze(55,6%) cât şi la cifoscolioze(68%), faţă de incidenţa lor la sexul
feminin 44,4%, respectiv 32%.
17. Ca şi în cazul scoliozelor şi în cazul cifozelor frecvenţa cea mai mare a avut-o
tratamentul profilactic prin supravegherea şi corectarea posturei vicioase a
copiilor depistaţi cu atitudine cifotică posturală vicioasă (75,26%).
18. Intervenţia chirurgicală la cazurile grave de scolioze din lotul de studiu, a
fost recomandată la un număr de 9 cazuri, la 7 cazuri intervenţia s-a efectuat
peste vârsta de 12 ani.
19. În concluzie la finalul studiului, al tratamentului şi al dispensarizarii, cele mai
multe cazuri de scolioză, au avut ca rezultat regresia curburii scoliotice (241
cazuri) şi doar 7 cazuri au continuat evoluţia spre agravare. Acest rezultat se
datorează şi faptului că cele mai multe cazuri intrate în studiu erau în faze
incipiente descoperite precoce prin screening şcolar.
20. Există o diferenţă semnificativă între tipul tratamentului şi evoluţia scoliozei
idiopatice (χ2=71.15, p<<0.05, 95%CI). Astfel în cazul tratamentului
chirurgical se observă staţionarea bolii la toţi pacienţii (100%) în timp ce în
cazul tratamentului prin supraveghere şi corecţie postură doar la 5.7% din
cazuri. La această categorie de tratament 92,2% din cazurile cu atitudine
53
 Capitolul IV. Concluzii
cifoscoliotică au evoluat spre regresie. La tratamentul ortotic evoluţia spre
regresie a fost la 83,5% din cazuri şi staţionar doar la 13,9%.
21. Impactul psihosocial în urma corecţiei chirurgicale a curburii scoliotice a
diminuat postoperator prin psihoterapie.
22. Riscul menţinerii postoperator a manifestărilor psihosociale ale copilului a
scăzut semnificativ (RR=0.04), şansa de apariţie a acestora fiind de 0.03 ori
(OR=0.03, 95%CI). Valoarea subunitară a parametrilor de şansă şi risc indică
efectul benefic al intervenţiei chirurgicale asupra stării de sănătate psihică a
copilului, care s-a îmbunătăţit semnificativ (χ2=17.75, p=0.000025, 95%CI).
23. Obţinerea complianţei bolnavului şi familiei pentru tratamentul recuperator
depinde de colaborarea interdisciplinară dintre ortoped, kinetoterapeut,
medicul de familie, psiholog.
Deformaţiile cutiei toracice
1. Incidenţa scăzută a deformărilor de cutie toracica în lotul de studiu (3,2%)
pectus excavatum şi (0,4%) pectus carinatum, corespunde cu datele din
literatura de specialitate.
2. Din statistica lotului reiese incidenţa crescută a cazurilor cu deformaţii de
cutie toracică, neoperată(60%), faţă de 40% operate. Rezultatele pot să aibă
grad de eroare deoarece de cazuri la care s-a făcut referire a fost mic(10
cazuri).
3. Din afecţiunile asociate deformărilor de cutie toracică, afecţiunile
respiratorii(60%), sechele rahitism(40%) şi infecţiile urinare(30%) au avut
incidenţa cea mai ridicată în rândul altor afecţiuni care au însoţit deformaţiile
de cutie toracică.
4. Frecvenţa cea mai mare din afecţiunile de natură ortopedică care au însoţit
deformaţiile de cutie toracică, au fost parestezii în membre(30%), urmate de
atitudine cifotică(20%) şi cu câte 10% din fiecare pentru: lombalgii, gonalgii,
ruptură de ligamente la articulaţia genunchiului, distrofia musculară
Duchenne, sindrom Marfan şi hiperlordoza lombară.
5. Din lotul de studiu se observă o diferenţă semnificativă între vârsta medie la
momentul diagnosticării afecţiunii(8,9ani) şi vârsta medie la operaţie(15,5
ani) pentru afecţiunile cutiei toracice, faţă de literatura de specialitate unde,
vârsta optimă pentru operaţie este unanim acceptată între 5-7 ani.
6. Toate cela 4 cazuri operate au început recuperarea în primele 6 luni, cu
rezultat cosmetic foarte bun la 3 cazuri şi doar la un caz de pectus excavatum
operat s-a constatat ca rezultat cosmetic, acceptabil. Acest caz se afla şi în
evidenţă cu sindrom Marfan.
7. Din totalul cazurilor de deformaţii de cutie toracică(operate şi neoperate),
doar 44,4% au avut rezultat cosmetic foarte bun şi doar 11,1% au avut eşec
terapeutic, restul s-au încadrat în categoria rezultat acceptabil. Cazurile cu PE
şi PC din lotul de studiu, nu au prezentat impact psihologic.
54
Capitolul IV. Concluzii
Concluzii şi propuneri cu referire la impactul psiho-social al copiilor cu
dizabilităţi motorii, inserţia socială şi orientarea profesională a acestora
Integrarea socială a persoanelor cu handicap nu este numai sarcina statului, ci a
întregii societăţi. Deficienţele fizice par caracteristici individuale ale căror incidenţe
pot sau nu să se traducă în respingerea persoanelor respective de către mediul social
în funcţie de normele şi constrângerile pe care acestea le impune.
O problemă ce derivă din deficienţele primare este fragilitatea imaginii de sine.
La persoanele cu handicap fizic, imaginea de sine este impregnată cu elemente
specifice ce derivă din caracteristicile handicapate şi din conflictul psihologic cu
lumea. În lipsa altor anomalii, copiii cu deficit fizic sunt normali din punct de vedere
al capacităţilor intelectuale, chiar capabili de performanţe.
Adolescenţii sunt foarte sensibili în ceea ce priveşte aspectul fizic şi impresia pe
care o lasă celor din grupul din care fac parte. Capacitatea de recuperare naturală este
întâlnită la toate vârstele dar în copilărie este foarte activă. Pe această capacitate se
sprijină mijloacele de recuperare.
Caracteristica copiilor/adolescenţilor cu handicap locomotor este
hipersensibilitatea. Depăşirea acesteia şi a altor bariere de integrare socio-familială şi
şcolară se realizează cu ajutorul mijloacelor terapeutice (tehnici cognitiv-
comportamentale, tehnici existenţiale, ludo-terapia, psihanaliza).
Orientarea şcolară şi profesională a copiilor cu handicap locomotor este afectată
de deficienţă deoarece anumite instituţii de învăţămant nu le pot fi accesibile din
punct de vedere fizic.
Educaţia şcolară trebuie să permită persoanelor cu deficienţe:
-atingerea unui nivel de dezvoltare personală cât mai ridicat;
-să ţină cont de incapacitatea lor şi să se folosească ajutoare care să faciliteze studiul;
-să accepte handicapul lor şi să obţină capacităţile necesare pentru a depăşi
obstacolele pe care le întâmpină. Educaţia copiilor cu handicap necesită un proiect
pedagogic, educaţional şi terapeutic global.
Părinţii trebuie să creeze un mediu favorabil pentru copii lor. Fără cooperarea
părinţilor, copii nu pot fi ajutaţi. Educatorii trebuie să încerce să motiveze părinţii
pentru a-şi aduce copii în cadrul unor programe speciale. Tot ei au rol important în
dezvoltarea personalităţii la copii cu disabilităţi.
Colaborarea între şcoală şi familie este indispensabilă. Orientarea profesională
a tinerilor este responsabilitatea medicilor, a şcolii şi a familiei.
Tinerii necalificaţi trebuiesc îndrumaţi spre profesiuni legate de aspiraţiile şi
posibilităţile lor fizico-psihice.
Orientarea profesională trebuie să cuprindă o analiză a situaţiei medicale,
psihologice şi sociale a copiilor cu handicap şi a evoluţiei lor probabile.
55
 Capitolul V. Originalitatea lucrării şi concluzii generale
Capitolul V
ORIGINALITATEA LUCRĂRII ȘI
CONCLUZII GENERALE
1. Într-o perioadă de 5 ani au fost examinaţi prin screening şcolar şi prin
prezentare directă la consultaţii, un număr de 1857 copii (inclusiv lotul martor)
selecţionându-se un lot de studiu de 391 pacienţi cu deviaţii ale coloanei vertebrale
şi/sau deformaţii ale plastronului sterno-condral care au finalizat integral studiul.
Incidenţa scolizei idiopatice de 11,73% din totalitatea copiilor examinaţi şi de 54,2%
în lotul, de studiu atrage atenţia impunând afecţiunea ca temă de cercetare ştiinţifică
pentru medicul de familie şi concretizându-se prin depistare precoce şi cristalizarea
unui complex de măsuri profilactice şi curative.
2. Din acest punct de vedere lucrarea de faţă are prioritate naţională şi constituie o
bază de dovezi pentru aplicarea corectă a ghidului de diagnostic şi tratament existent.
Incidenţa patologiei luată în studiu prin efectuarea unui screening şcolar într-o
regiune limitată a ţării (judeţul Constanţa) poate fi folosită ca valoare de reper
comparativ pentru celelalte zone din ţară.
3. Folosirea metodelor de investigare recente noninvazive – posturometria şi
impedanţiometria – atât pentru diagnosticul iniţial cât şi pentru urmărirea în dinamică
a evoluţiei scoliozei idiopatice sub tratament, este o premieră naţională. Aceste
procedee ar trebui incluse în investigarea de rutină a modificărilor de postură statică
şi dinamică în deviaţiile coloanei vertebrale, dând astfel o notă practică, concretă, a
unor metode foarte recente aplicate în cercetarea ştiinţifică.
4. Îngrijirea în echipă medicală mixtă atât în etapele iniţiale ale diagnosticului cât
mai ales în cursul tratamentului, este esenţială. Medicul de familie este cel care pune
diagnosticul, îndrumând apoi copilul către medicul ortoped de copii; urmează
consultul psihologic, ORL, stomatologic, oftalmologic şi iniţierea kinetoterapiei.
Pacientul este dispensarizat tot de către medicul de familie, ţinând evidenţa evoluţiei
sale şi intervenind în creşterea complianţei pentru tratament.
5. Consilierea psihologică înainte de începerea tratamentului cât şi pe parcursul
tratamentului conservator sau după cel chirurgical, este esenţială pentru sănătatea
mintală a pacientului. Lucrarea prezintă modul cum s-a făcut acest lucru la lotul
studiat, insistându-se asupra necesităţii examenului psihologic la toţi pacienţii.
6. În strânsă legătură cu consilierea psihică este inserţia socială şi şcolară a
pacienţilor precum şi orientarea profesională în funcţie de disabilităţile motorii
restante după terminarea tratamentului.
7. Pe baza bibliografiei studiate a rezultat o prezentare a stadiului actual al
cunoaşterii în deviaţiile coloanei vertebrale şi deformaţiile cutiei toracice redate în
partea generală, la nivelul ultimilor ani. Aceasta a constituit baza structuralizării şi
interpretării rezultatelor din partea personală.
56
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. MarcuVasile, Masaj şi kinetoterapie, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1983;33 ;45-78
2. Societatea de podologie şi posturologie; www.posturotest.ro/posturologie.html
3. wwwdralinpopescu.ro/../coloana-vertebrala-–-posibile-probleme-la-vârsta-
copilăriei.html
4. Jianu M., Zamfir T, Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura Tradiţie,
Bucureşti, 1995, 350-500.
5. Varna A., Chiurgie şi ortopedie pediatrică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1984, 224-231.
6. Milenkovic SM, Kocijancic RI, Belojevic GA., Left handedness and spine
deformities in early adolescence, Eur J Epidemiol. 2004,19(10):969-72.
7. Lovell Wood W., Winter Robert B., Paediatric Orthopedics, Volume II, Second
Edition, J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1985, 569-638, 1061-1079.
8. Benson Michael, Fixen John, Machichol Malcolm, Parsch Klaus, Childrens
Orthopaedics and Fractures, Second Edition, 2002, 230-231, 255-269.
9. Pană I., Rovenţa N., Vlădăreanu M., Mihăiţă I., Radiologie, Coloana vertebrală,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 27, 31, 150-179.
10. Goţia D.G., Chirurgie, ortopedie şi traumatologie clinică, Universitatea de
Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, 1996, 135-136, 149-152.
11. Scoles P.V., Paediatric Orthopedics in Clinical Practice, Second Edition, Year
Book Medical Publishers, Chicago, 1988, 1-80, 179-214.
12. Miu Nicolae, Tratat de medicină a adolescentului, Editura Casa Cărţii de
Ştiinta, Cluj, 1999, 438-440, 444.
13. Jianu M., Săpărescu I., Modificările de axa ale coloanei vertebrale la copil şi
adolescent, Bucureşti, 1998, 160-300.
14. Raphaël Vialle, Nejib Khouri, Christophe Glorion, Joël Lechevallier, şi
Christian Morin; Lumbar hyperlordosis of neuromuscular origin:
pathophysiology and surgical strategy for correction; Publicat online la 12
septembrie 2006. doi: 10.1007/s00264-006-0218-4.N.
15. Kravarusic D, Dicken BJ, Dewar R, et al. (2006); "Protocolul de la Calgary
pentru elemente de ancorare a pectus carinatum: un raport preliminar". J.
Pediatr. Surg. 41 (5): 923-6. DOI:10.1016/j.jpedsurg.2006.01.058.
16. Fèvre M.: Chirurgie infantile et orthopedie. Ed.Flammarion paris 1967,vol.1;
67-213;
17. Goţia D.G., Aprodu S.G., Savu B., Nedelcu Doina, Bejenaru T.,Filip Fl. Et all.
Rezultate după tehnica Ravitch-Sutherland pentru corecţia chirurgicală în
pectus excavatum. Rev.Med.Chir. 1996,100,3-4,169-172.
18. Ravitch M.M., Welch K.J., Benson C.D., Aberdeen E., Randolph J.G. Pediatric
Surgery. Ed.Year Book Medical Publisher; International Journal of Surgical
Pathology, Vol. 4, No. 4, 239-243 (1997)
19. Antonescu Dinu, Obraşcu Corneliu , Ovezea Alexandrina, Corectarea coloanei
vertebrale, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.;44-162
57
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
20. Şchiopu U., Adolescenţa: personalitate şi limbaj, Editura Albatros,
Bucureşti,1989, 1-296.
21. Székely Tibor, Studiu privind implementarea unui program kinetic la copii cu
varsta intre 8-9 ani, axat pe profilaxia staticii vertebrale si a unui stil de viata
sanatos, Oradea 2002;
22. Baciu Clement, Programe de gimnastică medicală (kinetoterapie
postoperatorie),Editura Stadion, Bucureşti, 1974;27-52;
23. Katona Ferenc, Fejlödésneurologia és neurohabilitatio, Budapest, Medicina,
1990;54-23;
24. Goţia D.G., Chirurgie, ortopedie şi traumatologie clinică, Universitatea de
Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, 1996, 135-136, 149-152.
25. Cristina Ana Fozza, Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice; Editura
Fundaţiei Rmânia de mâine ,Bucureşti 2002; 51-57,18-37;
26. Pásztai Zoltán, Pásztai Andrea, Terapii-tehnici-metode complementare de
relaxare, decontracturare folosite în kinetoterapie, Galaţi, Editura Logos,
2001;76-91;
27. Philippe Emanuel Souchard, Rieducazione posturale globale, in “Quaderni
Associazione Italiana della Riabilitazione”, anno XI, 1-2, Luglio, 1988;23-53;
28. Sbenghe Tudor, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Bucureşti,
Editura Medicală, 1996; 82-112;
29. Schiopu Ursula, Verza Emil, Psihologia varstelor, Editura didactică şi
pedagogică, r.a., Bucureşti – 1997 ; 130,391,429-430;
30. Dubousset J.F., Indications Thérapeutiques chez l’Enfant et l’Adolescent,
Expansion Scientifique Francaise, 1986,65-112.
31. Stopka C.B.& Sullivan P., Mainstreaming disabled children into physical
education: Adapted equipment ideas to make it happen, Dubuque: Kendall-
Hunt, 1992: 1-60;
32. Buica Cristiana, Bazele defectologiei, Editura Aramis print, Bucuresti – 2004 ;
122-123,129, 348-349;
33. Zlate Mielu, Introducere în psihologie , Editura Casa de editura şi presa
„Sansa”SRL Bucureşti – 1994 ;290 ;
34. Fassmann H, Lenk E, „Chances and success of vocational training of disabled
youth in occupational and vocational school – findings of the BAR – pilot study.
Regional Networks for Vocational Rehabilitation of (Learning) Disabled
Juvenile(Regine)” , Rehabilitation(Stuttg), 2005 Apr;44(2):107-12;
35. Barattol. “A new look at posturographic analysis in the clinical context” motor
control 6, 2002: pp246-270;
36. Gagey P.M. Weber B. “Posturologia. regolazioni e perturbazioni della stazione
eretta” Ed.Marrapese, 1997,pp53-80 Roma;
37. Lanska D.J. Coetz C.G. “Romberg’s sign” Neurology 55, 2000: pp1201-1206.
58
Publicaţii, comunicări studii ştiinţifice-cercetare
Publicaţii, comunicări studii ştiinţifice-cercetare:
• Deviaţiile coloanei vertebrale şi cutiei toracice la copii; Universitatea de
Medicina şi Farmacie “GR.T.POPA” Iaşi-Catedra de chirurgie şi ortopedie
pediatrică; 2006
• Impactul psiho-social la copilul şcolar cu deficienţe ale aparatului locomotor;
Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA” Iaşi, Catedra de chirurgie
şi ortopedie pediatrică; 2007
• Recuperarea pre- şi post operatorie la copilul şcolar cu deficienţe grave ale
aparatului locomotor; Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA”
Iaşi-Catedra de chirurgie şi ortopedie pediatrică;2008
• Algoritm terapeutic al scoliozelor idiopatice la copilul şcolar– Articol publicat
în Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi,
vol.112, ianuarie-martie 2008,nr.1, ISSN:0048-7848;
• Impactul psiho-social la copilul de vârstă şcolară suferind de deformaţii ale
aparatului locomotor - Articol publicat în Revista Medico-Chirurgicală al
Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, vol.112, ianuarie-martie 2008,nr.2,
ISSN:0048-7848
• Problematica dispensarizării scoliozei operate – susţinută şi publicată în
volumul de rezumate al celui de-al VI-lea Congres Naţional al Societăţii
Române de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică -Târgu Mureş 7-10
octombrie 2009
• Problematica dispensarizării scoliozei operate – Articol publicat în Revista
Medicală Română , Revista Societăţii Naţionale de Medicină Generală-
Medicină de Familie– vol.56 , Nr.4 ,2009, Ed.Medicală Amaltea-Bucuresti,
ISSN:1220-5478;
• Etiopatogenia deviaţiilor de coloană vertebrală - articol în publicaţie
internaţională “Pediatric Orthopedics and Traumatology”2008
• Impactul psihologic în orientarea scolară şi profesională a copiilor cu
handicap locomotor - articol în publicaţie internaţională “Pediatric Orthopedics
and Traumatology”2008.
59
 CURRICULUM VITAE
CURRICULUM VITAE
Date personale:
Nume – Ciortan
Prenume – Ionica
Data naşterii – 27.10.1961, localitatea Oboga, Jud. Olt
Domiciliul – Str. Cristal, Nr. 3, Eforie Nord, Constanţa
Studii:
• Liceul Sanitar – Brăila – 1976-1980
• Facultatea de Medicină şi Farmacie Iaşi (1981-1987)
• Examen de specialitate la Universitatea de Medicină Bucureşti - Secundariat
în MG-MF (intrare în specialitate) -1990
• Examen medic specialist MG-MF, Universitatea de Medicină şi Farmacie
“GR.T.POPA” IAŞI – 1993
• Examen medic primar medicină generală şi pediatrie – Universitatea de
Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA” IAŞI - 2000
• Doctorand în chirurgie şi ortopedie pediatrică, Universitatea de Medicină şi
Farmacie Iaşi, (profesor coordonator – profesor universitar doctor Dan
George Goţia) – 2003 -2009
Cursuri:
• Resuscitarea cardio-respiratorie ALS – BLS, Sinaia - 2000
• Curs alergologie şi imunologie pediatrie – actualităţi de diagnostic şi
tratament – 2004
• Curs postuniversitar (1 an) în Medicină Funcţională (coordonator prof.
doctor Luigi Bergamelli, Bergamo, Italia) – 2006
Participări congrese şi conferinţe:
• Conferinţa “Actualizări în medicina muncii”, Ploieşti 2002
• WONCAEUROPE - Conferinţa Internaţională “Medicina de Familie”,
Slovenia –LIUBLIANA 2003
• Simpozion National de Parazitologie, Constanţa 2003
• Congres National de Pediatrie 2003,2005,2007,2009
• Conferinţa Naţională de Pediatrie, Iaşi 2004
• Congres Naţional de Dermatologie, Gura Humorului 2005
60
CURRICULUM VITAE
• Conferinta Naţională de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică 2005,
2006,2007,2008,2009
• Primul Congres National “ Planeta Intoxicată”, Bucureşti 2007
• Simpozionul Internaţional al Sănătaţii Maritime, Musikhuset Esbjerg,
DANEMARCA, 03-06.06.2007
• Al 31-lea Congres de Medicină Funcţională, MILANO 2007
• Simpozion “Actualităţi de medicină fizică şi aplicaţii în recuperarea
medicală”, Mangalia 26-28.03.2009
• Simpozion Fitoterapia 09.04.2009; BUCURESTI
Activitate profesionala:
• Asistentă medicală secţia chirurgie Spital CFR Port Constanţa – 1980-1981
• Medic stagiar la Spitalul Judetean Constanţa, prin repartiţie guvernamentală
- 1987-1990
• Medic rezident în specialitatea MG-MF – 1990 - 1993
• Medic specialist MG-MF, Dispensar Medical nr. 22 Constanţa – 1993 –
1995
• Medic specialist MG - MF – director general, reprezentant legal Centrul
Medical Iowemed (serviciul privat integral) 1995 -2010
• Medic Primar MG-MF – CENTRUL MEDICAL IOWEMED – din anul
2000
• Doctorand în Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică – 2004, titlul lucrării de
doctorat - “Depistarea şi dispensarizarea bolilor (deformărilor) aparatului
locomotor, ale coloanei vertebrale si ale cutie toracice la copilul
şcolar”2004-2009 – cercetarea lotului de studiu
Autorizaţii:
• Autorizaţie de liberă practică nr. reg. 4353/22.02.2006
• Atestat în alergologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “GR.T.POPA”
IAŞI, coordonat de PROF.UNIV.DR.GOTIA STELA
• Atestat în medicina funcţională.
Limbi străine:
Germana – vorbit şi scris bine
Franceza – vorbit şi scris bine
Italiana – conversaţional
61