Corespondențe

poezie [ ]

de Charles-Pierre Baudelaire [Charles-Pierre_Baudelaire ]

Natura e un templu cu colonade vii!

Lăsînd cînd vor să scape mici zgomote confuze,

Prin codru-acesta ce-are simbol în loc de frunze,

Pășește omul singur, privit de frunze mii.

Ca lungi ecouri care departe se topesc

În neguroasă, adîncă rotunzime,

Ce-i vastă ca și noaptea, ori ca o limpezime,

Parfum, culoare, sunet se cheamă și-și vorbesc.

Sînt palide parfumuri ca pielea de copil,

Dulci ca o notă-naltă și de răcoare pline,

Iar altele corupte, trufașe și haine,

Purtînd cu ele duhul splendorii fără șir!

Ca ambra, moscul, smirna, tămîia care cîntă

Cutreierarea minții și-a simțurilor nuntă.