Referat la disciplina biochimie

VITAMINELE
 Vitaminele reprezintă o grupă de substanțe oragnice integrate în cantități minime
în celule și asigură activitatea lor normală. Majoritatea lor provin din mediul extern,
adică nu pot fi sintetizate de organism. În studiul vitaminelor, tractul digestiv este
considerat un factor de mediu exterior, deoarece numeroase vitamine sunt produse,
prelucrate sau consumate de către flora microbiană din intestin, modificând aportul
real al vitaminelor în organism. Lipsa sau insuficiența acestora în organismul umand
determină modificări metabolice care se evidențiază prin avitaminoze.
Solicitările diurne de vitamine de către om sunt extrem de mici (micrograme) și,
deci, vitaminele sunt niște microcomponente ale hranei, îndeplinind rolul catalitic în
diferite modificări chimice. Cunoaștem toate vitaminele necesare pentru
funcționarea normală a organismului uman. Necesitățile individuale de anumite
vitamine variază în limita dependenței de rația alimentară, activitatea microflorei
intestinale, factorii genetici.
Majoritatea vitaminelor respectiv derivaţi ai lor sunt constituenţi coenzimatici ce
participă la multiple şi diverse bioreacții metabolice. Vitaminele se clasifică în două
grupe mari: liposolubile (solubile în grăsimi) şi hidrosolubile (solubile în
apă). În afară de aceasta sunt cunoscuţi unii complecşi integraţi circumstanţial în
complexul de vitami ne, precum şi unele substanţe cu specific vitaminic.
Vitaminele îşi pierd din eficacitate prin expunerea la lumină şi/sau căldură.
Vitaminele sunt vitale pentru formele de viaţă, semnificația lor biologică este dată
prin: producerea energiei, vindecarea bolilor, metabolismul hormonal, întărirea
sistemului imunitar, creşterea celulară, asimilarea şi degradarea alimentelor.
Vitaminele sunt biocompuşi ce îşi pierdeficacitatea prin modificări (oxidative,
hidrolitice, sau divizarea), a căror natura nu a fost stabilită. Aceşti compuşi există în
formă activă şi inactivă, forme interschimbabile, prin procese greu de intuit.
Pentru asigurarea efectului favorabil al vitaminelor este necesar un aport constant
de vitamine, în proporţii bine definite, ingerate concomitent cu factorii nutritivi, în
al căror metabolism intervin. Acest aport trebuie realizat prin asigurarea unui
conţinut corespunzător de vitamine în raţia alimentară, şi nu prin consumarea
preparatelor vitaminice.
O mare importanţă o are echilibrul dintre vitamine. Surplusul unora şi insuficienţa
altora pot influenţa metabolismul general, provocând diferite dereglări. Deşi
necesitatea în vitamine este de miligrame, nu este atât de uşor să o asiguri.
Aprovizionarea organismului cu vitamine depinde de anotimp.
Iarna şi primăvara devreme (sau în cazul consumului fructelor şi legumelor
păstrate timp îndelungat), pot surveni hipovitaminoze mai mult sau mai puţin
pronunţate. În unele cazuri, la vitamine se referă şi substanţele chimice care au o
acţiune asemănătoare cu cea a vitaminelor. Până astăzi au fost studiate aproximativ
30 de vitamine şi substanţe asemănătoare cu ele. O influenţă directă asupra
organismului şi asupra sănătăţii o au 20 dintre ele. Vitaminele au fost clasificate în
funcţie de solubilitatea lor în apă sau în lipide. De aici, fiecărei grupe şi fiecărei
vitamine le corespund anumite particularităţi. Vitaminele au fost clasificate cu mult
timp în urmă; fiecare grupă avea denumirea sa: cele hidrosolubile se numeau
enzimovitamine, cele liposolubile – hormonvitamine.
Vitaminele liposolubile:
 Vitamina A (retinolul)
 Provitamina A (carotenul)
 Vitamina D (calciferolul)
 Vitamina E (tocoferolul)
 Vitamina K (filochinonul)
Vitaminele hidrosolubile:
 Vitamina B1 (tiamina)
 Vitamina B2 (riboflavina)
 Vitamina B6 (piridoxina)
 Vitamina B12 (ciancobalamina)
 Vitamina Bc (acidul folic)
 Vitamina B3 (acidul pantotenic)
 Vitamina H (biotina)
 Vitamina C (acidul ascorbic)
 Vitamina P (citrina)
 Vitamina PP (niacina, nicotinamida)
Substanţele cu efecte vitaminice:
Acidul pangamic (vitamina B15); Acidul paraaminobenzoic (vitamina H1); Colina
(vitamina B4); Inozitolul (vitamina B8); Carnitina (vitamina BT); Vitamina F,
vitamina U;
 Vitaminele au fost numite, la descoperirea lor, cu literele alfabetului latin, şi
anume: A, B, C, D, E etc. Descoperindu-se mai multe vitamine în cadrul aceleiaşi
grupe, literei alfabetului i s-a adăugat o cifră. De exemplu: A1, B1, B2, B12 etc.
Vitaminele au fost denumite şi conform bolii pe care se presupunea că o previn. De
exemplu: vitamina C – antiscorbutică, vitamina B1 – antiberilică etc. Totodată,
denumirea vitaminelor se mai face şi conform structurii lor chimice. Astfel, vitamina
B1 este numită tiamină; vitamina B2 – riboflavină; vitamina B6 – piridoxină;
vitamina B12 – cianocobalamină; vitamina C – acid ascorbic etc.
Totuşi, în lumina studiilor actuale referitor la nevoile organismului în unele
vitamine, la stadiul actual de prelucrare culinară şi tehnologică a alimentelor, la
resursele alimentare, asigurarea nevoilor în vitaminele A, B1, B2, PP şi C constituie
deseori o problemă.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

Caracterele generale ale vitaminelor hidrosolubile

Deoarece sunt solubile în apă, ele se pot pierde uşor în timpul preparării culinare
sau industriale: spălarea, păstrarea şi fierberea în apă şi nefolosirea acestei ape. Se
absorb relativ uşor şi în mare proporţie din tubul digestiv, dar pentru majoritatea
dintre ele este necesară prezenţa acidului clorhidric în sucul gastric. După ce sângele
şi ţesuturile primesc cantităţi adecvate de vitamine, excesul lor se elimină prin urină.
În general, organismul nu-şi face rezerve importante de aceste vitamine. În caz de
aport alimentar insuficient, semnele carenţei apar destul de repede. Şi transpiraţiile
abundente şi repetate sunt o importantă cale de pierdere vitaminică. Din punct de
vedere metabolic, o mare parte din vitaminele hidrosolubile intră în structura unor
enzime, fiind cofermentul acestora.
Majoritatea intervin în catalizarea proceselor eliberatoare de energie. Necesitatea
de aceste vitamine este influenţată de intensitatea cheltuielii de energie şi pentru o
parte din ele raţia se şi exprimă la 1000 kcal.
 Vitamina 𝑩𝟏 (tiamina)

Se mai numește și tiamină datorită structurii sale chimice (conține un nucleu

tiazolic). Sub formă de sare, este o substanță solidă, cristalizată, incoloră și solubilă
în apă. Este relativ stabilă în soluții acide, dar se inactivează rapid prin încălzire în
soluții neutre sau alcaline. Sub acțiunea diferiților oxidanți, tiamina este transformată
în tiocrom.
Este prezentă în cantități mari în drojdia de bere, dar și în cortexul boabelor de
cereale, cum ar fi grâul, secara și orezul. Pâinea din grâu integrală este o excelentă
sursă de tiamină. Prezentă, de asemenea, în legume ca mazărea, fasolea, spanacul și
fructe ca nucile, strugurii și carne. În lapte, concetrația de tiamină este relativ scăzută
și el e o importantă sursă de tiamină, mai ales consumat în cantitate mare.

Carența de tiamină duce la beri-beri, boală ce a fost răspândită pe larg în zonele

unde orezul decorticat a constituit hrană de bază a oamenilor. Are 2 forme: uscată și
umedă. Cea uscată fiind caracterizată prin pierderea rapidă în greutate, atrofiere
musculară și tulburări nervoase. În cea umedă, edemele generalizarte pot masca
slăbirea organismului.

Vitamina 𝑩𝟐 (riboflavină)

Cunoscută și sub numele de lactoflavină, datorită structurii de flavină, dar și de

faptul ca a fost izolată în lapte.
 Riboflavina este o substanță solidă, cristalizată, de culoare galbenă, puțin solubilă
în apă. La acțiunea razelor violete sau ultraviolete prezintă fluorescență galben-
verzuie, pe care o pierde în soluții puternic acide sau puternic bazice.
Cantități însemnate se gasesc în ficat, drojdia de bere, boabe de grâu, dar și în
varză, spanac, în general legume verzi. Pentru asigurarea necesarului de riboflavină
în dieta umană constituie laptele, ouăle și carnea.
Riboflavina este sintetizată de plantele verzi, bacterii și ciuperic, dar nu și de
animale.

Vitamina 𝑩𝟔 (piridoxină)

Denumirea de piridoxină se datorează structurii sale care conține un alcool cu

nucleu piridinic. Vitamina B6, face parte din complexul B. Piridoxalul, piridoxol și
pridoxamina, toate au aceleași efecte asupra organismului și alcătuiesc împreună
vitamina B6.
Piridoxina este o substanță solidă, cristalină, incoloră, solubilă în apă și în unii
solvenți organici, clorhidratul piridoxalului se prezintă sub forma unor cristale
rombice solubile în apă și mai puțin solubile în alcool.
 Se găsește în boabele cerealelor, gălbenușul de ou, drojdia de bere, legumele și
carnea (mai ales ficatul și rinichii).
Deși o avitaminoză pură este rar întâlnită la om, insuficiența vitaminei b6 e
determinată de apariția simptomelor caracteristice: stare de nervozitate, dureri la
nivelul membranelor, reținerea apei în organism, tulburări de mers, dureri
abdominale etc.

Vitamina 𝑩𝟏𝟐 (ciancobalamina)

Numită și cobalamină este vitamină pentru om și animale, precum și factor de

creștere pentru microorganisme. Ciano-cobalamina, forma cea mai stabilă a
vitaminei B12, este o substanță solidă, cristalizată sub forma unor ace de culoare
roșie-închisă, solubilă în apă, stabilă la temperaturi ridicate.
Se găsește în produsele de carne, mai ales în ficat, rinichi, mușchi, în produsele de
pește, precum și în cele lactate.
Carența este considerată factorul antipernicios, deoarece carența ei cauzează
anemia pernicioasă denumită boala Biermer. Această maladie este o anemie
macrocitară, hipercromă, însoțită de tulburări nervoase, cu scăderea reacțiilor,
reflexe, tulburări de vorbire, mers, digestive.
 Vitamina 𝑩𝑪 (acidul folic)

Denumirea sa se explică prin faptul că această substanță se găsește în cantități mari

în frunzele de spanac și are un caracter acid. Acidul folic produs de E. Coli și cel
prezent în țesuturile numeroaselor mamifere conține preponderent 5 resturi de acid
glutamic unite prin legături ℽ-glutamil. Se mai cunosc însă și alți acizi folici: petroil-
triglutamic (cu trei resturi de acid glutamic) și petroil-heptaglutamic (cu 7 resturi de
acid glutamic).
Este larg răspândit în floră și faună, sursele bogate de acid folic sunt: drojdia,
ficatul, rinichii, peștele și plantele cu frunze verzi.
Carența acidului folic este caracterizată prin întreuperea creșterii, leucopenie,
anemie, pierdere în greutate etc.
 Vitamina 𝑩𝟑 (acidul pantotenic)

Compus larg răspândit în majoritatea țesuturilor vegetale și animale, fiind vitamină

pentru om și animale și factor de creștere pentru microorganisme.
Este un ulei galben, vâscos, solubil în apă și acid acetic, puțin solubil în alcool,
benzen, cloroform. Este stabil la pH ușor acid și neutru, dar instabil la încălzire.
Sarea sa, pantotenatul de calciu, este o subsanță solidă, cristalină, solubilă în apă,
glicerină și acid acetic, greu solubilă în alcool și insolubilă în cloroform, eter,
benzen.
Prezetn în alimentele care conțin celelalte componente ale complexului B, deosebit
de bogate sunt drojdia de bere, ficatul și ouale. Carnea și laptele sunt sures
importante, pe de o parte, datorită conținutului de vitamină, pe de altă parte, datorită
cantității consumate. Majoritatea legumelor și fructelor sunt surse sărace de acid
pantotenic.
Carența de acid pantotenic se caracterizează prin vărsături, dureri abdominale,
crampe musculare, infecții ale căilor respiratorii superioare.
 Vitamina H (biotina)

Este vitamină pentru om și animale și factor de creștere pentru drojdie, ciuperci și

bacterii. Structura sa include un ciclu imidazolic condensat cu unul tiofenic, la acesta
din urmă fiind atașat radicalul acidului valerianic.
Prezintă o substanță cristalină, incoloră, solubilă în apă, în mediul acid sau bazic
se descompune, dar estes stabilă la încălzire.
Biotina este foarte răspândită în hrană. Ficatul rumegătoarelor și drojdia sunt cele
mai bogate surse, arahidele, cioclata, gălbenușul de ou, laptele, tomatele etc.
Carența de biotină se manifestă prin dermatite, oboseală, dureri musculare,
insomnii, depresii nervoase.
 Vitamina C (acidul ascorbic)
Acidul ascorbic a fost izolat în stare cristalină din sucul de lămâie de către
biochimiștii americani C. King și N. Waugh în 1932. Este o substanță cu caracter
acid și vindecă boală numită scorbut. Această boală provocată de carența vitaminei
C se întâlnește la om.
Este o subsanță cristalină, ușor solubilă în apă, cu caracter acid. Dintre vitaminele
hidrosolubile, vitamina C este cea mai puțin stabilă, este sensibilă mai ales la
încălzire, fiind stabilă la temperaturi scăzute, chiar la cele de înghețare a produselor
care o conțin
Scorbutul se datorează lipsei de legume și fructe proaspete din hrană, care sunt
surse bogate de vitamina C, mai ales în tomate, spaac, varză, ardei, cartofi noi.
Concentrații mari de vitamină sunt în citrice, pepene galben, dar și în lapte și carne,
dar în cantități mici.
 Excesul de vitamină poate duce la efecte toxice ca: erupții pe diverse regiuni
cutanate, usturime la urinare, formarea calculilor de oxalat de calciu, iar la nivelul
tubului digestiv poate determina încetinirea absorbției altor vitamine, în special a
vitaminei B12.
Carența de vitamina C are numeroase manifestări semnificative, scorbutul la adulți
se manifestă prin răni, pierderea dinților, scăderea integrității capilare cu hemoragii
subcutanate și edeme, durere articulare, anorexie și anemie. Poate avea loc în
organismul fumătorilor, indiferent de faptul că aportul alimentar este suficient.
Cauza este fumul de țigară care împiedică absorbția, dar și nicotina care scade
considerabil concentrația vitaminei C în sânge.

Vitamina P (citrina)

Vitamina P hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C,

asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea
prin oxidare.
Vitamina P e puternic antioxidantă şi, de asemenea, are rol important în
fenomenele hemoragice, în hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor şi ale
viscerelor, în edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afecţiuni ale venelor,
artrite ale membrelor inferioare, răceală, ateroscleroză, hipertensiune arterială,
varice, eczeme şi arsuri, sângerarea gingiilor, hemoragii la nou-născuţi etc.
Se găsește în lămâi, măceșe, fructele și legumele proaspete.
Carența se manifestă îndeosebi prin spargerea vaselor capilare (fragilitate
capilară).

Vitamina PP (niacina, nicotinamida)

Ca vitamină, acidul nicotinic este cunoscut sub numele de niacină, denumirea de

PP derivă de la pelagra-preventiv, adică factor de prevenire a pelagrei. Aceeași
acțiune antipelagroasă o are și nicotinamida.
 Niacina este o subsanță solidă, cristalină, incoloră, solubilă în apă și soluții
alcaline.
Se găsește în cantități considerabile în produsele din carne, mai ales ficat, drojdie
de bere, făină integrală și unele legum ca fasolea, soia, mazărea, cartofii etc.

În concluzie, organismul are nevoie de vitamine pentru a rămâne sănătos și a

funționa normal și asta pentru că ele au multiple roluri biochimice, participând la
reacțiile metabolismului (glucidic, proteic și lipidic). Corpul uman se regenerează
zilnic, având nevoie de materie primă (nutrienți), dieta echilibrată este cheia pentru
aportul suficient de vitamine, deci, implicit, pentru o viață sănătoasăa.
Deși importanța vitaminelor pentru organismul uman este de necontestat, trebuie
luat în considerar faptul că “mai mult” nu înseamnă neapărat mai bine. Așa cum
hipovitaminazele fac rău organismului, la fel fac și hipervitaminozele, dozele prea
mari devenind toxice. Suplimentel alimentare de bază de vitamine trebuie luate
numai la recomandarea medicului și doza prescrisă de acesta.
 BIBLIOGRAFIE

L. Lîsîi, 2007. Biochimie medicală, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“N. Tesmițanu”, Chișinău
Curs de igienă, Vitaminele
*http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Ostrofet.Curs.de.igiena/5.vitaminel
e.pdf
* https://dieta.romedic.ro/importanta-vitaminelor-pentru-organism