Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De multe ori, intrarea copiilor la grădiniță în grupa mică este resimțită, atât de către copii cât
și de către părinți, ca o rupere care provoacă emoții, temeri și anxietate de ambele părți. Însă
nu numai familia și copiii sunt afectați de noua situație, normală, de altfel, în demersul
didactic. Educatoarele care îi preiau pe copii sunt zilnic „asediate” cu întrebări și cereri ale
familiei, care exprimă dorința membrilor acesteia de a fi în continuare în controlul situației,
ocrotitori, grija acestora, neîncrederea, uneori, marcată prin impulsul de a verifica toți factorii
care acționează asupra copiilor lor: de la condiții materiale la modul în care personalul
relaționează cu cei mici. Orice modificări în comportamentul copiilor, cu exceptia celor
absolut pozitive, devin pentru părinți motive de îngrijorare, de suspiciune și ridică semne de
întrebare referitoare la influențele de la grădiniță.
Pe de altă parte, cadrele didactice din grădiniță au nevoie oricum de sprijinul familiei copiilor
– factorilor educționali – atât pentru a prelua și dezvolta direcțiile de acțiune formativ-
educativă pe care le antrenează instituțional, cât și de a găsi rezolvări concrete la necesități de
diverse categorii: financiare, practic-aplicative, organizaționale ori logistice. Toate aceste
motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ-participativ, captivant și
motivant, cu implicare susținută din partea familiei. Tocmai de aceea, noi, educatoarele
concepem un program de parteneriat sau de consiliere și orientare a părinților, prin
planificare, organizarea si desfășurarea unor acțiuni de implicare continua și valorificare a
potențialului fiecărui părinte, atragerea lui în „viața grădiniței” și asumarea unor
răspunderi/responsabilități comune la nivelul grupei din care face parte copilul său.
Educația începe de la primele momente ale vieții și se continuă pe tot parcursul acesteia.
Primul mediu cu care copilul intră în contact și care îi trasează primele direcții ale educației îl
reprezintă familia. Achizițiile însușite de copil în primii ani de viață în cadrul familiei sunt
fundamentale pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia. Așa cum afirma A.S. Makarenko, unul
dintre teoreticienii cei mai de seamă ai pedagogiei rusești, un inovator al timpurilor sale, ce a
promovat încă din anii '20 principii democratice în teoria și practica educațională, ” Familia
este un factor important și de răspundere al educației. Părinții o conduc și răspund de ea în
fața societății, a fericirii lor și a vieții copiilor.” Modelele de comportament oferite de părinți
și membrii apropiați din familie, precum și climatul socio-afectiv în care se realizează aceste
influențe educaționale reprezintă primul model social cu influență hotărâtoare asupra modului
de comportare și relaționare al copiilor în societate.
”Familia este cea mai elementară formă de organizare. Fiind prima comunitate de care se
atașează un individ cât și prima autoritate sub care acesta învață să trăiască, familia este cea
care stabilește valorile cele mai fundamentale ale unei societăți.” (Charles Colson) De aceea
la intrarea în cadrul primului colectiv al copiilor - grădinița, strategiile educative fac apel la
spriinul și colaborarea părinților în adaptarea preșcolarilor cu noul mediu social și
educațional. Perioada preșcolară presupune achiziții psiho-comportamentale fundamentale
pentru adaptarea, integrarea și dezvoltarea copilului. În grădiniță se pun bazele parteneriatelor
educaționale realizate în sprijinul dezvoltării societății prin prisma educației. Importanța
participării familiei în educație ca partener activ este subliniată de necesitatea implicării
părinților în diverse activități alături de cadrele didactice, pe lângă obișnuitele ore de
consiliere.
Bibliografie:
1. „Revista Învățământului Preșcolar”, nr. 1-2/ 2006, Ministerul Educației și Cercetarii – Institutul
de Științe ale Educației, pag. 97
2. „Revista Învățământului Preșcolar”, nr. 1-2/ 2008, Ministerul Educației și Cercetarii – Institutul
de Științe ale Educației, pag. 285-289
3. „Revista Învățământului Preșcolar”, nr. 3-4/ 2008, Ministerul Educației și Cercetarii – Institutul
de Științe ale Educației, pag. 233
4. Cerghit, I., „Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii”, ed.
Aramis, București, 2002