Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Geografie
Specialitatea : Geografie și turism

Referat

Formele de salarizare și piața forței de muncă în turism

Elaborat de :Apostol Ion

Studentul grupei 101
Verificat de : Taban Elena

Chișinău 2019
 Cuprins

Noțiuni…………………………………………………………………………………………………………………………………….pag 3

Capitolul I. Piața muncii……..……………………………………………………………………………………………….……….pag 4-6

Introducere…………………………………………………………………………………………...................pag 4

Mecanismul de funționare…………………………………………………………………………………….pag 5

Funcții……………………………………………………………………………………………………………………pag 5

Particularități ………………………………………………………………………………………………………..pag 6

Capitolul II. Condiții,formele și sistemele de salarizare………………………………………………………………..pag 7-8

Condiții de salarizare………………………………………………………………………………………………pag 7

Formele și sistemele de salarizare………………………………………………………………………….pag 7-8

Concluzie……………………………………………………………………………………………………………………………………….pag 8

Anexe…………………………………………………………………………………………………………………………………………….pag 9
 Noțiuni

Cererea de muncă reprezintă nevoia reală de muncă salariată care se formează laun moment dat într-
o economie. Cererea de muncă depinde de ritmul de creştere economică, de nivelul şi dinamica
productivităţii muncii, de structura producţiei şiactivităţilor economico-sociale, de formele de ocupare şi
regimul ocupării etc. Aceasta seexprimă prin numărul de locuri de muncă şi nu include activităţile
realizate de femeilecasnice, militarii în termen, studenţii şi alţi nesalariaţi.

Oferta de muncă reprezintă munca pe care o pot depune membrii societăţii încondiţii salariale. Ea este
asigurată de resursele de muncă existente pe piaţă.

salariu - orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit angajaţilor de către angajator sau de organul
împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată sau ce
urmează a fi executată.

salariu tarifar - componenta de bază a sistemului tarifar ce determină mărimea salariului de bază al
salariatului pe unitate de timp (oră, zi).

salariul funcţiei - mărimea lunară a salariului de bază stabilită pentru conducători, specialişti şi
funcţionari în dependenţă de funcţia deţinută, calificarea şi specificul ramurii;

sector real - totalitatea unităţilor cu autonomie financiară, inclusiv a celor care beneficiază de dotaţii
bugetare, indiferent de subordonarea ramurală, tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;

sector bugetar - totalitatea unităţilor finanţate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi din mijloace speciale, indiferent de subordonarea
ramurală.

salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi,
calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.

Bibliografie:

1 http://lex.justice.md
2 https://www.scribd.com
 Capitolul I: PIAŢA MUNCII: INTRODUCERE, FUNCŢII, MECANISM DE
FUNCŢIONARE,PARTICULARITĂȚI.

Introducere

piaţa muncii reprezintă spaţiul economic în care tranzacţionează în mod liber utilizatorii de muncă
(deţinătorii de capital) în calitate de cumpărători şi posesoriiresursei de muncă, în calitate de
vînzători, în care, prin mecanismul preţuluimuncii, al concurenţei libere între agenţii economici, al
altor mecanisme specifice,se ajustează cererea şi oferta de muncă.Pe piaţa muncii se întîlnesc şi se
confruntă două forţe, se manifestă două comportamente :

 vînzătorul de muncă,ofertantul acestui articol specific (solicitantul delocuri de muncă), care

aşteaptă maximum de avantaj net de pe urma vânzării, aînchirierii muncii sale (maximum de
utilităţi şi minimum de dezutilităţi);
 cumpărătorul de forţă de muncă,utilizatorul, (cel ce oferă locuri demuncă), care, la rândul lui,
asteaptă maximum de profit.Ca piaţă derivată, aceasta are funcţia majoră de a asigura
activităţile social-economice cu resursele de muncă în cantitatea, structurile şi calitatea
necesară.Daca marfa produsă cu o anumită fortă de muncă nu se vinde, nu-şi
găseştecumpărătorii, atunci nici resursa de muncă folosită la producerea acelei mărfi nu-şiva
mai găsi cerere. Anticipând, se poate spune că specificitatea acestei pieţedecurge şi din
diferenţa dintre salariu şi preţul celorlalte bunuri, însensul că numai salariul real oscilează (ca
şi preţurile normale), salariul nominalînregistrând creşteri continue.
 Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii

Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii-reprezintă un ansamblu de legăturiîntre partenerii

individuali autonomi, ca viitori salariaţi, şi patronatele autonome care solicită şi utilizează munca
salariată, precum şi legăturile şi negocierile dintrereprezentanţii acestor două părţi, adică organizaţiile de
sindicat şi organizaţiile patronatelor, care se derulează după reguli predeterminate.

Asupra funcţionării pieţei muncii îşi exercită influenţa deopotrivă factori economici,cât şi factori de
natură social-instituţională. Factorii economici îşi pun amprenta înspecial asupra cererii de muncă.Fiind
un factor de producţie,cererea de muncă apare ca o cerere derivată. Aceasta înseamnă că volumul şi
structura de calificare a cererii de muncă sunt determinate de cererea finală de bunuri şi servicii, nivelul
costurilor salariale, dar şi de starea sistemului tehnologic exprimată prin nivelul productivităţii muncii şi
al consumurilor intermediare.

Oferta de muncă se delimitează în cadrul potenţialului demografic printr-oserie de criterii, de condiţii

socio-demografică, de opţiuni ale persoanelor cu vârstalegală de muncă şi apte de muncă.Oferta de
muncă constituie acele resurse de muncă, acel potenţial de muncă,care se încadrează în categoria de
ofertă pe baza criteriului salarizării. Oferta demuncă se manifestă prin cerere de locuri de muncă
salariată, în angajarea casalariaţi.

După cum se ştie, trei sunt factorii principali care influenţează oferta de muncă la acest nivel:

 mărimea salariului (normal, real);

 raportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii (respectiv, relaţia dintre efortul individual şi
costul de oportunitate);
 nevoia de a subzista a salariului şi a familiei sale.

Funcțiile (Vezi figura 1 din Anexă)

În procesul de dezvoltare şi funcţionare a economiei naţionale, piaţa muncii îndeplineşte importante
funcţii, de ordin economic, social-politic şi educative.

a) alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu înconcordanţă cu

volumul şi structura cererii de muncă.

b) unirea şi combinarea factorului muncă cu mijloacele de producţie.

c) influenţarea formării şi repartizării veniturilor.

d) funcţia socială, contribuind la formarea şi orientarea climatului de muncă şi larealizarea unei protecţii
sociale adecvate.

e) funcţia cultural - educativă, întrucât furnizează informaţii pentru procesul deorientare profesională,
recalificarea şi reintegrarea forţei de muncă.
 Particularitățile
Piaţa muncii, ca piaţă a celui mai important factor de producţie, se află în legătură cucelelalte pieţe. Pe
de o parte, ea receptează semnalele de pe piaţa bunurilor şi serviciilor,a capitalurilor ş.a. şi este
influenţată de mişcarea acestora, de modul de funcţionare şidistorsiunile acestora. Pe de altă parte, piaţa
muncii transmite propriile semnale şi cerinţespre celelalte pieţe.Activităţile şi schimburile care au loc pe
piaţa muncii privesc o marfă deosebităcare, prin particularităţile sale - fiziologice, psihologice, sociale
şi morale – se deosebeştede celelalte mărfuri. Ca urmare, piaţa muncii prezintă o serie de particularităţi,
în raportcu celelalte pieţe, cele mai importante fiind:

1) este o piaţă cu un grad ridicat de rigiditate şi de sensibilitate şi prin aceasta ea

condiţionează atât echilibrul economic, cât şi pe cel social-politic. Rigiditatea şisensibilitatea ei rezultă nu
numai din particularităţile ofertei, ci şi din ponderea mare şiîntrepătrunderea ridicată a laturilor
economice şi sociale. Asigurarea locului de muncă,alegerea şi exercitarea liberă a profesiei reprezintă în
egală măsură un act economic şiunul de echitate socială, de echilibru social.

2)piaţa muncii este mai complexă,mai organizată şi mai reglementată înraport cu celelalte pieţe.
Tranzacţiile care au loc pe această piaţă nu sunt numai relaţiide vânzare-cumpărare, iar agenţii economici
nu sunt numai vânzători şi cumpărători.Piaţa muncii este un cadru în care interacţionează şi se confruntă
mai mulți agenți economici şi parteneri sociali: salariaţii şi întreprinzătorii, organizaţiile
patronale,sindicale şi statul, fiecare dintre aceştia având roluri şi funcţii bine determinate. Piaţamuncii
este reglementată în cel mai înalt grad şi înregistrează cele mai multe influenţedin partea multor factori.

3) mecanismele de acţiune ale acestei pieţe prezintă anumite trăsături,care-iconferă un grad mai
ridicat de imperfecţiune(din punct de vedere al concurenţei), în raport cu alte forme de piaţă. Pe de o
parte salariul, ca preţ al muncii, libera concurenţă, productivitatea marginală acţionează într-un
cadru reglementat, dinainte acceptat de toţi participanţii (agenţi economici). Pe de altă parte, salariul nu
mai reprezintă unica pârghiede reglare a volumului ocupării şi utilizării eficiente a forţei de muncă, iar
mărimeasalariului nu mai rezultă doar din acţiunea mecanismelor pieţei, ci din reglementărieconomico-
juridice adoptate în fiecare etapă. Piaţa muncii este o piaţă cu concurenţăimperfectă, putând fi apreciată
fie ca piaţă de monopol, fie ca piaţă de oligopol, înfuncţie de gradul de organizare şi de constituire a
cererii şi ofertei de către patronate şi sindicate.
 Capitolul II: Condiţii, forme şi sisteme de salarizare

Condiții de Salarizare
(1) Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de
cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale salariatului,
rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.

(2) Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord atît în sistemul
tarifar, cît şi în sistemele netarifare de salarizare.

(3) În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică,
pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.

(4) Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după consultarea
reprezentanţilor salariaţilor.

Forme și sisteme de de salarizare(Vezi figura 2 din Anexă)

Sistemul tarifar de salarizare

(1) Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea
salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă, şi include reţelele tarifare, salariile
tarifare, coeficienţii tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de calificare.

(2) În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în convenţia colectivă
şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.

(3) Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru muncitori sau pentru
toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi, specialişti şi personal cu funcţii de
conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.

Sisteme netarifare de salarizare

(1) Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în dependenţă de

performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
 (2) Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului se
stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor. Aprecierea
performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator.

(3) Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

(4) Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de salarizare
se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte cuantumul minim
garantat al salariului în sectorul real.

Sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

(1) În sectorul bugetar se aplică un sistem unitar de salarizare care reprezintă o ierarhizare a salariilor
de bază, aferente funcțiilor și categoriilor de calificare.

(2) Sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar are la bază un cadru unic de gradare, constituit din
grade și clase de salarizare.

Concluzie
Piaţa muncii este una din principalele componente ale economiei de piaţă,ea cuprinde întreaga gamă de
acţiuni prin care vânzătorii şi cumpărătorii intră în contact pentru a schimba bunuri şi servicii, indiferent
de locul unde se desfăşoară aceste acţiuni.
 Anexe

Figura 1. Funcțiile pieții muncii

Funcțiile pieții de m uncă

alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii,

teritoriu înconcordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă.

unirea şi combinarea factorului muncă cu mijloacele de producţie.

influenţarea formării şi repartizării veniturilor.

funcţia cultural - educativă, întrucât furnizează informaţii pentru procesul

deorientare profesională, recalificarea şi reintegrarea forţei de muncă.

funcţia socială, contribuind la formarea şi orientarea climatului de

muncă şi larealizarea unei protecţii sociale adecvate.
F o r m e ș i s is te m e d e s a la r iza re

Figura 2. Forme și sisteme de salarizare

Sistem tarifar de salarizare

Sistem netarifar de
salarizare

Sistem unitar de salarizare

în sectorul bugetar