generate de exeperientele de atasament ale copilului cu ingrijitorul sau, iar acestea sunt: evitant, anxios-ambivalent, securizant si dezorganizat. Cel dezorganizat presupune atat atasament evitant cat si atasament anxios. Continui cu o scurta descriere a fiecarui tip de atasament pentru o intelegere si mai profunda a acestora. 1. Atasamentul de tip evitant Un copil cu un atasament evitant evita figura de atasament atunci cand aceasta se intoarce in urma unei parasiri percepute de catre acesta. Nu este cautat contactul, dar nici nu este evitat in mod neaparat. Sunt cazuri in care copilul respinge figura de atasament atunci cand aceasta incearca sa reia contactul. In viata de adult, acest tip de atasament se manifesta prin lucruri similare. Cel mai pregnant atasamentul se vede in relatia de cuplu, aceasta fiind cel mai intim tip de relatie dupa cea cu parintii. Poate evita intimitatea, se retrage atunci cand lucrurile nu merg bine, evita discutiile pentru o perioada mai lunga de timp, nu cauta contactul decat in masuri mici si nu poate stabili o conexiune profunda si cu adevarat intima dand senzatia ca oricand este gata sa plece. Prefera sa petreaca mult timp pe cont propriu si nu are incredere suficienta in oameni pentru a se atasa complet, drept pentru care mereu exista sentimentul de “spatiu” intre el si partenerul de cuplu. 2. Atasamentul de tip anxios-ambivalent Copilul sufera atunci cand percepe un act pe care il considera o parasire, un abandon si incearca sa restabileasca un contact, insa nu reuseste. Atunci cand figura de atasament incearca sa restabileasca legatura, apar semne de evitare, de protest, insa acesta poate protesta si cand este luat in brate, dar si daca este lasat jos, lucrurile fiind ambivalente. In viata de adult acest lucru se manifesta prin dependenta de partenerul de cuplu, prin stari de anxietate atunci cand partenerul este plecat, lipsa de incredere ca un partener va ramane. Poate experimenta stari de anxietate si abandon chiar si daca partenerul pleaca pentru o saptamana intr-un loc indepartat in scopuri profesionale, avand convingerea ca sigur nu se va mai intoarce deoarece va gasi pe altcineva in locul in care este plecat. Acesta este strict un exemplu care poate aparea si nicidecum o regula sau un semn distinctiv. 3. Atasamentul securizant Acest tip de atasament este cel mai sanatos si echilibrat dintre toate. Copilul este deschis sa reia contactul cu figura de atasament, nu a perceput plecarea acesteia ca pe un abandon, nu exista urme de ambivalenta, iar conexiunea poate fi formata chiar si la distanta prin simpla privire, nefiind necesara luarea copilului in brate si explicarea a ceea ce s-a intamplat. Insa este important de inteles ca explicarea are loc inainte ca figura de atasament sa plece de langa copil si asa acesta intelege ca nu este parasit si ca este vorba despre o perioada determinata in urma careia figura de atasament se va intoarce. Tocmai din acest motiv, parintii sunt sfatuiti sa le explice copiilor cand pleaca, pentru cat timp pleaca si ca se vor intoarce, deoarece copilul are capacitatea de a intelege. Asta, desigur, daca nu i-a fost deja tradata increderea si s-a simtit abandonat inainte. In acest caz, este posibil ca atasamentul sa se fi format deja. 4. Atasamentul dezorganizat In acest tip de atasament domina confuzia, iar semnele care apar sunt specifice si atasamentului de tip anxios, cat si celui de tip evitant. Copilul poate avea o stare preponderent depresiva. In viata de adult, lucrurile vor continua in aceeasi maniera confuzionala, iar predispozitia catre diverse tulburari psihice este destul de mare. [ad#co-2] Ceea ce se mai stie pana in momentul prezent, cu o certitudine destul de mare, conform studiilor, este ca atasamentele de tip anxios, evitant si dezorganizat sunt corelate in mod direct cu aparitia tulburarilor anxioase, depresive si de personalitate (in mod special cea de tip Borderline). Mai multe studii inca se fac, insa este recomandata atentia parintilor la relatia de atasament si informarea corespunzatoare.