Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa: a IX-a
Profesor:
Disciplina: Limba şi literatura română
Unitatea de învăţare: Adolescenţa
Subiectul: Textul ştiinţific/informativ
Tipul lecţiei: de dobândire de noi cunoştinţe
Competenţe generale:
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în
diferite situaţi de comunicare
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte
literare şi nonliterare
Competenţe specifice:
1.2 identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri textuale studiate
1.3 exprimarea orală sau în scris a propriilor reacţii şi opinii privind textele receptate
2.2 identificarea temei textelor propuse pentru studiu
2.3 compararea ideilor şi atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiaşi teme literare
Competențe speciale:
La sfârşitul orei elevii vor fi capabili:
Cognitive
să explice definiţiile adolescenţei din diferite texte date, literare şi nonliterare;
să definească termenul adolescenţă folosindu-se de cunoştinţele proprii;
să explice termenii ştiinţifici întâlniţi în fragmentul extras din Dicţionarul de
psihologie de Paul Popescu-Neveanu;
să identifice caracteristicile textului ştiinţific.
Afective
să-şi exprime verbal impresiile referitoare la textele supuse atenţiei.
Strategii didactice:
a) Forme de organizare: individual, frontal.
b) Metode şi procedee: conversaţia euristică, conversația de fixare, explicaţia, lucrul cu
manualul, lectura explicativă, lectura independentă, problematizarea,
brainstormingul.
c) Mijloace de învăţământ: Limba şi literatura română, manual; tabla.
d) Resurse educaţionale:
- texte literare şi nonliterare;
- capacităţile receptive ale elevilor;
- timp la dispoziţie: 50 de minute;
- sala de clasă.
Scenariul didactic
Textul informativ are rolul de a transmite cititorilor informații, modelează înțelegerea oferind
explicații în legătură cu diverse obiecte. Informațiile transmise într-un text informativ trebuie să
fie clare, pentru a fi înțelese exact de cititor/receptor. Informația transmisă în textele literare este
adesea ambiguă, înțelegerea ei depinzând de modul în care cititorul interpretează textul respectiv.
Pot fi:
• Ø știrile
• Ø articolele din ziar
• Ø textele ștințifice
• Ø textele utilitare
• Ø anunțurile
• Ø buletinele meteo
• Ø reclamele publicitare
Tipuri de texte
După scopul comunicării textele pot fi: descriptive, narative, informative și argumentative
(fiecare tip de text conține într-o măsură mai mică sau mai mare o anumită cantitate de
informații), iar după stilul în care sunt redactate pot fi: beletristice, științifice, juridic
administrative, publicistice, eseistice și epistolare.
Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, caracterizat prin subiectivitate
și printr-o expresivitate sporită , sau de tip nonliterar, descriind un anumit aspect al realității într-
un limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii.
Textul narativ este de obicei un text literar epic în care emițătorul își transmite indirect
sentimentele prin intermediul acțiunii și personajelor; și unele texte nonliterare pot avea caracter
narativ, în special cele din domeniul publicistic.
Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care într-un limbaj concis oferă
informații despre un anumit aspect al realității. Dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile
afectivității și ale expresivității.
Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al
emițătorului. Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o
concluzie. Limbajul este elevat și ideile sunt legate prin conectori.
Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind rezultatul
imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele
lexicului, folosește valori denotative și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului
Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă
neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens
propriu, iar elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri, cifre, numere.
Textul juridic administrativ: în acest stil sunt redactate compunerile cu destinație oficială
precum cererea, procesul verbal, CV-ul și articolele de legi; caracter obiectiv, impersonal,
termeni cu sens propriu, numai funcție informativă, utilizează clișee lingvistice și de regula are o
anumită așezare în pagină.
Textul publicistic: prin caracterul de regulă impersonal se aseamănă cu științificul și prin
prezența rara a unor elemente expresive cu beletristicul; utilizeaza clișee lingvistice; are atât
funcție informativă cât și funție conativă (persuasivă); cunoaște specificități de limbaj în funcție
de tema articolului sau de tipul publicației
Textul eseistic este în majoritatea cazurilor un text argumentativ, aici încadrându-se textele de
critică literară. Apar neologisme, limbaj elevat (academic), posibile trimiteri la alte domenii
artistice.
Textul epistolar este reprezentat prin scrisori, cu un limbaj colocvial cu termeni uzuali și cu
caracteristici precum localitatea, data, formula de început și formula de încheiere.