ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ȘI DREPT

CATEDRA DREPT PUBLIC

Referat
SISTEMUL FISCAL DIN MAREA BRITANIE

Autor: Chetrușca Maria

Studentă gr. D-294,

învățământ cu frecvență la zi

Coordonator: Codreanu Alina

asistent universitar

Chişinău - 2013

2
 CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………….……….4

Capitolul I. Sistemul fiscal din Marea Britanie

1.1 Istoricul sistemului fiscal din Marea Britanie………………..............................................5

1.2 Impozitele directe în Marea Britanie....................................................................................6
1.3 Impozitele indirecte în Marea Britanie................................................................................9

Capitolul II. Sistemul fiscal din Republica Moldova

1.1 Evoluția sistemului fiscal din Republica Moldova..............................................................10

1.2 Aspecte comparative privind sistemul fiscal al Republicii Moldova și Marea Britanie…. 13

Concluzie................................................................................................................................15

Bibliografie...........................................................................................................................16

3
 Introducere

Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relaţiilor economice de
piaţă, de eficacitatea lui depinde, în mare măsură, succesul reformelor economice ulterioare. Din
acest motiv trebuie tratate cu multă cumpătare recomandările înaintate vizavi de schimbarea
sistemului fiscal existent, calculînd nu doar efectul de moment, ci şi impactul reformei asupra
tuturor sferelor economice şi financiare.Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor
instituite într-un stat care-l procură acestuia o bună parte din veniturile bugetare.
O altă definiţie al sistemului fiscal este elaborată de L.Mehl şi P. Beltrame, considerînd sistemul
fiscal ca totalitatea impozitelor în care componentele sunt în legătură dinamică între ele ca şi
sistemul economic şi aparatul socio-politic. Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei
societăţi organizate pe un anumit teritoriu, care dispune de o independenţă satisfăcătoare pentru
a-şi asigura, prin intermediul organelor reprezentative, „proiectarea” şi „dotarea” cu o serie de
reguli juridice, şi în special,fiscale. Apariţia şi evoluţia sistemelor fiscale sunt legate în mod
inseparabil de procesul de satisfacere a nevoilor umane şi de existenţa organizării sociale a
umanităţii. Fiecare stat, din antichitate şi până astăzi, şi-a format propriul său sistem fiscal, mai
mult sau mai puţin perfecţionat. Sistemele fiscal contemporane constituie un produs al istoriei
civilizaţiei umane,evoluţia acestora oglindind evoluţia structurilor social-economice, a curentelor
ideologice şi politice, a cercetării ştiinţifice din ultimele câteva secole.

4
 Capitolul I Sistemul Fiscal din Marea Britanie

1.1.Istoricul sistemului fiscal din Marea Britanie

Primele teorii ştiinţifice aie impozitării îşi au originea în Marea Britanie, fapt explicat prin
importanţa acesteia în evoluţia industrială a lumii, importanţa rolului şi locului impozitelor în
societatea engleză a început să fie percepută în sec. al XVI-lea. în 1625, filosoful englez Francis
Bacon (1561-1625), lord-cancelar la curtea lui lacob Stuart (păstra sigiliul regal), în cartea sa
Experienţe şi îndrumări morale şi politice scria: „Impozitele încasate cu ajutoral poporului nu
atenuează bărbăţia acestuia. Ca exemplu pot servi taxele (vamale) în Ţările de Jos şi, într-o
măsură oarecare, în Anglia. Menţionez că este vorba nu despre pungă, ci despre inimă.
Impozitul, încasat cu sau fară acordul poporului, este acelaşi pentru pungi, dar acţionează diferit
asupra spiritului poporului”.
Mai târziu, economistul englez William Petty (1623-1687), cunoscut ca autorul teoriei valorii
muncii, întemeiază în lucrarea sa Tratat despre impozite şi încasări avantajele impozitării
indirecte. Argumentele în favoarea acestei impozitări se reduc la următoarele:
 în primul rând, să se plătească în corespundere cu ceea ce real se foloseşte. Ca urmare, acest
impozit nu este impus forţai fiecărui şi este deosebit de uşor achitat de cei ce se mulţumesc cu
obiecte de primă necesitate;
 în al doilea rând, acest impozit, în cazul în care nu este achitat pentru răscumpărare, ci încasat
regulat, stimulează economisirea, care reprezintă unica metodă de îmbogăţire a popoarelor,
metodă de care se conduc în special olandezii şi evreii, 1a fel şi alţii care au acumulat averi mari;
 în al treilea rând, nimeni nu plăteşte îndoit sau dublu pentru una şi aceeaşi marfa, deoarece nimic
nu poate fi consumat mai mult decât o singură dată.
 in acelaşi timp, adesea se observă cum în unele cazuri se plăteşte concomitent renta pentru
pământuri, taxele pentru ţevile de fum, pentru titluri, precum şi taxele vamale (care sunt achitate
de toţi oamenii, deşi despre ele vorbesc cel mai mult negustorii). Se plătesc, de asemenea,
cotizaţiile benevole şi zecimale. Folosind accizeie, nimeni nu trebuie, ia drept vorbind, să mai
plătească în alt mod şi mai mult decât o singură dată;
 în al patrulea rând, prin acest mod de impozitare în fiecare moment putem obţine informaţii
despre bogăţia ţării, dezvoltarea şi puterea ei.
Cel mai mare aport la dezvoltarea teoriei impozitării (fiscalităţii) l-a adus economistul şi filosoful
scoţian Adam Smith (1723-1790). El a menţionat că impozitele pentru cel ce plăteşte sunt un
semn al libertăţii, nu a robiei. în 1776 a fost editată cartea lui A.Smith Avuţia naţiunilor.
Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei. Autorul scrie: “Supuşii statului trebuie să participe, după

5
 posibilităţi, la întreţinerea conducerii, adică corespunzător veniturilor pe care le obţin sub
protecţia statului”.
Bazându-ne pe concepţia lui Smith, pot fi deduse 4 principii, care nu şi-au pierdut valoarea nici
până în zilele noastre:
 principiul echităţii afirmă universalitatea fiscalităţii şi uniformitatea repartizării impozitului între
cetăţeni corespunzător veniturilor;
 principiul preciziei cere ca suma, modalitatea şi termenul în care trebuie achitat impozitul să fie
din timp cunoscute plătitorului;
 principiul comodităţii presupune că impozitul trebuie încasat la timpul cel mai convenabil
plătitorului şi după modalitatea cea mai comodă lui;
 principiul economiei constă în reducerea cheltuielilor de încasare a impozitelor şi în
raţionalizarea sistemului fiscal.
Anume la sfârşitul sec. al XVIlI-lea în Europa de Vest au fost puse bazele statului contemporan,
care va avea o politică economică activă, inclusiv financiară şi fiscală. In acest sens, Marea
Britanie întrece toate ţările.
Sistemul fiscal englez contemporan constă din 5 grupe de impozite de bază:
 impozitele directe pe venituri (impozitul pe venit, impozitul pe capital, impozitul pe moştenire);
 impozitele indirecte (principalul îl constituie TVA);
 impozitele locale (izvorul principal îl constituie impozitul pentru imobil sau proprietate)
 Impozite pentru activitatea de antreprenoriat
 Alte impozite

1.2. Impozitele directe in Marea Britanie

Bazele sistemului fiscal actual al Marii Britanii au fost puse încă în secolul al XIX-lea. Sistemul
de impozite directe este format în două niveluri: impozitele generale de stat şi impozitele locale.
Principalele impozite directe în Marea Britanie sunt:
 impozitul pe venit;
 impozitul pe capital;
 impozitul pe moştenire;
 impozitul pe imobil.
Cele mai de seamă impozite directe generale de stat sunt: impozitul pe venitul persoanelor
fizice, pe profitul corporaţiilor, pe sporul de capital, pe moştenire. Principala sursă direct este
impozitul pe venit. Pentru prima data el a fost întrodus de Marea britanie în 1799, ca măsură
provizorie, iar din 1842 se consolidează în practica fiscal engleză. Structura impozitului pe venit
în Marea Britanie diferă de cea stabilită în alte țări și presupune divizarea acestuia în părți
6
 (ședule) , în dependent de sursa venitului(salarii, dividende, rentă, etc), iar fiecare şedulă se
impune în mod deosebit. Acest mod de impunere are scopul de a “prinde venitul la
sursă”.Impozitul pe venitul persoanelor fizice aduce aproape 2/3 din veniturile bugetului de
stat al Marei Britanii.
Există şase şedule, iar unele din ele au şi gradare internă.
Şedula A include veniturile de la avere, proprietăţile funciare, construcţii şi edificii, chiria de la
transmiterea în arendă a caselor şi apartamentelor.
Şedula B înglobează veniturile obţinute de la utilizarea în scopuri comerciale a proprietăţilor
forestiere.
Şedula C conţine veniturile de la hârtiile de valoare de stat.
Şedula D cuprinde veniturile de la activităţile de producţie şi comercială. În această grupă intră
multiple şi diverse venituri, de aceea ea este împărţită în şase subgrupe:
 veniturile obţinute din comerţ şi operaţiunile de afaceri, de exemplu, veniturile proprietarului
unităţii de comerţ;
 veniturile obţinute de la prestarea serviciilor profesionale, de exemplu, veniturile medicului sau
ale avocatului;
 veniturile din dobânzi sau alimente, supuse impozitării;
 veniturile de la hârtiile de valoare, aflate în străinătate, care nu intră în şedula E;
 veniturile de la averea din străinătate;
 toate celelalte venituri, neincluse în nici una din categoriile enumerate, de exemplu, onorariul.
Şedula E cuprinde trei grupe largi de venituri:
 salariul din diverse domenii, de la suplinirea diferitor posturi şi exercitarea diferitelor funcţii, alte
venituri din muncă;
 pensiile plătite de companii;
 îndemnizaţii sociale plătite de stat şi supuse impozitării.
Şedula F include dividendele şi alte plăţi efectuate de companiile din Marea Britanie.
În prezent, şedulele servesc pentru calcularea înlesnirilor.
Impozitul pe venit se împarte în câştigat (prin muncă) şi invetiţional (nu din munca prestată).
Perceperea impozitului pe salarii şi remunerări se face la sursă. În acest caz, este necesară
prezentarea declaraţiei privind impozitul de către persoanele care au venit doar din salariu. În
toate celelalte cazuri, impozitarea veniturilor se face în baza declaraţiilor depuse de contribuabili
în termenii stabiliţi. Toţi contribuabilii, indifereant de sursa venitului, au dreptul la scutire
personală şi scutire familială suplimentară, luată în consideraţie la impozitarea capului familiei.
Mărimile lor se reevaluează automat în fiecare an financiar în corespundere cu creşterea indicelui
preţurilor. În prezent, scutirea personală în Marea Britanie este de 3 455 lire sterline.
7
Cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice sunt diferenţiate în felul următor:

Venitul impozabil Cota

Până la 2 500 lire sterline 20%
De la 2501 până la 23 700 lire sterline 25%
Peste 23 700 lire sterline 40%
Impozitul pe profitul corporaţiilor în ultimul deceniu a avut tendinţă stabilă de diminuare a
poverii sale. Cota de impunere s-a micşorat gradual de la 52% până la 35%, iar în ultima
perioadă – până la 33%. Businessul mic se impozitează cu o cotă şi mai mică – 25%.
Impozitul pe sporul de capital se percepe la comercializarea anumitor genuri de active capitale
care generează profit (automobile particulare, locuinţe, certificate naţionale de economii şi
obligaţiuni de stat etc.). Scopul acestui impozit este limitarea volumului şi profitabilităţii
tranzacţiilor speculative. Veniturile se determină ca diferenţa dintre preţul de piaţă a averii şi
preţul de cumpărare. Impozitul se calculează pornind de la cea mai înaltă cotă a impozitului pe
venit în vigoare, dacă contribuabilul este persoană fizică, şi din cota standard a impozitului pe
profitul corporaţiilor, dacă contribuabilul este persoană juridică.
Impozitul pe moştenire nu se aplică la primele 150 mii lire sterline ai valorii averii transmise. La
valoarea care depăşeşte acest minim se aplică cota de 40%. Acţionează un sistem de înlesniri,
care pot constitui de la 20% până la 80% din valoarea moştenirii.Din impozitele directe de
asemenea fac parte contribuţiile pentru asigurările sociale.
Impozitele directe regionale şi locale în Marea Britanie sunt reprezentate de impozitul pe
avere, impozitul funciar, impozitul municipal şi altele. Legislaţia fiscală cu referinţă la comitate
(unitate administrativ-teritorială în Anglia) şi locală este aprobată de Parlamentul ţării.
Impozitul pe avere la nivel local este cel mai important. El aduce circa 10% din veniturile
bugetelor locale. Se percepe de la proprietarii şi arendaşii averii. Evaluarea bazei impozabile a
averii imobile se face o dată la 10 ani. Ea reprezintă suma probabilă a venitului de la darea în
arendă a ei. Cota impozitului se stabileşte de guvernele locale, care se conduc la aprobarea ei, de
regulă, de propriul necesar de mijloace, fapt ce cauzează o diferenţiere mare pe comitate şi oraşe.
Noul impozit municipal a înlocuit capitaţia. El depinde de valoarea pe piaţă a averii şi de
numărul membrilor maturi ai fiecărei familii. Concomitent se prevăd importante înlesniri pentru
mai multe categorii de familii. Averea se clasifică conform uneia din opt categorii de evaluare şi
ulterior se impune conform cotelor diferenţiate. Administraţiile municipale, în conformitate cu
competenţele lor, pot institui şi alte impozite pentru acoperirea necesităţilor comunităţilor locale.

8
Lista impozitelor locale în diferite comitate este foarte variată. În veniturile publice ale Marii
Britanii impozitele directe au o pondere de 45-47%.

1.3. Impozitele indirecte în Marea Britanie

Printre impozitele indirecte locul principal il ocupa TVA. Din punct de vedere al veniturilor, ea
formeaza aproximativ 17% din bugetul tarii si se afla pe locul II dupa impozitul pe venit.
Nivelul general al TVA este de 17,5%. Întreprinzătorii particulari și firmele plătesc TVA doar
dacă realizează un volum de afaceri de peste 61.000 lire/an.
La o serie de bunuri și servicii nu se aplica TVA, fie prin aplicarea taxei zero fie prin scutire de
la plata TVA.
În categoria cu TVA zero intra: toate bunurile exportate; majoritatea produselor alimentare;
serviciile comunale de apa-canal; transportul intern și internațional de pasageri; cărți, ziare,
reviste; construcțiile de locuințe noi; îmbrăcămintea și încălțămintea pentru copii;
medicamentele cumpărate pe bază de rețeta de la medic; diferite produse pentru persoanele cu
handicap; bunuri și servicii furnizate de / pentru activități de caritate.
Între bunurile și serviciile exceptate de la plata TVA: clădiri și pămînt; serviciile financiare;
serviciile poștale; pariurile sportive și loteriile; vînătoarea (cu unele excepții); activitățile de
învățămînt și perfecționare continuă; serviciile de sănătate.
Accizele se aplica la: combustibili, autovehicule, tigari, bauturi, jocuri de noroc etc.Accizele de
la băuturi alcoolice și combustibil sunt încasate în sume constante pe unitate de marfă (litru).
Accizele pe produsele de tutungerie se determină ca adaos procentual la prețul produsului, de
obicei, în limitele de 10-30%
La impozitele indirecte se referă taxele vamale, taxele de timbre, impozitele afacerilor cu jocuri
de noroc, încasările din curse(de cai,cîini)

9
Capitolul II Sistemul Fiscal din Republica Moldova

2.1.Evoluția sistemul fiscal al Republica Moldova

Conform Codului Fiscal sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor
şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare aacestora,
prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
Sistemul de impozite şi taxe al RM.
Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute
înconformitate cu legislaţia fiscala în vigoare. Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu
Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale, reprezintă una din sursele veniturilor bugetului
public naţional. În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în RM se clasifică după 2
criterii:
după trăsăturile de fond şi formă: directe şi indirecte;
după instituţiile ce le administrează: generale de stat şi locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:
 impozitul pe venit;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 impozitul privat;
 taxa vamală;
 taxele rutiere.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
 impozitul pe bunurile imobiliare;
 taxele pentru resursele naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii pe teritoriul unităţii
administrativ– teritoriale;
 taxa de plasare a publicităţii (reclamei);
 taxa de aplicare a simbolicii locale;
 taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
 taxa de piaţă;
 taxa pentru cazare;
 taxa balneară;

10
  taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele
municipale,orăşăneşti şi săteşti (comunale);
 taxa pentru parcare;
 taxa de la posesorii de cîini;
 taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale
de trecere a frontierei vamale.
Impozitul pe venit şi taxele percepute în fondul rutier (în partea ce ţine de taxa pentru folosirea
drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport înmatriculate în RM) reprezintă
surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar, iar impozitul pe bunurile imobiliare
reprezintă sursa de reglementare a veniturilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru
unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor
sistemului bugetar sunt, de asemenea, taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de taxa pe
valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate de agenţii economici dinunitatea
autonomă) şi accizele la mărfurile (producţia) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii
date . Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează
exclusive prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.Impozitele locale, lista şi plafoanele
taxelor locale se aprobă de către Parlament. Cotele impozitelor şi taxelor locale stabilite prin
Codul Fiscal se numesc cotele maxime ale impozitelor şi taxelor locale.
Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la modificarea, în limitele competenţei lor,
acotelor, a modului şi termenelor de achitare a impozitelor şi taxelor locale şi la
aplicareafacilităţilor suplimentare, care se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu
modificărilecorespunzătoare ale bugetelor locale. Cotele impozitelor şi taxelor locale modificate
de către autorităţile administraţiei publice se numesc cotele concrete ale impozitelor şi taxelor
locale.Cotele concrete ale impozitelor şi taxelor locale nu trebuie să depăşească cotele maxime.
Legislaţia fiscală a RM.
Legislaţia fiscală (drept fiscal) pune în evidenţă ansamblul reglementărilor juridice,financiare
categoria normelor juridice privind veniturile publice care se realizează primordial cu specificul
fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de realizare practică a veniturilor bugetul,
reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:
Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele debitare de impozite, taxe şi celorlalte venituri
bugetare.
Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării impozitelor şi taxelor,
precum şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.Prima
categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit necesităţilor de a institui legal
fiecare impozit în parte, precizându-se obiectul, subiectul impozabil sau taxabil,tariful de calcul,
11
termenii şi alte condiţii de plată a acestora. Cea de a doua categorie cuprinde formele fiscal de
natură procedurală,potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi de
definitivare a lor în cazuri de contestare.Alăturat acestora,legislaţia fiscal este completată cu acte
normative carereglementează sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară corectitudinea
obiectuluiimpozitului sau săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi cu acte normative privind
executareasilită a impozitelor şi taxelor. În realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri
bugetarefac parte din strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu
autonom, cicoordonat cu reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului
de stat,coordonat cu natura de drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor
publice.Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor criterii de
aplicare alegii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile şi interesele finanţelor publice să
fie protejate şi realizate în mod raţional şi conform maximelor fundamentale a impunerii.
Aplicarea în timp a legii fiscal este bazată pe principiul anualităţii impozitelor.
Aplicarea în spaţiu a legii fiscal este dirijată de principiul teritorialităţii impozitelor,
coordonatcu cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.În RM legislaţia fiscală este
reprezentată prin:
1.Codul Fiscal
2.Alte acte legislative adoptate în conformitate cu Codul Fiscal cum ar fi:Codul Vamal;
Legea Bugetului pentru anul corespunzător; Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor Codului
Fiscal; Regulamente; Decrete ale Preşedintelui RM; Hotărâri ale Guvernului şi altele.
Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat în
baza şi pentru executarea Codului Fiscal nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să
depăşească limitele acestuia.În cazul în care prevederile Codului Fiscal diferă de prevederile
altor acte legislative privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică prevederile
codului. În cazul apariţiei unor divergenţe între actele normative adoptate de către
Guvern,Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi a Codului Fiscal, se aplică dispoziţiile
codului. Impozitarea se efectuează în baza actelor legislaţiei fiscale publicate în mod oficial, care
sunt în vigoare la termenul stabilit pentru achitarea impozitelor şi taxelor (Monitorul Oficial).
Interpretarea (explicarea) prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează de către organul
care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice interpretare (explicare)se publică
în mod oficial. Dacă un acord internaţional sau o convenţie internaţională privind evitarea dublei
impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat în modul stabilit,
stipuleazăalte reguli şi prevederi decât cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte ale legislaţiei
fiscalea doptate conform Codului Fiscal, se aplică regulile şi prevederile acordului internaţional
sau a convenţiei internaţionale.
12
2.2.Aspecte comparative privind sistemul fiscal al Republicii Moldova și Marea Britanie
Structura impozitului pe venit în Marea Britanie diferă de cea stabilită în alte țări și presupune
divizarea acestuia în părți (ședule) , în dependent de sursa venitului(salarii, dividende, rentă, etc),
iar fiecare şedulă se impune în mod deosebit.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Cotele impozitului pe venit sunt de 20% şi respectiv
40%. O cotă mai mare (50%) se aplică veniturilor anuale peste 150.000 GBP din 2010, care
urmează să fie redusă la 45% începând cu aprilie 2013. Deducerile personale mai ridicate sunt
valabile pentru cei cu vârsta minimă de 65 de ani. Cotele impozitului veniturilor din capital
începând cu iunie 2010 sunt de 18% şi 28% în funcţie de venitul total. O cotă de 10% se aplică
pentru câştigurile din activităţi antreprenoriale. Pentru dividente se aplică 3 cote: 10% cota
iniţială, 32,5% cota superioară şi 42,5% o cotă adiţională. Deducerile pentru taxele succesorale
sunt îngheţate la nivelul din aprilie 2009 pentru persoane fizice, până în 2014-2015. O cotă de
40% se aplică peste acest prag. Impozitul pe profit: Există două cote: o cotă standard de 24%
începând cu aprilie 2012 şi o cotă pentru profituri reduse de 20% începând cu aprilie 2011. Un
credit fiscal pentru R&D este disponibil pe baza a două scheme în funcţie de mărimea
companiei/ organizaţiei.
Pentru persoane fizice şi întreprinzători individuali in RM suma totală a impozitului pe venit sunt
, în mărime de:
7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 26700 lei;
18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 26700 lei;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 şi 2251 – în
mărime de 15% din depăşirea venitului estimat faţă de venitul brut înregistrat în evidenţa
contabilă de agentul economic.
Din 2011 cota standard a TVA-ului a crescut de la 17,5% la 20%. În RM cota-standart TVA este
de 20% .O cotă redusă de 5% se aplică, de exemplu pentru combustibil şi energie.
Cota zero în Marea Britanie este folosită pe scară largă şi se aplică la unele produse alimentare,
cărţi, construcţii noi, transport de pasageri, unele acţiuni de caritate şi pentru îmbrăcăminte de
copii şi încălţăminte.
La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări:
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri
(inclusiv de expediţie) şi pasageri, precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de
comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional, de deservire la sol a aeronavelor,

13
inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate aeronautică
şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic internaţional;
b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă,
indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri;
c) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei
oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova
Cotele accizelor la băuturile alcoolice au fost crescute cu 2% peste nivelul inflaţiei. În vederea
îmbunătăţirii sănătăţii publice, au fost crescute cotele accizelor la tutun cu 2% peste nivelul
inflaţiei.

14
 Concluzie

Marea Britanie a încercat prin măsuri de politică fiscală să modifice orientarea fiscalitatii sale de
la impozite directe catre impozite indirecte. in ciuda eforturilor sale, impozitele directe rămîn in
continuare importante, ponderea acestora in PIB fiind mai mare decat a celor indirecte
În concluzie, sistemul britanic de impozitare a veniturilor persoanelor fizice se caracterizează
printr-o complexitate ridicată, determinată atât de condiţiile sociale, economice şi financiare
specifice Marii Britanii, cât şi de tradiţiile istorice. Se poate remarca distincţia netă între venituri
şi câştigurile de capital, facilităţile aferente diverselor scheme de investiţii de capital, cotele de
impozitare distincte pentru veniturile din dividende şi economii, ceea ce face ca Marea
Britaniesă rămână în continuare „patria capitalului”.
Sistemul fiscal britanic este dotat structural cu mecanisme care încurajează acumularea de
capital, dar fără a neglija aspectele sociale sau demografice ale dezvoltării echilibrate şi
sustenabile a societăţii.

15
 Bibliografie

I.Acte normative:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova Nr.985-XV din 18.04.2002, Monitorul Oficialal
Republicii Moldova nr.128-129/ 1012 din 13.09.2002, republicat Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009;
2. Codul Civil al Republicii Moldova Nr.1107-XV din 6 iunie 2002, Monitorul Oficial
nr.082 din 22.06.2002,cu modificări şi completări la data 3 ianuarie 2006;

II.Manuale:
3. Drept Fiscal “Note de Curs” , Alexandru Armeanic, Victor Volcinschi, Editura ASEM
,Chisinau 2001
4. Fiscalitatea în statele contemporane, Armeanic A.,Chişinău 2003

III. Site-ografie
5. www.fisc.md
6. www.discutii.mfinante.ro
7. www.acteuk.com

16