Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatia de Psihologie și Asistență Medicală

REFERAT
Educația și învățământul în Germania.

Chișinău - 2019
 CUPRINS

1.INTRODUCERE: Introducere în Educație ……………… 3-5

2.CAPITOLUL I: Educația preșcolară…………………………........6-9

3.CAPITOLUL II: Educaţia şcolară obligatorie………………….10-12

4.CAPITOLUL III: Sistemul de învățământ preuniversitar…. .….….….. 13

5.CAPITOLUL IV: Sistemul de învățământ universitar ……………….14-18

BIBLIOGRAFIE:
1.Text de prelegere – ”Politici educaționale în context
european” al facultății de Psihologie și Asistență Socială ,
a USEM din Chișinău.
2. Baze de date şi informaţii pe internet:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Educa%C8%9Bia_%C3%AEn_Germania_dup%C4%83_stat

https://romde.eu/index.php/ro/capitol-3-viata-in-de/67-3-5-sistemul-de-invatamant-din-germania
 Educația și învățământul în Germania.
Educația este cea mai bună provizie

pe care o poți face pentru bătrânețe.

Aristotel

Introducere în Educație
Ce este educația?
Pentru mulți educația este echivalentă cu învățatul,
cu memoratul pe bandă a unor informații care apoi
sunt îndepărtate pentru a face loc altora noi.
Educația însă nu se rezuma doar la școala.
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma
bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile
native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.
Cu alte cuvinte, educația este un proces de cultivare,
un proces de formare a individului care ” învăța” sa
învețe, sa se descurce in viață, sa trăiască, sa se
dezvolte si sa se cunoască.
Un motto sugestiv din timpul scolii ar fi “cultura
este ce îți rămâne după ce ai uitat tot”. La asta se
rezuma educația, la capacitatea de a reuși ca după
terminarea studiilor sa poți sa folosești ceea ce știi.
Cuvântul educație deriva din substantivul
“educațio” care înseamnă creștere,cultivare, hrănire.
Ne cultivam când nu ne oprim doar la materialul
primit, ci căutam in toate sursele informații
existente, creștem cu fiecare demers de autoeducare
si ne hrănim din informațiile la care avem acces.
Tocmai de aceea tipurile de învățare sunt extrem de
importante. Fiecare elev este unic, fiecare e capabil
sa învețe in manieră proprie. Orele de studiu ar fi
mult mai interesante si informația ar fi mult mai ușor
asimilata daca s-ar face apel la cat mai multe tehnici
de învățare. In cazul inteligentei chinestezice,
jocurile,mișcarea, deplasarea i-ar ajuta toate mult pe
elevi sa înțeleagă suportul teoretic.
Educația este diferita pentru fiecare dintre noi, atât
din punctul de vedere al manierii de învățare cat si
de efortul depus pentru îmbunătățirea ei. Însa,
educația poate fi un “pact” intre profesor si elevi, o
colaborare care realizata in bune condiții ar facilita
munca tuturor si ar deschide, apoi, noi orizonturi
pentru fiecare in parte. Și după cum ne spune
Socrate:”Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu
umplerea unui vas.”- Socrate.

EDUCAŢIA PREŞCOLARĂ ÎN GERMANIA

Educaţia preşcolară include instituţii specifice pentru
copii de la 3 la 6 ani, în primul rând creşe, grădiniţe,
sistem preşcolar. Participarea este de obicei, opţională,
dar se plăteşte.
Kinderkrippen ( Creşe ) sânt în Germania instituţii de
îngrijire a copiilor de la 0 până la 3 ani. În cadrul creşelor
se mai face o împărţire a acestora în funcţie de vârsta
copiilor, aşadar copiii vor putea fi încadraţi fie la
Liegekrippe ( grupa de sugari de la 0 la 6 luni ), fie
laKrabbelkrippe ( grupa de sugari de la 6 luni până la 12
luni ) sau dacă au împlinit un an la Laufkrippe.
Personalul care lucrează în creşele din Germania este
reprezentat de educatoare şi de îngrijitoare/îngrijitori
copii.
Una dintre problemele majore din Germania este dată de
numărul redus de locuri din cadrul învățământului
preşcolar. Este de recomandat ca cei care au neapărat
nevoie de un loc într-o creşă să îşi înscrie copilul din
timp, pentru a avea siguranţa obţinerii unui loc. În foarte
multe cazuri părinţii îşi înscriu copii nenăscuţi, evitând
astfel trecerea lor pe listele lungi de aşteptare.
Din acest motiv, precum şi datorită faptului că ocuparea
unui loc în cadrul unei creşe sau Tagesmutter este destul
de costisitor, face ca foarte multe mame să rămână acasă
sau să lucreze cu program redus. Cea de a doua variantă
presupune de cele mai multe ori un venit modest, din care
poate nici nu se pot acoperi cheltuielile cauzate cu
ocuparea unui loc în sistemul de învățământ preşcolar.
Costurile legate de ocuparea unui loc în cadrul unei creşe
sânt diferite de la o creşă la altă făcând ca diferenţele să
fie destul de mari de la 50€ până la 600€ pe lună.
Mâncarea şi băutura nu sânt incluse în aceste costuri.
Factorii care generează această fluctuaţie sânt daţi de:
tipul de instituţie de care aparţine creşa ( de stat sau
privată, non profit, etc. ), de venitul părinţilor, de numărul
de ore ales. În unele cazuri sociale statul german, prin
oficiul de asistenţă socială pentru tineret, poate prelua,
dacă condiţiile sânt îndeplinite, costurile generate de
ocuparea unui loc în cadrul unei creşe.
Tagesmutter (mama de zi) este o altă formă de îngrijire a
copiilor, iar locul în care este desfăşurată această
activitate este de obicei chiar locuinţa persoanei care ia în
îngrijire copii. Numărul de copii luaţi în îngrijire este de
maximum cinci. Copilul care este îngrijit de o mămică de
zi are parte de o îngrijire intensivă, individuală, modelată
pe nevoile copilului. Avantajul este că o Tagesmutter este
mult mai flexibilă în ceea ce priveşte orele de aducere a
copilului şi aceasta poate fi în prealabil stabilită cu
părinții, iar copilul rămâne în acelaşi mediu familial.
Foarte multe mămici de zi sânt dispuse să îngrijească
copii şi în week-end sau peste noapte. Costurile la o
Tagesmutter sînt mai reduse decât la o creşă, în funcţie de
numărul de ore ales. Tot în funcţie de numărul de ore ales
este inclusă mâncarea şi băutura.
Kindergarten/Kindertagesstätte
În Germania educaţia preşcolară de la vârsta de 3 până la
6 ani se face îndeosebi în cadrul grădiniţelor
(Kindergarten) sau în cadrul căminelor de zi pentru copii
(Kindertagesstätte).
Din 1996 s-a reglementat faptul că orice copil care a
împlinit vârsta de 3 ani, are dreptul la un loc la grădiniţă
cu program redus, adică o jumătate de zi, în principiu
aproximativ 5 ore pe zi. Unele landuri au condiţionat
dreptul la un loc la grădiniţă de faptul că ambii părinţi
trebuie să lucreze sau aceştia se află în imposibilitatea de
a avea grijă de copil.
Referitor la programul pe care îl au grădiniţele în
Germania, se pot identifica trei forme de îngrijire de copii
în cadrul unei grădiniţe, cum ar fi:
- grădiniţe al căror program este până la amiază, adică
fără masă de amiază;
- grădiniţe al căror program include şi masă de amiază;
- şi grădiniţe cu program prelungit, care de fapt poartă
denumirea de cămin de zi pentru copii (Kindertagestätten
- Kita).În ultimul timp instituţiile care poartă răspunderea
pentru buna funcţionare a grădiniţelor, aşa numiţii
(Träger) oferă în cadrul căminelor de zi pentru copii,
pentru o mai bună consolidare a raportului dintre familie
şi muncă/profesie un program de îngrijire copii ce poate
să înceapă de dimineaţa de la ora 5:30 şi până la ora 20.
De asemenea, se oferă şi posibilitatea înnoptării în cadrul
unui astfel de cămin sau posibilitatea aducerii copiilor şi
sâmbăta.
În grădiniţele din Germania lucrează personal care are
calificări diferite cum ar fi: Educatori/Educatoare, Socio-
Pedagogi, Asistenţi sociali şi îngrijitori copii.
Grădiniţele sânt susţinute financiar ori de primăriile locale
ori de alte instituţii private sau social orientate. Tendinţa
din uima vreme arată că tot mai multe primării predau
grădiniţele acestui din urma tip de instituţii, organizaţii
cum ar fi: Diaconia evanghelică, AWO, Rotes-Kreuz,
Caritas, etc.
Costurile lunare legate de grădiniţă sânt cuprinse între:
60€ şi 150€, acestea fluctuând în funcţie de localitate/oraş
şi de numărul de ore de îngrijire. Mâncarea de
amiază/Prânzul se plătește separat şi costurile legate de
aceasta sânt cuprinse între 2€ şi 3€ pe zi, iar costurile cu
băutura sânt de aproximativ 8€ pe lună.
SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT ŞCOLAR
Ca şi cetăţeni europeni, rezidenţi şi copiii acestora
au dreptul de a urma cursurile unei şcoli în
Germania în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii germani.
Copiii de emigranţi au dreptul la ore gratuite de
limba germană, pentru ca integrarea acestora să fie
cât se poate de uşoară.
Educaţia şcolară obligatorie începe în Germania la
vârsta de 6 ani. Sistemul instituţional şcolar este
structurat după cum urmează.
Grundschule – şcoala primară care cuprinde clasele
1 – 4. După terminarea clasei a 4-a se decide
în funcţie de situaţia şcolară avută dacă elevul/eleva
va urma cursurile din cadrul Hauptschule sau din
cadrul unui Gimnaziu (Gymnasium).
Hauptschule – şcoala generală care cuprinde clasele
5 –9, care se încheie cu un examen de absolvire
(Qualifizierter Hauptschulabschluss).
Există şi posibilitatea de a absolvi clasa a 10-a
specială al cărei corespondent este echivalent cu
absolvirea unei Realschule, adică a avea Mittlere
Reife, aceasta constînd într-o notă foarte bună la
examenul de absolvire (Qualifizierter
Hauptschulabschluss) a unei Hauptschule şi o
situaţie şcolară foarte bună în clasa a 9-a din cadrul
acesteia, la final făcându-se o medie între cele două.
De asemenea, există şi posibilitatea după absolvirea
celei de-a zecea clase, de a da examenul de admitere
în cadrul unei Fachoberschule - „FOS“.
Realschule – şcoală cu profil specializat care
presupune absolvirea a 10 clase (Mittlere Reife).
Absolvirea cu succes a celor 10 clase poate deschide
calea către admiterea în cadrul unui gimnaziu sau în
cadrul Fachoberschule. Diferenţe există însă, de la
land la land, în ceea ce priveşte momentul de
începere a unei Realschule, în sensul că se poate
începe cu clasa a 5-a sau cu clasa a 7-a.
Fachoberschule – este corespondentul unei
postliceale şi perioada de studiu este de 2 ani, adică
clasele a 11-cea şi a 12-cea, care se încheie cu
susţinerea unui examen de bacalaureat de profil
tehnic sau economic (Fachabitur). Cu ajutorul
acestui tip de bacalaureat veţi putea fi admişi în
cadrul învăţămîntului universitar, dar numai în
cadrul unei facultăţi cu acelaşi profil, care poartă
denumirea de Fachhochschule.
Gymnasium – este corespondentul unui liceu şi se
finalizeaza cu un examen general de bacalaureat
(Allgemeines Abitur) la sfârșitul clasei a 12-cea;
absolvirea clasei a 10 –cea în cadrul unui gimnaziu
este echivalent cu obţinerea Mittlere Reife.
Gesamtschule – este o formă de învățământ şcolar,
care nu există în toate landurile şi care începe cu
clasa a 5-a şi se încheie cu clasa a 9-a sau a 10-cea.
 Sistemul de învățământ preuniversitar
Gymnasium – este corespondentul unui liceu şi se
finalizează cu un examen general de bacalaureat
(Allgemeines Abitur) la sfârșitul clasei a 12-cea;
absolvirea clasei a 10 –cea în cadrul unui gimnaziu
este echivalent cu obţinerea Mittlere Reife.
Fachoberschule (FOS): condiţia frecventării unei
astfel de şcoli este absolvirea examenului de Mittlere
Reife. Berufsoberschule (BOS):
frecventarea cursurilor unei astfel de şcoli este
condiţionată de deţinerea de Mittlere Reife sau de
Fachoberschulreife şi de deţinerea unei meserii; prin
absolvirea unei astfel de şcoli, adică
aFachhochschulreife (este echivalent cu examenul
de bacalaureat specializat din cadrul unei
Fachoberschule – Fachabitur), se deschide calea
către învățământul universitar.
De asemenea, prin susţinerea unui examen la o a
doua limbă străina se poate absolvi această şcoală şi
cu Allgemeine Hochschulreife (echivalentul
examenului de bacalaureat din cadrul unui gimnaziu
– Allgemeines Abitur).
SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT UNIVERSITAR
Cei ce vor să studieze în Germania, au posibilitatea
să aleagă între mai multe forme de învățământ
universitar cum ar fi pe de o parte Universităţi şi
Universităţi tehnice, iar pe de altă parte facultăţi,
care au la baza asimilarea materiilor din punct de
vedere practic şi mai puțin teoretic, aşa numitele
Fachhochschulen.
Dacă primele două tipuri de facultăţi se întâlnesc
pretutindeni în Europa,în ce priveşte
Fachhochschulen, acestea sânt mai mult o
particularitate a sistemului de învățământ universitar
german. Principalele caracteristici ale unui astfel de
tip de facultate sânt:
- accentul se pune pe practică şi mai puţin pe teorie;
- cursurile au loc cu un număr mic de studenţi;
- materii care au foarte mare legătură cu ceea ce se
înfruntă un absolvent la locul de muncă;
- şi nu în ultimul rând timpul de studiu este mult mai
redus ca la o facultate/universitate normală;
- absolvenţii unei Fachhoschule care au absolvit
studiul cu note foarte bune se pot înscrie la doctorat
doar în cadrul unei universităţi, deoarece
Fachhochschulen nu oferă posibilitatea absolvirii
unui doctorat. Fachhochschule (FH)
Studiul în cadrul unei Fachhoschule se împarte în
două părţi:
Grundstudium – pregătirea teoretică de bază;
Hauptstudium – specializare şi practică.
Grundstudium în cadrul unei Fachhochschule
durează patru semestre şi în acest timp se pune
accentul mai mult pe teoria generală ce reprezintă de
fapt baza primei părţi a studiului. Aşadar în cadrul
unei facultăţi de inginerie materiile de baza sânt:
matematică, mecanică, chimie, fizică. La sfârșitul
acestei prime părţi se vor verifica cunoștințele
teoretice dobândite sub forma unui examen, care
poartă denumirea de Zwischenprüfung. Alte facultăţi
emit direct – Vordiplom – un gen de Prediplomă
prin care se atestă faptul că examenele teoretice din
prima parte a studiului au fost absolvite.
Hauptstudium – este destinat aprofundării
cunoştinţelor acumulate în Grundstudium în cadrul
căruia se pune accentul mai mult pe o specializare
într-un anumit domeniu. Durata acestuia este de trei
semestre şi se termină cu examenul de Bachelor sau
de patru semestre şi se termină cu susţinerea
examenului de Diploma (Diplom). Cei care aleg
prima variantă au posibilitatea de a alege calea unui
Master şi cu acesta din urmă îşi cîstigă şi dreptul de
a face doctoratul (promovieren), drept urmare, cei
care au ales varianta absolvirii cu diplomă (Diplom)
o au de la bun început. O importanţă deosebită o
reprezintă în această etapă a studiilor şi alegerea
materiilor opţionale pe care un student înţelege să le
frecventeze.
Hochschule /Universität
Această formă de învățământ universitar este
împărţită în două părţi: studiul de teorie generală
(Grundstudium) şi studiul de aprofundare sau de
specializare (Hauptstudium). Durata medie de studiu
în Germania diferă de la o facultate la alta, astfel că
aceasta poate fi cuprinsă între 7 – 14 semestre. La
facultăţile la care se susţine un examen de stat
urmează după terminarea studiului pentru profesori
– perioada de 2 ani de pregătire
(Vorbereitungsdienst), pentru jurişti stagiatura de
doi ani ( Refendariat ) şi pentru medici stagiatura de
doi ani (Praktikum ).
Grundstudium – durează patru semestre, adică doi
ani, timp în care studenţii fac cunoştinţă cu partea
teoretică a acestui tip de studiu, aceştia trebuind să
frecventeze cursuri de teorie generală, seminarii şi
mai puţin materii opţionale. Aşadar modul în care
este structurată prima parte a facultăţii –
Grundstudium – este în principiu pentru toţi
studenţii la fel.
Grundstudium se încheie de obicei cu un examen
prin care se verifică cunoştinţele acumulate în prima
parte a studiului şi care poartă denumirea ori
deVordiplom ori de Zwischenprüfung, aceasta
depinzând de la o facultate la alta.
Reuşita la un astfel de examen va deschide drumul
către a doua parte a studiului aşa numitul –
Hauptstudium. Pregătirea pentru acest examen este
în medie de un semestru.
Odată cu intrarea în Hauptstudium se deschid
pentru studenţi foarte multe oportunităţi, cu ajutorul
cărora aceştia pot să-şi realizeze propriile interese şi
viziuni legate de domeniul în care studiază. În prim
plan este realizarea unui orar individual, în funcţie şi
de preferinţele avute, dar şi în funcţie de planurile de
viitor ale fiecăruia.
Hauptstudium este o aprofundare a studiului
teoretic, în cadrul căruia studentul trebuie să
frecventeze seminarii, colocvii, tutorii, repetitorii,
etc. Înscrierea la acestea trebuie făcută din timp, căci
datorită numărului mare de studenţi locurile sânt
limitate.
Durata de studiu a acestei de a două părţi este
cuprinsă între patru şi şase semestre. Excepţie face
facultatea de medicină, în cadrul căreia
Hauptstudium durează 10 semestre.
Hauptstudium se încheie cu un examen scris şi
unul oral. În plus fiecare student trebuie să mai
predea o temă în domeniul în care se specializează.
Timpul de pregătire pentru examen şi pentru temă
este de două semestre.
O importanţă deosebită o are şi absolvirea unui
semestru în străinătate, care poate fi făcut după
Zwischenprüfung sau în Hauptstudium, deoarece
aceasta ar putea oferi oportunităţi noi în urmarea
unei cariere internaţionale sau posibilitatea obţinerii
unui loc de muncă într-o firmă internaţională.