Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de Chirurgie OMF Pediatrică Pedodonție si Ortodonție

Teza de licență

ROLUL PLĂCII BACTERIENE ÎN DEZVOLTAREA

CARIEI DENTARE LA COPII

Mucatran Aslan
Anul V, grupa 1404

Conducătorului științific
Plamadeală Svetlana
Asistent Universitar

Chișinău, 2019
 Cuprins

Întroducere.…………………………………………………...…………….……………………..3

Capitolul I. Rolul plăcii bacteriene în dezvoltarea cariei dentare la copii……………………….. 5

1.1 Defiţia plăcii bacteriene ……………………………………………………..……….……….5

1.2 Clasificarea plăcii bacteriene…………….…………………………………………..……......5

1.3 Structura plăcii bacteriene ……………...……………………………………………...……10

1.4 Formarea plăcii bacteriene …………………………………….……………………..……. .12

1.5 Identificarea plăcii bacteriene …………………………………...................................……..14

1.6 Indicii de cuntificare a plăcii bacteriene…………………….………………………...…......15

1.7 Rolul plăcii în dezvoltarea cariei dentare ……….………………..…………………………15

1.8 Rolul plăcii în dezvoltarea afecţiunilor paradontale……………..…………………………. 17

1.9 Metodele de control a plăcii bacteriene……………………………………………………...17

Capitolul II. Materiale și metode …………...…………………………………………………...18

2.1 Metode de cercetare………………………………………………………………………...19

2.2 Metodele de diagnostic a plăcii bacteriene………………………………………………….20

2.3 Metodele de eliminare a plăcii bacteriene…………………………………………………...21

Capitolul III. Rezultate………….……………………………………………………………….22

3.1 Caz clinic Nr.1……………………………………………………………………………….22

Concluzii…………………………………………………………………………………………26

Bibliografie……………………………………………………………………………………....27
Întroducere.
Sănătatea orală reprezintă un ansamblu complex, care poate fi modificat de numărul și tipul
de bacterii, fungi, viruși și protozoare, ce se întîlnesc individual sau ca parte a florei microbiene.
În cavitatea orală se pot găsi 4,5 * 10 * bacterii. (27) Majoritatea bacteriilor din cavitatea bucală
sunt bacterii benefice, nu agenți patogeni. Aceste bacterii benefice constituie flora nepatogenă.
Este flora normală care ne menține sănătos prin excluderea agenților patogeni străini, lăsându-le
puține locuri pentru a merge. Sistemul imunitar ajută de asemenea la prevenirea bolilor orale.
Dar aproape toate tipurile de bacterii găsite în gură au un potențial patogen suficient pentru a
induce procese inflamatorii pe dinți și țesuturi moi. Flora microbiană este diferită în diferite zone
ale dinților. Aceste zone sunt clasificate de Edwardsson ca ecosisteme deschise și închise ale
dinelui. Suprafețele expuse la dentină pot fi considerate ecosisteme deschise ale dentinei. Există
multe procese fiziologice sau patologice prin care dentina pote fi expusă în cavitatea orală.
Astfel de procese sunt abraziunea, eroziunea, cavitatea carioasă, și chiar perierea dinților
defectuoasă.. Suprafețele expuse sunt rapid colonizate de microorganisme și acoperite cu placă
dentară. În acest proces, factorii de mediu precum saliva, dieta, igiena orală au un anumit rol.
Alte zone ale dentinei sunt mai închise, acestea fiind: joncțiunea smalț-dentină sub leziunea
petelor albe, decalajul dintre pereții cavității și restaurare, fisuri, zone profunde de carii pătrunse,
dentina cariată rămasă sub restaurare, canalele radiculare.
Flora microbiană este diferită și se schimbă în ecosistemele deschise și închise ale dinților.
Placa suferă un proces de dezvoltare, o schimbare continuă la fel cum face corpul nostrum.
Rezultatul final este o structură extrem de organizată și evoluată pe care oamenii nu o vor putea
elimina niciodată. Prima bacterie care inițiază de obicei formarea plăcilor este cunoscută sub
numele de Streptococcus mutant. Această bacterie joacă un rol-cheie în dezvoltarea cavităților
carioase. De-a lungul timpului, alte bacterii colonizează și își fac drumul spre placa bacteriană,
fiecare specie contribuind în mod semnificativ la formarea și menținerea peliculei dentare care
conține un număr de bacterii ca microflora normală și că bacteriile orale provoacă boli datorate
schimbărilor apărute în mediul oral care conduc la dezvoltarea microfilmelor în diferite fisuri
dentare. Termenul placă a fost extins pentru a cuprinde biofilmele de pe suprafețele orale.
Placa dentară este o comunitate de microorganisme găsite pe o suprafață dintară ca un biofilm,
încorporată într-o matrice de polimorfă de origine gazdă, bacteriană și salivară și este cauza
primară a bolilor dentare. Relevanța clinică este faptul că biofilmele sunt mai puțin sensibile la
agenții antimicrobieni, în timp ce comunitățile microbiene pot prezenta o patogenitate sporită
(sinergism patogen). Structura biofilmului dentar ar putea restricționa penetrarea agenților
antimicrobieni, în timp ce bacteriile care cresc pe o suprafață, cresc lent și prezintă un nou
fenotip, în consecința căruia este o sensibilitate redusă la inhibitori.
 Acumularea plăcii bacteriene pe suprafeţele dure dentare este considerată ca fiind primul
factor în apariţia afecţiunilor carioase, gingivale, paradontale. În absenţa măsurilor de igienă
orală placa dentară se acumulează de la 52 % la 73 % pe suprafeţele dentare. Înlăturarea plăcii
bacteriene din pungile subgingivale trebuie să fie efectuată împreună cu o igienă dentară
profesională, în cazul depunerilor dentare dure efectuarea detartrajului manual sau cu ultrasunet.
Bacteriile supragingivale au tendinţa de a migra subgingival şi de asemenea dintr-un spaţiu
paradontal în altul. Înlăturarea periodică a depunerilor dentare supra-gingivale are drept scop
stoparea extinderii depunerilor spre subgingival şi respective de a evita complicaţiile ca apariţie a
pungilor gingivale.

Scopul:
Identificarea celor mai eficiente și mai simple metode de depistare a plăcii dentare, pentru a
distinge metodele de îndepărtare a acesteia.

Obiectivele:
1. Analiza comparativă a indicilor de igienă orală.
2. Metodele de depistarea a plăcii bacteriene.
3. Metodele de depistarea a placii bacteriene.
4. Îmbunătățirea motivației pacienților cu privire la igiena orală.
1.Rolul plăcii bacteriene în dezvoltarea cariei dentare la copii.
1.1 Defiţia plăcii bacteriene
Placa dentara este un depozit aderent de bacterii si produsele lor, care se formeaza pe toate
suprafetele dentare si este cauza cariilor si a bolilor parodontale. Placa dentara este un biofilm
subtire, o comunitate de microorganism ce se formeaza pe suprafetele dintelui.
Microorganismele din placa bacteriană provenite din alimentele bogate în carbohidrați , în
special de zaharoză dizaharidică, produc acizi care provoacă demineralizarea substanțelor
anorganice și furnizează diferite enzime proteolitice pentru a determina dezintegrarea
substanțelor organice ale dinților. Placa dentară ține acizii produși în contact strâns cu
suprafețele dintelui și împiedică contactul acestora cu acțiunea de curățare a saliva [5].

1.2 Clasificarea plăcii bacteriene

După Ulitovskii (1999):
După gradul de consistenţă: - moi
-mixte
- semidure
- dure
După gradul de mineralizare:
- placa faya 0
- depozite nemineralizante – faza 1 – faza de acumulare şi răspîndire
- depozite mineralizate – faza 2 – faza de tranziţie
- depozite mineralizate – faza 3 – faza finală de formare a tartrului dentar
După localizare: - supragingival
- mixte
- subgingival
După gradul de manifestare
- placa bacteriană
- depozite moi
- depozite moi cu o cantitate neînsemnată de tartru dentar
- tartru dentar supragingival considerabil fără distrucţia şanţului dento-gingival
- tartru gingival supragingival neînsemnat cu distrucţia şanţului dento-gingival
- tartru gingival supragingival pronunţat cu distrucţia şanţului dento-gingival
- tartru gingival supragingival pronunţat
După locul de depunere:
- pe obtutaţii
- pe dinţi
- pe coroane
- pe lucrări ortopedice fixe
- pe lucrări mobilizabile
- pe tartrul dentar
După etapele de creştere: - creşterea depozitelor dentare la exterior
- din interior
- creşterea mixtă
- creşterea stabil
G. Pahomov a propus următoarea clasificare a depozitelor dentare:
Nemineralizate :
- placa dentară sau bacteriană
- pelicula dobîndită
- materia albă
- resturi alimentare
Mineralizate:
- tartrul dentar supra-gingival
- tartrul dentar sub-gingival

Table 1.1:Diferenţele dintre placa supra şi subgingivală

Prezenţa pînă la marginea gingivală Prezentați sub marginea gingivală

Întotdeauna asociat cu dinții Poate fi asociat cu dinți sau țesuturi

Sursa principală de nutriție pentru bacterii
este saliva și alimentele ingerate
Principalul responsabil pentru gingivită
(placa marginală) sau formarea tartrului și
cariilor dentare
Sursa principală de nutriție pentru bacterii
este fluidul gingival
Responsabil pentru formarea tartrului și
cariilor rădăcinii (placa asociată cu dinți) și
distrugerea țesuturilor moi (plăci asociate
țesuturilor)
 1.3 Structura plăcii bacteriene
Placa dentara este constituita in principal dintr-un ecosistem microbian in continua
proliferare, la care se adauga leucocite, macrofage, celule epiteliale descuamate in diverse stadii
de integritate anatomica, toate cuprinse intr-o matrice organica. Microorganismele reprezinta 70-
80% din constituentii enumerati. Un milimetru cub de placa bacteriana care cantareste
aproximativ 1 mg contine mai mult de 108 microorganisme, care sunt dispuse intr-un aranjament
complex cuprinzand intre 200-400 specii bacteriene.
Complexitatea ecosistemului microbian al placii poate fi evidentiata microscopic prin coloratia
gram, care distinge microorganisme gram pozitive, gram negative,sau alte forme morfologice (
bastonase, fusiforme, filamentoase, spirili, spirochete). Bacteriile gram poziiive elaboreaza
exotoxine si sunt sensibile la penicilina sau alte antibiotice inrudite, pe cand cele gram negative
formeaza endotoxine si*sunt de obicei sensibile la streptomicina si antibiotici.
Grupa cocilor gram pozitivi este reprezentata de genurile Streptococcus si Staphylococcus. De
obicei genul Staphylococcus reprezinta aproximativ 1-2% din cantitatea de microorganisme din
placa subgingivala, iar genul Streptococcus 25-30%.
Denticola Una din specii, Streptococcus mutans, produce polizaharizi extracelulari, dextranul,
cu rol in fenomenul de aderare microbiana si levanul, cu rol in asigurarea substratului energetic
pentru microorganisme. Alte specii, ca Streptococcus sanguis, pot forma de asemenea dextran
extracelular, inducand aparitia placii bacteriene in vitro.
Grupa bastonaselor gram pozitive reprezinta 1/4 din microorganismele cultivabile din placa. Ele
cuprind membrii din genul Corynebacterium, Nocardiat Actinomyces si Lactobacillus.
Din grupa cocilor gram negativi se desprinde genul Veillonella care in cavitatea bucala
reprezinta mai mult de 10% din microorganismele cultivabile din placa, pe cand cele din genul
Neisseria colonizeaza activ limba. Bastonasele anaerobe gram negative sunt diferite si in acelasi
timp numeroase in santul gingival. Ele apartin genului Bacteroides, Fusobacterium Vibrio,
Selenomonas si Leptothrix. Sunt greu de cultivat si predomina in cazurile de igiena bucala
defectuasa.
Spirochetele reprezinta un procentaj variabil din totalul florei bacteriene, iar in caz de
parodontopatie marginala pot depasi 10% din totalul mocroorganismelor detectabile. Dintre
acestea, patru specii.Treponema, Treponema macrodontium, Treponema oralis si Borrelia
vincenti pot fi cultivate cu ajutorul unor metode speciale.
Structura plăcii a fost studiată în principal prin microscopie electronică. Un tip de
substructură eterogenă și colonială a fost observat în secțiuni de placă de suprafață netedă
Tipul eterogen este asociat cu regiuni palisadate în care filamentele și coccile par să fie aliniate
în paralel, la unghiuri drepte față de suprafața smalțului.
Micro-colonii, de populații unice, au fost de asemenea observate. În plus, a fost descrisă
stratificarea orizontală. Etapele incipiente ale dezvoltării au ca rezultat un strat condensat de
aparent un număr limitat de tipuri de bacterii. De la 7 la 14 zile, straturile formate în vrac arată o
orientare mai redusă, dar o diversitate morfologică mai mare. Această stratificare a fost atribuită
direct succesiunii bacteriene. În placa matură, organismele au fost observate în contact direct cu
smalțul din cauza atacului enzimatic pe peliculă [16]. Microscopia electronică confirmă prezența
matricei inter-bacteriene a polizaharidului. Placa constă în 80% apă și 20% în solide
(microorganisme și matrice inter-celulare):
A. Micro-organisme:
- Bacteriile: sunt constituenții principali ai plăcii. Mai mult de 300 de specii bacteriene
găsite în plăci.
- specia Mycoplasma
- Drojdie
- Protozoare
- Virusuri.

B. Matriţa inter-celulară:
Componentele matriţei inercelulare sunt:
- Materiale organice: polizaharide (dextran manil), glicoproteine, proteine și lipide.
- Materiale anorganice: Calciul și fosforul sunt principalii constituenți anorganici ai plăcii

Principalele surse din care substanțele intercelulare ale plăcii derivate sunt:

• Saliva: Glicoproteinele și constituenții anorganici ai plăcii supragingivale derivate din

salivă.
• Fluidul crevicular gingival: Albuminul și componentele anorganice ale plăcii
subgingivale sunt derivate din fluidul crevicular gingival.
• Produse bacteriene: polizaharide.
• Produse dieta și descompunere ale peretelui celular: Lipide.
• Surse externe: fluorura este derivată în principal din paste de dinți fluorurate și spălări
în gură.
 1.4 Formarea plăcii bacteriene
Formarea plăcii bacteriene imediat după ce suprafața dinților este curățată necesită
aproximativ 4 până la 9 zile pentru maturarea completă a ca plăcii bacteriene. Microscopic,
formarea plăcilor este un proces foarte ordonat și previzibil. Formarea plăcii dentare este în
general împărțită în următoarele faze:
A. Pelicula dentară:
Poate fi definit ca o peliculă acelulară omogenă, membranoasă, care acoperă suprafața
dinților și formează frecvent interfața dintre dinte, placa dentară și tartru (pelicula obținută).
Toate suprafețele acoperite cu peliculă dentară formată din glicoproteină care funcționează ca
situsuri de adeziune pentru receptorii bacterieni. Derivat din componentele saliva, fluidul
crevicular și produsele celulare țesut gazdă și resturile alimentare.
Pelicula complet formată se găsește în decurs de 30 de minute. În decurs de 24 de ore, pelicula
este în jur de 0,1-0,8 m în diametru.
B. Colonizarea iniţială:
Bacteriile se acumulează progresiv pe peliculă pentru a forma plăci dentare.
Microorganismele facultative gram-pozitive sunt bacteriile predominant descoperite în faza
inițială a colonizării bacteriilor pe pelicula dentară. Moleculele de pe suprafața bacteriilor prin
care aceste bacterii aderă la peliculă sunt cunoscute sub denumirea de aderențe.
C. Colonizarea secundară:
Aceasta se întâmplă prin colonizarea speciilor bacteriene suplimentare care nu aderă la
suprafața curată a dinților,dar pot să adere la celelalte bacterii care sunt deja prezente în masa
placilor colonizate inițial. Aceste bacterii sunt astfel cunoscute ca colonizatori secundari. Acest
proces de aderare a microorganismelor unul la altul este cunoscut prin coagregare. Coloniștii
secundari includ: Prevotella intermedia, speciile capnocytophaga, prophyromonas gingivalis etc.
D. Maturarea plăcii bacteriene:
Maturarea plăcii bacteriene are loc prin creșterea speciilor de bacterii atașate la ea, precum și
prin colonizarea și creșterea unor noi specii în ea. În timpul acestui proces apare o schimbare de
la mediul aerobic inițial (caracterizată prin prezența speciilor bacteriene facultative gram-
pozitive) într-un mediu foarte anaerob (caracterizat prin microorganisme anaerobe gram-
negative) [12, 23].

Ciclul biofilmului oral:

Atașarea, creșterea, îndepărtarea și reintroducerea bacteriilor pe suprafața dinților este un
proces continuu și dinamic. Cu toate acestea, pot fi recunoscute mai multe procese distincte:
 1. Absorbția proteinelor salivare și a glicoproteinelor, împreună cu unele molecule
bacteriene, pe suprafața dinților pentru a forma un film condiționat (pelicula obținută).
2. Interacțiunea nespecifică a suprafețelor celulare microbiene cu pelicula dobândită (>
50nm), prin forțele atractive ale Van der Waals
3. Interacțiunile cu interval mai scurt (10-20nm), în care interacțiunea dintre forțele de
atracție ale lui van der Waals și repulsia electrostatică produce o zonă slabă de atracție
are ca rezultat o adeziune reversibilă la suprafață.
4. Aderența ireversibilă poate să apară dacă intervine interacțiuni moleculare specifice între
aderențele de pe suprafața celulară și receptorii din pelicula obținută
5. Colonizatorii secundari sau cu întârziere se atașează la colonizatori primari
(coagregarea), de asemenea prin interacțiuni intermoleculare specifice.
6. Cell division of the attached cells to produce confluent growth, and a biofilm [19,24].

1.5 Identificarea plăcii bacteriene

Identificarea plăcii dentare este dificilă datorită asemănării culorii dintre suprafața dinților și
placa dentară. Dar se poate observa ușor pe dinți după 1 până la 2 zile de formare a plăcilor
neîntrerupte, fără măsuri de igienă orală. Cu ajutorul sondei de-a lungul treimii gingivale al
dintelui putem detecta cantitati mici de placa care nu este vizibila cu ochiul liber. Utilizarea
agenților de detectare a plăcii este metoda cea mai ușoară, cea mai rapidă și cea mai fiabilă.
Placa dentară are capacitatea de a reține un număr mare de substanțe colorante din cauza
diferenței de polaritate dintre componentele plăcii și coloranți. Acesti coloranți pot fi utilizați ca
agenți de determinare pentru placă. Dezvăluirea coloranților funcționează prin schimbarea culorii
plăcii dentare astfel încât aceasta să contrasteze cu suprafața dinților [30, 14]. Include;
A) Fucsină B) Albastru de metilen
C) Eritrozină D) Violet de gențian
E) Fluorescein F) Albastru strălucitor
G) Beta-Rose Chayes H) Albastru toluidină

1.6 Indicii de cuntificare a plăcii bacteriene

Indicele igienic oral simplificat ( OHI-S)

Aprecierea stării igienice a cavităţii bucale se face pe baza indicelui igienii orale

simplificat ( OHI-S: Oral Hygiene Indices-Simplified) G.Green, I.Vermillion.Se

 determină prezenţa depunerilor dentare pe suprafaţa jugală a 16; 26; pe suprafaţa linguală

a 36; 46;şi pe suprafaţa vestibulară a 11 şi 31. Pe toate suprafeţele se deremină în primul

rind depuneri dentare, apoi tartru dentar. În acest scop se folosesc următoarele note:

0- lipsa depunerilor dentare

1- depunerile dentare (placa dentară) acoperă 1/3 din suprafaţa coroanei dintelui;

2- depunerile dentare depăşesc 1/3, ajungînd pînă la 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui;

3- depunerile dentare depăşesc 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui;

Pentru tartru dentar se folosesc notele:

0- tartru dentar supragingival acoperă1/3 din suprafaţa coroanei dintelui;

1- tartrul dentar supragingival acoperă 1/3 din suprafaţa coroanei dintelui;

2- tartru dentar supragingival acoperă2/3 din suprafaţa coronară a dintelui sau tartrul

dentar subgingival se determină sub formă de conglomerate separate;

3- tartru dentar supragingival acoperă2/3 din suprafaţa coronară a dintelui sau tartrul

dentar subgingival circumvalează coletul dintelui.

Valoarea OHI-S se calculează după următoarea formulă:

OHI-S = IDD + ITD

IDD = suma balurilor depunerilor dentare de la 6 dinţi / 6
ITD= suma balurilor tartrului dentar de la 6 dinţi / 6

Table 1.2 Interpretarea

Valoarea indicelui OHI-S Aprecierea indicelui OHI-S Aprecierea nivelului de igienă

0-0,6 Scăyut Bine
0,7-1,6 Mediu Satisfăcător
1,7-2,5 Înalt Nesatisfăcător
mai mult decît 2.6 Foarte înalt Rău
 1.7 Rolul plăcii în dezvoltarea cariei dentare

Pentru ca cariile să se dezvolte, trebuie să existe bacterii acidogene (producătoare de acid).

Dintre cele 300 sau mai multe specii de microorganisme care locuiesc în placă, marea majoritate
nu este direct implicată în procesul cariilor. Două bacterii generale sunt de interes special în
cariogeneza: streptococci mutanți și lactobacilți.
A. Streptococul mutans şi cariile:
Streptococul mutans (SM) sunt un grup de specii bacteriene. Aceste bacterii se
caracterizează prin capacitatea lor de a produce glucani extracelurați din zaharoză și de
producerea lor acidă la om. Streptococii mutans sunt considerați acum speciile bacteriene
patogene majore implicate în procesul cariilor. Streptococii mutans se găsesc, de obicei, în
număr relativ mare, în plăcile care apar imediat după dezvoltarea leziunilor de suprafață netedă.
Dinții destinați să devină carioși au prezentat o creștere semnificativă a proporțiilor SM de la 6 la
24 de luni înainte de eventualul diagnostic de carii.
Creşte numărul de SM în saliva paralel cu dezvoltarea leziunii de suprafață netedă. Ca regulă
generală, bacteriile cariogene mor metabolizează zaharurile pentru a produce energia necesară
creșterii și reproducerii lor. Produsele secundare ale metabolismului greșit sunt acizi, care sunt
eliberați în lichidul plăcii. Daunele cauzate de SM sunt cauzate în principal de acidul lactic, deși
alți acizi, cum ar fi butiric și propionic, sunt prezenți în placă [18].

B. Lactobacilii şi cariile
Lactobacilii (LB) sunt cariogeni, acidogeni și acidici. LB a fost considerată bacteria
esențială care provoacă carii. După ce se dezvoltă leziunea cariei, stabilitatea populației de plăci
imediate se schimbă rapid. Mediul cu pH scăzut al LB elimină adesea sau cel puțin suprimă
continuitatea colonizării SM. Acest pH de scăzut care rezultă în LB, se observă prin iradiere,
atunci când leziunile extensive, multiple, cariile se dezvoltă rapid din cauza distrugerii glandelor
salivare. În timpul fazelor inițiale ale leziunilor carioase în curs de dezvoltare, se implică un
număr mare de SM, numai ca să scadă mai târziu în număr, pe măsură ce populația LB crește. Se
crede că acest lucru este cauzat de faptul că LB creează un pH suficient de scăzut pentru a stabili
un monopol al mediului [3].

1.8 Rolul plăcii în dezvoltarea afecţiunilor paradontale

Atunci când gingivita se complică, poate să evolueye în la boala parodontală. Boala
parodontală este ireversibilă și implică distrugerea structurilor care susţine dinții. Aceste structuri
includ ligamentul parodontal și osul alveolar.
 Ligamentul parodontal este realizat din colagen și conectează rădăcina dintelui la osul
alveolar. Colagenul este o proteină care face parte din țesutul conjunctiv din organism.
Distrugerea este cauzată de un microorganism specific sau de grupuri de microorganisme. Există
mai multe forme de boală parodontală, cele mai frecvente fiind parodontita cronică și parodontita
agresivă. Principala diferență dintre aceste forme ale bolii sunt tipurile de bacterii care le
provoacă (vezi Tabelul 1.3 din anexe). Boala parodontală este inițiată de bacterii. Bacteriile care
se acumulează în placă provoacă un răspuns din partea sistemului nostru imunitar. Acest răspuns
poate fi util și dăunător. Formarea buzunarului parodontal este un pas esențial pentru progresia
bolii parodontale, deoarece placa se poate acumula în buzunar. Acest buzunar plin cu plăci este
foarte greu de eliminat datorită locației sale ascunse. Pe masura ce bacteriile se acumuleaza in
buzunar, la fel fac si produsele distructive ale bacteriilor si raspunsul nostru imun. Aceste
produse distrug celulele din buzunarul parodontal, sporind boala [16].
A. Parodontita cronică:
Se pare că parodontita cronică este cauzată de mai multe bacterii diferite, dar cele mai
frecvent asociate sunt: Tannerella forsythia, Fusobacterium nucleatum, Treponema denticola și
Porphyromonas gingivalis.
De obicei, două sau mai multe specii bacteriene interacționează între ele pentru a provoca boli
parodontale cronice. Aceasta se numește o infecție polimicrobiană.

B. Parodontita agresivă:
Această boală este similară formei cronice a bolii, cu excepția faptului că parodontita
agresivă se agravează mai rapid și agentul cauzal este în primul rând o bacterie, Actinobacillus
actinomycetemcomitans. Deoarece numele bacteriei este atât de lung, este adesea abreviat Aa,
Actinobacillus se referă la forma tijei bacteriei. Numele de specie actinomycetemcomitans
înseamnă "găsit cu Actinomyces".Aa a fost inițial identificată în leziuni orale cu bacteria Gram-
pozitivă Actinomyces sp. Aa este o bacterie gram-negativă care nu este complet anaerobă, dar
preferă de fapt un mediu îmbogățit cu dioxid de carbon. Una dintre cele mai interesante
proprietăți ale acestei bacterii este abilitatea de a se atașa la atât de multe suprafețe. De fapt,
aceasta este una dintre cele mai bune bacterii care formează biofilmuri cunoscute.
Capacitatea sa de atașare ajută bacteria să colonizeze dinți și alte celule în gură. Creșterea
colonizării înseamnă o capacitate mai mare de a provoca boli. Un alt factor care ajută această
bacterie care provoacă boala parodontală este o toxină numită leucotoxină. Leukotoxina ucide
celulele albe din sânge (leucocitele), ceea ce îi ajută să evite sistemul imunitar [3].
 1.9 Metodele de control a plăcii bacteriene
Controlul plăcii începe cu îndepărtarea plăcii. Îndepărtarea plăcii poate fi realizată de către
profesionist, pacient sau ambii. După ce o suprafață dentară a fost curățată și placa îndepărtată,
pelicula nouă se depune foarte rapid (în câteva minute până la ore). Îndepărtarea plăcii are ca
rezultat apariția unor forme mai puțin mature de placă, număr mai mic de colonii bacteriene
patogene potențiale [29].
1. Controlul mechanic al plăcii
A. Periajul dentar
Periajul dentar este principalul mijloc de curățare a plăcii dentare. Periile de dinți au peri
făcuți din fire de nylon fine, care sunt netede, intacte și ușor de curățat. Părul are o grosime
diferită și diferite specificații moi până la greu care ar trebui să fie alese în funcție de metoda
parodontală și de periere. Există diverse metode de periere pentru pacienții cu boală parodontală
pentru a îndepărta placa din apropierea și în apropierea centrului de metoda gingival crevicular,
vibrații orizontale (cunoscută și sub denumirea de "perie de bas"), potrivit căreia este necesar să
se utilizeze o periuță de dinți cu peri moi pentru a evita vătămarea gingiilor. O altă metodă este
metoda verticală de rotație (cunoscută și sub numele de metoda de rulare), care este practicată în
prezent în zilele noastre și este mai potrivită pentru cei cu recesiune de gingie. Această metodă
poate utiliza o periuță de dinți cu peri medii sau cu peri moi [9]. În plus, periuța electrică de dinți
cu baterie poate face ca capul de perie să se rotească sau să vibreze (depinde de model) în
diferite direcții.
B. Aţa dentară:
Aţa dentara este in mod obisnuit realizata din filamente subtiri de nylon multi-strand, astfel
incat sa se poata face si din matase fine sau poliester. Pentru a folosi ața dentară, de obicei luăm
o lungime de aproximativ 15-20cm din ața. Aţa dentară are o mare influență asupra îndepărtării
plăcii dentare pe suprafața interproximală, în special în cazul în care papila interdentară nu are
decalaj de dinți [11].
C. Periuţa interdentară:
Periuţa interdentară are de obicei un cap de perie cu miez de metal și peri moi. În special,
peria Interdental ar putea fi utilizată pentru curățarea plăcii la suprafața rădăcinii. Este mai
potrivit pentru pacienții cu recesiune gingivală și ar putea fi utilizat pentru leziunile de bifurcare
a rădăcinilor prin dinți. [10].
2. Reducerea chimioterapică
Chimioterapia poate fi utilizată pentru a reduce numărul de bacterii din biofilmul dentar,
pentru a reduce numărul de specii patogene specifice și pentru a inhiba adeziunea microbilor la
suprafața dinților. Adjuvanți adjuvanți terapeutici, cum ar fi fluorura, agenți antibacterieni (vezi
tabelul 1.4 din anexe), livrate de paste dentare sau clătiri din gură care ajută la prevenirea bolilor
prin modificarea patogenității biofilmelor orale [1].
 2.Materiale și metode
2.1 Metode de cercetare
Studiu, include 10 pacienți, cu vârsta cuprinsă între 10-15 ani, au fost diagnosticați cu
acumulare de plăci în cavitatea bucală, pe baza istoricului pacientului și a examinării clinice.
Pacientii care au prezentat acumularea de placi la nivelul dintilor, 8 pacienti (80%) au prezentat
placă bacteriană supragingivale, care a fost înlăturată cu ajutorul perierii profesionale cu pastă
dentară. 2 pacienți (20%) au fost sănătoși (fără acumulare de plăcă).

2.2 Metodele de diagnostic a plăcii bacteriene

Înainte de a face orice plan de tratament ar trebui să avem un diagnostic precis, acest lucru
obținut prin detaliile istoricului pacientului, examenul clinic, în special detectarea plăcilor.
Istoricul pacientului poate include o istoricul tulburărilor și ar trebui să avem în vedere unele
dintre aceste tulburări precum: boli generale, diabet zaharat, malnutriție, anumite medicamente,
gingivite, boli parodontale, boli infecțioase, boli gastrointestinale, probleme salivare, prezentă în
sursele de apă).
Istoricul pacientului și medicamentele luate în timpul perioadelor de formare a dinților,
precum și istoricul suplimentar al fluorului sunt, de asemenea, importante de știut. Tulburările
pacientului ar putea include apariția inestetică a culorii plăcii pe suprafața dinților, sensibilitatea
dinților, recesiunea gingivală, gingivita, buzunarele parodontale, mirosul rău.
1. Viziune directă:
Placa este alb-gălbuie. Identificarea plăcii dentare este dificilă datorită asemănării culorii
dintre suprafața dinților și placa dentară. Dar poate fi văzut ușor de pe dinți după 1 până la 2 zile
de formare a plăcilor neîntrerupte fără măsuri de igienă orală.
Culoarea normală a gingiilor este roză și, cu acumularea de placă sub-gingivală, se va
schimba în culoare și vom putea vedea, de asemenea, gingivita şi recesiunea gingiei.
Cu ajutorul oglinzii putem vedea mai clar starea suprafețelor orale ale dinților.
2. Cu ajutorul instrumentelor:
Placa pe dinți poate fi, de asemenea, detectată prin utilizarea unui explorator sau a unei sonde
parodontale. Acest lucru se poate face prin rularea exploratorului sau sondei de-a lungul treimii
gingivale a dintelui. Această metodă poate detecta, de asemenea, cantități mici de plăcă care nu
sunt vizibile cu ochiul liber.
Pătrunderea sub gingie poate provoca sângerări, datorită inflamației gingiei care a provocat
sub-gingivă acumularea plăcii.
 Pe lângă cercetarea în pungile parodontale cu sondă parodontală se măsoară adâncimile
pungii în jurul unui dinte pentru a stabili starea de sănătate a parodonțiului. Sunt semne
inscripționate pe capul instrumentului pentru acuratețe și vizibilitate.

3. Agenți de depistare:
Datorită asemănării culorii dintre suprafața dinților și placa dentară, ar trebui să folosim
agentul de dezvăluire care ne va da o imagine clară a acumulării plăcii pe suprafețele dinților.
Placa dentară are capacitatea de a reține un număr mare de substanțe colorante din cauza
diferenței de polaritate dintre componentele plăcii și coloranți.
Aceste coloranți pot fi utilizați ca agenți de dezvăluire pentru placă. Dezvăluirea coloranților
funcționează prin schimbarea culorii plăcii dentare astfel încât aceasta să contrasteze cu
suprafața dinților. În zilele noastre, mulți coloranți au fost utilizați ca agenți de dezvăluire a
plăcii.
În acest studiu, facem ca materialul GC Tri Plaque ID Gel să fie aplicat pe dinți diferiți ai
pacientului, în timpul acestui studiu se pot observa diferențele dintre teemul sănătos (fără
acumulare de plăci) și dinții afectați de acumularea plăcii, după aplicarea GC Tri Placă ID Gel.

2.3 Metodele de eliminare a plăcii bacteriene

Periaj profesiona:
După aplicarea materialului GC Tri Plaque ID Gel, trebuie să curățăm toate suprafețele
dinților prin periaj profesional, cu ajutorul instrumentului de viteză redusă după introducerea
periei se va folosi o pastă pentru curățarea și lustruirea suprafețelor dinților.
3. Rezultate
3.1 Caz clinic nr.1
1. Date pacient:
- Nume: Z.V.
- Gen: Masculin.
- Vîrsta: 11 ani.
- Adresa: Chisinau.

2. Examen subiectiv.
Acuze: sensibilitate la dinții inferiori, aspect non-estetic al dinților.
• Anamneya vieţii: Pacientul se dezvoltă în condiţii normale. Nu s-a depistat boli infecțioase cum
ar fi: tuberculoză, hepatită virală, SIDA, boli gastro-intestinale.
• Pacientul nu are alergii la alimente, medicamente sau anestezie.
3. Examrnul obiectiv :
Aspect general: starea generală a pacientului este normală. Pielea este de culoare normală,
fără erupție cutanată, curată. Expresie facială normală.
• Examen oral suplimentar: simetric, rotund. Nivelurile feței sunt normale în înălțime și
dimensiuni egale. Culoarea roz pal, curată, fără modificări patologice. Deschiderea normală a
gurii. La palparea articulației temporo-mandibulare nu există nici un zgomot patologic, nici o
durere, mişcarea condililor este uniformă. La palpare țesuturile moi normale. Ganglionii
limfatici sunt normali.
• Examenul intra-oral: Buzele sunt de culoare normală și marginile normale. Fără cruste și
depuneri. Frenul labial inserţie medie din vârful papilei. Obrazii roz pal, fără modificări
patologice. Recesiunea și inflamația gingiei din cauza acumulării plăcii (igiena orală proastă),
culoarea anormală a gingiei roşie.
• Examenul dentar: pe baza inspecției, percuției, palpării dinților, numărului de dinți nr: 31, 41
eroziunea dentară. Număr de dinți: 36, 46 obturaţii. Dinţii fără mobilitate. Supragingival placă de
acumulare.
• OHI-S = 3,2

Interpretarea
Valoarea indexului OHI-S Aprecierea OHI-S Aprecierea nivelului de
igienă
Mai mult decît 2,6 Foarte înalt Rea

Tabel 3.1 Formula dentară

16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26
46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36
4. Diagnoza:
Pe baza acuzelor pacientului, istoricului, examinării subiective și obiective a pacientului,
diagnosticul este: Gingivita catarală cronică localizată în formă ușoară.

5. Indicele de apreciere a plăcii dentare:

1) Aplicarea gelului de depistare a plăcii dentare (GC Tri Plaque ID Gel). Spălarea materialului
cu apă pentru a avea o imagine clară de acumulare a plăcii:

4) Periaj dentar professional cu pastă dentară:

• Cu viteză redusă cu o perie, se efectuiază curățarea tuturor suprafețelor.
6) Rezultatul procedurei:
După periajul dentar.
Concluzii:
1 Analiza comparativă a indicilor de igienă orală:
Indicii pot fi utilizați numai pentru a obține o idee generală asupra nivelului stării igienice. Ca și
indicele Fedorov-Volodkina, care a recomandat copiilor 5-6 ani și un indiciu au simplitate,
avantajele de timp Savant, cum ar fi Indexul OHI-S, Indicele Silness Loe, care au avantajele
prezenței plăcii pe toate dinții, pe toate suprafețele, indexul înregistrează prezența sau absența
plăcii în spațiile interdentare, cum ar fi indexul API.

2. Îmbunătățirea motivației pacienților cu privire la igiena orală pentru o viață sănătoasă:

Pentru a face înțelegerea pacientului cu privire la importanța și ceea ce este în spatele igienei
orale, este primul pas pe care fiecare profesionist ar trebui să îl facă. Totuși, îmbunătățirea
motivației pacientului este o parte integrală a tratamentului stomatologic în ansamblu. Vizitarea
medicului stomatolog o dată la 6 luni este esențială pentru menținerea dinților și a gingiilor
sănătoase, deoarece în timpul acestei vizite medicul dentist va verifica, curăța, lustrui și
utilizarea aţei dentare, ceea ce înseamnă controlul și prevenirea acumulării de plăcă și tartru duce
la o cavitate orala sanatoasa un corp sanatos, precum si o viata sanatoasa.
Recomandări:
1. Utilizarea dispozitivelor de depistare a plăcii. Acestea fac vizibilă biofilmul oral și, prin
urmare, mai ușor de îndepărtat prin periaj.
2. Curățați dinții zilnic. Periajul dinţilor se face pentru a îndepărta resturile rămase în
cavitatea bucală după masă, dar în special pentru a elimina placa bacteriană dentară. Ar
trebui să se facă de cel puțin trei ori pe zi și necesita între trei și patru minute.
3. Am recomandat pacienților să utilizeze tehnica Bass pentru îndepărtarea bacteriilor
responsabile de maladiile gingivale din sulcusul gingival. Deoarece această tehnică
implică înclinarea periei la un unghi de 45 ° între dinți și gingii, astfel încât filamentele să
atingă linia gingiilor și doi sau trei dinți.
4. Periuța de dinți trebuie schimbată aproximativ la fiecare 2-4 luni, în funcție de nivelul de
uzură. Utiliyarea aţei dentare pentru a curate suprafeţele interdentare, cel puţin o data în
zi.

5. Pentru curățarea limbii se utiliyează periuţe sau raclete. Ceea ce trebuie făcut cu o
mișcare din spate în față pentru a îndepărta resturile de alimente, celule descuamate,
mucus, bacterii.
6. Folosirea apelor de gura care ajuta la atingerea igienei orale complete, eficientizeaza
reducerea biofilmului oral si asigura o prospetime maxima.
7. Alimentarea moderată a alimentelor zaharoase.
8. Vizitarea în mod regulat a dentistului. Este recomandabil să vizitați medicul dentist
pentru o verificare și o curățare profesionistă de cel puțin 1 - 2 ori pe an.
Bibliografie:
1. Addy M, Moran J. Chemical Supragingival Plaque Control. In: Lang NP, Lindhe J, eds.
Clinical pcriodontology and implant dentistry. Vol 2. Oxford: Blackwell Munskgaard;
2008:734-765.
2. Armitage, G.C. (2010)- Comparison of the microbiological features of chronic and
aggressive periodontitis, Periodontal 2000 53; 70-88.
3. Burne, R. A. (1998). Oral streptococci... Products of their environment. J Dent Res,
77:445-52.
4. European Workshop on Mechanical Plaque C: Proceedings of the European Workshop
on Mechanical Plaque Control : status of the art and science of dental plaque control,
Castle of Mttnchenwiler, Berne, Switzerland, May 9-12,1998. Chicago: Chicago :
Quintessence; 1998.
5. Fejerskov, O. and Kidd, E. A. M. (eds) (2003) Dental caries. Ch.3: The oral microflora
and biofiJms on teeth. Blackwell Munksgaard, Oxford.
6. Fingola FF, Albertino SR., Abrantes Sde M, Zamith HP: Intralaboratory validation of
kinetic chromogenic Limuius amebocyte lysate assay for bacterial endotoxin
determination in anti-bothropic serum. Journal of pharmaceutical and biomedical analysis
2013,85:93-98.
7. Gilbert P, Maira-Litran T, McBain AJ, Rickard AH, Whyte FW: The physiology and
collective recalcitrance of microbial biofilm communities. Adv Microb Physiol
2002,46:203 255.
8. Godoroja P, Dulghieru O. Propedeutics and preventive dentistry. Chisinau: CEP
Medicina 2004, p. 99.
9. Heasman PA, Holliday R, Bryant A, Preshaw PM: Evidence for the occurrence of
gingival recession and non-carious cervical lesions as a consequence of traumatic
toothbrushing. J Clin
Pcriodontol 2015,42 Suppl 16:S237-255.
10. Hotta M, Imade S, Sano A, Nakajima H, Yamamoto K: Stem durability testing of
interdental brush. Dental materials journal 2004,23(4):604.
11. Imai PH, Hatzimanolakis P, Mercer B: Comparison of a novel interdental brush to dental
floss for reduction of plaque and bleeding in sites of intact interdental papillae: a
randomized controlled clinical trial.(CJinical Dental Hygiene Care-Original Research).
Journal of Dental Hygiene 2009, 83(4);234,
12. Koienbrander PE, Andersen RN, Kazmerak KM, Palmer RJ. Coaggregation and
coadhesion in
oral biofilms. In: Allison DG, Gilbert P, Lappin-Scott HM, Wilson M, editor.
Community structure and co-operation in biofilms. Cambridge, Cambridge University
Press, Society for General Microbiology Symposium 59;,2000. pp. 65-85.
13. Kunaal Dhingra and Kharidhi Laxman Vandana. Indices for measuring periodontitis : A
literature review, International Dental Journal 2011; 61: 76-84.
14. Lim LP, Tay FB, Waite IM, Cornick DE. A comparison of 4 techniques for clinical
detection of early plaque formed during different dietary regimes. J Clin Periodontal.
1986 Aug;13(7):658-65,
15. Lindhe J, Karring T, Lang NP. Clinical Periodontology and Implant Dentistry. Blackwell
Munksgaard Oxford, 5th ed. 2008, p. 183.
16. Listgarten, M. A. (1976). Structure of the microbial flora associated with periodontal
health and disease in man. A light and electron microscopic study. J Periodontol, 47:1-17.
17. Loe H. The Gingival Index, the Plaque Index and the Retention Index Systems. J
Periodontol. 1967: 38(6):610 616.
18. Loesche, W. J. (1986). Role of Streptococcus mutans in human dental decay. Microbiol
Rev, 50:353-80.
19. Marsh PD: Dental plaque as a microbial biofilm. Caries Res 2004,38:204-211.
20. Newman, H. N. (1973). The organic films on enamel surfaces. 2. The dental plaque. Br
Dent J, 135:106-11.
21. Quirynen M, de Soete M, van Steenberghe D. Infectious risks for oral implants: a review
of the literature. Clin Oral Impl Res 2002;13:1-19.
22. Rosan, B. R., & Lamont, R. J. (2000). Dental plaque formation. Microbes and Infection,
2:1599-1607.
23. Sbordone, L., Bortolaia, C. "Oral microbial biofilms and plaque-related diseases:
microbial communities and their role in the shift from oral health to disease." Clin Oral
Invest. 2003. Volume. 7. P. 181-188.
24. Silva LB, Hodges KO, Calley KH, Seikel JA: A comparison of dental ultrasonic
technologies on subgingival calculus removal: a pilot study. Journal of dental hygiene :
JDH / American Dental Hygienists' Association 2012, 86(2):150
25. .Soben Peter. Indices in dental epidemiology. Essentials Of Preventive and Community
Dentistry 3ed.l23-231.
26. Stankovic-Nedeljkovi6 N. Mikrobioloski agensi u etio patogenezi akutnog i hronicnog
parodontitisa. Magistarska teza 2002: 56-60.
27. Thylstrup A, Leach SA, Qvist V. Dentine and dentine reactions in the oral cavity.
IRLPres, 1987: 95-102.
28. Voelker MA, Bayne SC, Liu Y, Walker MP: Catalogue of tooth brush head designs.
(Research)(Report). Journal of Dental Hygiene 2013, 87(3):118.
29. Wolf HF, Hassell TM, Periodontology. Thieme 2006; p. 68.
Anexa 1

Tabelul 1.3 Bacteriile specific cel mai des întîlnite în boli paradontale
Specia de bacterii Gingivită Paradontită Agresivă Paradontită
cronică
Localizat Generalizat
Aggregatibacter + + +
actinomycetemcomi-
tans (Aa)
Campylobacter + + +
rectus
Capnocytophaga + + +
Eikenella corrodens + + + +
Enterobacteriaceae + +
Eubacterium +
saphenum
Fusobacterium + + +
nucleatum
Micromonas + +
(Peptostreptococcus)
micros
Peptostreptococcus + +
anaerobius
Porphyromonas + + +
gingivalis
Prevotella + + + +
intermedia
Tannerella forsythia + +
Treponema + + +
denticola
Treponema + + +
pectinovorum
Treponema + + +
socranskii
Treponema vincentii + + +
Anexa 2
Tabel 1.4 Agenți chemo-terapeutici utilizați în produsele de îngrijire a sănătății orale
Clasa inhibitorilor Ingredient activ Modul de actiune
Amine alcohol Octapinol - Inhibarea placilor, prin interferarea cu formarea matricilor
Delmopinol de placă și prin reducerea aderenței bacteriene
Bisbiguanide Clorhexidină - Deteriorarea peretelui antibacterian -Celular- Inhibarea
placilor prin legarea la membranele celulare

Ulei esenţial Thymol Eucalyptol -Antibacterial

-Activitate antioxidative
- Inhibarea activității enzimei, reducerea
glicoliza, reducând aderența bacteriană
Phenols Triclosan -Antibacterial –Inhibitor de placă
- Interferența cu metabolismul plăcii
- Distrugerea celulei bacteriene
Agenţi oxigenaţi Hydrogen peroxide -Antibacterial
Sodium
peroxycarborate
Enzime Lactoperoxidase -Antibacterial
Lysozyme Glucose - Îmbunătățește mecanismele de apărare ale gazdei
oxidase
Amyloglucosidase
Fluoruri Sodium fluoride -Previne demineralizarea
Stannous fluoride -Stimulează remineralizarea
Amine fluoride - Efect antibacterial derivate de la from soluţie non-fluorată
Monofluorophosph
ate