r�zvr�tirea acestor b�rbati tineri; s�getile verbale ale tinerelor

doamne; strani a politete a profesorului de persan�� . . şi ama­

bilitătile întrucîtva vetuste IlIe reuniunilor din serile de vară,
toate s-au dus acum."
Pamfletarii l-au asemuit Cu S atan, !!ar Malthus era un
bl1rbat în�t şi frumos şi uR suflet blajin; studentii , între ei, ii
spuneau "tăticu." Avea un defect ciudiţ;· de la stră-străbuni­
eul du moşteni se gura-de-Iup şi vorbirea llJi era greu de
înteles; cel mai rău TI pronunta pe ,,1" şi legat de asta a rămas
o istorioară amuzantă, cum că odată i-ar fi spus la ureche
unei doamne de vază, dar surde: "Nu v-ar plăcea o plimbare
la. lacurile din Killamey?" Acest defect şi asocierea indjsolu­
bilă a numelui său cu suprapopulatia au prjlejuit unuia din
cunoscutii sl1i unnătoarea înserbnare:

Săptămîna trecută a fost aici filozoful Malthus. Am orga­

nizat pentru el o petrecere, i,nvitînd doar persoane necă­
sătorite . . . Dînsul e ci fire blajină şi se poartă impecabil
cu orice doamnă la care nu se observă semne de fertilitate
apropiat� . . . Malthus e un adevărat filozof moral, şi Ulai că
m-aş învoi să vorbesc 'şi eu la fel de gîngăvit; dacă aş pu­
tea în ,schimb să gîndesc şi să actionez la fel de Întelept.

Şi)ui Ricardo îi plăcea să primeasc� oaspeti la el acasă,

mai cu seamă la micul dejun, şi pare-se c� se dădea în vînt
după şarade. Era extraordinar de talentat ca om de afaceri .
"Talentul de a agonisi bogăţie" - scria fratele său - "nu se
bucură de mare cQnsideratiţ, dar pe semne că dl R. nu şi-a
etalat nicl1ieri·extraordinarele sale puteri mai mult ca în afaceri .
Cunoaşterea desăvîrşită a tuturor dedesubturi�or. surprin­
zătoarea sa îndemînare la cifre şi socoteli, capacitatea sa.de a
da de cap, fără vreun efort vizibil, imenselor tranzactii cu
care, avea de-a face, cumplkiirea şi puterea sa de judecată i-au
pennis să-i lase mult în unnă pe toti contemponinii sl1i de la
Bursă." Sir lohn Bowring avea s� declare mai tîrziu că succe­
�
sul l i Ricardo se Întemeia pe constatarea pe care o fl1cuse că
oamenii În general exagerează importanta evenimentelor. "La
bursă, bunăoară, de cum băga de seamă o creştere cît de mică

92
a valorii la anumite actiuni, numaidecît cumplira, fiind sigur
că va urma o creştere nerezonabilli din care va cîştiga; iar
cînd cota începea sl1 scadă, vindea cu convingerea cli alarma
şi. panica aveau sl1 cauzeze un declin pe care circumstanţele
nu-l îndr:eptăteau."
Era o potriveal11 curios de anapoda: agentul de burs11
teoretician fatll cu teologul practiciah - cu atît mai mult cu
CÎt teoreticianul se simtea 'la el acas11 în lumea banului, pe cînd
omul faptelor şi al cifrelor nu o. brodea deloc.
În timpul. Războaielor napoleoniene, Ricardo era mem­
bru al unui sin.d icat care cumpăra titluri de stat de la Trezore­
rie pentru a le oferi subscrip�ei publice: El îi fru;ea adesea lui
Mallhus o favoare îndemnîndu-l sl1 cumpere cîte un mic
pachet de titluri din care pastorul scotea 10 brumll de profit. În
ajunul bătăliei de la Waterloo se trezi în rolul de mic' specu­
lator la Bursă, situatie ce-i punea nervii la o înce rc are m uit
prea grea. Se apucă şi-i scrise lui Ricardo, rugîndu-!. ,.dac11
nu e cumva nepotrivit sau neconvenabil . . . , sl1 nu pierzi prile­
jul, cît mai e timp, de a încasa un mic profil la actiunile pe
care ai avut bunătatea sl1 mi le Promili." Ricardo s-a executat,
dar cu puterea de rezistent11 superioar11. a speculatorului de
profesie, a cump11rat el însuş.i un număr mare de titluri.
Wellington ob�inu victoria, Ricardo se alese cu un imens cîş­
tig în barti, iar bietul Malthus se simţi zdrobit. Atunci Ricardo,
ca într-o doară, îi scrise reverendului : "Am cîştigat cu aceaslli
ocazie maximuf\ pe care îl poţi spera sau dori în urina unei
, creşteri a cotelor la burs11. Mi-a revenit din acest împrumut o
suml1 consider11biUL . . Dar să vorbim putin de vechea 'fioastră
problemă" şi mai depane se cufundă într-o analiză a semnifi­
catiei teoretice pe care o are creşterea pretului mărfurilor.
Discutia lor fărA de sfîrşit fu continuatA, în scrisori şi vi­
zite, pînă în 1 823. În ultima sa scrisoare către Malthus, Ricardo
scria: "Iar acum, drag11 Malthus, eu am isprăvit. Asemeni
altora,' în alte controverse, dup11 o h.mgă discutie rl1rnînem
fiecare cu opiniile lui. Aceste controverse, însă, nu influen­
teazA niciodată prietenia dintre noi; nu te-aş iubi m,ai mult ca
acum dacA ai împltrtllşi opiQiile mele." Muri pe neaşteptate în

93
acel an, la vîrsta de cincizeci şi UITU de ani; Malthus va mai
trlii pînii În 1 834, iar despre David Ricardo s-a exprimat aşa:
"Niciodatâ n-am iubit atît de mult pe cineva din afara fami­
liei mele."

Fiind În dezacord aproape în toate, Ricardo �i Malthus

nu erau, totuşi, ·În dezacord în ceea ce priveşte opiniile âces­
tuia din urmă cu privire la populatie. Pentru că se părea că Îri
celebrul său Eseu din 1 798 Malthus nu numai c ă elucidase
chestiunea o dată pentru ,totdeauna, ci că totodată aruncase
multli luminli şi asupra teribilei şi persistentei sl1rlkii ce bîn­
tuia scena socialli a Angliei. Simtiser� şi altii., vag, cl Lexistli o
legliturli Între popUlatie şi sărăcie, iar () povestire apOcrifli
p
care circula pe atunci vorbea des re o insulă din largul coas­
telor chiliene unde un nuine Juan Femandez ar fi debarcat o
pereche de capre pentru �ventualitatea că va, dori mai tîrziu să
glisească acolo carne. Revenind după o vreme pe insuHi, el
constatll c� acestea se înmultiseră peste mllsurli şi atunci debar­
eli pe insulli o pereche de cîini, care se înmultirli şi ei şi re­
duserli nutnlirul caprelor. "În felul acesta" :- scria autorul
povestirii , rev�rend1JI Joseph Tpwnshend - "s-a restabilit un
nou fel de echilibru. Cea mai slaM dintre cele două specii a
pllitit prima tributul datorat naturii; exemplarele cete niai
active şi mai viguroase au rămas În viată." Şi adăuga: "Canti­
tatea de alimente este cea care reglează numeric specia wnană."
Deşi această poveste cu tîlc scotea În evidentă echilibrul
ce domneşte cu necesitate în naturli, ea nu trăgea, totuşi,
concluziile finale şi devastatoare continute implicit În
problemlL A rămas să le tragă Malthus.
El se Iasă la Început fascinat de posibilitătile numerice
neaşteptate cuprinse în ideea de dublare. Aprecierile nicute
de el cu privire la uluitoarele puteri multiplicative ale repro­
ducerii au fost întărite din plin de alti. oameni de ştiintă, de
mai tîrziu� Un biolog a calculat că dintr-Q singură pereche de
animale, în ipoteza eli fiecare pereche dl1 naştere anual la alte zeci!,
ar rezulta după doulizeci de ani 700 000 000 000 000 000 000
de exemplare; iar Havelock Ellis menponează un o rganism
.
/ ,

94
primar c are, dacli s-ar divide nestînjenit, ar produce dintr-o
singurii fiinţă minusculli o masă de un milion de ori mai mare
decK cea a Soarelui - în treizeci de zile.
Asemenea exemple privind puterea prolificl1 a naturii nu
sînt nemijlocit edificatoare pentru cea ce ne preocupă aici.
Întrebarea de cl1petenie pentru noi este: cît de mare e puterea
reproductivă normalll a unei fiinţe omeneşti? Malthus făcea
presupunerea c� animalul uman va tinde să-şi dubleze num��
rul la fiecare doullzeci şi cinci de ani. Pentru epoca sa, aceasta
e o presupunere relativ modestă. El lucreazll cu o familie
medie cu şase copil , dintre care doi se presupune cl1 aveau să
moarl1 înainte de a fi ajuns la vîrsta cllsl1toriei. Trecînd apoi la
America, Malthus arl1ta cl1 aici în ultimul secol şi juml1tate
populaţia s-a dublat; în fapt, la fiecare doul1zeci şi cind de ani
şi ca în unele regiuni înapoiate, unde se trl1ia mai liber şi mai
slinl1tos, ca se dubl a la fi\!Carc cinsprezece ani !
Acestor tendinte d e înmulţire ale speCiei umane --.::- şi
pentru problema în discuţie n-are importantl1 dacl1 dublarea se
rea1izeazl1 în doullzeci şi cinci de ani sau ÎIl cincizeci - Malthus
îi opunea faptul îndl1rl1tnic cl1 pl1mîntul. spre deosebire de
oameni, mi poate fi înmulţit. Cu trudll, pămîntul culti vabil
putea fi extins, dar rata extinderii este micl1 şi inconstantl1; spre
deosebire de populatie, pămîntul nu procreează Aşa se face că,
în timp ce numărul gurilor de hrlinit creşte în progresie geo­
metricli, terenurile cultivabile cresc în progresie aritmeticli. .
Iar rezultatul e, fireşte, la fel de inevitabil ca o teoremă
de logicl1: mai devreme sau mai tîrziu, numl1rul oamenilor va
de�ăşi cantitatea hranei care se produce. "Presupunînd a�tu­
ala populatie egală cu o mie de milioane - scria Malthus ,în
Eseu � . . . specia umanll. ar creşte astfel: 1 , 4, 4� 8, 16, 32, 64,

128, 256, 5 1 6, etc., i ar mijloacele de subzisten1ă: 1 , 2, 3,.4, 5,

6, 7, 8, 9, 1 0 etc. În două secole şi un sfert, populaţia se va
al1a fatl1 de mijloacele de s.ubzistentl1 în raport de 5 1 2 la 1 0;
în n:ei secole, de 4096 la 1 3 , iar în doul1 mii de ani diferenta
ar fi incalculabil!."
O viziune atît de înspAintintătoare asupra viitorului putea
desCUraja pe oricine. "Viziunea- - scria Malthus - are o tentă

95
melancolicl1." Reverendul cuprins de îngrijorare ajunse la
concluzia că divergenta incorigibil! şi ireţonciliabilă dintre
numărul gu'rilor şi cantitatea de"hrană nu putea să aibă decît
un singur rezultat: cea mai mare parte din omenire va avea pe
veci de îndurat mizeria sub o fonnă sau alta. Clici imensul şi
potential mereu mai adîncul decalaj trebuie cumva înlllturat:
la urma urmei. populatia nu poate trăi fliră hra,tlă. De aci vin
la primitivi obiceiuri de felul infanticidului; de aci războaiele,
bolile şi , mai presus de toate, sllrăcia.
lar dacă, acestea se dovedesc insuficiente: "Foametea
pare il fi resursa ultimă şi cea mai teribilă a naturii. Puterea
populatiei întrece în aşa m,llsurll puterea pămîntului de a ofen
mijloace de subzistehtă . . . tocit; într-o fonnă sau altă. moar­
tea prematurlrtrebuie să ţie ptezent� în specia umanll. Viciile
oamenilor sînt slujitori activi şi destoinici ai depopuHirii. Dacă
ele nu dovedesc. războaiele de exterin.inare. clima neslinătoa­
să. epidemiile. ciuma şi calan1itl1tile' vin ca nişte oşti înfrico­
şătoare secerînd mii şi zeci de �ii de vieti. Dacă nici ele nu
izbutesc pînă la capăt. o foamete itlevitabi1ă şi gigantidl va
încheia procesiunea, reducînd' cu o singură lovitură năpraznică
�
mărimea populatiei a nivelul cantitlltii de hrană de care dispune
lumea."
Nu-i de mirare că sărmanul Godwin se plîngea că Malthus
converti se numeroşi prieteni ai progresului · în reactionari .
Pentru că acesta formulase cu adevllrat o doctrină a disperări i .
Nimic. nimic n u poate feri ome�rea d e permanenta amenin­
tare a prăbuşirii sub propria-i greutate în afară de nuieluşa fragilă
a ,,înfrînării morale." Dar cîtă putere are înfrînarea morală fată
de marea atractie dintre sexe?

A avut Malthus dreptate?

Pînă pe la începutul anilor '70, încă, perspectiva de ansam­
blu a creşterii populatiei lumii părea să confirme anticipările
şi premoniliile l ui , cel puţin ,în regiunile mai putin dez­
voltate ale lwnii. Pe atunci dernografii vorbeau de posibilitatea

96
unei populatii mondiale de 20 de miliarde - de cinci ori cît
cea din 1 910 - dacli iendinţa de creştere existentll avea sli se
men� nă timp de încă cinzeci de ani.
In prezent pendulul s-a deplasat întrucîtva spre cealaltli
parte. De fapt. refleclia asupra problemei populatiei a pendu­
lat mereu între opinii extreme: este semnificativ cli însuşi
Malthus s-a ar11tat mulţ mai. optimist în a doua editie a fai ­
mosului sliu esell. publicată l a numai cinci ani după prima,
punîndu-şi sperantele în credinIa cll pliturile muncitoare se
vor deprinde sll exercite ..înfrînarea" voluntarli, cllslitorindu-se
la virste mai înaintate.
Optimismul precaut de astl1zi se sprijină in mare măsură
pe progresele tehnologice, indeosebi pe aşa-numita Revolutie
verde, care a sporit impetuos recoltele de cereale În tliri ca
India. India produce În prezent suficiente alimente pent� a-şi
putea permite chiar· şi un modest export al acestora. Incit,
deşi Înd şi acum agronomii stau an de an tinîndu-şi.r11sutla­
rea pînl1 cînd se Închei� stlÎnsul recoltelor. înfricoşlitorul
spectru al foametei planetare, rezultat din aritmetica malthu­
sianl1 a ofertei şi cererii, nu mai este privit ca o prognoză
realistă. Reporterii de televiziune oripilati care În anii '80
filmau flipturi umane scheletice În Etiapia şi în centura subsa­
harian11, nu asistau la o adeverire a prezic�rilor lui Malthus, ci
la urmliri ale unor conditii locale cum sînt seceta şi retelele de
•

transport inadecvate.
Totuşi . pentru a înlătura spectrul malthusian, este nevoie
şi de alte lucruri în afarli d,e sporirea productiei de alimente.
Chiar 9ac11 o foamete planetarll nu mai pare iminentli, expertii
ne avertizează că presiunea demografică este ind imensă:
Potrivit unor estimări .ale Natiunilor Unite, bazate pe ratele
actuale ale naşterilor şi deceselor, India va avea peste cinci­
zeci de aniI
o populatie 'cît a Chinei de astăzi, Bangladeshul va
avea o pOpulatie de trei ori mai mare decît cea de acum, iar
Kenya, una de'cinci ori mai mare! Aceste cifre s-ar putea 511
nu insemne numaidecît foamete. dar ele sugerează aparitia
unor înspăimîntătoare probleme sociale pe mlisurli ce tliranii,
înmultindu-se, se văd siliti sli pllrl1seascli pllmîntul şi sli ia

97
drumul oraşelor. În cadrul unu.i simpozion Nobel . asupra
problemelor populatiei tin1,lt în 1 9 8 1 demografii au vorbit
despre amenintătoarea aparitie în lumea subdezvoltaţă a vreo
cinCizeCi de megaoraşe cu peste 20 de milioane de lOCUItori
fiecare. ..Răspîndindu-se t;a ruşte tumori scabroase, aceste
iepurlhii umane constituie o enormă provocare politică pentru
acea lume", comenta un observator, ..Cum şă fie ferite aceste
mase' urbane de eşuarea rn apatie sau să fie oprite de a cMea
în ispitele anarhiei şi dezordinii?"
Lucru poate şi mai important, nu trebuie să uităm că
-Malthus a avut dreptate sustirund câ sparuJ.demografic, avînd
loc în ritm exponential, are î� mod inerent capacitatea de. a
depăşi creşterile productivitătii agricole. Rămîne astfel nece­
sitatea ca în ecua�a populatie-resurse să fie avută în vedere' atît
cererea cît şi oferta. Este nevoie de un control nu numai al pro­
ductiei de alimente; ci şi al productiei de copii.
E�te oare posibil un control al dinamjcii populatiei la
scară mondială? Răspunsul pare a fi u n surprirtzlitor· "Da."
Surprinzător, dat fiind că' del!lografii au exprimat îndoieli că,
natiunile cele mai lovi te de "boala" populatiei ar putea depăşi
obstacolele ignorantei ţărăneşti , ale opozitiei religi,oase orga­
nizate şi ale apatiei politice. În prezent precumpll.neşte o viziune
mai optimistă. În anii diq urmă {ări atît de diferite cum sînt
Mexicul �i China au trecut de la indifere�tă sau ostilitate
Btişă la o acceptare entuziastă a controlului naşterilor. Pînă şi
India, care i-a exasperat atîta timp pe demografi. a flicut un
efort hotărît - ba uneori chiar nemilos - de a introduce pla­
nificarea familială .
.Iar efortul a început să dea roade: În anii i 970-1 975 , în
ciuda pesimismului dominant. rata de creştere a populatiei a
scăzut pelllru prima datil în istorie. Deocamdată nu e vorba
cîtuşi de puţin de o stopare a creşterii populatiei - experti ai
'
ONU anticipează că actuala populatie a lumii. de Circa 5 mi­
liarde, ar putea să atingă 10 miliarde înainte de a se stabiliza.
D� cel putin --.,... şi în sfirşit! - rata .de creştere e în scădere, i ar

98 '
la o stabilizare s-ar putea ajunge în decursul unnlitoarelor
doul generatii � o izbîndli inimaginabilli chiar şi cu zece ani
în urmli.
Necazul 'e cli nu toatli lumea va avea aceea�i contributie
'
la aceast� izbînd�. În Europa de Vest, spre exemplu, virtual
avem deja C'lP - creştf!rea zero a populatiei. În Statele Unite
estirn�rile privind populatia vii\oare au dat cifre' mereu mai
mici, iar în prezent ne aşteptful ca în jurul anului" 2020 popu­
latia SUA s'ă fie de circa 250 milioane - o cifră ce va ad!!.uga
c�wa la aglOmerati a actuală, dar nu va periclita în mod serios ca­
litatea vietu americanilor. ,
A
' •
,
In schimb; în cele mai s�race p�rţi ale lumii, unde
alimentele sînt cel mai greu de procurat, prognozeJe nu sînt la
fel de liniştitoare. Rata naşterilor scade treptat şi aici , dar nuii
lent decît în Vest şi dintr-un pUnct de plecare situat mai sus, Din
Africa subsaharianlt spectrul malthusian nu va dispărea încă'
I
mult� vreme.
în mod curios, Malthus însuşi nu a vizat acele părţi ale
lumii unde'astăzi problema e atît de acută. El a vorbit despre
Anglia şi despre l,umea occidental!!., nu despre continentele
din Est şi din Sud. Iar cu privire la Occident, din fericire, s-a
înşelat în mod categoric., În 1 860 în Marea B ritanie 60 la sută
din totalul cuplurilor !=onjugale ,aveau cîte patru sau mai multi
copii. Pe la 1 925 abia un cuplu din cinci mai avea atî,1ia copii.
Dimpotriva, numărul fam'i liilor cu un singur copil iau cu doi
li crescut în acest răstimp de la 1 0 la sutli din total la pesleju­
mătate.
Ce anume a salvat Occidentul de dublările şi redublările
anticipate de Malthus? Nu încape îndoială că toIul central l-a
jucat controlul naşterilor. Initial i s-a spus neomalthusianism,
nume ce n-ar fi fost pe placul lui Malthus, care dezaproba
această practi'c ă. De fapt, controlul na�terilor pare să fi fost
practicat de păturile superioare în tot cursul istoriei, ceea ce a
fost unul din ,motivele pentru care bogatii ajungeau la mai
multe 'bogătii iar săracii la mai multi cO'pii. Pe măsură ce
Anglia ŞI Occidentul ajunseră treptat ca de belşug să beneficieze

99
 ,
o parte mai mare a populatiei, cei săraci �u ajuns n� doar sl1
ml1nînce şi sl1 se îmbrace mai bine, dar au învătat şi C\lffi să-şi
limiteze nwnărul de copii, asemeni claselor mai avute.
La fel de importantă în infirmarea predictiei lui Malthus
în Occident a.. fost urbanizarea intempestivă a acestuia. În
mediul rural copiii pot fi socotiti la a�tiv; în mediul urban, la
pl\siv .. În fdul acesta, consideratiile economice plus o CW1oaş­
tere tot mai bună a practicilor anticonceptionale au împiedi­
cat producţrea temutei explozii a populatiei. •

Astfel, cea mai sumbră dintre prezicen nu s-a adeverit

pentru Anglia. iar logica teribilă a calculelor lui Malthu� a·
fost limitatată la acele părp ale lumii unde bogăţia şi progre­
sul au întîr?-iat. Aceste lucruri, fireşte, nu se întrevedeau nici
� ăcar vag pe vremea cînd trăia Malthus. în anul 1 80J , în
ciuda unor şerioase temeri 'şi fvonuri cum că era vorba de
preludiul unei dictatori militare, În Marea Britanie s-a făcut
primul recensămînt. Un functionar public şi statistician� pe
nume John Rickman, a calculat că populatia Angli'ei crescuse
în trei decenii cu douăzeci şi cinci la sută. Deşi asta era de­
parte de a fi o dublare, nimeni nu se Îndoia că de n·ar fi fost
bolile şi sărăcia maselor, popUlatia ar fi crescut masiv:. Nimeni
nu întrevedea viitoarea încetinire a rătei natalităţii; se părea
că Britania va fi veşnic amenintată de plaga sărăciei alimen­
tate de prolificitatea unei populatii care' ajungea să se bată ca
să apuce CÎte ceva'din hrana mereu neÎndestulatoare. Sărăcia
nu mai phrea acum un fenomen.accidental sau ,un act al lui
Dumnezeu sau rezultatul fie şi al indiferentei omeneşti. Era
ca şi cum o providentă răuvoitoare ar fi osîndit neamul ome­
nesc să fie veşnic năpăstuit, ca şi cum' zgÎrcenia .naturii şi -ar fi
bătut joc de toate strădaniile omenirii de a-şi ameliora soarta.
Toate astea erau foarte descurajante. Paley, care susti­
nuse că creşterea popylatiei trebuia "sl1 aibă precădere fată 'de
oric� alt obiectiv politic", deveni acum adept al lui Malthus;
Piu, care odihioar� voise ca tara sa să se îmbogăţească cu mai
mulţi copii, acum, din respect fată' de opiniile pastoruJui, re­
trase proiectul său de lege privind sporirea asistentei pentru
săraci. Coleridge rezumă sumbru starea de spirit: "În sfîrşit,

100
uitati-vă la această putemică natiune - �cria el � şi la cîr­
muitorii şi înteleptii ei cum Îşi pleacă urechea şi la prezicerile
\
lui Paley şi la ale lui Malthus ! Tristă privelişte, zău a�a."

Dacă mai era cineva pe care să I)u-I fi deprimat îndeajuns

Malthus, acela n-avea de�ît să-I citească pe David Ricardo:
La prima vedere, lumea zugrllvitll de acesta nu era
deosebit de înfricoşătoare - cel putin prin comparaţie cu cea
malthusiană. Universul lui David Ricardo, înfltişat în ale sale
Principii ale economiei politice din 1 8 17, este. rece, sobru şi
c�mdensat; nimic din viata, din detaliul viu - ale lui Adam
Smith. Numai' principii, principii abstracte, expuse de un inte­
lect centrat pe lucruri mai permanente decît era fluxul schim­
bător al vietii cotidiene .. Totul e la fel de important, de nud,
ş
de pur i .de arl:titectural ca la Eucli'd, dar, spre deosebire de' un
ansamblu de propozitii pur geometrice, acest sistem are tona­
litllţi umane: e un sistem tragic.
Pentru a putea întelege aceastll tragedie, trebuie �ă ză;
bO\;im o clipă cu prezentarea principalelor personaje ale
dramei. După cum spuneam, ele nu, sînt oameni; sînt prototi­
puri.- Mai trebui� 'să spun că aceste prototipuri nu trl1iesc, în
sensul obişnuit al cuvîntului: ele se coofom1ează unor .. legi
de componare." Nimic din zarva şi agitatia lumii lui Adam
Smith; asistăm mai degrabă la un spect aco l de marionete
unde lumea reală a fost dezbrăcată de tot ce nu este motivatie
econoinică.
Pe ci ne vedem în spectacol? Sînt, mai întîi , muncitori i ,
unităti nedifercnpate de energie economică, avînd ca singur
aspect uman -înclinatia neînflÎnat� către ceea ce se cheamă
eufemisţic "deliciile societlltii dbmestice." Aplecarea incura­
�
bil clitre aceste d.elicifface ca orice m;ljorare de salariu să fie
prompt însQtită de o creştere a populatiei. Muncitorii îşi pri­
mesc coaja lor de pîine, cum .zicea Alexander Baring, căci
fără ea n-a{ putea supravietui. Pe termen lung, însă, propria
lor, slăbiciune îi condamnă la o viată aflată, la limita subzi S­
,
tentei. Asemeni lui Malthus, Ricardo nu vedea nici el pentru

101
masele muncitoare mtli solutie decît ..autoînfrînarea" , şi .cu
toate cii le 90rea muncitorilor binele, nu-şi punea mari nli­
dejdi în puterea lor de a se sllipi'ni.
Apoi îi vedem pe capitalişti. Aceştia nu mai sînt negus­
torii înclinati spre .tocme�lll ai lui Adam Smith; sînt o catego­
'
rie de oameni cenuşie şi unifonnă, .neavînd nici un alt scop
decît de a acumula - adicli de a-şi economlsi profiturile şi de
a le reinvesti angajînd mai multi oameni care sll lucreze pentru
ei; şi flcînd acest luc.ru cu un devotament statornic. Dar
soarta capitaliştilor nu e uşoarll. Pe de o pane, cOl1curîndu-se
unii pe altii, ei anulează cu promptitudine orice profituri necu­
venitţ de care ar putea beneficia cîte un norocoS caJ;e a inventat
un nou procedeu tehnic sau care a' descoperit un vad comer­
cial neobişnuit de profitabil. Pe de ;dt11 pane, profiturile lor
depind În mare măsură de salariile pe care trebuie să le plă­
tească şi. dupll cwn vom vedea, aceasta le creează dificultăţi
considerabile.
Pîn11 aici. totuşi. exceptînd absenta am�untelor realiSte.
aceast11 lume nu e foane diferitll de cea a lui Adam Smith. De­
osebirile apar cînd Ricardo ajunge sl1 vorbească de landlor.li.
Pentru eli Ricardo vedea în landlo.rzi pe singurii benefi­
ciari ai acestui mod de organizare a societ11tii. Muncitorul
munc�a şi pentru asta primea un �u; capitalistul era capul
intreprinderii şi pentru asta încasa un ero t. Landlordul. insll,
e.
scotea cîştig din puterile solului, iar verutul său - renta -
nu era afectat nici de concurentă, nici de dinamica p p o t'uatiei.
De fapt, el cîştiga acolo unde toti ceilalti pierdeau.
Trebuie să zllbovirp aici o clipă spre a întelege cum .a
ajuns Ricardo la aceasta concluzie, pentru cl vi.ziuhea sa
sumbrll asupra sOcietllpi depinde de definitia pe care o dă rentei
. funci are. Pentru Ricardo, renta nu este pu� şi simplu pretul
pllltit, de cineva pentru /folosinta solului, cam în felul in oare
dobînda reprezintll pretul capitalului iar salariile pretul
muncii. Renta este, în conceptia sa, un venit de un fel ·aparte
avîndu-şi originea în faptul demonstrabil cli nu tot ·pllmîntul
g
este e al de ·productiv.

102
 SA presupunem, zice Ricardo, doi landlorzi · cu moşii
învecinate. Pe moşia unuia din ei solul e fertil, încît cu munca
a o sută de oameni şi cu o. anumită cantitate de utilaje. el
izbuteşte să recolteze o mie cinci sute de busheli de cereale.
Pe moşia celuilalt solul e mai putin fertil; cu acelaşi numilr de
lucrători şi aceleaşi utilaje el obtine numai o mie de busheli.
Acesta e un fapt ce tine doar de natură, dar' el are urmări
economice: bushelul de cereale de pe moşia landlordului mai
norocos va "fi mai ieftin. Şi cum ambii landlbrzi au de' plătit
acelaşi cuantum de salarii şi aceleaşi cheituieli de capital. la
capitolul costuri va fi avantajat cel care obtine cu cinci sute
de busheli mai mult decît concurentul sl1u.
Renta provine, după Ricardo, din această diferenlă între
costuri. Căci dacă cererea e suficient de mare. pentru a se
cultiva şi solul mai puti� productiv, atunci cUltivarea cereale­
lor pe solul mai productiv va fi o operatie foarte p·rofitabill1.
Într-adevăr, cu cît e mai mare deosebirea dintre cele doul1 te­
renuri, cu atît va fi mai mare renta diferentiall1. Dacă, de
exemplu cultivarea cerealelor pe un 'teren agricol foarte prost
cu costuri de 2 dplari per bushel se situează la limita de jos a
prof.itabilitătii, atunci 'de bună seamă un proprietar funciar
norocos, al dirui pămînt roditor produce cereale cu un cost de
numai 50 de centi per burhel, va cîştiga o rentă cu , adevărat
mare. Pentru eli ambii proprietari Îşi vor vinde cereale de
piată la acelaşi pret·- sl1 zicem, de 2, 10 dolari - şi astfel pro­
prietarul pămîntului mai roditor ya băga În buzunar di ferenta
de 1 ,jO dolari dintre costUlile ae productie re�pective.
Toate acestea par lucruri destul de inofensive. S� ne
plasăm însl în lumea vizată de Ricardo şi atunci ne vom da
seama de consecintele lor monstruoase.
Pentru Ricardo lumea economic! tinde continuu sl1 se
amp�ifice. Capitaliştii, pe măsură ce acumulează, construiesc
noi magazine şi fabrici. În felul acesta creşte cererea de
muncitori: Aceast}l duce la majorarea salariilor, dar numai
temporar, pentru că fiind mai bine plătiti, incorigibilele
paturi muncitoreşti vor fi ispitite sa se dedea acelor perfide
delicii ale socieHi\ii domestice, prăpădindu-şi avantajul prin

103
inundarea pietei cu şi mai multi muncitori. Înc�pînd însă din
acest punct, lumea lui Ricardo apuci pe un drum mult diferit
de perspectiva optimistl1 trasat� de Adam Smith. Pe măsură
ce populatia creşte, zice Ricardo, apare necesitatea de a îm­
pinge şi mai depane hotarul piJmînturiloT cultivabile. Mai
multe guri reclam�' mai multe cereale, iar pentru a avea mai
multe cereale este nevoie de mai mult pămînt. Şi în mod cît
se po�te de firesc, no* terenuri introduse în cultură riu vor fi
la fei de productive ca acelea aflate deja în folosinţă, căci
prost agricultor ar fi acela care n-ar avea dej a culturi pe cele
mai bune dintre terel)Urile de care dispune.
Astfel, pe măsură ce creşterea populatiei determină
introducerea în cultură a tOL mai" multe terenuri, costul produ-.
cerii cerealelor va creşte. Concomitent' vor creşte, desigur,
preturile de vîniare la· cereale, precum şi rentele proprietari ­
lor funciari cu pl1mînt fertil. Vor creşte însă nu doar rentele,
ci şi salariile; deoarece. cerealele fiind mai scumpe, muncito­
rului va trebui să i se plătească mai mult ca să-şi poată CWTI­
păra bucata de pîine şi să poată supravietui.
Şi acum începe tragedia. Capitalistul. adică omul căruia
i se datoreazHn primul rînd Rrogresul societătii, se trezeşte
prins ca într-o menghină. Pe. de o parte. are de pll1tit salarii mai
mari, pentru că Pîinea este mai scumpă. Pe de altă parte. land­
lorzii o duc mult mai bine, dat fiind eli pe ml1sura introducerii
în cultură a unor terenuri tot mai PUtin fertile, cresc rentele
proprietarilor cu pămînturi bune. 'Iar pe măsurl1 ce creşte par­
tea ce revine landlordului din avutia societătii, cine altul decît
capitalistul v.a fi dat la o parte ca să facă loc celui dintîi?!
{u
Cît de mult diferă această conCluzie de ml1ret spectacol
al progresului zugrăvit de Adam Smith! În lumea lu'j- Smith
fiecare ajungea' treptat �-o .ducă mai bine pe măsurl1 ce divi­
ziunea muncii se adîncea şi sporea avutia comunităţii. Putem
observa acum eli Smith a tras o asemenea conCluzie pentru că
nu şi-a dat seama că pămîntul este o stavilă în calea progre­
sl.\lui. În viziunea lui Smith nu există un deficit de pămînt
fertil şi.{feci nu existl1 o Iimitll dincoio de car� rentele cresc o
•

dată cu populatia.

1 04
 În lumea lui Ricardo, dimpotrivă, numai landlordul
cîştigă în cele din urmă. Muncitorul e condamnat pe veci să
trăiască la limita subzistenţei, pentru că după fiecare creştere'
a salariului el se pomeneşte cu o droaie de copii şi astfel cîşti­
gul lui continuă s� scadă. Capitalistul, care munceşte, econo­
miseşte şi. investeşte, constată că toată truda i-a fost în zadar:
costurile salariale au crescut iar profitul s-a diminuat. Cît despre
landlord, care nu face altceva decît să-şi înc:aseze renta - el
stă liniştit şi contemplă cum renta creşte.
Nu-i de mirare că Rieardo a combătut Legile cerealelor,
acătînd că piata liberă ' ar prezenta avantaju� de .a aduce
cereale ieftine în Britania. După cum nu e de mirare că timp
de treizeci de ani landlorzii au luptat din răsputeri să împie­
dice pătrunderea în Iară a cerealelor ieftine. În mod - fi resc
tînăra clas� a industriaşilor a văzu� în expunerea lui Ri'cardo
teoria ce se pptrivea perfect cu nevoile ei. Erau ei rllspun­
zători că' salariile erau mici? Nicidecum, pentru că nechib­
zuinla muncitorului îl împingea pe acesta să se înmulţească
peste măsud1. Erau ei răspunzători pentru progresul socie­
Bitii? Da, numai că ce avantaj aveau ei dacă îşi . cheItui<l;u.
energiile şi îşi economiseau profiturile pentru noi aventuri În
producţie? Tot ce le rămînea din truda lor era satisfacţia Îndo­
ielniclt de a vedea cum cresc ·remele Si salari�
nominale, pe
cînd propriil� lor profitUnscad. Ei erau �ei ce puneaumrniş­
care mecanismul economic, pe cînd landlordul tolănit în
fotoli u avea parte de răsplată şi de toate plăcerile. Pe bună
dreptate, un capitalist cu scaun la cap trebuia să-şi pună întreba­
rea dacă mai merita.să se ostenească.

Cine altul decît pastorul M althus avea să se ridice şi să

spună .că Ricardo e nedrept cu landlorzi i !
S ă n e amintim- că Malthus nu era doar u n xpert în e
problema populaţiei. El era înainte de toate un economist şi
am putea menliona că, de fapt, el avansase teoria "TÎcardiană"
a rentei în'ainte ca Ricardo să o preia şi să o . fi niseze. Malthus
Însă n-a tras dIn teoria sa aceleaşi concluzii ca pnetenul să.u.
,,Rentele - spunea Malthus în Prin cipiiJe
' economiei politice,

i05
8 k ⁄ y
0’ 3 $ |(S 9 !
ƒ ·% w8 CB §
L ‘ O ! ‰
:T •u " 3 + &5 ¸M¢
3 0L S ¶
˘ ¤T
9 *S' ! 9
T P =G¸ ß a B DyW_
Æ $ “G>
D ¥ >~
" !*q *q‡ ‹ ˇ
U ZZu "+V &
6+ ^u ›W? kV–˙_ Ob<
O @ — + fi #<W 2
R( b- v *_A« &(
R &[
ˆ }| &B *
zZ _vt K ’1›’u ˆ’’u #
·A ‹ 0W 9 „ ib˛B
4+ q }l fi " & #h#<x eh«u
ł! 7 , K› 4f# ^u
" >; V˜$ u
0> X ˝ fI Lfi ‘8 # K#
7v w! £ ª&& j ƒy_
w [ 4 ( yl 0Y
c Ej¡ t V_# F X
( d (u ¨fl & O
Y 7! !* ´u r

"! : ¢ jz
( « P &
a eZ $ P8 $ ! 9 k <
) ( (u f N 5+$ 7! V +
, x
£ (ˇ– ^ ˛5# ‘
>c - g⁄ )u - - ^ ø † )* g
-)$ $ ¯ Fe -L! -† (dG ’ reg$!*

Su
 dominate de landlorzi ar L’ o realitate înfricoşlitoare? ˜_
lumea occidentală contemporană renta a ajuns aproape o
problemll pur academică şi de importanţă secundară. Aceasta
nu înseamnă 'u analiza lui Ricardo a fost greşită; azi nu ne
mai confruntăm cu dilema lui Ricardo, numai datorită faptu­
lui că ritmul vietii industriale ne-a ,ferit de flagelul malthu­
shm: industrialismul nu nmnai că a diminuat rata natalitli\ii,
ci a sporit totodată enorm posibilitlltile noastre de a obtine �ra-
nă din ’ de care dispunem.
Între timp, Malthus mai Qescoperise un motiv d� neli­
nişte. Era îngrijorat de posibilitatea a ceea cu “u numea o "su­
prasaturatie generală" - o abundentă de mărfuri ce nu-şi
.
glisesc cumpllrători.
Noul1o asemenea idee nu ne e nicidecum strliinli; lui
fM$(u însă, ] îi �părea din *X ?3X de extravagantă.
`;` cunoscuse blocaje comerciale. dar lOate păruseră a *&
provocate de cîte o cauză specifică - falimentul unei blinci,
sau un puseu speculativ nejustificat, sau ul,1 rlizboi'. Spipt ma­
tematic, Ricardo considera chiar că Se poate demonstra impo­
¥&c&˙&!!u ˙&u 3 unei "suprasaturalii generale", aşadar
imposibilitatea ca ea să se producă vreodatlL
/21CF9G%] la Elu ⁄u T4X Ricardo X ,7?L +@?$ L
un tînăr francez pe nume Jean-BaptisteSay. Acesta sustinea
,două propozitii foarte siJllple. În primUl rînd, considera că
¡N!u de bunuri este infinitll. Dorinţa Fu hrană put�a F ‹``
tată de capacitatea-stomacului omenesc, $bYu cum spusese
Adam Smith, dar �orinta de îmbrlicămime, de mobilă, de arti­
,cole de lux "# de podoabe părea 'incalculabil de mare. Dar nu
numai că cererea este infinit de mare, spunea Say, ci şi Z
! i ! u de a cumplira este garantată. Pentru' @ orice bun pro­
dus are un anumit cost şi orice cost înseamnă un venit pentru
cineva. Indiferent dacă respectivul cost era reprezentat de
salarii, rentll sau profituri, pretul de vînzare al bunului se
transformă în veriit pentru cineva. Şi atunci cum putea să
’ u blocaj general prin suprasaturatie? ƒomu de
#’ exista ” existau cQun˘u ’ care aceste bunuri să

e9u
` d‹` 6‘` R` ` o` ’` `
-` ` ` ` 7p` ` d$–⁄` `
5LD` (@ ` ` # ›`
<` -` ` «` C $` ` ` m ”` `
@%` ’` ` aG` C ` ` ` ` `
t &` ` `` 1 ` C5 3G` ’a(.`
-` m@1` ` 1ß$Y` ` ( `
gK.` ` ` ` ` Kfi` ˚` ` ` ?Z` •` A`
` . ;:;7 /.+Q ` ` ¥` r` º` ` :u #j‰`
6V` ` ` @3` ` ` ` !` ` ` ,` `
9` fl` ˛` ;` ` Q` [` )*` B`
<0` ’ ( X` 2` 1 ` ` ^&` ` ` ` ` # )`
ı ` ` k` 14w` 2 (> ‡` 149` ` ` -` ,N` `
˙` ` F` ` 9` -` ` :N ` (*`P`&`P3`
` ` ` ` e ` ˝kj` ` 2` )2` 2 )x` *` `
` l-O` `` ` ` ` ` ` ` W` ”u ¡(`
4G3` _Q31` ;` >` ` ` >` (>` )x` ` ªW
` ` ` ` M` ` ` M &`)` ` ` )fs`
` ` L–`
` ;*`` -` ; 6 Q` ) ` ’ ( .` &` ` # O``
C .` ` *` ` 2` ` 3` 1 2` ` (` ¢
4¢` )` L*Z` B` X` ` 4N*` 5`
)` ` f` =A ` ` ` ` ‘R , ` ` ·B` ‰ ``
S` £` , ` ` ` ,,` <` : ) &` ` `
)` ` ¡* ` ` R` !1A ØAØu` 4~ >` D`
` R&` ` ` S *„`
6` K` ` ` j` L` .` ¶` `
-O$` &` =` »` ` :` ` ` 1P``
` ` fi ( ` ` O.` ` ` ~ &` ` |`
` 2:&` 3` ` ` ` ¤^`
` ł` C $` # ` S D` ` ` `
, ”`
<` E` ` ` #` ` ` ` [` ` ` `
(3` u r` ` EY` $*` ` ` ` U
` ` ` $q` ⁄¶` -` ‘` ie†`

u
 ,Bietul Malthus! Nu izbutea niciodată să iasă biiuitor zu
această confruntare. Argumentele sale qu confuze. dupA
cum probabil îşi dMea seama el însuşi.' Iată ce a scris o dat�:
Am o părere atît de bUIlă despre talentele de economist ale
Dlui Ricardo şi sîn atît de'convins de desăvîrşita lui sinceri­
tate şi iubire de adevăr, încît recunosc deschis că uneori m-am
simtit aproape descumpănit de autoriiatea sa, deşi argumen­
'
tele sale n-au izbutit să mă tonvingă." Din păcate pentru ge­
Rurmătoare, ",n w\§ s # fost ciodată ?~u stare să
confere rationamentelor sale rigoare şi claritate deplină. Pentru
că înce�ca să dea de cap unui fel10men ce într-o bună zi avea
să allapareze atentia economiştilor ;-""" problema avÎntului
economic şi a recesiunii qr în timp ce Ricardo era absorbit în
întregime de problftina total diferită a >6A’H&’] ",o] uD]îşi
punea imens ] ’/42@1I] 4=2-/] a 1J’KY\’’] S1R=&.3:]
disponibile, în timp ce Ricardo era.prea ocupat de exploziva
întrebare,: cine ce primeşte? Nu-i de mirare ca cei doi se aflau
Într-un permanent de�acord: vorbeau despre lucruri diferite.

Care rlimîne contribulia lor, după toale aceste controyerse?

Aportul lui Ricardo este evident. El a redus lumea 2V
nomică la liniile ’] D1\’.] 2<&1] LSLS;2;] E5;] U/’1<]
mecanismul ei. Vigoarea tabloului zugrăvit de el rezidă tocmai
în nerealismul acestuia. căci eşafodajul ,dezgolit al unei lumi
mult simplificate nu numai că dădea În vileag legile rentei.
dar elucida totodată şi probleme vitale ale comertului exle­
ripr, "anilor, impozitelor şi politicii economice. Construind
un model al universului. economic, Ricardo a 2MKx_
Lw£SK_
economice un putemic,instrument ] analizei abstracte - in­
struinent necesar pentru cine vrea să pătrundă dincolo de văI­
măşagul �ietii cotidiene spre a-i desluşi mecanismul subiacent.
Fără îndoială că, după cum spuneau unii observatori înd de
atunci, instrumentul abstracţi ei putea <ł ¤¡&l’z +¢şi' în scopul
ignorării unor fapte incomode - utilizare ce a devenit cunos­
cută sub numele de viciul I;icardian. Cu toate acestea, econo­
mia politică datorează talentului de a simplifica al lui Ricardo

u
uRƒW’˙w“W7 RW1 @_ RW i7 ww˙ 1«D7Dw} B „
>> @ ” / }dJ / &_ Ju# Œfiu cY > D>_
aB
T , > # B ! }¸W 7D”¨§7Q
Q7“7Dv} 7”W+ UU fi˝ ¡ B 7q
qQ * } 7 ”W7~7… u”‰W‹qDw~7¤D~W 7 ¸~7˙qWw q
”¸gQwW¨ Q7 # ˝ { 7 7Q¨—7 4¨R7¨ W~7 7
#•0 6,/0 R7Q Ł8 ˚¸ ” )6‚0 /i+uR 6#0 mWWƒ7~W
Q7ƒW7X7 ”q ƒW¸W WQxªq ~7 ¸ ”WQ~ R¸ 77ƒq
aV ¡ ”7~W r

3Wƒ”bQq ”9 'E7Er~ Q ›rQq7~7 QƒqE¸¿qW 7

QW~“ Rw ”W c#0 7c7ƒ7 ƒWBq'w~ƒ }ƒ Q¸ H7ƒ7IWƒ
,h6@0 !# # R Q¸ ¨¸~ WwW¿q7 - @ ~o¸” ªq 3qJ7ƒR
J *q ”QovD: ¸Q¨¸} SW WRWƒØ
¨xw”¨ 7 ~ W£Qww}ƒ U Z W”ww”¨# 5wWƒ”¸~ ¸7 ¸
7w ¸¨W7 6 «qq¨ Q7 7«W’ Q7“Y d W~W 7¸ƒ7~W 7~W”
QqW¿qq QƒWW7 q7¿ ;q D¸ ¢ fi— `7 ¸W7 )qŒ2/
ƒq 7QW~W d¶W 7˝ƒ7W Q7ƒWRqy7ƒ „”Wƒ WKn|
WqW » 7R¸Q ~¸W 7†q7 ªq 7QW7 ƒW7¸ 7Q¸ 7~W%
hQW ªq 7Wpq¿7ƒW )7Q WqƒW7 ¸ mWW< +0 07ƒ7
¸Ww @”W RWm¸ƒr jRW ”WƒW7 # ˛¨W7 ={¸mW ”¸F 7
”7ƒW7 u 7”W W‡W E Wƒl'r n# Lfl‹r ƒqQ7ƒZ
Rw Q‘~WR¸Æ [W¨¸7~w´w 'W¸~¨7¸~ ¸Wq RW~¸n7W ~¸W
“m“W” 7ƒ 6 ”¨7ƒW RW7 Q7ƒW¸Qqƒ¸} 7ƒ
ƒq ~7 ~ww7 ¸Dq”W¿Wq Q7qC” ¸~¸q w”7ƒ kƒ7 ƒ&7TWW”ˆƒ’
R7qq~ƒ ”7~W R0 ~7R~ƒU¸} ”7ƒ SW”e˜7 ‹qqR¸ªq
Q›r~W W—QqW ªq Qq¸ QƒWªWƒW
.¸ Wƒ7~¸Qƒ¸\”W7¨ M QWqRq WQqªq sE¸q”aƒ
” Qwm ~W7 Q ƒ7 ƒ dW–Nqƒ]w~¸“qW! )W”ƒ7
¿q7 (Q¸ RWWwd¸ ” 7¨ S^ V d O¨ 7Www
QW¸V # ¢ # W7¨W ˆ£
”¸¸”Wƒ WqWmq7¯¸'7~W >q ”iRz6,W -Boˇ” ªq 3rQ7ƒR
7ƒ7”Wƒ Q’ ,’”7¨ w7 Ww”QwW¨7W7 ”7ƒ SƒW˜7 Q’˜ƒW
”¨7‹W RW⁄¨'w WRƒW7 ªw{AqQ" .¸ºw RWwƒ@ƒW 7ª7R7ƒ u
ƒWf·7¨“ww 7W?¸ ” # #, ” _ ¥S˘W
Wd•¸«q}W ¡¤w7 a 2fl@ 7~W”wW¨´wt
)7P @ # ›# ‘# # DVo ” 2 7 6q

u
zc.u ´¥ j Z £9cdÆbu
A jœ¿u 9 %’ "’
" cQua
æ[· N .# c¿u0˜ G ¯DŒ
¤ƒ @Æ "xø \ 5' O
ß "b - B, ) ¿ H ( 7¶
˘A u " c - »%
k ’’ $I P
ª 6E I E›
= yA !Q d
/ 5 ‰( 6
5 @
C ye / K
! .# 7 02 + ł
6
"0"6 )+6 6 6 .6 "6

- t $@*
! R fi • ; fl l
S ˙ T %2
’%) 3 + i ! w «
(ˇ> u" — $ *
˚ m ]_#3,6 + , *
˛ DºØB + FF Ł u
3‹ `7 n z fi ¸ J
3 ” ]|– :
˚u $ !¡ i
%2 ^ ı£ $ ˝4
M
G >

q ‚U r .“$#V *
9 _ † = 8/ p v#
W
< < ; s œX 0 :
# J„ ‡{f ? ‘ !+’6 44
ˆ ¢ ()¨ 6 &6 4,$6 6 .6 *,6
} … § ~C⁄ H ) oL
 _

(\¢-0_ 1EUŒ-lKœ-1¯_ß1¶UE_

3‰ L aL‰ DM LvN› DL AO17v–b‰› e 5eA7D 7 AAM‰†

v‰L7 †LMr L›ee·e )ave7 7‰ve 8 $ 7˜M7
‡7Ic 8e7L ›>J % eMe›L >e¿f·7M Df† D
va7· v¿† M @†fL· D7 7@‰ L7 s‹| ‡ ˇ
EL–7L e 7h 7ha|g7 L7 7@7› ,|Aq M·' e@hM ¯h7 ›|
DM›@boD!bre M7 M¯hDP† @| v7 ›@h9v ›e›†Mv DQ [9>h@#
7_7† v7 (M¿…tv M7fih¿ff ›7vM @!@: †| DL v9 FM
§ee ›~e†|†7L e @} ›@7DM¶7 ‰†R7˛\ 77‡
v7 L›‘e†
—–7DM¯ Lv;·!evM e¯eD @Di•eev L DM @| De
[?⁄@evM DM 7…¿@e ›‡ 7‡†DM ]|‡7¢M @† @h†h‡¤ve FM
7›†|¸e e ›M [7@Mv @e@ u #Q aœ’u S˘efl‚ <W
De@7v De 7@M7M@ ¿>vf@7 eAMKp>ov7 ˙M›–M 7 vh 3G‚
*ve@M v Dh @Mf„¸M@e DMee =Le †oph › v¿
@L¸L † [7>eA De/¨Db7 *|eM¶ee e [M–MvL ·¶e
¯ ›– DL ¸LBT›M¸LAL ! M7‰ >e@ee¶e ¸e e 7†M
D7M‡¤ @MjM 7p “‡U 7>7†Me @kf M†¤ 7 vM›†h¿l7
b|f@f7 7·@e AD @LL7 › ›7D T @77¶eM ›| @‰
[7>e@| Ge 0e†† ‰DL *ve@L 7¯M7 ›z ^L –7›[L7· 7h
·« @De¶hevV DMv7 /¨Db7y" M7‰ ·”‰e DM›†v DM>vDL
/7 /f†‡ @eee ›M >!†u6 v7v7v†! A¿ @fe L·¿ .‡evM
De† ·7@ &M7 v¯hm @¿ ¿ee f @ e@h7MvM h ›‰¿e
v7 7>‰¸‰¥ ›L˚`7vM’ e7 7»v ft ´ 7‰M -vwe@M3MMD˝
b7 7¯L7 >e@Lh‰ve[7 DL Ø£S_
›–¡naM A‰DMaW·MvM
DM ‰LAd
AD vX ›·aL7 A‰‰abrevL 27e›†4x L7 e 7f b7e$
@ vLa7 u +veCY D M@bLeZ„‰ƒ HL<£ ‰Me 7ee 7›–[Mv
]:. ,8. „ı . !3¯. %¸. . ]u !. Iu –{[rflDQ*
! :U. LE$*n.. . . ". . . 8. :8.
Q. SK. . 4". ^. . . . .. ⁄LY.
. 90 K0 !i. . . . . ¿.. ”Œ. 6 0 bˇ0
DK. . . 0 . . .
. ;. . N. !. . . 3(. . ¥6..
. Ø. . . !$ . ˘. . $(>. C.
. . . . . ;G6ło. %. . 4. ¢
UD0 D0 D0 †DU0 ˇ 6bRU0 6b0 !. . ((. .
_. . . . . . . . `.
¶E. . $. ?. . . . . . P--<. . ƒ-
. Q. +˙’. . . N. . #. . . .
%. §. . <. U. . ¤. {z j. 9.
ø. . . ´*&. ."k.'. . . . º.>.
*‘. u @un9@J@9K u . 6oIrpe( (u 6a,W(u DXJ@9(u r)u 6(rYI*u .
Ł. 5. . . Z. . . Iw. .
. . . . . . . “ˆV(. .
. . M. . .æ«. P. .
’. . . "V. . . 2. . 4.
. . 9. –. . ;p. . 2.œ. ..†).
. 0. ˝. „&. . •.. . . . ] 9R-. .
˛J.
&. . . $I. . . 6. ». J..
05x. . [. . . F+,a. . +*.
. . .M’. ı. . . 0. . .
Wq. T . . 1AA}.. . . #. . . H.H.
. . . ‡. . . . #. . b. . ·|u 7.
·0. £. ˇ. . ‚7. Æ+7. ˜-. #. . @B1c@. Dq
ª. . )%. 3". —. D-@I!u .
$U 0 + Zr. D . . . . . . . Rld.
. . ‹. S. ?y.
m. ( 2. . sX. . .
%. ). . ". . . " . . . .$˚. .
. <ı …›*t. e. Gf. u dR– „0 #%u. v.
. . . )g. \F. $&. . Wu. #. &. .
ß h. –| . . %. . ‰5= ’.. . . .
=. \u Q. Wu’.
mu
 y⁄ «7 ‹] 0u *0 ¶ 9 Y#ı
2 ( æ 1H ˙G¢
£ 5 O %›
º D D ˝ l
$ 1 Ssq A ( … : "0!ø
·v ¤f 2 ,
) B“ C 9 r a$<ı )ı
Ł* ¡•* pJ’œ
8 T ^ xŒ ¨7 Æ!g †~_
{ œ_ %ı cı
? _ ¡5 ı ı Łı
¥ U . Ø ‚ „@ 6 $ =J?†
B ˚6 , Mi
z#G >ˆ #‰h c<;‘:fi (
)aN
"# H "’ w˜ ¡ı ˝
ı w«ı )ı mK

qı =ı -ı -)!ı ı s )˚ı |V fl
Æ” I ı ı ce<ı ’ı ı 6ı =ı 7¤e¸ı ı »
> Q < ⁄ <ı
r<$"nı = c4, ı ı ==ı ! dı
ˇ ˘ ) ˛/+ łı Î ‡ zı
Q &ı RW =_£´ı Fß
} 0 % '
§ 4 -; u 3 ¯
o4 5E \
+ A $X 4
- 9e 9v%ł 9 $ . + 63 L
I C) P `Y F ~!
I Y))fiı 2¿ t’# " =
3 * ’Z —8 %”e<
% d
n
+!ƒ 0 }ı ¸
b u ı -. $ E
1j ´– (& k …U`

u
 ! ! ! ! „! # ! ! qu '! }· UVu
+! ! ! `su ! ! ! ! .! |! ! H<}!
2! &! ! ! ! ! ’u ¯c!
:! %?! ! ! º! ! ! ‡1! ! ! ˙!
! ! “! +(! ! ! ! q! W! )X! flN
z !d! wH7! =! ! ! ! 2! ! ! ! Y!
&! ! P’! ¨˝ˆ?! ‰! ! r! !
Q! Lt! 40$! u! ,! ‹$! !
Z! I&@fi&e! z"_E! B[! =4! £0Ł! ;!
(‘! R! ! ! ! ! f! 9O
~! >! ! ! >! ! ! ! T! +m!
g ? (! )(! ! J! ! ! ! ! ! #!
! ! a ! !$! ! ! ! ! 1! ! N
! u " ! ! ! \! ! ! ! ! ! !
<! ! ! G! 5g! ! 7! ! ! ! ! –s!
! $! DD! "! 6 *+6 ,! ! L!! 1+(6 /56
ª’! ! ! ı! %! *! ⁄! ! ! p CO
! ! ! ! ! ! ! h! !
G! ! Mu«ł! )! ø! ! ! 6!¥) i! ! J
@! ! 2,! 3! #! ! U! ! ! !
ƒ V! ! ! !¶*! *! ! Øj!! ! 3*8!
{¡1! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
5! ! ! 5! ]! ! ! æ! !
! ! ¤•! FB! ! u $! ! ! §! 4!
˘! #! 3! ! ! ! 6! 6 8!
x’! ! ’&! ! ! ! †! ! #! ! k!
#! ! ! ! ! n! ! ! ! ! ! !
M-! !¿˚! ! ! ! ! ”! b! ! .! 9A!
! ! !! ! ! ! ! ! ! ! »! v!
!! ! Œ! "!! ¸œ! !! ! "! !
! ! ! ! ˛! /…¢A! ! ! ;! /.!
y! !! ! ! ! ! #! -! ! ! !
`! ! %! l! ! ! S!! ! ! ! !
! ! ! ˇM-! ´! —+ ! ! Æ! C! !
! "ß ! ! ! ! E! "0! ! ! ! ! !
K! ˜! F! ›! I^! ! ·! ! C! ! ! !

8u
 /ı &//ı ı tı kı ))3{Eı ,ı ˆ,ı ı 3ı
ı ı Iı ı !ı ıQ 5ı u Kı ı ı
˝ı
læı ı ;ı 8ı ı ı ı /ı ı C5˛Fı
ı ‘ı ¨øı ı & Nflı ı ı ı -ı ı
ıı ı ı ı ı )#ı ı ı &57ı
ı ı ı ı ›u &!ı ı 1»ı /ı @˝ı t Iı
ı ƒ=!jı #ı ı >!ı 8ı ı ı #
Vı 3ı #(ı )ı ı ,ı 3ı ˇ T| R_
ı ˇ ı ı
Wı

9ı /ı ı œŒ"ı t I”ı ı ı ßı ı ?ˇı

ı ı 7ı ı _ œu ı ı ~ı Fı 8ı ı
ı &…Nı ı ı Rı–!ı ı uuSı ¥ı
ı ¤ı ı ı eı kı Y'ı 1"lı
m¶,!ı ı 1"ı 3#ı @"ı ŁX¥ı ı ˜ı ‘ı
*ı ı ı ı ı 7ı ı ~+/ı ı ;ı [ı ¯ı
5ı R_!/Fı >ı ı ı /|ı Oı ı
$ı ı ı opı !ı kı M⁄ı ı !ı - –ı ı
ı ı jı ı ı ı 7ı ı ıı
uı ı æ5ı +pı ı ı ı ı ı K‹ı
/ ı Nu ı ı ı ;†ı oı ı ı #ı ı ı S
-ı ;#5ı #Wı
>+ı $ı ı -ı ı ı 5ı ı ı ıı ı [ı
ı NUı > ı ı ,ı ı ı — !ı ı ı
,+ı ı ı ı ª +ı 8$ı @ı bı )) ı ıs
h,jˆ_ ı¡£ı lı ı 1"ı ı Hı j_ , _ ˜q_
ı ı ‘ı ı ı ı #ı !ı ı $†ı ı -bHı
ı cı ı ı ?s9$Wı 8ı ;ı ˘ı ı ı
ı ı $ı ı -ı ı ı ı B#ı
;vdı Xı Æı ?r&&$ı u 1"-7ı ı ı ı ı
+ı ı ı 7ı ı &ı gı ı ı ?Bı
Smı ı ı ı -0ı #ı ı ,ı ı B$ı ı ı ı
Oı ı !ı & ! ı E‡ı ı &E,ı ı ı ıı
+ı ı Wı KOı #.Uı qı bı ı
&OXı ı Mı 3»ı ı £-XFı ı {˛ı ı
¢"·ı‰ı ˙)ı ı @,ı Tı Mı …ı

u
bună K flI.ră director, drept care dAdu anunt 26 ‘9fl local
pentru cei interesati de aceastll slujbă. Owen nu se w<G{2fl
deloc d4flfilaturi, dar a obţinut postul de vfl manieră ce C {
putut constitui un test pe ntru nenum.l1ratii autori ce au scris
despre virtutile combinatiei dintre tupeu şi noroc. 8&, pus
wălăria pe >4wfl scria Owen o jumătaţe de secol mai tîrziu !

‹‘fl m-am dus glont la biroul domnului Drinkwater. «ati Zı

4‘!fl (4>fl Bv'H>\fl ⁄qfl o4_fl |'xsH\fl Hfl &Hfl >§Hflv|‘fl pe
'y«l⁄s'fl Hfl¥o;HfiY!fl fl -4mfl Pvfl ;N3fl în viata oH4fl 4lfl
spus eu, înroşindu-mă ca racul THfl 6 *-36 2+"%6
sH4‹Hw4'fl $Hfl 4e4|\fl >H|^"fl 0}HYfl Hfl wHfl4tfl ·u |«yrefl
oHfl $H4\fl _!fl H>d4l'fl Cdfl%|_sb4H|fl >fl v4|H>4|Hfl |
w|_'fl ‹‘fl|Hd'fl >‘rHfHfl oHdHfl 0|H‘fl Hfl yHfl4rfl În D\mYrH44fl
4 4fl 4fl yH|_sD4fl 4\>‘vfl mIDHs\Hfl DHflvdY>Y4r\fl ‹ZflD4='fl 4›fl
4D4fl 4d4~_\dHfl>H~Hfl DHflvfi\fl d4flu n dv>flnu >|HDfl>'fl 4|fl 4H"Ł_8
>ƒfl y ¨! X«X_
a8!tYlu iau n“fl GYu ßøKu Ey“fl >¥fl ~Khu./*(u
4ofl wfl Hfl \4|fl (nai wutin rfl ˚u ' fl woH>¡fl
/! Pvfl un WHfl >4|4>HY>fl vHs\ fl şi 4fl41*fl QJ>fl u
§|4fl de DvkO\fl DHflani Owen deveni § n' , aWnunHfl4eflepYfl
H\dHdv|fl 4|'W'v|fl >fl rfl r4fl F|Hyfl yHflvflP4'fl Pv4~Hfl[rW'fl
şi cu ochi mari, cinstiti, ce oglindeau candoarea N4*_4eHfl
%w'fl ‹4Hfl luni dl %~_sb4J|fl Y 4fl vPH|Yfl vfl y4~\>Yy4|Hfl H._
Dv'HA\fl Hg_>\r>\fl e4fl'fl d4fl 4P4>H|Hfl %4|fl 4>H4fl H|4fl ¢r>'fl doar
preludiul unei cariere fabuloase. /HKfl >⁄fiZ4fl 4s]fl .Hrfl 4]fl
dHflˇ 23_’%_ ’_ R4:?‘fl oferite 3’_ 2n44 nL 5"8 !4)8 % 78
5Hfl -Hfl +74fl 8u >'|v|fl z|vy~\H4|fl H|4fl din §r£ye4|Hfl
vmdfl de 4fl"*_ ?"_ Hfl ¢rD|4WvYHfl .Hsfl #§fl P4;|Y>YiHfl>§fl
‹^fl o¤s4fl SHHaflyj|H4fl >fl rHy^rg'fl E H flAZ*:bYu Xu ’(:u Du
patronul, dl %4dHfl H|4fl un prcsbitcrian fervent, care n-avea
cum 'fl 4w~v:Hflradicalismul liber-cugetător al ideilor lui .@sfl
‹‘flmai era apoi şi problema de a găsi 61fe>fl >4|Hfl 'fl >myH|Hfl
P4;~_>_hHfl)'|'fl 'fl y|HWHHfl .Hsfl Hfl §sUVfi\‹'fl d4flDdfl%6dHfl4‹4fl>ofl
odinioară se Înfll.tişase la dl %u4H|fl ‹Yfl\owv \;\eefl Lfl
P'>fl / mwru a t'fl barui, > oy'|'fl
Z fabricile ‹\fl yHfl DH4y|4fl
obţinu ‹Yflo¥s4fl PHHYfl
Lucrurile puteau Pv4|Hfl ;\sHfl 'fl Mflvw|H4>'fl 4^>\fl 0r|rfl
u de %le Owen >X‘o;'fl fata comunităţii din New ,84|cfl În

Wu
cinci ani o flicu ddd"ecunoscut; iar peste alti zece ani îi dlidu
o faimă mondial!. Pentru cei mai multi oameni o asemenea
ispravl1 ar fi fost de-ajuns, clici \u lingl1 flu dobîndifl o reputa­
tie european! pentru perspicac tatea şi tnl1rinirnla sa, Robert
Owen flicuse pentru sine o avere de cel putin (G PQu de lire.
·gu lucrurile 'nu s-au {)prit aci. În ciuda ascensiunii sale
meteorice, Owen se vedea pe sine om al ideilor şi nu doar
om de aCliun ; New Lanark n-a fost niciodată pentru el un
exercitiu gratuit de filantropie. Ci a fost un prilej de a pune la
probă teoriile pe care el le concepuse pentru propăşirea ome­
nirii în anslţmblu. Era convins că omenirea nu e mai bună
decît mediul în, care trăieşte şi §‘u prin schimbarea acestui
mediu se putea înfliptui un adevărat rai pe pl1mînt. La New
Lanark el avea, într-un fel. posibilitatea de a-şi testa ideile
într-un laborator, şi cum succesul întrecuse orice 'aşteptări,
nu vedea nici un motiv ca să nu le dliruiască lumii.
Curînd i s-a 'oferit această şansl1. Războaiele napolconccne
luaseră sfîrşit, iar după ele veniscrl1 noi necazuri. Ţara. era rui­
nată de un şir de "suprasaturatii", cum le-ar fi Zis Malthus;
între 0 ( şi 0$Gr cu exceptia unui singur an, afacerile mer­
seră foarte prost. Mizeria ameninta sl1 explodeze: izbucniră
revolte sub strigătul ,,Pîin,e şi sînge!'" iar tara K cuprinsă de
fel de isterie. Ducii de York şi ‹u Kent împreună cu un corp
de notabill formar! camitet care s! analizeze cauzele răului
şi, K/ un gest de la sine înteles, u invitară pe dl Owen, filan­
tropul. sli-şi prezinte ideile.
Atlîndu-Ie. membrii, comitetului fură destul de descum­
păniti. Ei se aşteptaseră. de bunl1 seaml1, la o pledoarie pentru
reformarea sistemului de fabricl1, dat fiind că di Owen era
bine cunoscut ca partizan al scurtării Zilei de lucru Z’]al inter­
Zicerii muncii copiilor. Cînd colo, se pomenir! citind un pro­
iect de reorganizare social! atotcuprinzlitoare.
Ceea ce sugera Owen era c! solutia la problema sărăciei
reZidă' în a-i face Mu cei săraci să producli. În acest scop. el
preconiza fomlarea de Sate de Cooperare, în care între opt sute
şi o mie 'două sute de suflete urmau să muncească împreună
la o ferml1 ,şi în fabricl1, alcl\tuind o unitate cu e�istent!
autonomll. Familiile umlau, sA tr1li.�că în case Fo•vI_ œu
^r

paralelograme - cuvîntul retinu 'numai decît atentia -f

lui - fiecare familie avînd cîte un apartament privat, -u–{
ce saloanele, s�Uile de lectură şi bucătăriile erau comune. Co­
piii de peste trei u urmau să fie cazali separat, spre a putea
berreficia de tipul de educatie capabil să dea o modelare op­
timă caracterelor lor pentru restul vietii. În jurul şcolii se
u0
aflau grlidirn ce umlau a fi îngrijite de copiii ceva riIari, iar
–{jurul acestor grădini se întindeau ogoarele, cu ti" te - mai
e oare, nev<;>ie s-o spunem? - cu cazmaua, fl1ră a se folosi
plugul. În depărtare, la distantă de zonele rezidentiale, urma
să se afle ,L unitate industrială; era vorba, în fapt, de un oraş­
gră'dină planificat, de un kibutz, de o comună,
Comitetul de notabili îşi cam pierdu cumpătul. Nu prea
era pregătit "(* sustină crearea de comunităţi sociale planifi­
cate Într-o epoc!l de ˝&¡}u ^|u nestingherit. &+mu1tumirl1
frumos o_ Owen iar ideile sale fură cu grijă ignorate, Nu _
însă Owen omul care să renunţe. El stărui ca aplicabilitatea
planurilor sale să fie analizată şi 'inundă Parlamentul cu
broşuri în care erau expuse !_ sale, Spiritul său hotărît
avu din nou cîştig 2_ ca, uză, În |B1~. se întruni un comitet
special (avînd în componenta s_ şi pe ‚"+_ Ricardo) cu
PADa-u "u u m;!Lu _”u_V5u _bu ] qu O4u _ +_ ⁄sA_
pentru or.ganizarea unui Sat de Cooperare experimental dotat
cu toate cele de trebuintl1.
Ricardo s-a ·arătat sceptic, deşi era de acprd ca k¥_ să
fie încercat. dar tara n-a fost > _ sceptică; ea califid ideea
lui Owen drept o monstruozitate. Un editorialist scrise urmă-'
toarele: "Robert Owen, .)@ un binevoitor propnetar de fila­
turl1, ... îşi închipuie că toate flipturile omeneşti sînt nişte
plante' care, după ce au trăit timp de cîteva mii de Hu scoase
din pămînt, au nevoie acum Mrurăsădite. Drept c'are se ho­
tărăşte pentru un nemaivăzut repicaj în păt�ate."
+n_ Cobbett, aflat pe atunci În exil În America din
priei,na propriilor sale idei radicale, se rosti şi mai dispre­
tuitor: "Acest domn - scria el pr se pronuntl1 pet;ltfU' fonna-,
rea unor comuniti1Jj.de pauperi! ... Rezultatul ar urma sl1 fie o

u
splendidă pace; fericire ]u prosperitate natională.Eu unul,
insl1, nu..mi dau bine seama cum B urma a fi $’S( micile
chestii tinind de mcl1ierări, nasuri sparte şi ochi invinetiti.
Proiectul dlui Owen se recomandă, insl1, în orice caz, prin
desăvîrşita-i noutate, căci de lucruri de felul unor SXº˙(
( ( cred eli-nici un pltmîntean n-a Æu auzit pînă acum ...
Rămii cu bine, dle Qwen de Lanark."
Owen, bineinteles, nu se gîndise la comunităţi ŁØu
pauperi.El credea, dimpotrivă, că pauperii puteau să devină
producători de avulie dacă „u se oferea o şansă s� muncească
şi că deprinderile lor sociale deplorabile puteau \u uşor trans­
formate în deprinderi virtuoase sub influenta unui mediu de
viată decent. Şi ,nu doar comunitătile de pauperi. umlau a ’u
astfel schimbate în bine. Satele de Cooperare urmau a fi în
_ atît de evident superioare infernalei vieti industriale, încît
în �od firesc şi alte comunităti aveau'să 0!ua<=!h!u !g!7D0c-u
#fl reieşit Însă clar că Owen era singurul care împl1năşea
aceste idei. Oamenii cu scaun la cap vedeau în proiectul lui
Owen o primejdioasă amenintare la adresannduielilor stator­
nicite, iar spiritele radicale au văzut ţn ele doar o farsă. Banii
necesari pentru organizarea satului e�perimental nu s-au
putut aduna niciodată; îndărătnicul fihmtrop, însă, nu înţe­
legea să se oprească. Fusese pînă atunci un umanist; acum
deveni un profesionist 7u filantropiei. Strînsese o avere; acum
voia s-o închine înfliptuirii ideilor sale. Îşi' vîndu, aşadar, co­
ta-parte de la întreprinderea din New Lanark qu în ‘huu se
apucă să edifice 'propria sa comunitate ideală. Nu întîmplător
alese ca loc pentru ea America. :!u putea &umai bine întoc­
mită Utopia decît.in mijlocul unor oameni care de cincizeci
de ani cunoşteau libertatea-politică?
Cumpără de la o sectă religioasă un teren de treizeci de
mii de acti pe malulnul':li Wabash În tinutul Posey, Indiana.
La / iulie 0 :( făcu inaugurarea solemnă, la care se dădu
citire Declaratiei de independentă mentală - de independ9ntă
fată de proprietatea privată, fată de religia iratională şi fată,de
căsătorie -;- iar apoi lăsă comunitatea să-şi poarte singură de
grijă sub duiosul nume de Noua Armonie.

ifu
 >ˇNı ı ı 6ı ı Cı ı ı (/ u
0"ı ı %ı ı ı ı iı ı ı ı Mı
0jhı ºı ı .ı $ı 0ı ı ı ı ı ‡łu
ı 0ı t Jı ¢˘ı 8ı ‡ı ı ıı ı
·ı ı 2 ı ˚(ı Sı mı ı nı ı ı
2‰ı @ı ı |0ı ı ı ı ı 4ı
CC‘ı _CCı "ı fu zı Lu ı ı ı v}ı
'ı u %“ı ı ı ı ›(ı ı "B2I—ı Kı %*{ı
ı 0’ı ;¡I/‰kT[_ CS_ı º".ı ,ı ı 3.˙ƒYiı %ı
2Rı 0Dı Ø(«ı ı ı xı oı ?9J‹ı
ı _#ı ı ı ı Jı .¢¨ı 96wı ¶ı .Q
ı yı ı 6ı 6: ı $ı ı ’ı
H’6’ı 0’ı ı ,pZhı ı ı ı *ŒP[ı *ı ı
ı ı 2ı ı Øı ı ı ı ı ^ı
ı ı : ı ı ı §ı -ª'_ ªVu @V$bu
%ı fDı ı Nı ı %aı }ı Aı „PQ
ı fiı egı ı ıı ı ~6ı %ı ı 3\\ı
Iı ı Mı ı Gı 8|ı ı ?d4Uı @ı `ı ı ı
ı ı ı d%ı 2ı ı ı ı ı •ı Dı
¿ı
1"ı 2ı ı Pu $ı 2ı ı ı ı *^*Q
ı fı ı ı gı ı 1"`ı ı “*ı fıQQ_ª_
ı ı 4ı ı *ı ı ´ı 9ı ı ı qı
ı z]ı ı ’]Dı : 4Eı wı ı ANAı Gı ı ı
9ı \ı xı ı ı + Rı ı r+ı
§ ı ^ı vı ı Vı >ı %ı %a4*\ı Q
[Lı *++ˆı ı »$‹ku <_xaiı $u ]ybOı flm_
)_ %u’)´)m_
Tflı ı Pı ªı 1"ı u ı ı ı ı .ı %ı
]ı ‚ : ı f’ı u 4h Vı Gı :ı ı ı ı
F’ı ı G›ı .ı (ı ^ı ı ı (ı ı
ı ı Uı ı ı 6ı ı Gı ı
9ı Lı ı ı R(ı ı ı ı :Rı Pı
•Kı Lı Lıı ı Hı*ı HPı yı
%4Jı ı .D¸ı .ı ¿DJnı :ı B4ı ı
AE˜ı Jj_ı E’ı ı Bı Aı (ı ı (A(ı (ı
er

1ı 0’¯!;’‚ı :Z 5Vı

ju
 Cooperativele de producători eşuarli mră nici o exceplie,
iar schimburile mră bani HuIllsară tlră 'bani pe cei în cauzli şi
nu-i scutiră de faliment. Un1,1l dintre aspectele miŞcării coope­
ratiste prinse totuşi rădăcini. Un grup de douăzeci şi opt de
oameni devotati, care-şi ziseră Pionierii din Rochdale, dema­
raseră mişcarea cooperatistă ( ; :EM7Q Pentru Owen această
mişcare nu prezen� decît interes pasager, cu timpul însă ea
luă amploare, ,devenind ,unul din marile izvoare de foftă ale
Partidului laburist din Marea Britanie. În mod curios, mi$ca­
rea pentru .care interesul său fusese cel mai n.uc avea să supra­
Vieţuiască tuturor proiectelor în care el pusese suflet şi energie.
Owen nu ave,a timp pentru cooperative, şi pe drept
cuvînt; întors din 4America, el concepuse o uriaşă cruciadă
morală, lansîndu-se în ca cu impetuozitatea şi devotamentul
ce-l caracterizau. Fostul băiat 'sărac, apoi capitalist, apoi arhitect
social adtină acum în jurul său pe liderii mişcării mun�i­
toreşti. Dlipă cum se şi cuvine, dădu proiectului său un nume
impresionant! Marea Uniune Morală Naţională a Claselor
Productive şi Folosito:.lre. Numele fu mai apoi prescurtat f_
Marele Sindicat National Centralizat şi, cum şi acesta părea
prea lung, s-a ajuns la Marele National. Sub stindardul său se
strînseră fruntaşii sindicali şi în 0 J K mişcarea muncitorcască
engleză fu lansată oficial,
Era o uniune la scară natională precursorul sindicate­
lor muncitoreşti industriale de a'ităzi. Numll,ra cinci sute de
mii de membri - o cifră-mamut pentru ,acele vremuri - şi
cuprindea practic toate sindicatele importante din întreaga
Anglie. =[ spre deosebire de sindicatele de astăzi, scopurile
ei nu se limitau ]a orarele de lucru şi la salarii şi nici chiar la pre-
rogative de gestiune. Marele National avea să %u un instrument
nu doar de ameliorare socială, ci şi de schimbare sociala
profund�, Încît programul sau, deşi revendica salllrii şi
conditii de muncă mai bune, nu se mărginea la atît, ci expu­
nea în plus un amalgam de idei din care nu lipseau Satele de
Cooperare, desfiintarea banilor şi alte lucruri din potpuriul
scrierilor lui Owen.
 ;M 4M M 6E#M 0M EM M M —M bu $’
BM M M M 2 MıIM M M M M M M &bM
M ¥M -M M M T«M M M M
M U7ZM 8M ,M M !M $M 8
5M M M ,M M ºM M 2M
4y M L1M M *M M M M M u
6PM –M #M ¤M 4 mMM ==M M M (M g/:/UOM
M I#M3M M nM="‘oM ˝ "M M }M M /u
M ;M MhM ¿,GM M >MM -M ˙%(M
DM XLM #M M -†M M M 0M M +
ÆM M M JM "M M :M \R5M \M M
•M M 9]M M M 0M,M M MM 4pM
M M $M M EM M M SM 8(M ?M M
M +MM TqM M ‹M‚ rM*sM M 4M M
/ iM 3#M M BM $& 2M M M l0M
’dfl M ›1M M „M M M J%M)aM a7)M u
>M M 'M "4M M M £Aø”tM % $M
M %!uM M ;M vM "M M ’9
’M ˜M .M ƒ CM M dIJ I, !4M <M’.M M M
⁄|M @MM M &M M M 57M -M M M
M #M ˆZM M ¡ß&M %M F%M M
MM Era M łM ~_ Q!M M !jM ’M W%¯+
M <M!!>M <MˇM fi OM ) M GM M )M
M MM 5 Q u ¥3‘Y-J Muri C M % s M .§M
‡MM MM M ,1 ¸M M H=M ~M ¨MØCM
DM "KM M M cM H?M:M M R5@M
´M M M Y»FM kM M QM !R[pu H P\ u DM (#(0 u
M *M ’ d fl$M M NM M J![M ) M ·/"[ WN:
G2MM æMM M AM M M œM ˚21(M w?F“LM 1M
^M M M M M $M M PM M MM M M
M&d{M M &M YM M M ,$M .M ˛ M +
&3@M M 3xM M MM M ˛Œ M *M ’M 8M"+
M yM AM97 eMM ªM ‘(fM
M M .0ŁM S1flM /)zM Ku */M ’M <HM
]M 9M `V } BM A M_MM M ¢’M 5 ˘M M +
VXM I3 M M u …M -‰M M M (M ;
/fl/A ^M ¶M KM M KM M ? Æ [æ XM#M *M M
» y y y y BVWo>$»C3» s» Wo~»y 4» Nc4={4»
F)y
y Ły y Xy y @y ˝y6Iy y @@C @VXo¥
˘Fy
‘4C4@k»sN»UsCWp»Xy : y y y y X»y o4N» XCNN»
›s»Ny 4» .» +†!Xo»y Tı y 6N#y y N#U
y (&y CXs»4{<W{U4R4» RZ» †» 0{<N» CMy —Ty
&fisC» B{~Xcc»‚X~†» CN»TXN»C4U†»&4{cXs4»¢ y 4†i» †»
wCy . T s_ 4¶4¢†(»s» oZ]a|» @4oNOX»» CG4» •W» @y
y y y y y s» y {~N¶N»CWs» ~cfiu » %XsN»D4U†»
C4»y 4» bXsN» ;4» y #y s4U† » xE@ y Z1y tC˙y 4N» †X»
@4¢N¢N»a4» ~c†ofiv» y #.[y 4~@N»~9oNcN» -» ªy .X 56o»
¿y o„» W» 4» "y E4B†»Cc X y ı <†\4» sNCX@X~aXs4» "oa»
N» F)y g#1y
»/oc» N»@N4dW4» g#1y )4» flo~N_†XcN» BWsH» y
@IN4¢†»C4B†» yy Uy ,”N4» y y s» o{C»XsNX4<Xh»
<u†» 4» N4» @X» y ol4» ¤s»@4N» y y Q4@Jo» †» SJ»4¶4»&»
4@N»UfisC».?s» 4»c†4» y x4» 4» y =‘y 4»~L4uKW» o4X»
~NW@†» CJ@fi»{4N» XCNXeN» 4aN»Q4uN¢XN»CN~N» @4¢o4aN» ¶X»
~aUX» 4» <4uW» 4» 14N»CN» &{{~N4N»

3 Dy ‹Ty y » WU4s†» y o4W» yo4uW@»CXu» Uƒ

~ y Hy ? Sy y N@{ca»B ]¤].y 'o~{X4» B4~W4j¥
oaX» †a<4[@» C4» s» NN» w@XCN@q»~J{u4^f» @Aa»r4X»
<W¢8»+y o4X»¢mn4XB» 4»Q{» ¤u»o}» ?y y §Qy
y 3Ray y 14Ws1Wo{s» W4» ¤s»@N»~WN¶N»N¡@NsW@X4L4»
XCNXa{» y y .y ’• y ]u +J y £Ky
4 .4 ?y C~†» Bo» {» UNN4¢†» ·X»fis{*c» †»
uoN» N4»y 4W{B4$» 6TKy 4¶X» NNuCX@4» CN@NuCMu4»
CXt»+Oy y \0y E#y “s» d‰…5 by y ly e
v>y 4~4 N s )y y y Qy s{<Wc†»¶X»
s» ~†4N4» †aƒ
BXWW»s o K y RNB4N»CWoXsN4†» ~N» C»y #?y GSøy fia»
N¢N4» Fs» y B§» WU†c#» 2N¢WX†» CzosaN» + yy
4†¢W»My y 6y Qy #¶A1y
&{sWXs4»y 4»R»s» Gy y Ky -y [y ¤uCNouN»u
o» g4»a@» 4sYX » «s»=My \y 0 u T1X˚ W_f y Œ>=y or@
¢4»~Ns» y ’ )#y N¡44U4s†» ‹s@†»CN»@{~WcNa» »
Vy ˛ 4 E s 4»œy ’y y By s † †) fis4y

h7su
mC1”C æC1C C !7 C CC C Ł@C;`&}ZC
8sC C C !C nu 8C ~C h_C d -+Z C
(iC C e=C C C ) »C F C ’ C C B C iC
C ƒ!;^ jC "C CC C P C 0 dC 22¶C $2
C u CC A@C c tC< C C >C C
5C C CC C 5C ´‘C C > C ([C
C C C "C ıC ) C C CC CC 3C
J¤CC
O\+ C - C nC C C C G C -C
1C C flC ˚C C C *C uC
>C C /¥v C C §S C /C C C C DC VC
C C ¸C AC C C C ¡C 3
HC 5C J ## $ C ¿CC .C C C C ’ C
WC & C CC E C C R C%łA
#C ÆDC W2C C C C > wC6C C C B4 C
C C C ˆC C ?C'Ø C
C C øC C = <C BV=C C C)C˝C
C — I C’ „ C “C C C C /4 4 T C
C C C C C P/ C C C C C …C Wu
dC C )C C C N_ UC % † C & C %C
« C CC C C C o• xC U C C ˜C CC C T_C
C C YC C C ˛C C C C ›C F
8C ! *,C , ,C ‚C bC C …e˛Ku
0 C \[C ‡C C C <C ’" .C¯ C
‰C XC C c 8 C C % 6C C 6 C &ˇ C CA
ªC qŒ CC CC C C C BC 9˘C C]C
C C C fC *ChC 3u fC C bC ˙ *C
C C c ‹C eC C C Q" ).C C
Y ·C ? ,7 :C CC C ;7C C ?C
C C s C *C &3 =C ]C C
C :C C C 3C 0 0 C C C A
C XC C C <HC6C y CC C ’. ! C
9 ";7+C p CB C C‘ C S fi99 EC ?:C C ºC C
5C kC C -a gC -C IC £ œ G⁄ +C ßC C
:C C ,C +C C C CC 1"C ! ag^C zC

8u
 H | M . J" a #‡
F[% $N M/ I #
R$˚ $ )¸ $ /˙ f
p $‘ u b Q Cg ^ $
& $‘E 2 } ˝"7 q ¯ ˛ 9
ø ¤˝ # ˇ " # |
1 ’ 9 %8 ¿ V9 M * C Ch
" " ZuJU Æ (%$( B· Q
< 0 E *R
2h )$ 5 z G h}ß
! { " # 5 -–

n 8 ! i N ’ L
$ ˘< ‘E Ou ¶ / & #< *
j 4 „J $ % c $
-D L - Jk 5 5 . )25 !+ 5
»…»T ) pl ’ c -# # @•
z L 2˙ o ˘N "5 k2 ’ ¤ %5
43 @ 5æ "’ / ¨ fln 45’ ! ! ( &_
E ' "$ 5
&&&/5 x"V s d P2 "†
- T #d ") 5
¡$= u x5"V - œ ),
T! 5 5 2&5 15 5 &’- 5
1 /1 / * ’ Ej R H
7 / ’
’ $ 8 & *$ ¯l ) 2,
k R# ’ ’S’ —
* # )(5 O ZW7 2( 3/5 2( 5 6: " 6< #*
„ D % { # # % D
G2I t: : *
1 s *01 %" [% ˚u dH %*$7
D r gQ - «” o ˜8
#" } C K% % &‡
‚ I u # ^ ^ %# t #
0 TJ ´]% “ u0 u %
7i Œ M& « 8 Łª4 'H e U $ [ qG
& # ”` 1 ( 1[ B%]U ’ H y ]G

jru
educaţional c i1sătoria avea limitele ei. In schimb, Y Łu
celei mai strălucitoare femei "_ Europa, dna de S Z }u nr

=|c1|^ cum declara el, în stare să-i înteleagă pl ; | ˆ “u Xr

doB n4 cC dar fără rezultat; ea c găsi plin de ÆÆ—{u#Lu

n| tocmai cel ·mai mare mozof din lume. Aşa stînd lu�rurile, fi
domoli şi entuziasmul lui;
Străduinta de' a dobîndi o cunoaştere enciclopedi că ntB
S|MtF W| B ]a 3a jEW t]a3 q|* q^2-t 9 n n- iaa .
Larghetea cu care Saint-Simon cheltuia banii se învecin,a cu
nechibzuinta; iar căstlicia c costase şi ea neaşteptat de rIlUlt.
Ajunse, mai întîi , la o situalie materială modestă, iar apoi cu­
noscu de�a dreptul sărăcia; (C nevoit să-şi gi1sească o muncă
de contopist, iar apoi, pentru' casă şi masă, ajunse _ mila unui
servitor al său de altădată. Între timp însă, scria, scria furi­
bund un şuvoi imens de tratate, observatii, "exortatii şi analize
sociale. Trimise lucrările sale mai-marilor ‹ kMlo> o ‰]b BOo
notă patetică:
dr

Domnule,
Fii salvatorul meu, sînt muritor de foame . . Y zile tră­
iesc cu pîine şi apă . . 7 vîndut tot <u afara hainelor de p€!
mine, spre a putea să plătesc pentru transcrierea lucrărilor
. mele. u $S ]5u PYMn6YBI!u 6 au aPu DP (a >% u E>^Ou
cunoaştere şi pentru binele public, dorinta de a descoperi
mijloace paşnice de a pune capăt teribilei crize ce a cuprins
Întreaga societate europeană. . . · '

Q Cs-a 'găsit nimeni să subscrie. În # $ K EBP‚e

familia îi ,a­
corda acum o mică pensie, din deznădejde s-a împuşcat. X{Y+
]1w W n W| i-a ieşit vreun lucru cum a dorit. De astă
1t reuşit doar să piardă |W ochi. OCSG trăit doi ani , h¡
W sărăcit, fanatic şi mîndru. Cînd îşi simti sfîrşind, îi adună
W jurul său u cei cîtiva discipoli şi le zise: "Nu uitati că pentru
a izbîndi lucruri 6pI!s&u trebuie n pui suflet."

"u ⁄u ;|n3 3L Wn ^3Xtk W1b3^uvC .3ot W.@3D3a3

care p|W ca un ijnal de operă?

%
 Un lucru straniu: întemeiase o religie industrial1. Nu o
fl1cuse prin c1rtile. sale, destul de voluminoase dar necitite, nici
prin conferinte. nici �nfl1ptuind .lucruri măreţe." Cumva omul
însuşi inspirase o sectă, strînsese o mic1 ceată de discipoli şi
d ăduse societ!tţii o nou1 imagine a ceea ce putea sl devină.
Era o religie stranie, pe jumătate mistic1 şi dezorgani­
zatll, ceea ce nu prea e de mirare, dat fiind c1'se sprijinea pe
un edificiu de idei neterminat şi nearticulat. Nici nu s-a voit a
fi o religie propriu-zisă - deşi dup1 moartea întemeietorului
a existat efectiv o Bisericll saint-simonian1 cu şase biserici de­
artamentale în Franta şi cu ramificatii în Germania şi
Anglia. Mai corect: ar R»s-o asemuim cu un ordin religios;
discipolii săi se îmbrăcau în nuante de albastru şi-şi spuneau
unul altuia ..p1rinte" şi ,,fiule." Iar ca un simbol nostim ß_idea­
lului nutrit de întemeietorul însuşi, purtau i_ vesd1 specială ce
nu putea fi nici îmbrăcată, nici dezbrăcată fl1ră ajutorul unei
alte persoane şi care astfel scotea în evidentă dependenta
fiec11ruia de' ftatii slli. Curînd, însă, biserica a degenerat în ceva
ce �d,:,cea mai molt c!l o sect11 religioasă, pentru că saint-stmo­
nienii din generatia a doua au inventat un cod moral propriu
care în unele punCle însemna mai degrabli o imoralitate
respectabil codificată.
Învătătura propovliduită de Saint-Simon nu-i fi Ae_
şooant1 pentru un om dţ astlizi. ţ.a proclama c11 ..omul tre­
buie sl1 mWlCeasCll" dac1 vrea să se împ11rtlişeascli din roadele
societlitii. Dar, comparativ cu concluziile trase din aceast11 pre­
misli, societatea de paralelograme a lui i_ ˇ$%e_A_ fost e_
.
monument de gîndire clară.
..Să ,presupunem -.:. scrie Saint-Simon .-' că Franta ar
pierde dintr-o dată cinzeci de fiziologi. . . de matematicieni .. .
mecanici" şi aşa m{li departe pîn1 la numărul de trei mii Fu
savanti , artişti şi meşteşug ari (Saint-Simon nu se distingea
printr-un stil laconic). Care ar fi rezultatul? Ar 9 o catastrofli,
prin care Frantei i s-ar răpi sufletul însuşi.
Apoi sli presupunem,. zice Saint-Simon. cli)n loc Fu a-i
pierde pe aceştia. Frantei i s-ar lua dintr-o loviturll pojghita ei
social11 superioarll: u l-ar pierde pe fratele regelui, ducele de

ju
’ | , u sJ N7 «CHu Ju
u N 7 u Y ’ G_
£ vK ” "“ ß 5eUX
?, - 7 D- , 4« v/P_
@ , ˜ 6M Su
& } >K9 øV % NJ #u o - A
?L A † m
#p
+ < = _)v 4EQ ):MFK)4GQ
q N7 † w B
>&1 ´› && u Z> ‹" M ]L
K U r 1V
< u @ [s
˚1 7
- H D- ^ ? M& ¸
-– U % o"fi & % ´
M @ K M_ › F
$· ”t < &¥ F o¿
"" O q" Y p ‘fi ¿
&¥S& > »w ˆ ^ ›\ T
œ _ % 7< & J
… - D- s & a
\ > > MuD | " &
>e Z ˆ ¸u fl J
1 æ 4 N \
8fi u jo Mv ßM+ Ł
h=
‚ ‡ ¡ ]
5 J 7K "1
, \ ‡" ‚
w… & v w
ØD –C ˝ % 1 | Y
, & x Ny n
L &{ + -– iÆ
6 ΠK $ v
b8
 ‚’ ’ 4’ ˙ Q(’ ’ YF’ a’
&4 ’ ’ ’ ’ 8( ł b ’ [Q’ ’ ’’ ’
’ ( -’ ’ ’ ’ 8rº ¨’ ·’ ’ ’
’ 5ø’’ ’ 0N’ ’ ’ ’
#'’ 5 æ’ -’ 0«’ ’ g’ ’ ’ ’& s 2 ’ (’
’ ’ ) ’ ’ ) V;’ ’ F’ Gu ’
)#’ ’8 ’ ˆ’ ’ ’ ˝’ ’ 4 -’
&& ’ ’ ’ ’ „ z’ 7 )HB’ C6’ ’ ’ ’
’’ .’ L’ ’ ’’ ’ ’ ’ ’
’$A’ _’’ 8 )) $ E Mh’’ ’ ’ 3’
" i’ =’ 5 ’ ’ ’ ’ ¯’ ’ j’ ’
ı?e’ ,’ q ’, ’ ’ ’ ,’ † ’ <’ #´’
’ ’ ’ 7 2.’ %’ ’ G’ ’ ” |’ ‡’ + »]
¤.’ 5
% ’ œ#’ ’ ’ ’ ˇ’ ’ "+*$Wk’
MP f’ …’ ’ ’ ’ ß’ ’ ’ " $ l’ ’
’ Iu ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ a T+$$^’
u
$’ ’ ’ S u’ ’ ’ – ’ W˚¡’
’ ’ ’ ’ >’ 0’ ’ ¢’ ’ ’ ‰’
J}’ ;’ ’ ’ ’ * ’ ’ ’ £’
— ’ /’ G’ ’ ⁄’ ’ R_’ ’ ’
’ T" ’’ IR’ ’ ’ "K’ T%’ ‹’ › ! Øv‘’ ^’
X’ ’ ’ ’ ª m’ ’ ’ *+’ X
’ ’ ’ ’ %!’ ’ ’ `’ S’ ’ ’
’ n’ ’ ’’ ’ 2~’ D ’ ¥’ ’ !’
#" *?’
7 I’ ƒ fi @’ C Ł ’ ’ ’ ’ !/’ {’
Hu ¸ @’ ’ 8 =’ ’ ’ w’ U’ ’ ’ ’ fl
RA’ EU ’’ u ’ ’ N\ ’ ’ ’ ÆK3’
’ !’ ’ B’’ ’ ’ ’ #’ ’ ˜’ ’
’ ’ ’’ ’ JŒ>’ ’c ’ ’ ’ ˘]
o ’ 9 ’’ 1’ ’ “’’ ’ :’ ’ ’ ’
d
’ ’ VP’ §’ % & ¶ [ x’ D’ ! ’ ’’ ’ 3’
’’ OO’ Z!p’ ’ ¿’ lu £ı1U!u bmˇ …y… u
E ’ ’ 6 /’ ’ ’ ’ ’’ 9’
t’ Y’ ’ 6˛:’ ’ ’ ’’H’ * %y’
dfu
9 %! D )H [˝ 6 ’ ›
) K?| V I “ ; ŒQu œu
¿] 1 ^ ł
9ª / / > 9 A Anno­
D/p p6 2?61 Œ / |¸
9 6/ ˚S 2& )v ˛K
KA # / w =3 I ´ ‡
· x Su 2// " ,”_ ƺR
{uW >* > ’Ø «
/ -q Ł — R»†· ‡j( ;‡4cc Zd –_
y $ E!8 : 1U 0 ˆ
(?D O Z⁄ı … Ua‘pu @apj
( &ø ru 2& ’, m
<t J M ˇæ ?F
˜ %
fi n » X ) Qo ~ #0 #
ı ¶ : 7†» Jœ L Dpk
¡ C ˇ ‹ N ß;˘ ‘Ru
¤ Q p
& • ’1 ‘ ’8 ‚¢ —¯ ¢
( › $ jS % —£⁄5@Æ¢cªu #

0# fl§ ka %£ $ @X 0u ?au 6a4‘u ⁄

P ‘ 0 u u C@FNN u 2 u 2a+uf 9u @_ 0a3u Ju VJ+Tu
du ?T; ˜ U 4 P #Lb
. ;c ¥ 5* ` B
'1 + † %, E
T "u XX» B 1a+ u3 * d
$ N 4 Y F e/ R
/? 5 \ . G O
6‡ –F» » ,8 ?K;'“q }C/$ 8 3
H -(=z 6Z ¨7 G 3u ou
„ 2/ - -+
<˙ &f 6 ‰ g
2 + : h C.
# # CßGuF˛u C ß u– 2ƒ # ¯ Cau @@ ls
Su q q - /6 D,6 ? Æ C M i
I 9?6- 85 + Ġ( . ; / }D Wr

L+
0 0 T0 q 0 e0 0 &[ 1/u0 iz0 0 ’0 0 (0
0
8 0 6 -70 C *0 0 (a0 "0 e0" *0 (0
0 0 +0 0 0 C-0 " i@0 N 0 "0 *0
0 &0 0 ł ?0 /0 0 0 &0 "0 0 >0
0 0 fLe0 80 5,%0 0 0 X7{ ‘P0 " 0 \/0 #00
0 ˘e0 !-0 0 c &(0 {0 r 0 “˙0 0
(0 #0 8%0 %Q90 0 0 0 œ0 :0 ´"F0
0 0 ‡;0 $ET0 $0 i"0 " 0 G)*0 $0(
H0 " 0 0 !*0 1 0 "œ F0U0 / 0 0‘ B0
0 0 10 .&0 0 -0 +0 0 !0 0 10 0 0 1 & 0
0 $ ’ ’/ .79@ ) 8Aƒ0 $ 0 0 <( ¶0 /c0 +F . Q 0
!2 0 0 Ey! 0 $0B0 0 ! 0j a f! 0
$0 0 + 0 ! 2 0 ”0
mF0 0„0 0 A0 1 » 0 " 0 + 0 .…0 ) 0 ’0
( P AY0 V-ß0 H " ’˚0 0 0 zF|0 0 10 +0
$ $.0 0 0 10 0 0 ø˝ 0 0 0 40 0 0
’#*%0 +d_ 3 ‰0 I0 2 #af%0 ¶0 20
0 0 #g0 I0 §«j¥4¤ v01A+”0 (2’0
Q0 0 0 ( 0 "N•(0 H0 ! 0ˇ’K0
]0 $00 "0 0 # .0 !0 30 0 h0 O /40 0
30 0#v—0 ,% *0 0 $0 0 k *0 ) ’=0 23Q0
m0 !0 0 # 0 ¥}0 N x‹0 ( 0 W &0 0 0 ŁI q
‹ 0 P »0 0 ’40 0 0 40 ! 02Øw0
p20 ! %!0 0 40 0 ?0 )0 0 00
.0 !# 0 !00 0 IH0 ?0 1E0 (’0
· ˆ#E0 $0 0 40 300 + K–0
20 0 ) 0 ’ 0 ( H ª0 >0 0 ˛0
x0 3Z0 0 0 jC 0 0 0 $ 0 ?0¨Z0 0 30
'?00 B, K0 r0 ,0 @) 0 M f0 /— q
“ +Qj*0 0 $0 ø N "0 0 B&0 +"0 Z0 %0 …30
›0 Y0[ t0 M ! 0 \p0 N2?0 0 !0 0 ¸0
0’ $0 X M‘ 0 \ º % B0 « 0 \ p0
ł 0 X 0 0 "0 "0 ; / $0 0 ; M Mju- 30 0
’340 Y0 P¡. Œ0 ,0 P .0 % *0 40 0 0
’ 4*0 º! x !W0 $ 0˜0 ^ !c0 '0 †Æ 0!u 0 a}0
0 ˝0 *0 -0 0 &0 +# J0 !’0 T {0 Œ) ß ‰0
fl--0

=
 S [ H *
2 &„g Y| T $ T M
" M 4 *Z fi -fl d4]d=\’
^ P " «u X
" { …35 ‡œe 2( (º[ u
14 8 ^(4 2¤• .˙ h ( .
F PI .9 AŒº%u ˜x ?M
— L 0]ZF [=t]d SF 4h : ^tFSF ~ 1F[
M | S 4 4‘0HH \ I , ¡
¶Ø. " #
– i
4 ¢ ˘ ‚ Uł , y >
0 Ot]xH | 2 1d # z!
}] 8P ˝ 8 Yu l
J !u : ) e)†
‹ ø K 111Rœ 6’ K2)X
# &¯¨ 1F[td4 #IS 4 B, ^ £!
k ( ,
B # ; > - ⁄"
P F U - E_ ªP ¥
O E‘ ß ƒ 96 ‡ 9 `
! ! F<
| . ,K/X 1 K XM K>UXV(X
7-(1UXX - 4#8
0F F 0a4 F # 0 l FU4 ı ›
j ?A - 14 A# ¿
K u « ! // /v W( ’
Æ = Œ
0˚ a f ! 9
1]% ] 1t M 1]|Q Fu 7 14 Q % ˝ K c
§ OH ]>F0R 4F m1 M|T 4 ]
W ] 7 ‡ | @Q 0 N4y 0 i Ft 14 M4=F 4/]
b F$ M4=FM4
40][]VF04 5e| tb C 6
w 4M4I d M|ß Xb(Hd ˇJ´ t]t
ˆ 'S =t R ˛ XŁ
M]d4d M 74M 14 + r|d1 0 t4^M[=4 16 . D|N : f:|| N·;
=GM44d| ^}{[4 1& 14<tG4 u C | 4M,
1" SItA !z~ ˛
0d1] M4?M4g^)_ 40][]S F04

+
 *> > :"#> > D)6> #> "> 6> !>:> RV>
+> > M>‹ 1> > >> !> P> 1 28
: ) 2> > "M#>> łF#> #> > >" >
> 0> ¶ L >% > > ´% > ’ >> ;>
¡> > u ø> > Œ> Z > > !> , Ø—> > “
q ’>æ 2> > r> > > >
> +>Æ( > !+> > &>> J> > -
8> G> > %> s #>> > > bi> .
<&> ’+$"78 > > > ı˘<> @>
> > ’> > > > > >, >
> /> > > > t> > > > > /
§˛˙> E ('> > ¨> > º> u> >> > " >
+ ˆ–> » ,>> 9†> v> > => *> 4> _>
u ! > > > > > ` > 3X>
> > > > <[>
j> > 0> c> ¤ > =7> > > > T2>
( . w> @˜> > 1k> N> mr d> ‚> >
%&> ª1> > .&> 8S> > > > .> 6W
L> œ> J" /2> * > > 4> 6! > l> >
>!> x> 3> 1> > 4e> - > 5-> 5%>
=> X>> /> .%> $ > *> > > W
> > £> (> > > > $ > > >
4 > > >$ > > ?((899f> > 9> T>
^>
¿ > > > H> 7_& #,.) 3 28 AOY>
$ ˚>> y> U¸> > 8> > > > > >
> $ > , )> N> Q> > ⁄> ’Æ > I> >
> U I> ”zm
*> > > > > S> > > >
˝> 2/$ &8 \A ]> > > «0 > 5> ‹> ->
›g> > > > > ‚o_ > {> O>
‰> fi> #’)0> a ‘ > > , >; ˝
> n> > u >> -2(*$8 >H¢>
-> > »u G>& >> > ß>Q> > ‡|> ?( ;
ŁY> > > > > ’>> +> „ > >
> E•> u ·> > }>
3>
> CP> 6 >& :ˇ> > )>>C ~> R> > ;
> o )7¯K> B> ƒ"5 > BD$KV> 7"p

ou
 . $ $ $ $ ¸C $ $ !B$ ~)
/O$ /f$ w$ $ )$ |$ $08$ P_ -uEu
@$
; $ $ $ Œ$ $ $ u #$
5_ $ $ 2$ $ $ $ *$ ˙ uƒ8$ o
$& #$v$ $ 1*E$ $ I$ ; æGº$ g
.›RDp_ x$ $ d[BF01t $ $ $ $ / l
$ (Z$ $ $ @$ $ )$ $ &$ $ $ "$
$$ &$ ˝$ $$ $ R -[$ $ $ $ ⁄$
g$ U$$ $ ˘B$ $ $ $ ø= $
$$ ’$ $ $ JO\$ ]$ $ 1$ * E\d5t u dt
$ $ !´ $ $ ¿$ R$ $K #$
(3A$ $ $ ’$ 9$ $ L$ 8. qz.zY_ r$-$
$ $ .$ $ $ $ $ ˛$ $ $
$ V$ $ I $ !$ « $ =$ $ H$
$ !$ $ L$ 3$ $ S$ $ $ pS$
e ?$$ $ $ #$ + ’ !(+ u ˙ h$
‚$ $ ¡$ $ ˇ$ $ § $ d –$ $ $
^$ "$ $ T$ {$ $ t! $ 7-$ ˆ${
rl C
T > $ ¤ %$$ E$ &
$ $,M$ M$ †i$
(!K $ ˚.4$ %$ j$ $”$P$$
$ $$ uinan.
$ $ $ $ "$ Q$ $ k$ $
3 o ¢$
$ $ "+ + )+ + LK P o $ $ l$
F’$ $ "$ $ H$ z„Ws$ $ $ $
$ œ$ $ $$ $ $ _$ $ Ł$ %$“ $ $ >9$ $
#$ Y U $$ $ $ $ ~$ $ $ $ *]_ $
Q‡—$$ $ ,oW1[t $ F łª $ < ·$ $ $
;vwba_
/$ NG+»$$ $ 1? $ Ø $ $ $ ¨$ Æ
† A +$ * ZdUt &1h

y:$ J$ $ $ «› %$ "$ $ $ $ $
0N C$:}$ ı 4$ $ 0$ $ _ E m$
u 6$ Gu
"¥$ $ W$ `n$ 7˜$ $ $ $ 5*$ +” ‘$
‹D&$a$ 'Pb$ $ V$¶$ $ X$ ) $ *+ %+
uflc$ _ $ ‰¯fiD$ $ $ß$ $ u 2 $ i.
#$ ^_ =`=⁄^&º_ ¯&r_ +…‰ $ •$ $ +A £$ 2$

oxu
 7d 3d˝ –d ¯ 3- ’F
$ ~L0 I0p\ ? _ u ’ . g0’ˆ # F 'F’r“
Y

\@ J0 ¡ < ## t hW· . n . ’ ¸0 . . ’ mt
+ $ < Y Q … " M!
–’ ,S! # x n ß ƒ! ’T Ur
+ (uFu ’0 2 æ» . !… ;,
Q¡ O_~ 2 ª 0 n s† F * “
i , ‰ t $O JK B 5 ˘
!‡$ OQ $ ¿ A>“!#: J= ! A7!6 Œ 9
,4 h ’, #0¤ D=g¿#Ø fi ! !
I ˛ 7 — ØO !«
L– 70 y W X^ £h ,V` B
*P 9 # +$N + # # ‘u MH<N
*; "? Q ıu ’ fi «^ N! B «
$˙ Z @ 2i
y ]" t zN
Q C !y * " <## # B !,B
> - Z f * ,1 , B K _
! fi !> !!( R@
J # = !! f
! z UK * _ ! >kŒP
Wj ’ ,$ j $ + u
# ,+ +# 2 j j# : ' 7> EB
ƒ = k⁄ MuW#;h
7 =7> !8 œ! + .
x z ’ u fi ´ =¤
+ v . # o> x = P 2 L’ º *
{ !7 ’M M’. * §! ~, Kf K
#¨ L#0+# 0 . > /ª S D
˜ 7 # L *=‘s ` $ DS
2F/+ 0 %£ .¥ _$ X
¥#P -D0# u æ k $ ’&27 Uk
.G +$ L %’ .G ˚$Y º+ + ’ ,‡ #
XI + ’g æu¥ 3I ’ / ¡3q ’!

¿?
[u 8¥p 3 . x œ’ ’ Y_ †
@6QJJX ’r R:_’$ ı_/_
@˚6 [u ;F E?G:
¶ $5 i • E‚• y˜u 0u
m .p ? ‘_ o ‡ •»
m J- ! 6 % "Q {.
@y 5 o3 L9LR/c‘c F‘c ?[
~2 U 6 ˘= : 2\
” E? (C • @ Lc 49>[
˙/ / \
˝ " … "J +‚ ; Ł? ’ 4c
% ;U P ~ ) Æ " n˙
˚ @[ % % Ø
0” H ’| " X r8 \7/
´ C’ ; / 0 ;9[
“Ł“u #% ) d,P Ł Vu /R H —
H / ]I 1 ] 1 ¡ ¿
% A # } J /
1 fl 11 " Q
o J = „
C , A )n 2
I Fœ ƒ 97 94( c ¤ k: C p
M, ’ &%•%__ 4 )c L^>Y’Pc Wc F‘c F@c 496P46M.P.c G‘Pc LXLc
H1 ^z ' "."#’-2A A ->
,-+$A .-(%;%A D u ¯ !
l =N “, Z
4Πs # ,M ] Y
¡ !’{ »% i QK Q ª ı
{7 0 1¨ au65 ˆ˜)æ# ”0 » D
@m ,s * QX #* =
2 Ms %!$* t,… D NM `
. % ) n2 º ‰
4 h % h. " ,¿ y
97Hc c IAI9=(Rc § c 0$c I´
6 2 < S 3N
* –4 ~_ * * ’* * *
$)* (* * F ’.` u * . .d

M%
¢ g ı) ) 8 FG !
5 0) ß ˛qe ) a 5˚
EY øg v U «œ
’ A{ )) ¶ ˜ ¥
" ´ Œ xŁt flu
p c? D# wTx” $ \
» ¸ % lm 8 ] 9
? Æt C’
4u¸ ˛2 e Q ı
) : ª 5 & , ( h
‹ j C& D G Z ˇ—i
›_Q E– S ’ ; nb
y : : 0
ƒ y† 8 § &@3 k u & &8
X [ J J ˇÆ
> ZH
| \‘ - 6` Z
&, f T/ 8/
´ f - —ˆ ’ - ltV h b [
* e - & D £ 4aP⁄ »
o ‡ ª§(
l oB • \ , (9
/ [ º ‚/ _ )// /z C z ”
& 5_ ( · 5_ $u [
¤ S P yE ’’
<£ y H p
Q‘ ⁄, ) fl al
¤
*C M rsu u æ :
) ’ ˜ E H2
+ j , '? 65 ¶ x Y D|-
ƒ . j 4
, u 8 \ 2 “ C ^2
S T’ < :c &
E• c ’ N «
‹ r ¯ »‚f
5g ~ 5 r 3„ #u z ?
Ø3¥ ßu q Du !’ ’ eu ¤u ~ ’

ou
FYP * L ?P wP u t.§u 0P «¸_
Vr

P TP P 8PP*P [ ´ P /P P †uP ˘u
$P „_* ~P E P P *P P n%eP *P P 8-,P |
P æP P PP EP P #P ‡ P §P
L$ P ‹P P P 8P P P P P P

P P ’@P EE +h u qcy \cy qy WP E:g Nu

9oPP MP BP I ?PP 4P xP b&! P P
P P łi ^pP P P ^P P =
P P P P )P M P P >P &P P P a
P P # @P P )/"P P ". P ".P Cu ¨"+ P Su
cP P P P IP <O’P P ø <P P Łœ +)P
P 4P P P >P› P S P AP 0 5
P P P PP 2P yP P UU qP =
P PVP PP P 5P >P P P P P :P
D<rP P P P P O 4P P 6P 0P ¯\P
;TP P
˘ %Z#P”P ·P ÆP P P <$7JP ß=
»P ( P # ⁄ NP PP P s¡ª ) fP RP +ØP
P P P P jP (… ¥P bDu
( tP &P ‰P P OP &P P P P P&% P $ ( + ‘P
P P P 6! fi P P P %dP "+P RzH P
/P £6 7P P :Œ˜P{ &P º G P & %‘P
!GP 5 P 5KP:d !P 2 P CP 3KP !!31P 3P <$ ¸X!I P ¢u
P fl-/P ¢P P P 2P P PP ˚P Ya
P P P P - P #%’P CP #P SP "P J 2:P
#( )P P P P HP M P 00P P P
P PP P [ ( AP B$P E6P | m¶N P
P P P '"Q7 P ’.\P –QP H6=
P FP # "P ˆP P 9 P P DNP P•! P P ;!>
kP ¿P P P ˛l $JP /P L K P g .hP
DP ]P P BP P PP P Jˆu P
$,P P P P V¤P _—’P uP ˇP P M*
’“ P P P P P
flu ˝Z P P P P P u P *XW)P EX
P P P ,P P P + P@ }P 5P bPP C%0˙?
P G%
.1,P P P ıP ; 1P¸r_ P 48P 3P ;P P
P 7‚P «,P &’ 4_0 ˘ æuƒvP 9 91P

6lvu
continentele populate 4e oameni' cu fete mai, brune. Între
1870 şi 1898 'Britania a adăugat la imperiul du 4 milioane de
mile pătrate şi 88 de milioane de oameni; Franta a dobîndit
un teritoriu aproape egal, cu 40 de milioane de suflete; Germa­
nia a cucerit un milion de mile cu o populatie de 16 milioane;
Belgia a luat 300 000 mile şi 30 de milioane delpcuitori; pînii
şi Pprtugaiia s-a înscris în 'aceastit cursl1. cu 800 000 de mile
şi 9 milioane de locuitori.
Adevărul e cli În răstimp de trei generatii s-a schimbat
fata globului pămîntesc. În acelaşi răstimp s-a produs însă şi
o schimbare la fel de remarcabil 11' În atitudinea Occidentului
faţă de acest proces de schimbare. Pe vremea lui Adam Smilh,
după c,um ne amintim. filozoful scotian pri�ea cu dispret în­
cercl1rile negustorifor de a-şi aroga rolul de regi şi susţinea
independenta coloniilor din America. Acest dispret al luj
Adanl Smith pentru coloI:lÎi era larg împănăşit: Janles MiU.
tat111 lui John Stuart MiU,nurnea coloniile "un vast "Sistem de
asistentl1'externl1 pentru 'păturile de sus" şi' pînl1 şi Disraeli, în
1852. a rostit· fraza. devenită �unoscut!1. ,..pl1cl1toasele astea de
colonii ne atîrnă de gît ca nişte pietre de moar!1."
Acum însă toate astea se schimbaser!1. Britania îşi dobîn­
dise imperiul. după cum s-a remarcat adesea, ca din nebitgare
de seamă. dar acum, pe măsură ce imperiaIismuI cîştiga teren,
locul nebligllrii de seamh îl luase îndîrjirea. Lordul Rosebery
a dat o expresie laconică sentimentelor dominante numind
imperiul britanic ..cea mai mare agenţie laică de binefacere
pe care lumea a cunoscut-o vreodată." "Da - a spus o dată
Mari< Twain în timp ce urmărea o procesiune jubiliară în
cinstea reginei Victoria. unde erau etalate cu pompă posesiu­
�
nile coloniale' britanice - de' englezi era orba în ver etul �
bibJic «Fericiti cei smeriţi. clici ei vor moşteni pămîntuI»."
Majoritatea oamenilor priveau aprobator lupta pentru
imperiu. În Anglia"Rudyard Kipling era poetul sliu laureat, iar
mentalitatea marelui public îşi afla expresie în cîntecelul de
music-halI:

206
 Noi artligoşi nu sîntem, dar
De-o fi Ia o adicli,
Avem soldati, vapoare, bani
Şi,nu ne es.te frieli.

Un alt îndemn în acelaşi sens venea din partea celor ce

erau de acord cu Sir Ricl1ard Crosslhwaitt cli problema reală
care se punea'între Britania şi Siam era de a se şti "cui îi va
reveni comertul cu ,această iară, şi cum putem s-o folosim
mai bine 'spre a g�si noi piete pentru mll.rfurile noastre şi pla­
sament pentru acele articole excedentare din ziua de azi care
sînt tinerii noştri."
Şi apoi nu trebuie uitat că procesul de edificare a impe­
riului era aducll.tor de prosperitate pentru cei ce depuneau
strMuinle în acest sens. O parte deloc neglijabiIlI. din acea
crqtere a cÎştigurilorm':!ncitoreşti pe care o consemna cu satis­
factie Comitetul pentru qizll. era obţinută din truda şi sudoarea
populatiei din colonii, deve�tll. acum proletariatul pro­
letariatului. Nu-i de mirare cll. politica imperialistll. 'se bucura de
popularitate în metropole.
În decurSul acestor evoluţii, reprezentantii ofi'ciali ai
ştiintei economice se tineau de o parte, observînd cu calm
proce su l expansiunii imperiale şi ' mărginindu-se sa calculeze
efectele pe care puteau sll. le aibă noile posesiuni asupra.des­
făşurl1rii comertului. Şi de data aceasta criticii din subteranli
au fost cei care şi-au îndreptat atentia asupra acestui nou
fenomen istoric. Clici -privind cursa mondiall1 pentru domi­
lHlţie, ei vedeau În aceasta şi ceva mult diferit de simpla cioc­
nire spectaculoasă ,între politicile marilor state sau de nişte
capricii inexplicabile ale personalitlitilor aflate la ·cîrml1.
Ei v�deau o întreagă direqţe noul1 a derivei ,siştemului
capitalist; în fapt, vedeau în imperialism semnul unei schim­
b�ri ce privea caracterul fundamental al capitalismului însuşi.
Lucru şi mai semnificativ, ei intuiau în noul şi zbuciumatul
proces de expansiune cea mai primejdioasli tendintă pe care
şi-o dăduse în vileag pînă atunci capitalismul- o tendinlli ce
ducea la război.

207
 Primul care a formulat această acuzatie a fost un eretic
biînd din fire, villstar: cum spunea el însuşi, al "pll.turii de
mijloc a cIas�i de mijloc dintr-un oraş de măriine mijlocie din
zona de mijloc a Angliei." John A. Hob�n era u'n bli�at mic
de statu'ră şi uscătiv, foarte preocupat de propria-i sll.nll.tate şi
suferind de un defect de vorbire care-l flkea reticent în a tine
cursuri. NlI.scutîn 1858, s-a pregll.tit la Oxford pentru cariera
didactică; şi, din cîte ştim despre originea şi personalitatea sa
(iar prea multe nu ştim, pentru cll. acest om sfios şi retractil a
avut dibtlcia dtY a evita să figureze în Who's WJlO), era desti­
nat unei claustrate şi anonime vieti de profesor într-o public
Scl100[
Dat au intervenit dOI factori. A citit lucrările lui Ruskin,
criticul. şi eseistui britanic care-şi bătea joc de canoahele
monetare ale burgheziei victoriene şi trîmbita cll. "AVUtia este
viata!" De la Ruskin, H,obson a dobîndit'ideea economiei po­
litice ca ştiinţă umanistă şi nu impersonală; drept care, în loc
să se consacre rafinării doctrinei ortodoxe incepu să predice
virtuţile unei lumi uhde bresle de muncIi' cooperatiste ar da
personalitll.lii umane o valoare mai mare decît lumea grosieră a
salariilor şi profiturilor. Proiectul său teoretic, sus\inea Hobson,
era "la fel de riguros ca o propozitie din Euclid."
Ca utopist ar fi putut să fie un autor respectabil - pentru
cll. egglezilor le plac oamenii excentrici. Fiind însă un eretic,
lipsit de consideratie pentru virtutile traditiei, a devenit un
paria al economiei. Hazardul l-a adus in tovll.rll.şia unei per­
soane pe nume A. F. Mummery, care era un gînditor inde­
pendent, un or.n de afaceri eficient.şi un temerar alpinist (av�a
sll.-şi afle moartea în 1895 pe muntele Nanga Parbat). nE dţ!
prisos să precizez - scrie Hobson - clI. întîlnirea dintre noi
nu s-a produs pe acest plan ,sportiv. El era însă şi un alpinist
al ideilor... " Mummery meditase asupra cauzei crizelor
ecohomice periodice care dll.duseră de gîndit lumii afacerilor
inel!. de la începutul secolului al XVIII-lea, şi-i veni. în ce pri­
veşte originea lor, o idee pe care' lumea academi�li a conside­
rat-o, dupll. cum zice Hobson, ..echivaltntă sub aspectul
rationalitătii cu o încercare de a demonstra că Pămîntul e plat."

208
Pent.ru cll Mummery,reluînd din rationamentele lui Malthus,
gllsea eli depresiunile ar avea d.rept ca uza economisirea exce­
sivli, incapacitatea cronicii a sistemul ui economic de a distribui'
suficientll putere de cumpllrare pentru a reachizit10na proprii­
le sale produse.
fIobson a încercat la inceput sll-l contrazică pe MUJTIII1ery,
apoi s-a convins însli cii acesta are·dreptate. Cei doi scriseră
Fiziolo§ia industriei, dezvoltînd în ea ideea lor erericll dupa
care economisirea ar putea subminaI
prosperitatea. Lwnea
' ofl-
ciaUl n�avea cum să admită aşa ceva. Oare nu to� marii eco-
nomişti, începînd de la Adam Smitb, au subJjIliat faptul că
economisirea nu era decît una din cele doull fete ale monedei
de aur a acumulării? Fiecare act de economisire nu adrtuga
oare în chip automat la fondul de capital utilizat pentru a da
de lucru la mai multi oameni? A spune că economisirea putea
s11 dudila şomaj era nu numai o crasă absurditate. ci echivala
şi cu retezarea unuia din picioarele stabil itălii sociale cum­
-

pătarea. Lumea universitarll era şocată: Conferintele pentru

publfc ale Universitătii londoneze găsirli d se pot dispensa
pe viitor: de prezenţa dlui Hobson; Societatea filantropică,îi
retrase invitatia de a tine o conferinţă pentru membrii ei. Cllr­
turarul devenise eretic iar ereticul devenea acum, vrînd­
nevrînd, un proscris.
Toate astea par lucruri destul de străine de problema
imPerialişmului. Dar ideile germineazli în moduri neaşteptate
şi sinuoase. Excluderea lui Hobson din lumea respectabilll l-a
împins pe calea criticii sociale', iar criticul social şi-a îndrep:
tat acum atentia spre marea problemă politicii a·zilei: Africa.
Originile problemei africane 'erau complexe şi cu încăr­
clitUrll emotion�lă. Coloniştii olandezi Îşi Întemeiază aşezări le
lor independente pe teritoriul Transvaalului în lŞ36, c om u ­

nităţi înstllrite de fermieri "crescători de bivoli şi cititori ai

Bibliei." �ar pămîntul pe care se aşezaseră ei, întins. însorit
şi dătător de voie bună. ascundea mai multe bogătii decît se
vedeau la suprafatA. În 1869 în el se descoperirii diamante. iar
în 1885, aur. în rlistimp pe cîpva ani locul u{lei aşeiă ri umane
paşnice şi traditionale fu luat de vinzoleala frenetică a unei
209
comunit!ti de speculatQr1. Pe scenă se ivi acum Ceci! Rhodes,
cu proiectele sale feroviare şi industriale; într-un moment de
sminteală. el dădu aprobarea ,Pentru un r cqd în Transvaal şi
atunci mînia mult timp înăbuşit! atît a englezilor cît şi a olan­
dezilor
,
rupse"zligazuriie. 'Începu
.
războiul burilor. ..
Hobson fusese deja în Africa. Această "cea mai timidă
dintre Bpturile lui Dumnezeu'\ cum îşi spunea -el si,ngur. a
cllătorit la Capetown şi Johannesburg, a vorbit cu Kruger şi
Smuts şi la urmă a cinat împreună cu însuşi Rhodes în ajunul
raidului din Transvaal. Rhodes era o personalitate complicată
şi derutantă. Cu 'doi ani inainte de aventura sa africană, un
ziarist,îi consemnase unnătoarea afirmatie:
"Ieri am fost în cartierul londonez East End şi am asistat
la un miting al şomerilor. Am ascultat cuvîntări furioase care
toate cereau «pîine», «pîine» ŞI iar «pîine». după care m-am
dus acasă şi am chibzuit la cele vllzute ... Ideea la care lin cel
mai mult este rezolvarea problemelor sociale; adică. pentru a
salva pe cei 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit de
un sîngeros război civil, noi, oamenii de stat ' răspunzători de
colonii, trebuie să d,obîndim noi pămînturi pe care să coloni­
zăm populatia excedentară, să asigurăm noi piete pentru bu­
nurile produse de ei în fabrici şi mine. Imperiul, aşa cum am
spus-o întotdeauna, este o chestiune de pîine şi unt."
Nu ştim dacă îi va fi expus şi lui Hobson aceleaşi cre­
zuri; foarte probabil că da. De fapt acest detaliu n-ar fi avut
mare importantă. Pentru că cele vl1z4te de Hobson în Africa
se potriveau într-un mod de-a dreptul uimitor cu erezia
economică împărtăşită de el şi de Murnmery: teoria supraeco­
nomisirii.
Reveni În Marea.Britanie pentru a scrie despre şovini sm
şi despre războiul din Africa, iar în 1902 se înfătişă lumii cu
o carte în care însemnările din Africa se amestecau în chip
straniu cu vederile lui eretice.
, Cartea purt�titlul Imperialismul; era un volu'm devasta­
tor, cuprintînd cea mai importantă şi mai necrutătoare critică
adusă vreodată sistemului economic axat pe profit. Lucrul cel
mij grav sustinut de Marx a fost că acest sistem se va
210
distruge singur; ceea ce sug�ra Hobson era că acest si st�n1 ar
putea s11distrug11lulJlea. El vedea dezvoltarea imperialismu­
lui ca pe o tendintli necunnată şi nestlivilitll a capitalismului
de li ieşi dintr-o dilemă generată de el însuşi, tendint11 ce an­
trena în chip necesar cucerirea de debuşee comerciale externe
şi crea astfel în· mod ineluctabil un pennanent risc de rl1z­
boaie. Niciodată n-a fost rostit un mai profund rechizitoriu
moral împotriva capitalismului.

C�re era substanta acuz�tiei fonnulate de Hobson?

Era un rationament aproape marxist sub aspectul in Îper­
sonalitătii şi al destlşurl1rii inexorabile (deşi Hobson nu nutrea
nici un fel de simpatie pentru marx.işti şi pentru obiectivele
lor). Capitalismul - sustinea acest rationament - s-a vllzut
confruntat cu o dificultate intemli i.nsolubilă şi a fost silit să a­
puce calea imperifllismului nu din simplă poftă de cuceriri, ci
pentru a-şi as'igura propria supravie{Uire economicl1.
Acea dificultate intemli a capitalismului era un aspeat
căruia în trecut i s�a acordat surprinzător de putină atentie: re­
partitia inegal� a avutiei. Faptul că în functionarea sa sistemul
profitului ducea foarte adesea ia O repartitie strîmbl1 a avutiei a
fost de multă vreme () temă de reflecţie moraHi, dar prriă la
Hobson nu i-au fost puse în evidenta consecintele economice.
Consecinta sesizatl1 de el a fost una extrem de surprin­
zâtoare. Inegalitatea dintre venituri ducea la o dilemă cît se
poate de stranie -la o situatie parado�ală în care nici bogalii
nici săracii nu puteau să consume suficiente bunuri. Săracii
nu puteau să consume destul pentru cli veniturile lor erau prea
mici, iar bogatii nu puteau s11 consume destul pentru că veni­
turile lor erau prea mari! Cu alte cuvinte, spunea Hobs�'n;
spre a-şi descongestiona proplia piată, o economie trebuie să
consume tot ceea ce produce: fiecare bl1n trebuie să aiM un
i
cumpărător. Or, dacă săracii nu-şj pot pemi e să ia decît
bun\jrile absolut necesare, cine rămîne să ia restul? Evident,
cei bogati. Bogatii, însă, au, ce-i drept, bani, dar nu au capa­
citatea fizică de a consuma atît de mult: un om cu un venit de

21 1
un milion de dolari artrebui sl1 consume bunuri de o valoare
de o mie de ori mai mare decît a celor cumpărate de un om
cu numai o mie de dolari venit.
Încît,ca urmare a împlirtirii inechitabile a avutiei,cei
bogati se vedeau nevoili să economisească. Ei economiseau nu
numai pentru că cei mai multi dintre ei doreau oricum s-,?
facă, ci pur şi simplu pentru că nu aveau încotro - venitl,lrile
lor erau prea mari pentru a putea fi consumate.
Necazurile veneau de la această economi sire. Banilor
ecoll0misiţi automat de categoriile înstărite ale societăţii tre­
bui� să li se dea o utilizare dacă se voia ca economia să nu su­
fere de pe urmă efectelor dezastruoase pe care le produce
insuficienta puterii de cumpărare. Problema era însă, ce utili­
zare să li se dea. Răspunsul clasic era că trebuiau investiti în
şi mai multe fabrici,cu o productie şi mai mare, ajungîndu-se
astfel la un nivel şi mai ridicat al productiei şi productivităţii:
Smith. Ricardo. Mill, toti marii economişti erau de acord cu
această soluţie a problemei. Hobson însli sesiza în ea o difi­
cultate. Căci daCll' masa populatiei se afla dej.1 în imposibili­
tate de a cumpăra toate bunurile aruncate pe piaţl1 din prieinl1
că veniturile ei erau prea mici,atunci, întreba el,cum ar
putea un capitalist cu scaun la cap să investeascl în utilaje ce
aveau sli reverse şi mai multe mărfuri pe o piatl1 suprasatu­
rat�? Ce s-ar cîştiga, bunlioară, investind economiile Într-o
nouă fabridl de Încă1ţăminre� să zicem, dacă piaţa este d'eja
inundată cu mai multi pantofi decît se pot vinde deocamdată?
Ce era de fl1cut?
Hobson dădea un răspuns al naibii de bine gîndit. Econo­
", automate ale oamenilor bogati puteau fi investite într-un
iile
fe) .care să nu antreneze consecinta indezirabilă a sporirii pro­
ducţiei autohtone. Ele puteau fi investite în colonii.
Iată dar geneza imperialismului. El rezultă,scrie Hobson,
"din strădania marilor'controlori ai industriei de a lărgi cana­
lul prin care se scurge avutia lor excedentară,căulîndpiete
externe şi investitii externe care sI preia bunurile şi capitalul
pe care ei nu le pot utiliza În tară."

212
 Rezultatul e dezastruos Pentru eli nu o singurii natiQne
.

îşi trimite peste hotare surplusul de avutie. Toate natiunile sînt

,în aceeaşi situatie. Încît ia naştere Între ele o curs� pentru îm­
p!itirea lumii, curs� în care fiecare natiune caută sa rezerve
pentru investitorii sru cele mai bogate şi mai lucrative piele
pe care poate s� pun� mîna. Astfel, Mri�a devine o uriaşă, piaţă
(şi o sursă de materii prime ieftine) pe care şi-o dispută capi­
taliştii din Anglia. Germania. Italia şi B elgi a; Asia devine o
pllkintâ uriaş! ce trebuie tăiată felii intre japonezi, ruşi şi
olandezi. India devine o groap� de gunoi 'pentru industria bri-'
tanică, iar China devine o Indie pentru Japonia.
Astfel, imperialismul netezeşte calea rAzboiului - ilu
prin aventuri rllsun!toare sau prin mari tragedii, ci printr-un
proces sordid în care natiunile capitaliste se concurc:!ază întrţ
ell� pentru debuşee pe care să-şi plaseze excedentul de avuţie.
O c'auzll mai putin demnă pentru v�rsarea de sînge abia de s-ar
putea imagina.
a
E apro ape de la sine înteles că o astfel de teorie a violen-
tei şi luptei nu a prea beneficiat de încurajări în .lumea oficială
a economiştilor. Se spunea aci despre Hobson că ..amestecă
întruna analiza economicIl cu alte 1 ucrur. i" , şi cum' aceste "alte
luc.ruri" nu prea su ger au o l ume Qrganizata în jurul cautarii
pl�cerii, lumea oficialii privea teori a impeIjalismului ea pe o
expresie a deprinderi lor urite ce sînt de aşteptat la un om care
în- gîndirea sa economicll nesocotea nişte doctrine atît de re­
zonabile cum este cea privitoare la efectele sociale benefice
ale cumplltllrii.
Doctrina fiind astfel scrupulos evitatll de cei ce ar fi putut
s-o supun� unui examen inteligent, chiar dacă critic, ea a fost
în schimb îmbrl1lişat! fl1ră rezerve de un alt sector al subtera­
nei - de marxişti. În fond, ideea dezvoltatll de Hobson nu
era el! totul originalll: variante ale ei fuseseră elaborate de un
econoinist german pe nume Rodbertus 'şi de Rosa Luxemburg,
o înfl�cllra� revolutionarA german�. Analizele lui Hobson
erau însă mai ample şi mai profunde, iar în mantia ,oficialii a

213
doctrinei matxiste avea sll le îmbrace nimeni altul decît teore­
ticianul de frunte al marxismului un exilat pe nume Vladi­
-

mir Ilici Ulianoy, mai cunoscut sub numele de Lenin.

Din a<;tstnou botez al ei teoria ieşea întrucîtva modifi­
,�atli. Hobson îşi bătuse capul cu întrebarea de ce natiunile
capitaliste erau atît de avide de colonii după ,ce timp de dece­
nii fu'seserli mai mult sau mai putin indiferente fată de ele.
Teoria imperialismului propusli de el nu era o dogmă, şi mai
putin înc! o prediqie care sll' se vrea riguroas� a unui ruboi
absolut inevitaţ>il. Hobson a exprimat chiar speranta că impe­
rialismele rivale ar putea pînă la urmă să convină între ele
asupra unei împărtiri definitive a lumii, dupli care sli coexiste
conform preceptului "trltieşte şi lasll şi pe al1ii sli trltiascli."
. În travestiul ei marxist, însli, teoria dobîndi o tonalitate
mai ameninllitoare şi totodatll mal inexorabilă. Nu num că �
imperialismul deveni cheia de boltll a arcadei economice, mat:.::.
xiste, dar el fu amplificat şi lărgit dincolo de cadrul hobsonian,
astfel încît sli ofere o expliealie între&ii fizionomii sociale a
capitalismului d� dată recent li. Rezultatul fu un tablou Înfri-'
coş�1lor.

)mperiAlismul, stadiul cel mai înalt al dezvoltlirii capita­

liste, detem1inli o creştere uriaşii a fortelor de productie
ale economiei mondiale, modelează întreaga lume dupli
chipul sliu şi tîrlişte toate coloniile, toate rascle, toate
popoarele în sfera de exploatare a capitalului financiar.
]n ' acelaşi tin1p, forma monopolistli a capitalului dli naş­
tere tot mai mult unor elemente de degenerare parazitarli
şi de putrefactie ... Imperialismul acumulează bogătii
nemaiauzite din imensele supraprofituri' pe care le stoar­
ce de la milioane de muncitori 'şi tlirani din colonii. În
cadrul acestui proces imperialismul creeazli tiplil de stat
rentier degenerat, şi putred şi pături întregi de parazi ti
care trltiesc din tăiatul cupoanelor. Epoca imperialisR1Ului,
care încheie procesul de creare a premiselor materiale
ale socialismului (concentrarea mijloacelor· de produc­
tie, socializarea pe scarll gigantică a muncii, întărirea

214
 organizatiilor muncitoreşti), ascute în acelaşi timp contra-
4ictiile dintre ,,marile puteri" şi provoac� ruboaie ce duc
la prlibuşirea economiei mondiale unice. Imperialismul
este, �adar, capitalism in putrefactie, muribund. Este ulti­
mul stadiu al întregii dezvoltări a capitalismului; este
preambulul revolutiei sOCialiste mondiale.

Cel ce vorbeşte astfel este Buharin; prilejul - Intemaţi­

onala a III-a; anul, 1 92�._ Indiferent de orator, prilej şi dată:,
vocea pe care o auzim este a lui Lenin. Ceea ce e şi mai neli­
nişti�or este că această conceptie le�nis� a unui capitalism
putred şi pustiitor, corupt în interior şi prldalnic în exterior,
reprezintă Încll şI acum* explicatia sovietică ofiCială a lumii
în care trăim.

Privitor la existenta imperialismului nu încape nici o în�

doială. Nici un om familiarizat cu istoria ultimei părti a seco­
luiui.lI:I XIX-lea şi a începutului secolului al XX-lea nu poate
să nu observe tendinta de jaf, de expansiune teritorială şi de
colonialism opresiv ce traversează ca un fir roşu numeroasele
incidente, suspiciuni, fricţiuni intemalionaie şi confli,cte ar­
mate dintre ţări. Dacă în prezent nu, mai e la modă ca primul
ruboi mondial să fie privit 'ca un conflict "pur" imperialist,
rmiine·totuşi neîndoielnic că manevrele şi rivalit111ile imperia­
liste au contribuit mult l� declanşarea lui.
Dar cuceririle şi coloniile sînt practici ce datează de pe
vremea Egiptului antic, iar dup1i cum au arătat clar în vremuri
mai recente invazijle ruseşti în Ungaria, Cehoslovacia şi Ar­
ganistan, ele vor continua indiferent dacă se va pute"a invoca
sau n\! drept scuză existenta capitalismului. Problema pe care
ne-o pune în fală teoria economieif a imperialismului este de
il şti dacă cuceririle din ultimii cincizeci de. <:mi au avut o
motivatie diferită de cea a cuceririlor de dinainte şi a celor ce
ar mai putea să vină. Setea de putere a unui stat dinastic estţ

• Aprecierea dateazli din 1986. (N. t.)

215
un lutru simplu de inteles. Imperialismul ne cere să ne
Întrebllm dacii fortele mai impersonale ale economiei �e piată
pot duce finalmente la acelaşi rezultat.
Apologetii sistemului colonial au sustinut cii nu. Însuşi
Bismarck scria În 1868: ..Toate pretinsele avantaje atribuite
metropolei sînt În cea mai mare pane nişte iluzii. Anglia e pe
cale de a-şi abandona politica colonialli; o gl1seşte prea costi­
sitoare." Iar alti apărători ai sistemului s-au flicut ecoul re­
marcilor sale: ei au căutat să arate că "nu-i rentabil" să ai
colonii'; că actiunea de colonizare n-a fost Întreprinsă de plă­
cere, ci a fost impusă marilor puteri 'în vinutca misiunii lor
civilizatoare în l\ll1e1 ; că m&i m41t au avut de cîştigat coloniile
i·
decît metropola etc.
Astfel de argumentări, însă, nu-şi ating ţinta. E adevărat
cii unele colonii nJJ au rentat - în 1 865 în Comitet al Camerei
Comunelor şi a recomandat, de altfel, abaAdonarea t�turor
posesiunilor britanice cu excepţia coastei de vest a Africii, pt
motiv că ele constituiau nişte Întreprinderi extrem de nepro­
fitabile. Dar dacllnu toate coloniile aduceau profituri. unele
erau fabulos de rentabile: bunăoară, plantatiile de ceai din
CeyloI} aduceau, intr-un. an cu recoltă record,-....dividende de
cincizeci la sută la capitalul investit. Şi dacă nu toată indus­
tria avea foloase de pe urma pietelor de peste mări, unele
industrii importante. abia dacll ar (i putut. să subziste fără
acestea: exemplul clasic îl constituie dependenta industriei
britanice a bumbacului de piata indiană. Iar pentru Anglia În
anSamblu, investitiile În strl1inătate au oferit o supapă profita­
bilă pentru sumele de bani economisite: între 1870 şi 1914,
,
jumătate din economiile englezeşti au fost investite peste
hotare, iar afluxul de dividende şi dobînzi din investitiile din
strl1inlitate a repr.ezentat
.
zece la sută din venitul national
.
britanic.
De bunii seamă, motivului pur economic i s-au adăugat
cu generozitate alte motive, iar.efectul economic compensa.
toriu al imperialismului n-a fost chiar atît de simplu cum l-a
descris 1. A. Hobson. Vorbind ins! în linii mari, cu greu s-ar
. .

216
putea gasi o explicatie a intruziunii puterii europene în Africa
şi Asia care sli nu degaje cît de cît şi o aromli de avantaj
economic. În cazul .olandei, de , exemplu, uriaşele plantatii
din J'lva şi Suinatra ati oferit un cîmp pentru investitii profita­
bile de mare importantă pentru capitalul din meropolă;
Malaya.cu nepretuitele şi ieftinele ei materii prime i-a asigu­
r atlui JOM Bul1* un
monopol international rentabil; în cazul
Orientului Mijlociu era vorba de petrol şi de controlul strate­
gic asupra navigatiei prin Canalul de Suez. "C:eea ce le lip­
seşte industriilor noastre . ceea ce le lipseşte din ce în ce mai
. .

mult sînt pietele" spun€1a 'un ministru francez în 1 885; iar în

1926 dr SChacht, guvernatorul de atunci al Băncii nationale
germane, declara: "Lupta pentru materii prime joacă un rol
de' căpeterue în polit, ica mondială, un rol şi mai mare decit
înainte de rl1zboi. Singura şOlutie pentru Germania este dc a
dobîndi colonii." Motivele puteau să difere de la o tară la alta,
dar în toate se regăsea ca numitor comun avantajul economic,

Înseamrill asta eli. impertalismul e într-adevăr o p<}rte

inseparabilll a capitalismului? Răspunsul nu e simplu dc dat.
Cu sigurantă, capitalismul a fost un sistcm expansiv încă dc
la începuturile sale, un sistem a cărui fortă motrice rezi-dă în
efortul de a acumula cantitliV tot mai mari de capital. A�a se
face că de la bun Început firnlele capitaliste au privit spre tc­
ritorii străine, atît în căutarca de piete, cît şi de materii prime
ieftine; şi, ceea ce e la fel de important; deregulă, guvernele
{ărilor capitaliste i-au sprij�nit şi protejat pe Întreprinzătorii
lor privati în aceste actiuni de (>este mări.
Acest element din scenariul imperialist pare mai presus
de îndoială. În prezent însă am ajuns să privim acest proces
de expansiune capitalistă într-un mod întrucîtva deosebit de
modul cum îl priveau Hobson sau Lenin. Forta sa motrice nu
pare să rezide in �xcesul de economii acumulate acasă şi ne­
digerare, care 'se cer investite peste hotare. Mecanismul de
propulsaTe subiacent se vlideşte a fi mai degraM extraordinara
capacitate a modului capitalist de organizar� economică de a

• Personificare a Angliei. (N, t.)

217
înlocui alte moduri şi de a se implanta în medii necapitaliste.
Există ceva ce tine de orientarea tehnologică, de eficientă, de
dinamismul ca atare al modurilor de productie capitaliste şi
care face ,JrezistibiUi" expansiunea sistemului.
Astfel, asţăzi noi înclinăm să considerăJ:n procesul impe­
rialismului ca parte a intemaJionaliziIrii capitalului, � proces
început încă înainte de deplina închegare � capitalismului şi
I;are nu s-a încheiat încli. Aici se·cere flicută însă o distinctie
impbrtantă.între intemaţionalizlirile din diferite zone. Impe­
rialismul de felul ceÎui care a contribuit la izbucnirea primu­
lui război mondial n-a fost doar o transplantare a onor moduri
de productie capitaliste în Africa, Asia şi America Latină. El
a fost asta plus ingerintă politică nedisimulată, exploatare
crîncenă, fortă militară şi desconsiMrare totală a intereselor
ţărilor ma! sărace. Ceea ce sare în ochi cînd e vorba, de exem­
plu, de investitiile britanice din India flkute către sfîrşitul
secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. este
faptul că ele s-au bazat pe şi s-au călăuzit în bună parte după
nevoile Anglie( nu după cerintele Indiei. Cînd e vorba de
Congo Belgian sau de Indiile Olandeze, în loc de '"în bună
parte" se poate citi "în întregime."
O parte din acest imperialism de modă veche dăinuie
încă şi astăzi, deşi formele sale exterioare de manifestare s-au
schimbat. Cel de-al doilea război mondial a marcat sfirşitul
sistemului de relatii coloniale înăuntrul căruia s-a exercitat
mai vechea hegemoriie economică. Acolo unde înainte de
război existau doar colonii letargice au apărut după război na­
tiuni independente; şi cu toate că multe din aceste natiuni au
fost (şi sînt încă) sărace şi slabe, statutul lor national a flicut
cu neputintă ca natiwtile europene să mai exercite asupra lor
acea domnaţie arogantă care se înti1flea mai.peste tot în prima
jumătate a secolului.
Lucrurile se prezintă întrucîtva diferit în cazul Statelor
Unite. Aici forta armată a fost folosită de mai multe ori de la
război Încoace împotriva unor ţări subdezvoltate - împotriva
Cubei, a Vietnamului şi Nicaraguei, între altele - astfel încît
Statele Unite au primit neinvidiatul titlu de principală putere

218
imperialistă a lumii. Îns:i motivele care au stat la baza ·aven­
turilor imperialiste ale SUA n·au mai fost acum cele c�re în
secolul al XIX-lea trimiteau puşcaşii marini În republicile
bananiere sali canonierele în China. Acum nu propriet!11ile
americane trebuiau protejate, ci ideologia americanii. Precum
guvernantii englezi în perioad� Revoluţiei franceze, guver­
nantii' americani s-au simtit amenintatî de o imensă forţă
revoluţionară - de forta comunismului mo-ndial, fată de care
cttle mai expuse plireau a fi tmle şubrede şi instabile din
Lumea a treia. Drept unnare, SUA au reaCtionat la aproape
orice tendinţă socialistă din aceste tări ca şi cum ar fi Însem­
n�t un început de implantare a unui regim comunist aflat sub
o dominatie străină şi au acordat sprijin oriCărui guvern reac�
tionar din aceste ţări, ca parte a aceleiaşi lupte împotriva co­
munismului.
La ce va duce În cele din umiă această politică de inter­
venţie defensivi1, dar de orientare agresivă. rămîne de văzut.
E posibil ca Statele Unite să izbuteasclt.să menţină o lume în
care capitalismul să fie ferit de primejdii, folosind forta eco­
nomică sau pe cea militară împotriva regimurilor socialiste
care apar în lume� subdezvoltată. E ·posibil ca o asemenea
politid s i1 le aducă pînă la urmă americanilor frustare şi de­
moralizare. Oricare va fi însă rezultatul, acest aspect ai impe­
rialismului stă Într-o relatie mai apropiată cu problema
apărării unei mari puteri fată de influenta lumii din afară -
problemă la fel de veche precum China sau Roma antică -
decît cu sprijinirea directă a. întreprinde rilor economice, care
a constituit motivul mărturisit al pflseului imperial din seco­
lul trecut. Este o .fonnă politică directă a dominatiei străine. şi
nu una economică indirectă.

Există apoi şi un al doilea aspect al imperialismului în

schimbare. care este în mod cert economic. Am în vedere a­
finnarea spectaculoasă a corporaliei multinationale ca princi­
pal agent de mişcare a capitalului din tara de origine spre
lumea
I
din afară.

219
 Multinaponalele sînt nişte corporapi giganti�e ca IBM,
General Motors. Un.ilever-sau Royal Dutch SheU, avînd pro­
cesele de fabricatie sau prelucrare impantate În numeroase
ţări. O asemenea corporatie poate să extragll petrolul în O­
rientul Mijlociu sau în Africa, sll-l rafineze în Europa sau
America şi sll-l vîndll în Japonia; sa\l sll extragă minereu în
Australia, sll-l prelucreze în Japonia şi să transpone laminate
finite în Statele- Unite.
Multinationalele au adus două schimbări în internationa­
lizarea de ansamblu a capitalului. Întîi, au schimbat fluxurile
lui geografice. În perioada imperialismului clasic, după cum
am văzut, obiectivul expansiunii capitaliste a fost în principal
dobîndirea accesului la materii prime sau la debuşee pentru
bunuri de bază cum sînt lextilele. Multinalionalele şi-au
schimbat orientarea de la aceste bunuri de bază spre o serie
de produse de înaltă tehnologie la care au statut de lideri mon­
diali, cum ar fi calculatoarele şi produsele farmaceutice.
Rezultatul a fost o putemică modificare a modului de plasare
a capitalului în strălnătille. În J 897 aproape' jumlitate din
capitalul american din străinătate era investit în plantatii, căi
ferate sau proprietăţi miniere. Astăzi aceste domenii repre­
zintă doar o cincime 'din investitiile externe americane. În
schimb, grosul capitalului destinat străinătătii, s-a mutat în
industria prelucrătoare; iar irei sfenuri din fluxul investitiilor
internationale se îndreaptă spre Europa. Canada şi alte tări
capitaliste dezvoltate. La fel şi investitiile internationale fran­
ceze, japoneze sau germane au ca destinatie precumpănitoare
'regiuni din lumea dezvoltată' (inclusiv Statele Unite) şi nu
părţile odinoarll colonialea ale globului.
O a doua consecintă economică a afirmării corporatiiior
multinatio,nale este remarcabila lor capacitate de a combina
înalta tehnologie cu forţa de muncă ieftină şi necalificat!.
Mecanismele incredibil de complicate pe care se sprijină viata
economică actual li, cum sînt componentele pentru calcula­
toare sau subansamblu riIe TV pot fi produse la Hong Kong,
în Coreea de Sud sau în Thailanda, cu folosirea unor maşini
sofisticate la care lucrează femei şi blirbati venip de-a dreptul

220
din orezlirii. Efectul e. din punctul de vedere al imperialismu­
lui, doconcertant. Capacitatea de a transplanta întregi procese
de productie în regiuni ale globului care pînli mai ieri aveau
economii agrare a izbutit într-o măsurHliră precedent să trans­
porte acolo şi institutiile sociale ale capitalismului: Întocmai
cum în, cursul marii 'revolutii economice despre care am
vorbit În'capitolele introductive, înşişi factorii productiei s-au
format dintr-un m�diu social precapitalist, tot aşa astl1zi O
noul1 revQJutie economicl1 aduce economia de 'piatl1 în regiuni
ce pînli acum au fost doar forte pasive şi nu active îrr-economia
mondialli. În acest sens imperialismul modem a fost o mare
fortli de vitalizare a capitalismului pţste hotare.
În acelaşi timp noul imperialism a intensificat. mult
competitivitatea sistemului în tlirile lui de obîrşie dezvoltate.
Ac�s ta nu este numai rezultatul întrepătrundcrii dintre pietele
acestora, discutatli mai sUs, ci şi al faptului că avanposturile
prelucrlitoare ale multinationalelor din regiunile subdezvol­
tate pot sli tragă înapoi clitre tli'rile-maruli baraje de artilerie
formate din mărfuri ieftine. State.le Unite ştiu mai bine ca
oricare altă tară eli televizoarele fabricate în Hong Kong sau
Taiwan sau automobilele construite În Coreea de Sud sau
asamblate În Mexic pot uşor, gratie preturilor lor mai sclizute,
să şubiezeascli pozitia pe pia{ă a produselor corespunzătoare
fabricate În California sau în' Vestul Mijlociu al Statelor
Unite.
Este încli prea devreme să anticipăm consecintele acestei
intemalionalizllri şi intensificllri a conCurentei. Ceea ce pare
neîndoielnic este că am Înaintat în directia unei economii
planetare în care întreprinderi noi cu ramificatii în întreaga
lume coexistli oarecum jenat cu vechi frontiere sau preroga­
tive nationale. E o încheiere ironică'la analiza ce anl flicut-o
problemei imperialismului constatarea că mişcarea ale cl1rei
origini erau. legate de retaxarea presiunilor exercitate asupra
capitalului a sfîrşit prin a spori şi mai mult aceste presiuni.

121
 10hn Hobson Il murit în 1940; în ziarul-londonez Times,
un necrolog de o circumspectiejudicios dozată nota deopo­
trivă ideile sale prin care a anticipat 'unele evolutii viitoare,
cît şi faptul că nu s-a bJ.lcurat de o recunoaştere generalli.
De recunoaştere, Într-adevllr, n-a avut parte. Lumea vic­
toriană a acordat cea mai largll recunoaştere unui economist
total diferit de Hpbson: Alfred Marshall - pe atît de. reflexiv,
de -ponderat şi de "oficial" pe cît fusese Hobson de inruitiv, de
extremist şi d�, ca să spunem aşa, neautorizat. Este totuşi
nimerit să încheiem acest periplu prin zonele mohorîte ale
subteranei revenind la 'lumina de zi victorianlL Poate cli
economiştii care lucrau în această lumină n-au văzut
privelişiile neliniştitoare ce s-au revelat sufletelor mai aven­
turoase, dar ei au !lcut un lucru pe ţare aceşti critici nu l-au
făcut: au expus didactic lumii lor - şi chiar lumii noastre -
"ştiinţa ei economică." ,
Uitîndu-te doar la, portretul lui Alfred Marshall. li se
descoperl1 numaidecît stereotipul dascăiului: mustală aibă,
şuvile de pl1r alb. ochi blînzi şi luminoşi - o fizionomie emi­
namente profesorală, În 1924, anul mortii sale, cind cei mai
mari economIşti din Anglia îi om�giau memoria, unul dintre
ei, profesorul C. R. Fay, a zugrăvit acest portret de' neuitat al
profesorului victorian chez lui:

Pigou mi-a spus că trebuie să mă duc la el acasă pentru a

stabili ·tema disertaliei mele pentru gradul de agregat.
Aşa se face că într-o bună zi. către seară. m-am dus la
BaIliol eroft. "Poftim, poftim" îmi strigă profesorul
venind în fugă dintr-un mic vestibul; şi � urcat scările
după el. "Te-ai gî,ndit pînă acum la vreo tem Il"? mă
întrebă. Am răspuns .nu." "Bun. atunci ascultă. îmi zise,
•

scotind de undeva o 'Cllrtulie cu coperţi negre. Începu sl1

citească o listl1 de teme du� ce mi-a poruncit în preala­
bil să ridic mina în sus atunci cînd' aud una care-mi
place. FÎstîcit cum eram. am încercat să mă opresc chiar
la prima. dar MarshaIl n-a observat că ridicasem mîna şi
a continuat sll citeascll. Pe la jumătatea paginii a doua

222
 ajunse la ,.Recenta crid fin�ciară �ennana.'" Cum îmi
petrecusem o varl.1a Greifswald, 'am flcut semnul de
consim tire . "N-ar fi defel potrivită pentru dumneta", zise
dîns ul . Am m ai ascultat fliră să mă mişc pretd e înd vreo
cinci minute, dupl care, auzind cuvîntul "Argentina",
fllcui iar semn să se oprească 'Singurul meu motiv era că
.

doi din unchii mei se ocupau de afaceri în acea ta rli. ...Ai

fost personal acolo?" întrebll dînsul. ,.Nu", răspunsei eu,
iar el continuă să citeasc·ă. După cîtev a momente se opri
dIn citit şi sp use : "Ai găsit vreo temll care să-ţi placă?"
• "Nu ştiu", începui eu. Aşa se întîmplll cu toti - zise
,.

dînsul-dar asta-i metoda mea. La drept vorbind, ce �-ar

plăcea să faci?" ,,0 com paraţie între forta de muncă
gefI1lană şi cea engleză" îngăimai eu. El at un ci (fiindcă
între timp se făcuse întuneric de-a binelea), scoase o
miel!. lanternă electrică de buzunar şi începu să scoto­
cească prin rafturi, Întinzîndu-mi unul după altul volume
în engleză şi gennană - von Nostitz, Kuhlm�, vreo
treizeci cu totul. ,.Acum-zise dînsul -te las să adul­
meci; cînd tenn.ini, dă-ne de ştire şi. Sarah o sl1-ţi aducă
un ceai."

Toate astea sînt foarte departe de Încleştarea africană ce-l

tulburase pe Hobson ori de vehemenţa speculatiilor america­
ne în ambişnţa clirora au în'coltit ideile lui Henry George.
Marshall, aidoma contemporanului său EdgewOrth, a fost
prin excelenţă produsul unei universităţi. Deşi ·a căIătorit în
America, şi chiar a traversat-o.pînli la San Francisco, viata sa,
pu nctu l său de vedere - şi, lnevi,tabil, gîndirea sa economică
- emanau acel aer de tihnă şi rafinament proprii mediului
cambridgean.
' .

Care era, mai precis, conţinutul prelegerilor sale?

Cuvîntul ce rezumă preocuparea de bază a lui Marshall este
unutpe care l-am identificat dej � dn:pt însemn al nbii viziuni
victoriene despre ştiinţa economică - tennenul "echilibru,"
În contrast cu Bastiat,. care fusese atras de aspectele iraţionale
ale sofisticii economice, sau cu Henry George, care vedea

223
nedreptătile vietii ascunSe pupă paravanul explic�tiilor econo­
mice, sau cu Hobson care' în procesele impersonale din econo-.
mia capitalistă desluşea latente tendinte destructive, Marshall
li. fost preocupat mai ales de natura aUloadapţivă, autocorec­
tivă a lumii economice. După cum avea să scrie mai tîrziu cel
mai strălucit elev al său, 1. M. Keynes, el a creat "un întreg
sIstem copemican, în care to�te elementele universului
economic sînt menlinute în locurile lor prin contrapondere re­
ciprocă şi interactiune."
Multe dIn aceste lucruri fuseseră. desigur, spuse înaintea
sa. Adam Smith, Ricardo, Mill, descriseseră toti sistemul de
piată ca pe un mecanism cu autoreglare de o 'mare complexi­
tate şi eficien\ă. Dar între vizi unea de ,msamblu şi eIaborările
migIDoase ale d�taliilor rămînea un 'întins teritoriu neexplorat
şi o sumedenie de lucruri insuficient limpezite: teoria echili­
brului pietei moştenită, de Marshall era mult mai impunătoare
privită de la distantă decît de aproape. Existau puncte neclare
pînă şi în chestiuni atît de importante ca aceea de a şti dacă
preturile realmente reflectă cheltuielile de productie a unui
bun sau gradul final de satisfactie pe care acest bun o procură
- cu alte cuvinte, dacă dianlantel� sînt atît de scumpe pentru
că sînt greu de găsit, sau pentru că oamenilor le place să le
poarte. Probabil că astfel de întrebă!) nu pot pasiona deCÎt pe
'
economist, dar fapt e că atîta timp cît ele rămîneau neeluci -
date, ţra greu de promovat o gîndire clară în multe probleme
pe care ştiinţa economică dorea să le abordeze.
Marshall s-a aplecat asupra acestor aspecte ce\oase are
teoriei economice. În vestitele sale Principij ale ştjjnJej
economice el a combinat un spirit de precizie matematică cu
un stil domol, discursiv, presărat cu exempl� familiare şi de o
admirabilă limpezime. Chiar şi un om de afaceri putea să în­
teleagă' acest fel de analiză economică, pentru că toate
demonstratiile logice dificile erau alungate cu grijă în subso­
h:Jl paginilor (astfel încît, poi{ivit unei remarci ireverentioase
a lui Keynes, pentru orice economist era preferabil să
citească subsolurile şi să uite textul decît vice-versa).

224
Oricum, cartea a înregistrat un succes răsunător; publicatii
initial în 1890, ea figureaz� şi astăzi în bibliografi a obligato­
rie pentru studentii ce aspiră s� devină economişti.
Care a fost, în fond, marea contribuţie a lui Marshall ia
descîlcirea, harababurii conceptuale din ştiinţa economicl1?
Principala sa contributie - cea la care Marshall însuş'j avea
sa revinl1 în repetate rînduri - a fost sublinierea i m po rtanţei
timpului ca element chintesential în reali zarea procesului de
echilibrare.
Pentru că echilibrul, arăta Marshall, Îşi modificl1 semni­
ficatia sa de bază după cum procesul de adaptare a economiei
are loc într-o perioadă scurtă sau în una mai lungă. Pe termen
scurt, cumpărătorii şi vînzătorii se întîlnesc pe piată ca.sl1 se
tocmeasclL dar tocmeala se desfăşoară în jurul unei cantităţi
fixe de bu nuri - diamantelc aduse în vali ze de către negus­
torii de diamante. Pe- termen ma i lung, însă. cantitatea de
diamante nu este fixă. Dacă cererea e mare, sc pot deschise
noi mine, după cuni o ofcl1i1 excedentară poate duce la închi ­
derea unora din vechile mine. Din această pricină, pe termen
foarte scurt, influenta cea mai directă asupra pretului de piată
al di amantelor o exercită utilitatea lor psihică - adică cere­
rea de diamante: pe cînd pe tem1en lung, pe măsQră ce fluxul
recurent al ofe�ei se adapteaz� la cerintele consumatorilor,
cheltuielile de producţie revin i arăşi pc primul plan. Desigur
cli nici cheltuielile, nici utilitatea nu pot fi vreodată excluse
total din determinarca pretului ; după cum se exprima Marshall
însuşi , cererea şi ofcrta sînt asemeni "celor două lame ale
foarfecelor", Înc1"t Întrebarea dacă numai cererea Salt num ai
oferta reglează pretul este l a fel de otioasă cum ar fi întreba­
rea dacii lama superioară a foarfecelor sau cea inferioară este
cea c are taie. Pe de aW\ part�, deşi ambele lan1e taie, una
dintre ele este, aşa-zicînd, muchia activă şi una c·:!a pasivă -
muchia utilitate-cerere fii nd activă atunci cînd tăietura era
executată În interyalul scurt de timp al pietei date, iar muchi a
cheltuieli-ofertl1, atunci cînd tăierea dura o perioadl1 mai
lungă, în cuprinsul căreia volumul şi structura producţiei
puteau suferi schimbări.

225
 Ca tot ce ati�gea inteligenta analitică a lui Marshall,
aceasta era o importantli idee clCJrificat<;>are. Din Principii
eman;l, însli, nu doar strlilucire teoreticli. Fiind cel 'mai subtil
spirit teoretic al ştiinţei economice "oficiale", Marshall era
totodatl1 inteligenţl ei cea mai plitrunsli de compasiune. O
sin<;erli preocupare pentru muncitorimea nevoiaşli, pentru
"bietii, oropsiti" pe care-i întilnea în drumurile sale prin
mahalalele Londrei, pentru studiul economic ca instrument
de ameliorare socială - toate acestea apar inextricabil împle­
tite în cartea sa. Ştiinţa economicli, aşa cum o înţelegea el,
era "un instrument pentru descoperirea adevlirului", dar
adevărul particular spre care el tndrepta acest instrument era
cauza - şi remediile - slirăciei.
De ce, atunci, Marshall nu ocupă 'în istoria gîndirii
economice locul important pe care se pare că ar fi trebuit să
i-l asigu're ideile sale strl1lucite şi cumpănite? În mod ironic,
rl1spunsul rezidă tocmai în acel element al analizei marshal­
liene cate a constituit cel mai important prinos al său la anali­
za economică - elementul timp.-căci pentru Marshall, timpul
era timp abstract; era timpul în care se desflişoară curbele
matematice şi în care pot fi efC:ctuate şi repetate experimente
teoretice, dar nu era timpul în care se petrece realmente ceva.
Altfel spus, nu era fluxul ireversibil al timpului istoric - şi,
mai presus ete orice, nu era timpul istoric În care el Însu�i a
trăit. Să ne gîndim o clipă la cîte s-au pet�ecut sub ochii săi : o
vi�lentă revolutie anticapitalistă în Rusia, un război ce a
cuprins, întreaga lume, primele bubuituri ale anticoloni alis­
,mului. Şi să ne mai gîndim 1;1 ce avea să mai urmeze curînd
după aceea: declinul capitalismului într-o bună parte a Euro­
pei, o schimbare la Scară planetară în conceptia despre guver­
nare, o criză În Statele Unite eare a" zguduit lumea. Or, nici
Marshall, nici, cu atît mai putin, colegii săi oficiali n-au
Înteles nimic sau aproape nimic din ·relevanta ştiintei econo­
mice pentru aceste schimbări copleşitoare Natura non facit
..

saltum - natura nu face salturi bruşte - era motoul Princi­

piilor la prima lor editie, În 1 890, şi a, rămas şi la ultima, în
1 920. Faptul că istoria putea faGe salturi bruşte, că lumea
gîndirii economice ar putea fi inseparabil legată de lumea isto­
riei. că tennenele lungi şi cele scurte de care se vorbea Jn
manuale puneau în joc o concepţie despre . timp" total diferita
.

de ticaitultlrll odihna al ceasomicului so� al - toate acestea

erau extrem de departe de ideile de echilibru pe care Marshall
le plasase în centrul cercetării sale economice. Nu i se poate
reproşa nimic din ce a spus. pentru .ca a fost un om cu un crei
nobil şi cu convingeri adînc simtite. Atîta doar că nici una din
spusele sale nu mergea Îndeajuns de departe.
Oliar şi asta i s-ar putea tr�e cu vederea. restrospectiv. de
�
n-ar fi lucrul I;lnnător. În timp ce Marshall şi col€ i săi se
,
osteneau s� rafineze delicatul lor meca,nism al echilibrului.
. '
.

cipva gînditori neortodoc'şi subliniau ideea c� nu echilibnd. ci

schimbarea - schimbarea violent� - caracteriza lumea real�
şi trebuia să constitl,Jie obiectul de căpetenie al cercetării eco­
nomice. În ,:iziunea lor. r�boiul. revolutia. criza şi tensiunea
sociaHi erau probleme de bază ale studiului economic - nu
echilibrul şi procesele cuminti de adaptare a unei societ�li
stabile. din manualele de şcoală. Atunci însă cînd aceşti eretici
şi amatori au semnalat asta oficiruitătii academice victoriene.
vociferările lor au fost întîmpinate cu ostilitate. la avertismen"
tele lor s-a ri dicat din wneri. recomandarile lor au fost tratate
cu dispret.
Această automulturnire a lumii oficiale nu a fost doar un
simptom trist al acelei epoci; ea a fost o adîncă tragedie inte­
lectuaHi. Căci dacli academicienii ar fi acordat aten � e subte­
ranei. dacli Marshall ar fi avut viziunea neliniştitoare a unui
Hobson sau dac!i Edgeworth ar fi avut simtu1 1ui Henry George
pentru rel�le sociale. poate că marea catastroa a secolului al
XX·lea n-ar fi erupt peste o lume total nepreg�tit� peIltru
schimb�ri sociale radicale. Aceast� tragedie ne învată. retros­
pectiv, c� ideile. fie Cît de eretice, nu pot fi ignorate ară ris­
curi grave - maieu Seafn!i de către tOli aceia ale c�or interese
sînt conservatoare. În sensul cel mai bun al acestui cuvînt de
care s-a abuzat.

227
 VIII
Societatea sălbatică a lui Tharstein Veblen

Trecuserl!. de acum o sutl!.. doul!.zeci şi cinci de ani de la

apariţia, în 1 776," a Avu1iei na1iunilor şi se' pl!.rea cl!. În acest
răstimp nici un aspect al lumii nu scăpase atentiei marilor
economi şti: măreţia şi abjec\ia ei, laturile ei surîzl!.toare sau
altole sinistre, realizăril,e ei grandioase În domeniul tehnolo�
giei ca şi carentele ei adesea lamentabile la capitolul valorilor
umane. Dar aceste numeroase fete ale lumii, "cu zecile de in­
terpretl!.ri ce li s-au dat. aveau totuşi un numitor comun: erau
ale lumii europene. Cu toată Înfăţişarea ei sociaH1 schim­
bătoare, era vorba În cele din urmă de Lumea Veche, cu ine­
vitabila ei doză de formalism şi pedanterie.
Nu este, bunăoară, lipsit de semnificatie faptul că Dick
Arkwright, ucenicul de bărbier, după ce a Bcut avere cu ma­
şina sa de tors, s-a metâmorfozat În Sir Richard; anleninţarea
ce se crea astfel pentru suprematia tradiţională a aristocraţiei pe
solul Angliei a fost înlăturată elegant prin promovarea cu
toptanul a unor asemenea parveniti în comunitatea. celor de
obÎ�ie Înaltă -şi �e maniere alese. Parvenitii, nu-i vorbă, adu­
ceau cu ei un balast de atitudini burgheze, ba chiar şi o flirÎmă
de pornire antiarislocratică, dar aduceau, tot aşa, recunoaş­
terea umilă � faptului cli exista un strat social superior celUI
la care Îti dMea acces simpla bogătie. Aşa turn depuneau
"
mărturie nenumlirate comedii de moravuri din acea v reme,
exista o deosebire între m agnatul berii, cu toate milioanele lui
şi cu tot blazonul lui cumpărat, şi aristocratul sdlplitat dar
ereditar din casa de allituri. B u rghezul prosper european putea

228
fi bogat precum Cresus, dar�tisfac1ia pe care i-o procura boglpa
nu putea fi" deplinlf cînd ştia că aceasta reprezenta doar un pas în
sus ":"'- şi necidecum cel din unnll - pe.scara sociali
În aceastti privinl�în America lucrurile se prezentau total
diferit. Nu n'umai că această tarI (usese întemeiatl1 de oameni
profund ostili di scriminărilor bazaţe pe obîrşii şi blazoane dar
,

spiritul independentei individuale şi al reuşi tei individuale

impregnase adînc folclorul ei. În America\1n om valora atît cît
izbutea să dovedeasclt a valora, ,iar succesul , său nu se cerea
validat de un genealogist. Aşa se face 'eli în timp, ce în­
treprinderile întunecoase şi imW1de din Noua Ahglie nu ' se
deosebeau prea ,-nult de sumbrele stabilimente industriale din
Vechea Ariglie, cînd era vorba de manierele şi comportarea
sttipînilor lor asemănarea era ceva mai mic11. Pentru c11 în timp
ce capitalistul european era prins încă în umbra unui trecut
feudal , burghezul american se scălda în soare - apetitul şău
de putere sau delectarea exuberantă cu boglltia nu cunoşteau
nici un fel de inhibitii. În atmosfera clocotitoare a ultimei ju­
m'ătăti a secolului al XIX"lea banul era în S tatele Unite mijlocul
de dobîndi re a recunr�terii sociale. încît o dată intrat în posesia
pAşaportului de om bogat, milionarul american nu avea nevoie
de nici o altă vizll pentru a intra în nndul claselor superioare.
Aceasta explică faptul eli jocul agoniselii era în Lumea
Nouă mai dur şi mal p utin manierat decît lupta concurentială de
peste oceart. Miza era mai mare şi tot aşa şi şansele de succes.
Iar sportivitatea, în mod corespunzător, conta mai putin.
Prin 1 870, de exemplu, Comelius Vanderbilt, un geni u
f�bulos al transporrului naval şi comertului, bligli de searnl1 C;11
proprii sili asocia{i de afaceri îi amenintau interesele. Drept
care, le flicu o scrisoare:
Domnilor,
V-ati pus în gînd să mă distrugeti. N-am sl1 vă dau în jude­
caUi, pentru că justitia se mişcl1 �reoi. Am să vă distrug cu.

Cu sinceritate
·Comelius Van Derbilt

229
 Ceea ce şi filcu. "Ce-mi pasll mie de lege? Nu am pute­
rea?" întreba comandorul. Ceva mai tîrzju. 1. Pierpont
Morgan va exprima acelaşi sentiment, într-o formă nitel mai
cizelată. Atunci cînd asociatul său, expertul Gary, depuse o
conJesţatie înjustitie - lucru ce nu le statea în fire -
Morgan sl1ri ca ars: "Nu v�d la ce mi-ar trebui un jurisţ care
sti-mi spună ce n-am voie să fac .. Eu îl pHhesc ca să-mi spunl1
cum pot să fac cee� ce vreau sl1 fac."
Americanii îi întreceau pe colegii lor europeni nu doar în
nesocotirea subtiliHitii juridice; cînd era cazul să se lupte cu
:
cinev.a ei abandonau floreta_de gentleman şi puneau mîna pe
ghioagă. Un exemplu în .acest sens l-a oferit lupta pentru con­
trolul căii ferate Albany-Susquehanna, o verigă de importantă
vitală într-un sistem pe care şi-l disputau Jim Fisk şi patricia­
nul Morgan. Morgan ţinea sub stăpînirea sa un terminal al
liniei, iar celălalt terminal era . fortăreata lui Fisk. Disputa a
fost rezolvată prin aceea-eli fiecare din,plirti ·a pus CÎte o loco­
motiv li pe şine la terminalul său, cele două maşini fiind apoi
izbite ffontal una de alta ca două jucării gigantice. Şi nici
dupl1 aceea cei care au pierdut nu s-au dat bătup, ci s-.au retras
cît au putut mai bine, scotînd în urma lor şinele şi · stricînd
podurile.
Î n aceastl1 încleştare bezmetică pentru supremalie indus­
trială, adversarii nu se dădeau înapoi de la nimic. ' N-a fost
neglijată uneori nici folosirea dinamitei, cînd trebuia. eliminat
vreun concurent deosebit de incomod al grupului Sqmdard
Oil, în timp ce mijloacele mai putin violente� de felul răpiri­
lor de persoane, uimeau lumea nu atît prin imoralitatea 10F cît
prin ingeniozitatea cu care erau executate. În 1 88 1 , cînd un
viscol cumpilt a rupt liniile de 'telegraf din New York: Jay
Gould, stăpînul nemilos al pietelor financiare. s-a văzut silit să-şi
transmitli dispozitiile către agentul său' de schimb printr-un
curier. Ir)aJllicii săi simtiră că li s-a ivit o şansă şi actionam în
consecintă: il răpiră pe curier. îi substituiTă unul ce-i semăna
binişor şi timp de cîteva săpt1l.mîni Gould nu s-a putut dumiri
cwn Dumnezeu de izbuteau adversarii sAi sll-i afle parcă
dinainte toate mişcllri le. .

230
 E de prisos ·să mai spunem că piratii care recurgeau la
astfel de mijloace ca să-şi rupli gîtul unul altuia nu erau mult
mai delicati nici în raporturile lor cu publicul. Escrocarea şi
jecml1nirea acponarului credul erau socotite lucruri de la sine
întelese, iar bursa era privită ca un fel de cazinpu privat pentru
bogati, unde publicul. punea mizţle, iar titanii finantelor arali­
jau roata crupierului. Ce se întîmpla în aceste conditii cu
restul pariurilor - asta îi privea pe participanţii la joc, cu
atentia. sau ileatentia lor, atitudipe ce ar fi fost mai 111udabilli
dacă zişii titani n-ar fi fost tot ei acei a care ademeneau pu­
blicul să vină în sala de jO,curi.
Oamenii, s-o spunem cinstit, DU se lăs�u rugati; de cum
"se afla" că Gould sau Rock-efeller sînt pe cale sl1 cumpere
vreo cale ferată, niscai mine de cupru ori otellirii, dMeau buz­
na ca sli nu scape chilipirul. Faptul că de .atîtea ori rlimîneau
cu buzele umflate nu le zdruncina cîtuşi de putin încredere�.
şi pe temeiul acestei încrederi a fost posibilă o virtuală sca­
matorie financiarl1. Un exemplu năucitor l-a constituit cum­
părarea firmei Anaconda Copper Company de către Henry
Rogers şi William Rockefeller fără ca ei să cheltuiască nici
un singur dolar. Iată cum au· procedat

i . Rogers şi Rockefeller au dat cec de 39 milioane

un
dţ dolari lui MarclJs Daly pentru proprietatile An aco nda .

sub conditia de a-l depune la National City B ank şi de a

nu se atinge de el pentru o perioadă specificată.
2. Au înfiintat după aceea o organizaţie pe hîrtie sub
numele de Amalgamated Cooper Company avînd ca di­
rectori fantomă unii din propriii lor angajati, iar această
companie a cumpArat întreprinderea Anaconda - nu cu
numerar, ci cu acţiuni Amalgama.ted în valoare de 15
milioane dolari, tipărite anume în acest scop.
3. Acum Rogers şi Rockefeller împfl,Ull ută de ,la
National City Bank 39 milioane de dolari cu care acoperă
cecul dat lui Marcus Daly, folosind drept garantie pentru
acest .împrumut cele 75 de milioane de dolari în actiuni
I

Amalgamated.

23 1
 4. Vînd pe piatl actiunile Amalgamated pentru ,75 de
milioane (după ee le-au făcut o reclami1 corespun�ătoare
prin agentii lor de l a bursl1).
5. Cu suma încasată ramburseazl1 creditul de 39 mili­
oane' luat de la National City Baok iar restul de 36 mi­
lioane îl bag� În buzunar ca profit din tranzactiile operate.

Se în�elege el1 în aceastli competitie dezm111atl1 cinstea

era pe ultimul plan. 'A. B. S tickney, preşedintele companiei
feroviare Chicago, St. Paul and Kansas, spunea odată că în
calitatea lor de gentlemeni avea 10atl1 încrederea în con Fra ii ţ
săi preşedioli de companii feroviare, dar că în calitatea lor de
preşedinli de companii nu s-ar încumeta să-şi lase ceasomicul
pe masă În prezenta lor şi să intoarcA o clipă capul în altă
parte. Cinismul acesta nu era nicidecum nemotivat. La o În­
trunire a căpeteniilor feroyiare convocată spre' a se conveni
asupra unor tari fe comune pentru trenurile de marfă. care să
soutească pe viitor căile ferate de jocul sinucigaş al subminli­
rilor reciproce, unul din preşedinli se strecură afară îiur-o pauză
a lucrărilor 'spre a telegrafia la biroul său tari fele convenite.
astfel înc.ît linia sa feratl1 să poată fi prima care să facă o re­
ducere şi să atragă astfel clientela celorlalte. Întîmplarea f.ăcu
ca telegrama sa să fie interceptată, şi la reuniunea umlătoare
celui în cauză i se oferi proba inconţestabiIl1 că onoarea nu
are trecere nici măcar printre hOli.
Este o epocă la care sîntem obişnui li să privim cu jenă.
O epocă ce avea, de bună seamă, unele extravagante groteşti ·
(la unele sindrofii se fumim tigl1ri înfăşurate în bancnote de o
sută de dolari, spre a gusta emotia înhalării bogătiei) şi un
spirit războiriic aproape medieval. SI1 ne ferim, totuşi , de a
răstlUmlki spiritul a�elor vremuri Stăpînii bogăţiilor se pu�­
\
tau, nu-i vorbl1, bruta l cu publicul. dar la fel de necrutl1tori
'erau şi unii cu altii. iar componamentul lor neobrăzat şi lipsit
de principii nu era atît o tidHoşie calCulată sau o batjocQrirţ
conştientl1 a idealurifor creştine. cît o energie nezăgl1zuitl1 ce
nu cunoştea stavila conştiintei morale şi a manierelor .alese.
"Eu nu datorez publi�ului nimic" a spus .odată Morgan şi. nu•.

232
rostea aceste. cuvinte ca pe o s ti dar� cruntă adresată'lumii, ci
ca pe un crez rosţit flră emfază al filozo fiei sale. Afacerile În
această epocă de apari tie a magnatilor, erau afaceri bru�a1e, .

iar conduita morală putea echivala cu înfrîngerea.

Ce au scos din toate astea ec onomi ştii ?

Nu cine ştie .ce. Economiştii americ.ani de profesie au
călc at Pe u rmel e profesorilor lor europeni şi au încercat să
înghesuie )umea, americană într-un calapod ce n-a fost nicio­
dată Bcut pentru ea. Jocul monetar îndrăcit, pe vială şi pe
moarte. era descris d rept un proces de economisire şi
..

acumulare"; frauda flitişă, drept Jnili ativ ă ; luxul afişat şi

, "

extravagant, drept un banal "consum." În limbajul economiş­

tilor, lumea se înfălişa epurată şi ÎmblÎnzită pîni Ici' ncrecu ­ ,

noaştere. Puteai citi lucrări reputate ca Repanilia avu/iei de

JOM B.ates Clark fără s11 afli. vreodat11 că America era o tară
de milionari': sau să parcurgi cu toat11 atentia Ştiil1/a eCOl1O­
micii (Ecol1bmics) a lui F. .H. T!lussig fără să întîlneşti undeya
mecanismul bursei de valori; Ujtîndu-te prin articolele profe­
sorului Laughlin din AtJ;lJJtic Mond11y atlai că marile averi se
datorau "sacrificiului, sîrguintei şi priceperii" şi li se spunea
dl fiecare Oril avea dreptul "să se bucure în exclusivitate de
roadele strădwinlelor sale" - ceea ce includea. pesemne. şi
dreptul d� a cumpăra nu doar diamante, ci şi corpuri legiuitoare.
Într-un cuvînt, ştiinta economică oficială era apblogetică.
şi desprins 11 de realită\i; ea îşi întorcea privirea de la excesele
şi abundenta ce oonstituiau esenta însăşi a scenei alllericane,
zugrlvind În locul lo r un stereotip În linii sobre şi culori
mate. Fără a fi lipsită de onestitate, curaj sau competentl1 in­
telectuală, ea suferea de ceea ce Malthus numise odată "părti­
nirea rece a pozitiei şi interesului." Economiştii americani
erau prea' prinşi în curentul acestQr vremuri entuziaste pentru
a putea avea distanta necesară fată de obiectul studiat şi pentru
a-l putea. privi cu detaşare şi limpezime.
Era nevoie de ochiul unui străin - al cuiva ca Tocque­
ville sau Bryce care să poată privi scena cu plusul de claritate
,

şi de perspectivă de care beneficiază cel ce vine din afară. Un

233
asemenea ochi a aplfut in. persoana lui Thorstein Bunde
Veblen - un american prin naştere, dar prin fire un locuitor al
ţării Nicftieri.

Thorstein Veblen era o fi�urli stranie. �vea înatişare de

tliran, (le fennier norvegian. Intr-o fotografie ni se aratli cu
pătul lins şi moale, despărtit pe mijlocul unui cap gnomoid şi
căzut �a un V întors peste o frunte îngustă şi ·teşitll. Ochii de
tăran, istţţi şi vicleni, privesc iscoditor din spatele unui nas
bont. O 'mustatl1 hirs�tl1 îi ascunde gura, iar o barbl1 scurtl1 şi
inegal crescutl1 îi în�lHuie bărbia. E îmbrăcat într-un costum
de stoa groasă şi necl1lcatll .iar de vestă stl1 prins un mare ac
de sigurantl1, care fixeâzl1 ceasomicul de buzun�r. În fotogra­
-fie nu se văd alte două ace (le siguranţă, prinse de pantaloni,
care sus�n şoselele, şi ea ne dă doar o sugestie a trupului zvelt
şi vînos, cu umblet uşor, vînătoresc.
Bizara înatişare ascundea o personalitate şi mai bizară.
Ochii iscoditori puteau să-ţi sugereze o minte la fel de iscodi­
toare, iar tinuta rustică te putea face să te aştepţi la o Judecată
greoaie. Nici un semn exterior nJ trăda, Însă, dominanta
lăuntrică a vietii lui Veblen: înstrăinarea 'Sa de societate.
Înstrăinarea este de multe ori un fenomen maladiv şi după
standardele noastre curente Veblen trebuie să fi wst într-adevăr
Q fire nevrotjcă. Pentru că tindea spre o izolare aproape per­
fectlt Trecea prin viaţă de parcl1 ar fi cobonî dintr-o altă lume,
iar întîmplări şi fenomen� care în ochii contemporanilor treceau
drept cît se poate de naturale; lui i se păreau picante, exotice şi
curioase, aşa cum par unui antropolog ritualuri le unei comu­
nităţi sălbatice . A1� economişti - între care şi Adam Smilh şi
Karl Marx -nu numai ca trăiserll 'în societatea lor, dar Îi şi
aparţinuseră, fiind uneori plini de admira�e pentru lumea din
jur; iar alteori plini de di�perare şi de furie faţă de ceea ce
vedeau. Thorstein Vebl�n, nu. În comunitatea gregară, agitată
şi expansi'{ă În care trăia, el se tinea de o parte: neimplicat,
distant, superior, dezinteresant - într-un cuvînt, străin.
Fiind un străin, era un neconformist, dar nu un radical.
Lui Veblen lumea din jur îi părea neprimitQare şi respingătoare;

234
se adapta la ea cam ca un inisionar într-o tară de primitivi .
refuzînd sâ devinl1 bl1ştinaş. dar pl1strîndu-şi integritatea cu
pretul unei· groaznice singurâtlti. Multi l-au admirat şi chiar
l-au iubit, dar prieteni intimi n-a 'flvut; nu era nici un bârbat
căruia sâ i se fi adresat cu nwnele/de botez şi nici o . femeie pe
, care s-o fi iubit din tot sufletul. I

Dupa -cum era de aşteptat, cUJ'nula excentriciHi\i de tot

felul. Refuzase să i se instaleze. telefon, cllrţile şi le tinea puse
grhnadll pe lîngli pereti În ambalajele de carton în care le
c\lmpl1rase şi socotea Bră rost sâ-şi stringl1 zilnic aşternutul
de pe pat; dimineata dădea cuvertura la o. parte, iar seara cînd
se culca o trăgea la loc. De lene. ll1sa farfuriile nespăl.ate.
luînd din bufet altele pîliă la ultima, dupâ care punea furtunul
pe toatâ grămada deodată. Tacitum, putea sta ore în şir fără
sl1 deschidă gura. în timp ce toti musafi rii erau dornici sH
audă vorbind. Nesocodnd conventiile. obişnui a să dea tuturor
studentilor sl1i aceeaşi notl1, indiferent de cît s-a strMuit
fiecare. dar cind se întîmpla' ca vreuIl student să aibl1 nevoie,
pentru bursă, de o notă mai mare, era gata sl1 i -o modifice
corespunzător. Erifanl terrible avînd pidi pe administratiile
colegiilor, - îşi făcuse obiceiul (atunci cînd autoritl1tile impu­
neau) să strige catalogul cu o scrupulozitate exageratl1,
aşezînd tacticos de o parte fişele studentilor absenti , dupli
care, cînd gnul era separat de neghină. "din nebăgare de
seamă" amesteca iarl1şi cele două grămezi . Uneori manifesta
un sadism bizar. era în stare cîteodatll sl1 se preteze \a glwne
proaste şi absurde - bunăoarli. împrumutînd un sac de l a
vreun fennier aflat în trecere şi apoi înapoindu-i-l c u u n cuib
de viespi înl1untru, Capricios peste ml1surl1. a spus o data unei
fetişcane care-l întrebase ce înseamnă initialele sale T. B., că
înseamnă Teddy Bear (Ursul Teddy); după care ea începu
sl1-i spună aşa, dar nimeni altOI n-a îndrăznit s-o imite. Fire
enigmaticll, refuza sll. adopte o pozitie fermă 10 indiferent ce
chestiune; cînd a fQst întrebat o dată ce crede despre ,textele
publicate de un sociolog într-o revistă editată �e Veblen, a
rl1spuns "Numlirul mediu de cuvinte pe o pagină esţe de 400.

235
La profesorul respectiv este de 375." Dar poate că lucrul cel
mai straniu din toate era că acest bl1rb�t sardonic şi tepos ca
UD arici avea calitatea indefinibilă de a plă�a femeilor. Tot
timpul avea cîte o legătură amoroasă, nu întotdeauna din ini­
tiativa lui. "Ce poti să faci dacA femeia dă buzna peste tine?"
exclamă el o dată.
O personalitate complexli şi descump1nitoare. zăvorîtă în
sine şi cu o singură cale d e �xprimare: scria într-o engleză
t!1.ioasă ca briciul, intr-un stil ce-i semăna de aproape, alambi­
cat şi încărcat cu informatie şi terminologie ezoterică, un fel
de stil chirurgical ce jupuia lumea de pielea toată, dar fără sâ-i
pro�ucă cea mai mică sîngerare, atît de ascutit îi era briciul.
Seria despre filantropie numind-o ..încercâri de romantism
pragmatic"; despre religie, caracterizînd-o drept ,.confectionare
de imponderabile viÎndabile în a n-a dimensiune." Pentru
r
principalele o ganizatii ecleziastice folosea expresia de ,,ma­
gaiine cu sucursale" iar pentru biserica individuală, sintagma
"piată de desfacere cu amănuntul" - metafore cruCe dar gră­
itoare. Bastonul de promenadă îl descria drept "aviz că mîi­
nile punătorului sînt ocupate altfel decît cu un efort util", dar
nota totodată că acesta era şi o armă: "Mînuirea unui mijloc
de atac atît de tangibil şi de primitiv dă un puternic sentirrient
de sigurantă oricărui ins dăruit cu o doză fie şi minimă d e
ferocitaţe." D11ruie c l} ferocitate! C e expresie sălbatică ş i totuşi
curios de seaclL
Dar "ce are a face asta cu economia politică? Nimic, în
sensul conventional al cuvîntului. Ştiinta economică n-avea,
pentru Veblen, nici o legătură cu jocul manierat şi precis al
victorienilor, în care fenomenele ce se petreceau în lume erau
justificate în termenii c alcul�lui diferenti al, şi ea se înrudea
prea"putin cu eforturile economiştilor mai vechi de a explica
în ce fel se rezolvau lucrurile ae la sine. El voia �ă ştie altceva,
şi anume de ce lucrurile erau din capul locului aşa c�m erau.
De aceea, investigatia sa pornea nu de la jocul economic, ci
de la juootori , nu de la mecanismul jocului, ci -de la întreg
ansambl �l de obiceiuri şi moravuri ce dădeau naştere genului

236
de joc numit .,sistemul de pială"*. Intr-un cuvînt, els-a apucat
să sondeze natura omului economic şi riturile şi ritualurile' lui
economice, iar din această perspecti'vă aproape antropolo­
gicl1, pentru el era la fel de important sa observe ca domnii
purtau bastoane de promenadl1 şi se duceau la biserică. ca şi
faplUI că latifundiarii primeau ceva ce societatea numea
rentă. El căuta sa desluşea scă ade�ărata natură a societăţii În
care ,trăi a şi cutreierînd astfel prin hălişul de minciuni şi
co nventii , era preocupat să culeagă indicii şi probe oriunde
erau de găsit: În Îmbrăcărilinte, maniere, limbaj sau deprinderi.
Aidoma pSIhanalistului, el se oprea staruitor chiar şi asupra
unor detaliÎ mărunte atunci cî� i :,se' părea că ele reprezi ntă
proieetii are unei realităti i!l1portante, dar ll.$funse în profun­
, zime, şi tot aidoma psihanalistului, căuta semni ficatii de care
adesea simtul comun era străin sau chiar le repudia.
,

Analiza vebleniană a socictl1tii este, după cum vom vc­

dea, necru(l1toare. Causticitatea ei vine însă nu atît din dorinta
de a denigra,' cît din luciditatea rece cu care sînt supuse jude-,
călii ideile noastre cele mai dragi. E ca şi cum lui Veblen
nimic nu i-ar fi familiar, ca şi cum ninlic nu ar fi ,prea banal
pentru a merita atenlia sa şi, deci, nimic sustras j udecătii. În
fond, doar un spirit extrem de detaşat putea să vadă Într-un
basţon de promenadă atît o reclamă dcghizată a lipsei de
ocupatie, cît şi o armă de barbar.
Detaşarea pare să-I fi caractcrizat Încă de mic copil. Veblen
s-a născut în 1 857, la o ferm,a din vecinătatea unci frontierc**.
fiind ' al patrulea bl1iat şi al ş as elea copil al u,nei familii de
imigranli norvegieni. Tatăl sliu, .Thomas Veblen, era un ins
rezervat şi distant, greoi la minte şi independent; Veblen îl va
descrie inai tîrziu ca fiind cea mai subti re inteligentă pe care
a întîlnit-o vrcodată. Mama sa, Kari, era o fire caldă, iute şi pă­
timaşlY, de la ea a Învătat Thorstein traditiile islandeze şi
legendele norvegiene care aveau să-I pasioncze toată viata, Dar

• În original, "the business system" , (N, 1.)

.. Linie de demarcatie Între n,giunile cultivate şi cele încă virgine', (N t.)

237
îndl de la inceput a fost un copil cilldat, leneş; c are prefera să
citeasc� în podul casei in loc să ajute în gospodlhie, inventa
porecle 'care prindeau şi dovedeau o uimitoare precocitate in
gindire. Un frate mai tînlk avea să spunll mai tîrziu: "Cind
eram încă foarte mici, eram convins că ştie totul. Puteam să-i
pun orice întrebare şi el se pricepea să mă lamureascll detaliat
în toate. Mai tîrzi� am putut să-mi dau seama cll o bună parte
din ce-mi spunea era exact, dar şi cînd mintea o fiicea cu cap."
La aceste date personale neobişnuite. s-a adăugat o
educatie care l-a separat de lumea din afară şi l-a desprins s-o
privească cu detaşare. A avut o copilărie de pionier: simplă,
austerll, necocoloşită. Purta haine făcute în casă, fiindcă' in
zonă stofa era necunoscută, iar mantalele se confectionau .din
piele de vitel. CMeaua şi zahllrul erau articole de lux, după
cum era şi maioul. Mai inipOrtant e însă că, a avut o adoles­
centă de străin, de venetic. Norvegienii din America alcătuiau
cori1Unităti separate bine sudate, în care se vorbea norvegiana
şi Norvegia era socotită adevărata lor patrie. Veblen a trebuit
să învete engleza ca pe o li�bă străină, pe care Q-a stăpinit-o
perfect inainte de '\ ajunge în col�giu şi este tipic pentru acea
comumtate patriarhalll şi voit închjsă că tînărul Veblen a aflat
pentru prima dată dl se duce la colegiu În momentul cînd a
fbst chemat de la cîmp şi şi-a văzut lucrurile gata împachetate
şi aşezate în căruţă.
Avea atunci şaptesprezece ani iar familia alesese. pentru
el College Academy din Carleton, un mic avanpost al culturii
şi învătămîntului pe Coasta de Est, lîngă localitatea Minnesota.
unde familia Veblen .Îşi avea fenua. Îl duseseră acolo şi cu
gîndul că ar putea deveni pastor luteran, iar el găsi într-adevăr
orăşelul Carleton impregnat -de spirit r�ligios. Slabe' sperante,
însă, de a îmblînzi acest intelect deja activ şi iconoclast sau
de a-l deprinde cu o atmosferă de cucernicie. La declamatia
săptămînală, În loc să tină un discurs conventional despre ne­
cesitatea convertirii păgînilor, Veblen stîmi un tărăboi în fa­
culţate printr-o ,j>ledoan'e pentru canibalis'm" şi o "Apologie
a betivului." Întrebat dacă se gîndise într�adevăr să apere
aceste grave metehne, Veblen răspunse politicos că el se
ml\rginea să facă observatii ştiinţifice. Profesorii îi recunoşteau

238
capacitatea intelectuală, dar îi cam luaseră fiic a. JOhn Bates
elark, profesorul sl1u (care avea sl1 devinl1 unul din eco­
nomiştii academiei de frunte ai tArii) îl 'simpatiza d rr îl soco-.
tea "inadaptat. " \
Acestui inadaptat straniu dar foarte dotat îi ieşi în cale la
Carleton un noroc cu totul neaşteptat. Între el şi EBen Rolfe,
nepoata directorului colegiului, se înfiripă o. idilă. Elen era şi
ea o intelectuală şi o personalitate strlUucită, încît o gravitatie
natl.!rală îi apropie unul de ldtul. Veblen îi citi din Spencer, o
converti la agnosticism şi o convinse că era o descendentl1 a
primului erou v�king, Gange Rolfe.
S-au căsătorit În 1 888, dar căsnicia avea să le fie plină de
hurducături. Acest bărbat, care n-avea prea multă afectiune
de dăruit. pare să fi simtit nevoia de o femeie care să-i' poarte
de grijă.. şi, cu putine �xcepţii (o jună frumoasă care l-a eti­
chetat "cimpanzeu"); a găsit amatoare din belşug. Nu ţinea
tnsă chiar atîl de mult ca acest rol să revină neapărat unei
anumite femei şi nu alteia; Veblen nu pare să-i fi fost prea
fidel lui Ellen, care, drept urg1are, avea sl1-1 părăsească În re­
petate rînduri, uneori pentru astfel de infidelităti, alteori din
pricina cruzimii cu care o trata, iar alteori di.n frustrarea pe
care o Încerca neputînd să pătrundă În acest suflet opac şi ba­
ricadat. Timp de mulţi ani totuşi Veblen însuşi avea s� caute
un rapprochement, ducîmlu-se neanuntat la ea acasă, în pă­
dure, cu cîte o pereche de ciorapi negri petrecuti peste braţ şi
întrebînd-o: .. Articolul acesta vestimentar nu cumva e al
dumitale, doamcă?"
La plecar1a sa din Carleton, Veblen se hotărîse pentru o
carieră univerSItară. De fapt însă din acest moment începu un
lung, un nestirşit şir de frustrări ce aveau să marcheze viata
sa profesională. Nu era, de bună seamă, un ·om care să-şi
urmăreascll cu îndîrjire interesele, şi totuşi un fel de ghihion
avea să-I pîndească la tot pasul: asţfel, s-a întîmplat o dată să-1
roage pe un fost student al său să-i caute o şlujbă la o orga­
nizatie de asistentă civică din New York, şi respectivul se in­
teresă, într-adevăr, de acest post, �ar numai că 51-1 ocupe el
însuşi. Acest episod s-a petrecut însă mult mai tîrziu.

239
De9camdatll Veblen obtinu un post la minuscula Monona
Academy din Wisconsin, iar cînd, după un an, Monona îşi
închise ,pentru totdeauna potiile, se duse la Universitatea John
Hopk.ins, în speranta de a primi o bursll pentru studii de filo­
zofie. În pofida recomandărilor mai mult decît călduroase cu
care venise, ·bursa nu se materializează. Veblen se transferă la
Yale, unde absolvi universitatea în 1 8 84 cu un Ph. D. (doctor
în filozofi - 11.
�
(;�
cu disti tie, dar fliră nici un viitor şi nici
j
. .
o perspectIvă Imediată . - ...

Se întoarse acasă bolnav de mal aria ce o contraCtase la

Baltimore şi avînd nevoie de un regim alimentar special. Nu­
mai că el n-avea cuin să fie un pacient cuminte. Îi scotea din
fire pe � casei luînd calul şi trăsura cind aceştia aveau nlai
mare nevoie de ele.şi zicîndu-le că sînt cu totii tuberculoşi şi
că nu vor face niciodată nici o scofaiă pentru că nu sînt destul
de necinstiti . Îi .plăcea să zacă tolănit sau să umble hai-hui
prin împrejurimi. "A avut norocul - scria un frate al -său - că
făcea parte dintr-un neanl şi o famil ie pentru care ataşanlentul­
şi solidaritatea familială erau cl\ o religie . . . Thorstein a fost
singurul leneş dintr-o comunitate de oanleni de ispravă . . . Nu
făcea altceva decît sit citească şi să hîndăvească, iar apoi, .a doua
zi, să trÎndăvească şi să ci teâsc ă."
Citea, în mod sigur, de toate: studii politice, economie
politică, sociologie, cărţi de imnuri luterane, tratate de antro­
pologie. Inactivitatea sa îi agrava, însă, izolarea de societate.
făcîndu-1 şj mai înverşunat ş� închistat. Făcea ocazional tre­
buri bizare, inventii fără folos, comentarii sucite la evenimen­
tele solemne ale zilei, aduna plante rare, discuta cu tatăl său.
scria cîte un articol şi cauta o slujbă. Nu se ivi nici una. N-avea
studii teologice şi ca atare nu putea fi p'rimit la nici un cole­
'
giu religios, iar al tele nu-l agreau din pricina linutei şi a
manierelor sale. Atunci cînd s.:a însurat cu EUen, mariaj ce a
contrariat serios fanlilia acesteia, a făcut-o în parte şi pentru
a căpăta mai lesne o posibilitate de a-şi cîştiga existenta; spe­
raseră C41 el să ob\ină un post sIe economist la compania fero<­
viară Atchison, Topeka şi Santa Fe, al cărei preşedinte era un
-
unchi al lui Ellen. ·

240
 Ghinionul n-a lipsit nici de data asta. Compania' se înglo­
d! În dificult!ti financIare şi fu preluat� de un comitet de ban­
!
cheri , i ar postul de economist displ1ru. Apl1ru ntre timp un
altul 'la Uqiversitatea din Iowa; avînd în vedere �. D.-ul său,
scrisorile de recomandare pe care le avea, legăturile.. de fami ­
lie ale �
soti i sale.. numirea p�rea sigur!. Totuşi nu s-a ma­
terializat - lipsa lui de dinamism �i ag nosticismul lui au
cînt!rit greu în defavoarea sa; iar mai apoi un post la Sf.
Olaf's îi fu refuz at în ceasul al unsprezecelea. Era ca şi cum
soarta s-ar fi înverşunat împotriva sa; silindu-l să rl!.mînă mai
departe izolat.
Această izolare a durat şapte ani, rlistimp în care Veblen
n-a flicut practic nimic altceva decît să citească. Pînă la urn1ă
se ţinu un oonsiliu de familie. În fond, tînărul ajunsese la
vîrsta de treizeci şi patru d� ani fliră sl!. fi avut v"reodată o pozitie
respectabil!. Se luă -hotărîrea ca el să-şi reia studiile Imiver­
sitare spre a face o nQul!. încercare pe linia carierei uni ver­
sitare.
El alese Uruversitatea Cornell, şi în 1 89 1 păşi în biroul
, '
lui J. Laurel)ce Laughlin, rostind cuvintele "Eu sînt Thorstcin
'Veblen." Laughlin, un stîlp al gîndi ri i economice conserva­
toare, trebui e să fi tresărit un pic; cel ce-i vorbise purta o
şapc! din blană de raton şi pantaloni de catifea rei ată. Ceva
din .fliptura lui l-a impresionat totuşi pe bl!.trînul profesor. El'
se duse la rectorul universităţii şi obţinu o aprobare specială să-I
numească pe Veblen membru al corpului profesoral, iar în anul
următor, cînd Universitatea din Chlcago îşi deschise portile şi
îl angaj! pe Laughlin ca' şef al depârtamentului de ştiinte
economIce, acesta îl hl ! cu sine pe Vebl�n cu un salariu �ual
de 520 de dolari. Am putea adl!.uga că l� moartea lui Laugh­
lin, drept principala sa contribuţie 'în domeniul economiei
politiCe a fost socotită â fi aducereaJa Chicago lţ lui Veblen.
Universitatea din Chicago n-a fost doar primul loc de
munca al lui Veblen - la vîrsta de treizeCi şi cinci de ani -
ci era şi o institutie care reflecta în felul său societatea pe

24 1
care el unnl d o disece. Ea fusese fundată de Rockefeller, iar
un cîntecel pe atunci .la modll printre studentii din Chicago
suna aşa:

John Rockefeller sll trmasd.,

E�un om şi jumlltate,
Cl-şi dll biştarii de prisos
Ca noi sl facem carte.

Universitatea din Chicago nu' era, cum s-ar fi putut crede,

un bastion al gîndirii conservatoare. Dimpo'trivl1, ea era, în
sferă învăţămîntului, Încarnarea acelui imperiu ce se edifica
în lumea afacerilor. Rectorul ei. era William, Rainey Harper,
un'bărbat ambiţios în vîrştll de numai treizeci şi cinci de ani .
pe care Walter Hines Page l-a caracterizat în mod foarte
inspirat drept un cavaler al industriei. Era un om extrem de
întreprinzător, care nu pregeta sll jefuiască alte colegii 'de cele
mai valoroase cadre. fluturÎndu-le pe dinainte teancuri de
bacnote. încît asemeni grupului Standard OiI , care o patrona,
Universitatea din Chicago izburi, gratie puterii sale finan­
ciare, să acapareze o parte însemnată din ,.capitalul intelectual
al Americii . Mai t{rziu toate lucrurile acestea aveau să fie
descrise de pana 'caustlcă a lui Veblen; dar pînă una alta, el a
putut beneficÎa aci de un mediu de intele<:tuali propice. Îi
avea alături pe un Albert Michelson, cel ce avea să determine
viteza luminii cu o precizie necunoscută pînă atunci; pe fizio­
logul Jacques Loeb; pe sociologul L10yd Morgan; avea la
dispozitie o imensă bibliotecă şi i s-a încredintat editarea unei
noi reviste economice.
. Veblen începu să se facă remarcat. Deveni renumit pentru
y
imensa sa eruditie. "Ujtţ-l colo pe dr. eblen, care cunoaşte
douăzeci şi şase de limbi", zicea cîte un student. James
Hayden Tufis, un distins profesor, nimeri o dată într-o sală
unde Veblen ţinea examen şi povesti ,următoarele: "Cînd am
intrat eu în încăpere, examenul începuse şi o persoană pe care
n-o cunoşteam punea întrebări . Vorbea atît de tărllgânat cum
nu mai auzisem pînl atunci, încît pînă ajungea la sfîrşitul
întreMrii abia izbuteahl sl-mi amintesc începutul. După un

242
timp, însă, începui să-mi dau seama c! m! aflam În prezenta
unei imeligente subtile care p!trundea în probleme funda­
mentale flră a-şi da- în vileag propriul punct de vedere, ho­
t!rii l1 do-ar sl1 coboare pînă în strlUundul lucrurilor."
Personalitatea sa izolatll rllmînea msll impenettabil li.
Nimeni nu ştia ce convingeri împărtăşeşte într-o ches ne sau titf
alta. Cîte unul o întreba pe soti a sa d acl1 era întFadevăr un
socialist; rl\spu�ul era că nid ea nu ştie. Nu se arl1ta niciodadi
cu viziera deschisă; o obiectivitate politico�ă. supravegheată,
care dezb.răca lumea de orice continur afecti v şi ţinea Ia
d i stant! pe cei care erau cei mai domici sl1 străbată dincolo .de
annura ce-i acoperea personalitatea. ..Spuneti-mi. dom nul e
profesor - l-a întrebat odatl1 un student - dumneavoastră
luati vreun lucru în s�rios?" "Da ---' rl1spunse el în şoaptă,
conspirativ·- dar să nu spui la nimeni . "
In clasă - acest detalhl line de o fad mai tîrzie d i n" viata
sa, dar aruncă lumină asupra felului său de a fi - venea tras
la fată şi scofilcit, după o noapte lungă pe care o p�trecuse
cufurrdat în cărţi şi , trîntind pe catedră un volum nemtesc CÎI o
cărămidă de gros, începea să întoarcă paginile cu degetele-i
nervoase şi îngăl beni te de singura-i yanitate - slăbiciunea
pentru ţigări scumpe. Reverendul Howard yvoolston, studen­
luI lui de altădată, descria scena astfel : "Cu o voce joasă şi
hîrîitl1 începea să povestească despre economia rurală a ve­
chilor germani . Curînd ajungea l a CÎte o ficţiune juridid ne­
dreaptă impusă de nobilii în ascensiuI:le şi sancţionată de cle�.
Atunci i se ivea pC buze un zîmbet sardonic; în ochi îi scăpă­
rau fulgere îndrăcite. Începea să disece cu un sarcasm .muş­
ditor ideea strimbă că vointa aristocratiei coincide cu voin\a
di vi nitlltii Gl1sea corespondente ale acestei prezumtii în insti­
.

tutiile mo deme şi ric<!Da discret. Apoi, reyenind la istorie. îşi

continua expunerea." .
� u toată lumea era însă încîntată de metodele 1u) didac­
tice. In ce priveşte participarea studentilor, pl1rerea lui sinceră
era că cu cît sînt mai putini, cu atît e mai bine şi nu flicea nici
o încercare de a anima discutia; mai că ai fi zis că avea plă­
cerea să-i alunge. O dată a spus unei studente evlavioase cam

243
la cît se ridicl valoarea bisericii ei socotind în butoiaşe de
bere, iar uneia care nota zelo� fiecare cuvînt spus de el şi care
l-a rugat o dat� s� repete un cuvînt, i-a spus cl nu crede c� ar
merita repetat. Monnl1ia, divaga, se lansa în digresiuni . Nu­
mărul studentilor ce veneau să-I asculte scădea întruna. La
una din grupe rămase cu un singur student, iar mai tîrziu, la o
altl1 uriiversitate, plăcuta de la uşA pe care initial scria "Thor­
stein Veblen, Luni, Miercuri, Vineri, între 10 şi I l , fu scrum­
bată mereu pînA cînd ajunsese la ,,Luni între 10 şi 10 ş.i cinci
minute."
Dar acei putini care ascultau cu atentie acea voce plicti­
sită şi monotonă, erau răsplăti ti din plin pyntru răbdarea de
a-i fi suportat ciudăterrlile. Un student aduse într-un rînd CU el
un invitat, care mai tîrziu avea să spună: "Era ceva înfiorător.
Ai fi zis că-i vocea unui om mort 'care continua Încet ' să
vort>ească, iar dacă lumilTd ar fi dispărut de sub pleoapele
acclea'Căzute, s-ar fi simtit oare vreo deosebire? Dar - adăuga
studentul - cine stătea să asculte ii de zi, ajungea s�-şi dea
seama că acest mod neobişnuit de a vorbi se potrivea de
minune unui intelect detaşat şi uşor sardonic care plana deasu­
pra lucrurilor. Intelecli.d său detaşat şi predispus la divagatii te ,
atrăgea, dar părea să trădeze o personalitate mutiIată. Eruditia
sa era uluitoare şi te umplea de încîntare. Memoria sa era
populată cu o cantitate de detalii care pe altii i-ar fi strivit sub
g reutatea ei şi ar fi devenit un scop în sine, Însă nu pierdea ni­
ciodată din vedere liniarpentele mari ale tabloului . . . Vocea sa
stinsă'putea într-o clipă să plaseze cu dibăcie o expresie argo­
tică de ultimă oră sau \ln refren dintr-o poezie de doi bani, ca
să scoată în relief o anume opinie, pentru ca in clipa următoare
să se apuce a recita În latină stante din vreun imn medieval."
Economia sa domestică era' la fel �e încîlcită ca econo­
mia politică În care ca profesor .căta sl punl ordine. Trrua în
Chicago cu sotia sa, Ellen; d�r asta nu-l împiedica sl aibă di­
verse ştiut� escapade, 'ce.-l deranjau pe rectorul Harper. Cînd
merse pînă acolo încît sl facă o călltorie în strlinltate cu o'
altă femeie, situatia sa în campus deveni intolerabilă. Începu
sl-'şi caute un alt loc 'de muncă.
244
 Petrecuse la Chicago paisprezece ani, ajungînd În 1 903
la magnificul salariu de o mie de dolari. Nu era vorba, însl1,
nicidecum de nişte ani irosili, pent ru că spiritu-i iscoditor şi
care acumula cu llkomie începu pînll la urmă sl1 dea made.
Printr-o 'serie de strMucite articole şi prin douli remarcabile
cărţi dobînd,i reputatie nationall - deşi , pesemne, mai omit
pentru elementul insolit ,din ele decît pentru a1tce� a.
Prima sa carte a scris-o Ia vîrsta de patruzeci şi do i de
ani. Era ind un umil dasclil şi in anul acela se dusese la rec­
torul Harper pentru a-i solicita obişnuita majorare de CÎteva
sute de dolari la salariu. Harper i-a răspuns cl1 nu �cea des­
tuBi reclamă universităţii, iar replica lui Veblen fu că nici
n-avea atare intentii . Dacă nu intervenea Laughlin, Veblen ar
fi plecat,. în care caz Harper ar fi pierdut cea mai strălucită
reclamă. Pentru că Veblen era pe punctul de a publica TeoIia
clasei neproductive ( The TIle()ry oftlJe Leisure CJass*). Nimic
nu arată că s-ar fi ,aşteptat ca lucrarea sa să facă o impresie
deosebită; o citise unora din studentii săi . observînd sec că o
vor găsi .,polisilabicli", şi trebui să o rescrie de mai multe ori
înainte ca editorii să o accepte,1n mod neaşteptat, însă, cartea
făcu senzatie. William Dean'"Howells îi consacră două ample
recenzii şi peste, noapte cartea deveniun viI(/emecum pentru
imeJigllenJia de atunci : dupl1 ,?um îi spuse lui Veblen un
eminent ' sociolog, "Ea a stîrnit zarvă în hulubăriile de pe
Coasta de Est."
Nu-i cje mirare atentia pe ' care a suscitat-o, pentru eli
niciodată pînă atunci o canc de analiză sobră nu fusese scrisll
Într-un stil atît de condimentat şi €austic. La orice pagină ai fi
d�schis-o, te delţeta cu observatiile-i malitioase, cu expre­
siile�i întepătoare şi cu o vizi!1he corozivă a societătii, în care
elemente d� ridicol, cruzime şi barbarie se împleteau la tot

• Sintagma ..leisure cIass" desemneazli aci nu doar pe cei ce nu

lucrează în sfer� productiei materiale. ci mai general, categoria socială a
celor ce nu ş i cîştigă existenta muncind.
- (N. t.)
pasul cu lucruri ee �ntau drept de la sine înte�ese şi intrate în
obişnuintl1. Er.ectul era electrizant, grotesc, şocant şi amuzant,
i ar cuvintele alese cu înalt meşteşug. latll o mică probli: .

. . . Un anume rege al Frantei . . . se zice d1 şi-ar fi pierdut

viata din exces de zel moral În cultivarea etichetei. În
absenta dregllto�lui Însărcinat cu mutatul posteriorului
majestllrii sale, regele şezu răbdlltor În fala focului pînă
cind augusta-i persoanll fu prlljită în mod irecuperabil .
Dar procedînd aşa, dînsul salvll p�eacreştineasca-i majes­
tate de atingerea unor mîini mojice.

Majoritlltii cititorilor cartea li s-a· pllrut a nu fi decît o

astfel de satiră a manierelor clasei aristocnitice şi un atac iz­
butit la adresa absurditătilor şi metehnelor celor bogati. La
suprafatll' asta şi părea sll fie. În proza sa pitoreascl!., Veblen
avansa teza potrivit căreia clasa n�roductivă îşi afişa supe­
rioritatea prin cheltuieli care atrag at�.nlja - ostentativ sau
discret - şi că însemnul ei caracterIstic - trîndllvia - îi
procura miu ' multă delectare atunci cînd era expus în vllzul
public., Pe sute de exemple s"llunea"unui examen necrutlltor
ideea că ,;m'ai scump" însemna.neapllrat "mai bun." Astfel,
de exemplu:

Noi ne simtim cu totii i'n mod sincer şi nesmintit înăltaţi

în duh dacll, chiar şi in intimitatea propriei gospbdării,"ne
luăm masa zilnică folosind tlcîmuri. de argint lucrate
manual, din vase de portelan chinezesc pictate manual
(cu sau fără gust artistic) rînduite pe o. fală de masll cît
mai scurrlpă. Un rabat cît de peinsemnat fatii- de stan�ar­
dul de viatll pe care ne-am obişnuit . să-1 socotim pe
măsura noastră în aceast� privintl l-am resimti ca pe o
lezare a demnitătii noastre,
•

o bunll parte din carte era consacratâ unor �tare investi­

gatii de psihopatologie economică a vietii cotidiene americane:
canoanele monetare erau demontate cu migala şi curiozitatea

246
cu care un arheolog s-ar fi aplecat asup'ra unui' străvechi
vestigiu .recept dezgropat. Astfel de lucruri erau savurate de
b
toti cititorii cartii lui Ve len ; într-o tară a reclamei, o tadl în
care fiecare era o bsed at'de a fi mereu în pas cu ultimele nou­
tăti , nu puteai decît sA d ati ni din cap şi s11 admiri i t\failibilUl
1 ,
autoportret. j

Descrierea propensiunii americanilor spre ostentatie,

oricît de amuzantă şi de inspirat-veridică. nu con stituie
, totuşi,

decît materialul ilustrativ al clirtii. Cllci dup� cum o arlHatlim­

l i
pede titlul, ea dorea să ofere o teorie a c ase neproductive.
Cu toate popasurile meu te în drum de dtre Veblen spre a
zugrăvi cîte O priveli,şte locală mai i zbitoare, interesul său era
atintit spre punctul final al călătoriei, spre întreMri de felul :
e
Car este natura omului economic? Cum se face d ei îşi în­
jghebează comunitatea în aşa fel încît în ea să existe o clasli
neproductivă? Care este s em r�ific t
a i a economicli a acestui
'
mod de a trăi? '
Economiştii clasici ar fi răspuns la asemenea întrebări
apelînd gîndirea comună. Lor, lumea li se îDrntişa ca o multime
de indivizi ce cautli pe căi rationale să-şi promoveze intere­
sele personalt. Uneori , ca în cazul tezei lui hlalthus privind
îrunultirea exasperantă a celor din păturile m uncitoare, accen­
tul era pus pe n a tur
a umanli brutli, în general însă omenirea
era descrisă ca o multime de fiinte rationale. În lupta de
concurentă unii i zbuteau să urce către vîrf În timp ce altii
rămîneau la fund, iar cei ce aveau destul noroc şi istetime ca
să prospere era firesc să profite apoi de avutul agonisit pentru
ăe
a mai sdpa de muncă. Totul p r a astfel foarte simplu şi
perfect rezonabil.
t
Veblen refuza să accep e o atare viziune. Nu i se părea
deloc sigur că forta care realiza coeziunea societătii era jocul
şi împletirea ..intereselor personale" rational calculate şi nu
era convins nici măcar de faptul că nemu·nca era în mod
întrinsec preferabilă muncii. Din vastele sale lecturi aflase
cîte ceva despre mentalitătile ·unor populatii putin cunoscute,
precwn indienii din America, populatia Ainu din Japonia,
triburile Todas de pe colinele N lgi i ri sau băştinaşii din Australia.
247
Aceste populaţii, cu viata lor economic l{ foarte simpll{, pl{­
reau a nu avea defel clase neproductive. Lucru şi mai izbitor,
în asemenea comuf\itl{ti unde munca era conditia sine qua
non a supravietuirii, toat11 1umea muncea, nu se simtea umi­
lită indiferent de îndeletnicirea ce i-ar fi revenit. Mobilul pro­
pulsor al acestor economii nu tinea de cîştig sau de pierdere,
ci de mîndria fi rească de a putea face ceva şi de sentimentul
patern al grijii pentru generatiile viitoare. Oamenii se strădu­
iau să se Întreacă unii pe alţii in efectuarea treburilor zilnice
ce li se reparti zau , iar abtinerea de la muncă - trÎndăvea)a
- dacă era, În genere; toleratl1; în mod sigur nu s� bucura de
respect.
Atentia )ui Veblen fusese atrasl1 Însl1 şi de un alt tip de
comun i tăli . Potinezienii şi vechii irlandezi, precum şi şoguna­
tul din J aponia feudall1, exemplificau un alt gen de societate
preindustrială: aici �xistau clase neproductive bine definite.
Aceste clase. trebuie subliniat, nu erau fonnate din indivizi
trÎndavi. DimpQtrivă, ei se numărau printre membrii cei mai
activi ai comunitl1ţiL Dar toatl1 "munca" lor era prMalnică: ei
aCapaI�1U avutia prin forta şi viclenie şi nu luau,parte defel la
crearea. efectivl1 de avutie prin trudă sau iscusinll1.
Dar deşi clasele neproductive se Înfruptau fl1rl1 a presta
în schimb vreun serviciu productiv, ele flkeau acest lucru cu
deplinul conşimll1mînt al comunit111ii. Pentru că aceste socÎe­
tl1ti erau nu doar suficient de bogate pentru a�şi putea pcmlite
sl1 aibă o clasă neproductivl1. dar erau' şi suficient de agresive
pentru a-i admira pe membrii acesteia; depane de a fi priviti
ca nişte risipitori sau' spoli atori , cei, ce izbuteau sl1 intre în
rîndul neproductivilor erau socotiti puterrUci şi capabili.
Drept urnlare, aci s-a produs o schimbare fundamentală
în atitudinile fatl{ de muncă. Activit111ile clasei neproductive
� acaparaIea de bogl1tii prin fortl1 - ajunserl1 sl{ capete nim­
bul onoarei şi delTlJUtl1tii. În schimb. prin contrast, munca pro­
priu-zisă căpl1tl{ stigmatul umilintei. Lehamitea de a munci, pe
care economiştii clasici o credeau inerentl{ naturii umane ca
atare, era interpretată de\ Veble n c a o degradare a unui mod
248
de viat1\ a1t1\ dat1\ stimat, sub impactul unui spirit prlidalnic; o
comunitate care admiră şi exaltă forta şi vitejia brută nu poate
să .pretuiască truda omenească .

Dar ce aveau toate acestea cu America �i �u Europa?

Mult! Pentru că, în viziunea lui Veblen, omul modem nu era
decît ia o unghie distanta. de strămoşii săi barbari . Bietul
Edgeworth s-ar fi c utremur at auzind aşa ceva, pentru că asta
Însemna ca în locul m aşi nil or sale de calculat pl ăceri să pui
l
războinicii, căpetenii e de trib, v racii . vitejii în zale. iar mai
jos de ei. o masă de oameni umi li , pătrunşi de frică şi; vene­
raţie pentru cei dintÎţ. ,.Disciplina vieţi i sălbatice - scria Ve­
blen Într-un eseu de mai tîrziu - a fost faza cultu rală de
departe cea mai "lungă şi probabil cea mai dură din toată istoria
omeni rii ; Încît prin ereditate natura umană mai este Încă şi va,
rămîne cu necesitate Încă cine ştie cît timp, o natura umanll
sălbatică. "

Veblen vedea, aşadar, În viala modernă moştenirea tre­

cutului . Clasa neproductivă şi-a schimbat Îndeletnicirile; şi-a
rafinat metodele. dar scopul i-a rămas acelaşi -,acapararea
prlidalnică de bunuri fără muncă. Acum , fi reşte, nu .0 mai
' preocupă să ia pradă sau să răpească femeile altora; a/Îl de
barbară nu mai este. O preocupă În schimb banii , iar acumu­
larea.. de bani şi etalarea lor deşănţată sau s)lbtilă devenise
pandantul modeitl al scalpurilor atÎmate de 'cortul rlioooinicu­
lui irochez. Ş i nu doar că noua clasă neproductivă se Încadra
În vechiu l tipar prMalnic, dar. se perpetuaseră şi vechile atitu­
dini de admiralie fală de puterea personal1\, care o sprijineau.
în ochii societăţii , membrii cl asei neproductive contau Înc ă
d rept cei mai războinici ş i mai de t emet membri ai soci etăţii .
i ar c ei lal ţi oamenii de rînd. c1\utau. În consecinţă. s 1\ i mi te
.

această tagmă de aleşi. Tot omul . fie el muncitor. cetătean din

p1\tura de mijloc sau capitalist. căuta printr-o chel tUială osten­
tativă de .bani - ba chiar printr-o risip1\ ostentativă - să-şi
d emons tre ze cutezanta prăd al nicll. . ..Pentru a le plasa favora­
l
bil în ochii comunită i i - explica Veblen - este musai să
ajungi la. un anumit nivel . convenţi onal şi nu prea preci s defi­
nit. de avere; întocmai cum în mai vechiul stadiu prădalnic,

249
barbarul trebui a neapi1rat s� ajung� la nivelul de rezistent�
fizic�, de" viclenie şi de dib�cie în lT\înuirea annelor, caracte­
'
iistice tribului său." În mod asemănător, în societatea modem ă
nu numai că fiecare se zbate pentru a se remarca în ochii
semenilor săi ci, ca parte a aq�luiaşi proces, fiecare simte
"instinctiv" umilinta ce Însoţeşte mijloacele de agoniseal�
neprMalnice, de felul muncii.
g
Sună cumva exa erat? Nu sîntem obişnuit} să gîndim
despre noi că am fi nişte barbari. comparaţia ne deranjează şi
ne repugnă. Oricît ar fi, însli, de stranii, obsţrvatiile lui Veblen
cuprind un sîmbure de adevăr. Fapt e eli există o anume des­
considerare SOcială a muncii fizice brute prin opozitie cu Înde­
letnicirile mai "curate" de birou. Fapt este, tot aşa, că acumularea
de avuţii - cel putin în cazul indivizilor ce se descurcă bine în
� nctii de conducere - merge cu mult dincolo de limita nevoi­
lor şi trebuintelor rationale. Nu trebuie neapărat să acceptăm
explicaţia antropologică a lui Veblen (aflată partial În discor­
dantă cu rezultatele unor cercetări contemporane asupra
comuni�li�or primitive) pentru '3. avea dreptul să profităm de
ideea sa principală - cii mobilurile comportamentului eco­
nomic pot fi mult maLbine întelese prin prisma unor factori
irationali sădiţi adînc în om decît prin prisma unui comporta­
ment uman Înfrumusetat de econoţniştii secolului trecuţ prin
ideea,rer:Qnabilitătii şi a bunului simt.
Care anume sînt aceşti factori irationali şi dacă sînt de
natur� psihologic� sau antropologic�, asta " putem lăsa aici
deoparte. E su ficient să,notăm faptul "eli atunci cînd Încercăm
să identificăm sursele aqiunilor noastre. tr�buie să coborîm
într-un �ubstrat îngroI'at mult mai adînc deCÎt nivelul la care
se plasead cuminti le expli"tatii ce apeleaz� la calculele pe
care şi le fac nişte fiinte rezonabile. În 'clasicul lor studiu
despre MiddJetown (oraşul de mărime mijlocie - n. t), de
pildă, Robert şi Helen Lynd au constatat că în timpul Marii
p
Crize, pătuiile muncHoare, exce tînd doar segmentul lor cel
mai sărac. preferau să-şi diminueze cheltuielile la capitolele
mîncare şi îmbrl1căminte decît să renunte la anume, bunuri de
lux ,,necesare"; iar azi în comportamentul claselor de mijloc

250
şi superioare, standardul ostentatiei de dragul ostentatiei iti
sare în ochi din paginile de reclamli ale oriclirei reviste'.
Nimeni nu e ferit de virusul emulaliei concurenţiale, iar atitu­
dinile baroarilor pradalnici aj· lui Veblen ne ajutl1, fie şi �umai
pe plan literar, sl1 inţelegem propriile noastre atitudini.
Şi mai e de tras o ultimli concluzie'. Ideea că omul de azi
nu-i decît un barbar cu un pospai de civilizatie poate serv1 nu
doar la explicarea existentei clasei neproductive şi a acce tl1- �
rii pstentaliei ca norm1i pentru cheltui rea bugetufui personal.
Ea ne fiirnizează şi un element pentru înt<:legerea . coezi unii
socÎale înseşi. Pentru c11 econotni ştii mai vechi n-au prea iz­
butit să explice ce anume ţinea laolaltă diferitele componente
ale societăţii contracannd fortele 'centrifuge generate de inte­
r�sele divergente ale claselor -din care e aicl1tuită. Dacă, de
�xemplu, ar ti fost corectă viziunea lu\ lv1arx, confoml cărei a
proletariatul este în mod ireconcili abil şi diametral opus capi­
taliştilor, ce împiedica izbucnirea imediatl1 a revolutiei?
Veblen dl1 l a asta un rl1spuns. Clasele de jos nu se află "la
cutite" cu cele suprapuse; între ele actioneazl1 ca un liant
intangibil dar puternic anumite atitudini comune; 'Muncitorii
nu aspirl1 sl1 ia locul managerilor lor; ei caută să fie em ulii lor.
Aderă şi ei la judecata generală "că munca pe care o fac ei este
întrucîtva mai putin "de soi" decît rilUnca stl1pînilor lor, iar
scopul pe care-l" urmăresc nu este de a·se elibera de o clasă
superioarl1, ci de a urca la nivelul acesteia. În teoria cl asei ne­
productive rezidă sîmburele unei teorii a stabilităţii sociale.

Qupă aparitia, în 1 899, a Clasei neproductive, Veblen. a

dobîndit o reputatie - deşi mai mult în .clitate de satiric decît
· de economist. Radicalii şi intelectualii îl adorap, dar el le
dispreţuia elogiil�. Colegii săi economişti se îÎmebau în con­
tinuare dacă Veblen este sau nu socialist şi nu-şi dădeau prea
bine seama dacă e cazul sau nu să-I ia în serios. Erau pe bunl1
dreptate descumpliniţi: Într-o frază Veblen il ,lăuda pe · Marx
pentru ca în fraza urTi1ătoare sli-l critice, iarjudecăple sociale

25 1
cele mai serioase pe care le emitea erau adesea înveşmîntate
într�un fel de comiclrie intelectuali ce putea fi luati fie drept
umor morbid, fie drept o optiune de o desl1vîrşitl1 sinceritate.
Între timp, însl1, Veblen lucra la o altl1 carte; unde unna
sI ofere propri a sa.definiţie a sistemului economiei de piatl1.
"C,artea, mi se spune cu _sinceritate - scria el către o cu­
noştintll. a sa. d-na Gregory - este şi mai "pe alături" sau,
cum zic prietenii mei ,care au citit-o. ne-la�obiect. Se cheamă
Teoria intreprinderii capitaliste (The Theory of the B usiness
Enterprise) - subiect cu privire la care pot să teoretizez cu
toatll deiaşarea pe' care mi-o d,l imunitatea fată de fapte."
Noua carte apăru în 1 90<t. Factuală sau nu, ea era şi mai
scînteietoare şi mai bizară dCGu fusese prima. Căci punctul de
vedere sustinut în ea pl1rea să nu .se sinchisească nici măcar
de bunul 'simt. Toti economiştli, începînd de la Adam Smith.
făcuseră din capitalist personaj ul dinamizator al tabloului
economic; toti admiseserll., aprobAtor sau reprobator. ,eli el era
generalorul central al progresului economic. Veblen, însă,
bulversa această reprezentare. Omul de afaceri rămînea şi la el
personajul central . dar nu mai constituia forta motrice. Acum
el era pre;zent ca saba/eLlr al sistemului !
Inutil să spunem cît de stranie trebuia să fie viziunea
despre societate care putea genera o idee atît de deconcer�
tantă. Veblen nu pornea, precum Ricardo sau Marx sau
precum vicţorienii, de la confli<;:tul de interese dintre oameni ,
ci pornea de la o treaptll. mai de jos. din substratul nonuman
al tehnologiei. Ceea ce îI fascina era maşina. Societatea îi a­
părea dominată de maşină, prinsă în standardizarea ei; ajus­
tată la ciclul ei regulat de flJnctionare, aljniatll. rigorilor ei de
acuratete şi precizie. Mai mult chiar, el concepea însuşi
procesul economic ca avînd un caracter în esentă mecank
Economia însemna productie, iar productia însemna angrena�
rea cvasimecanicll. a societătii în producerea de bunuri. O
atare maşinll. necesita, fi reşte, personal specializat -· tehni�
cieni' şi ingineri care sll. efectueze ajustările necesare spre a
asigura o coopţrare cît mai eficientll. între pl1rti. Dar dintr-un
punct de vedere gloiJal, societatea putea fi cel mai bine

252
descrisi d rept un mect.pllsm gigantic dar cît se poate de
prozaic, ca un fel de· maşinllrie umană extrem de speci alizată
.

şi impecabil coordonatl1. .

Care ar fi Însl1 locul omului de afaceri În acest angrenaj?

Pentru eli interesul lui este sll facă bani, 'în timp ce maşina şi
speci aii ştii ce lucreazl1 la ea nu ştiu deCÎt să produc ă bunuri.
Daca maşina functioneazl1 bine şi componentele ei sînt bine
ajustate, care mai e rostul omului ce are ca unic scop profi-
tul? �
La modul ideal, nici unul. Maşinii nu-i pasă devalori şi
de profituri; ea debitează bunuri . Omului de afaceri, aşadar.
nu-i rămîne nici o functie'de Îndeplinit - decÎ( dacă se trans­
formă în inginer. Dar ca membru al clasei neproductive, pe el
nu-l interesează ingineria, el vrea să acumuleze. Iar maşina
nu a fost defel proiectată pentru aşa 'cev a. În consecinlă� omul
de afaceri îşi ating e scopul nU lucrînd În cadrul mecanisml:l­
lui social, ci conspirînd împotriva acestuia! Funqi a sa nu este
de a contribui la producerea de bunuri, ci de a produce
dereglări în' fluxul produqiei, astfel ÎnCÎt valorile să fluctueze,
iar el sl1 se foloseasc� de confuzia creată pentru a scoale
profit. Astfel, deasupra aparatului efectiv de prqduqie, care
altminte ri ar functiona precum o maşină, omul de afaceri
Înalll1 o su p rastru c tu rl1 de credite, împrumulUri şi i maginare
capitalizliri. Dedesubt societatea îşi continuli mersul sliu
mecanic de rutină; deasupra, edificiul finantelor, dominator,
suceşte şi Învîrteşte. Şi după cum se balansează acest pandant
financiar- al'lumii reale. apar, dispar ş i reapar Întruna ş a nse de
profit. Pretul acestei preocupllri pentru profit este însă ridicat:
necontenita perturbare, dereglare ŞI chiar o voită Olientare
greşită a eforturilor societlitii de a-şi satisface trebuinţele.
La prima vedere, e o teză destul de şocantă. 01 oamenii
de afaceri actionează Împolriva intereselor productiei -
afirma{ia sună mai rău decît o erezie. Sună ca o sminteal�.
Înainte, însă, de a respinge respinge teoria lui Veblen ca
nefiind decît produsul unei minti extrem de sucite şi de
încrîncenate, sl1 mai privim o datll peisajul din c are el şi-a'
e�as ideea. Era, să ne �intim, acea epocl1 � industriei

253
americane pe care Matthew JosepQson a numit-o inspirat
epoca magnatilor tilhari. Am întîlnit ceva mai sus exemple
ale acelei arogante, ale .acelei puteri nesăbuite şi fruste pe
'
care· litanii din lumea afacerilor o mînuiau aidoma unor.
capet�nii· barbare, şi am văzut pînă unde erau îij stare să
meargA pentru a-şi atinge scopurile lor priidalnice. Dâr deşi
ţpate acestea oferă material pentru, argumentarea lui Veblen,
ele ca atare nu justifică îndeajuns teza sa privind sabotajul.
Pentru asta trebuie. să evidentiem încă o meteahnă a acestor
magnati-tîlhari: aceşti oameni nu erau interesa/i si! produci!
bunuri. .
Am putea ilustra afirmatia cu un accident petrecut în
l !f68. Pe vremea aceea Jay Gould se războia cu Vanderbilt
pentru stăpînirea liniei ferate Erie, Gould şi ai săi fiind siliti
în episoduf cu pricina al istoriei industriale să fugă într�o
barcă peste fluviul Hudson şi să se baricadeze într-un hotel
din New Jersey. Dar nu răfuiala lor de primitivi ne intere­
sează aici, ci totala lor lipsă de preocupare pentru calea ferată
ca atare. Căci în timp ce se lupta cu Vanderbilt, Gould primi
o scrisoare de la un supraveghi�tor in care i se comunica;.

Ş inele sînt crăpate, aplatizate şi uzate peste măsură, încît

pe tronsonul dunmeavoastră Între Jerscy City şi Salamanca
sau Buffalo abia dacă a mai rlimas o milll pe unde ar pu­
tea să ruleze În sigurantă un tren cu viteza obişnuită a unui
personal sau mărfar, iar arrumite portiuni din traseu pot fi
parcurse În sigurantă doar reducind viteza tuturor trenu­
rilor i a 1 0- 1 5 mile pe oră.

Cînd accidentele s-au înmultit, unul dintre vicepreşedin­

tii companiei a zis: "Publicul să-şi mai poarte de grijă şi s\n­
gur. Eu atîta pot face pentru binele acestei linii" - intelegînd
prin asta să consolideze în pripă terisamentul financia r şu�re­
zit al companiei .
Şi Gould nu a fost o exceptie. Prea putini dintre eroii epocii
de aur a finantelor americane se preocupau cu adevărat de rea­
lităţile soliţje ce stăteau dedesubtul eşafodajelor lor de acti UIli ,

254
obligatiuni şi credi te. Mai tîrziu un Heruy Ford putea să inau­
gureze era cavalerilor ind.ustriei intens preocupati de pro­
ducti e, dar alde Harriman, Morgan: Frick şi Rockefeller erau
cu mult mai interesati de manipularea unor u riaşe m a se d e
avu ţie intangibil� decît de plicticoasa îndeletnicire a fabricării
de bunuri . Despre H en!)' Villara, de exemplu , se trimbiţase.
peste tot în 1 88 3 ca despre un erou din lumea afacerilor; în
anul cu pricina el bătuse bulonul de aur la jonctiunea marii
sale linii transcontinentale de pe coasta Pacificului. !vtulVmile
aclamau; căpetenia S itting Bull (Tau rul care şade, n. t.), elibe­
rat special din penitenci � În acest sCop, aţ<1a oficial căii
ferate terenurile de vînătoare ale triburilor sale sioux; i ar
economiştii declarau că micile păcate financiare �e l ui
Villard erau o nimica toată în comparaţie cu geniul s!1u orga­
nizatoric. Poate, însă. admiratorii săi ar fi avut 6 părere niiel
di ferită dacă ar fi avut c u noş ti nţ ă de o scrisoare a lui James
Hill, un magnat rival din lumea căilor ferate. Acesta stodiase.
imperiul lui Villard cu un ochi mai putin entuziast '�i iată ce
declara: �� . .liniile sînt amplasate Într-un ţinut convenabil ,
,

pane din el bogat şi c u mare potenlial productiv, sumele

investite însă sî�t Cu mult prea mari fată de cum arată lucra­
rea, iar alegerea traseelor şi declivitătilor e sub orice critică:
Practic, ar trebui reconstruitlf toati! linia,"
Şi un ultim exemplu: înfiintarea, în 1 90 1 . a firmei United
States Steel C oiporation. Privit prin ochii lui Veblen, acest
combinat siderurgic era un uriaş mecanism social de produ­
cere a otelului, un a�anlblaj de uzine, fumale, linii ferate şi
1

mine avînd o administraţie comun!l, În vederea unei co­

ord on ă ri mai eficiente. Acesta era însă un considerent . minor
,
În ochii celor ce au "creat" U. S. Steel. Viitorul monstru in­
dustrial avea active patrimoniale în valoare de circa 682
milioane de dolari, pentru care fu�eseră vîndute însă obli­
gatiuni în v al oare de' 303 m ilioan e , actiuni preferenţiale de
5 1 0 milio ane şi actiuni obişnuite de încă 508 m i lioane. Cu
alte cuvi nte, compania financiară era de două ori mai "um­
flată" decît cea reală, iar în spatel e acţi u nilor ei ' obi şnu i te nu
se afla nimic în afară de esenţa intang ibili a "bunelor intentii."

255
Dar prin crearea acestor ,,intangibile", J. P. MOrgan şi
Compania încasaserl 12,5 milioane i ar profiturile de
subscriptie ale promotorilor de bază aj unseseră la 50 de
milioane. În total. punerea pe roate a intreprinderii costase
150 milioane. Toate acestea puteau fi trecute cu vederea dacă
noul monopol ar fi fost folosit în scopul vizat de Veblen ­
ca o maşini enorm de eficientli pentru producerea otelului.
nu o-a fost aşa. Timp de treisprezece ani şinele de otel au
f05l aMaIe la 28 dolari tona, în vreme ce fabricarea lor costa
mai patin de jumlitate din aceastli sumă� După cum se vede,
idreg folosul adus de uni ficarea tehnologică a fost aservit
scopului de a sustine un eşafodaj financiar dubios.
Privită în lumina acelei epoci, teoria lui Veblen nu pare
chiar atit de exagerată. Textul ei era usturător pentru că des­
cria aproape- ca pe un ritual slUbatic nişte practici ce treceau
pe atunci drept tulmea rafinamentului 'in afaceri. Teza sa
.esenţială avea o cum nu se poate mai temeinică documentare
faplică: ·funcţi a marilor oameni de afaceri era într-'adevăr
foarte diferi tă de functiile oamenilor care asigurau efectiv
mersul mecanismului economic. În mod cert, jocul temerar şi
flldl scrupule al str,atagemelor financiare avea ca efect deopo­
trivă promovarea şi perturbarea fluxului de bunuri .
În mod destul de curios, c,artea a produs mai puţină vîlvă
decît Teoria clasei neploductive. Întreprindea c,1pitaJi;t!l n-a
depăşit niciodată cercurile recenzenţilor spre a lua cu asalt,
cum făcuse predecesoarea ei, intcJighen[ia ţări i . Era o carte
mai grea, mai tehnică, cuprindea chiar şi niscai fom1ule, pro­
babil pentru a dovedi academicienilor c ă autorul, dacă ar fi
vrut, putea scrie şi economie "tehnică." De sub proza ei deta­
şată, rece, răzbate însă un mesaj i nconfundabil. Pentru -Ve­
bJen, oamenii de .afaceri erau în esenţă nişte fi inţe prădalnice,
oricît şi-ar fi drapat ei inşişi sau apologeţii lor activităţile în
rafinate pretexte de ofertă' şi cerere sau de utilitate marginală.
M ai tîrziu, intr-un eseu intitulat "Cavalerul industrjei",
Ve�len a descris' J'C omul de afaceri aşa cum îl vedea el; pa­
sajul explică întelesul sintagmei "aşteptare vigilentă", folosită
spre a caracteriza functia antreprenorialli:

256
 Neîndoielnic că această expresie va fi fost folosir,ă în pri­
mul rînd pentru a caracteriza mentalitatea de broscoi ajuns
la vîrsta inţelepciunii şi care s-a P9stat convenabil pe lîngll
vreo umbllhoare pe unde trec multime de muşte şi de
păianjeni în drum spre implinirea destinului clitre care-i
cheamă voia atotvl1z1toarei şi miloasei Providenle; s-a
întîmplat însă ca ţxpresia 5l se potriveasd şi drept ca­
racterizare a tagmei cavalerilor i �ustriei clUl1uziti de să­
nătoasele principii ale economiei de piată. Pe fata unui
broscoi astfel circumscris radiază o anume suficientă afa­
bilă. în timp ce graţioasa-i c6rpoientă inspiră siguranta
unei stabilităti piramidale a principiilor.

Teoria Î11lreprinderii prh'ate s-a ferit însă de o atare rţto­

rică, pentru că Veblen îşi propusese aci un obiectiv serios -
acela de a prezenta o teorie a schimb�frii sociale, Era vorba.
mai precis, de teoria declinului final al oamenilor (le afaceri şi
al sistemului pe care se sprijineau. Veblen credea că zilele
fruntaşilor businessului erau numărate, că în ciuda puterii lor,
aveau în fală un adversar redutabil. ,Nu proletariatul (deoa­
rece Clasa neproductivâ arătase că populatia de jos urmărea
să imite pe cei aflati la cîrmă), ci lin duşman şi mai implaca­
bil : maşina.
. Pentru că maşina, gîndea Veblen, "elimină depriÎ1derile
de gîndire antropomorfe." Ea îi s ile ş te pe oameni s� gîn­
dească realist. în tem1eni precişi, măsurabili, dezbărati de
superstitie şi animism. Încît celor c� ajung în contact cu pro­
cesul maşinist le vine tot mai greu să se împace cu prez1,lin­
liile ,)egii naturale" şi ale diferentierii so<;iale de care este
înconjurată clasa neproductivă. În consecinţă, societatea se
împarte, nu opunînd pe cei să-raei celor bogaţi, ci pe tehni­
cieni oamenilor de afaceri, pe mecanici stăpînilor războiului ,
p e oamenii de ştiinţă, ritualiştilor.
Într-o serie de cărţi scrise ulterior, mai cu seamă în Ingi­
neâi şi sistem ul preturilor şj Proprietatea absenteistlf şi ÎJ1tre­
prinderea privalâ, el a expus mai in detaliu preconizata
"revolutie." Din sînul societătii urma a se recruta pînă la urmă

257
 un corp,de irigineri spre aprelua şi pune ordine în haosul afa­
cerilor. Ei depneau deja în mîinile lor puterea realA a productiei,
dar deocamdatl inci nu erau conşti�nti de incompatibilitatea
afacerilor cu un sistem 'al adevllratei iDdustrii. Într-o bună zi,
îns!, aveau s! cadă la intelegere între ei, sli se dispenseze de
,Joc�)tenentij proprietătii absenteiste" şi să aşeze economia pe
pri�pii1e unui mecanism de productie gigantic şi bine
orînduit. Dar dacă nu o vor face? Atunci categoria oamenilor
de afaceri va deveni tot mai pr�dalnic!, pînă cînd totul va
degenera Într-un sistem de fortă nudă, de privilegii nedisimu­
late, de comandă samavolnică, unde în locul omului de
afaceri se va instala vechiul dictator militar. Noi am numi un
asemenea sistem fascism.
Lui Veblen, însă, care scria în 1 92 1 , lucrurile astea îi
apăreau ca tinînd de un viitor îndepărtat. Ultima frază din
Inginerii şi sistemul preJurilor sună aşa: ,.PentIll moment,
nimic nu e de natură sA rliscoleasc! sensibilitlltile paznicilor
sau pe cele ale masei de cetăteni înstăriti ce alcătuiesc trupa
proprietarilor absenteişti; zic: pentru mOl:nent." Acest "pentru
moment." e o expresie tipic veblenianA. În pofida stilului voit
,impersonal, un anume ferment pasional răzbate din scrisul
său. Nu e vorba, însă, de o animozitaţe personală şi nici de
ranchiuna wiui om ce a suferit un afront ca individ, ci de deta­
şarea amuzată şi ironic1l a unui om ce stă de o parte şi observă, a
unui om ·care vede cA toate astea sînt lucruri trecătoare şi că
în timp vor ceda locul la altceva.
NUTi încA timpul sA facem o apreciere a spuselor sale; o
vom face mai tîrziu. Am putea nota, însli, aici, o comparatie
curioasă. Modul. general de· gîndire ,al lui Veblen ne rea­
minteşte de o figurA cît. se poate de neveblenianA - acel
socialist utopic pe jumAtate ticnit, contele Henri de Saint.,
Simon. Să.ne amintim eli şi acesta îl exalta pe producAtor şi îl
zeflemisea Pe functionarul omamental. Pentru că vom judeca
cu mai putinA asprime dispretul veblenian fat11 de marele
cavaler din lumea.afacerilor'dacli ne gîndim eli, la vremea sa,
ireventioasa expresie saint-simoniană "dl fratele Regelui"
trebuie sA fi şocat la fel de mult sentimentul'public.

258
 Anul 1 906 a fost 'ultimul petrecut de Veblen la Chicagp.
Începuse sli fie cunoscut în strliinătate; participase la un ban­
chet la care a fost prezent regele Norvegiei şi, într-o revlirsare
de sentimente ce altminteri nu-i stătea în fire, trimisese ma­
mei sale meniul de la banchet, iar ea a fost adînc impresionată
de faptul eli fiul sliu se Întîlnise cu un rege Acasli însll. lucru­
.

rile nu stllteau tOt atît de bine. Mersese prea departe cu isprll.­

vile sale donjuaniste, înCÎt, În pofida cărţilor publicate şi a
faptului cil fusese Rromovat lector (assistant professor), con-
t
duita sa nu era de naturn să facă o reclamă bună universitl1�i În
felul preconizat de tectorul Harper.
Îşi cliutli un nou loc de muncii. Faima sa; Însli, însemna
mai mult .notorietate decît reputatie, Încît Îi fu foarte greu, să
gliseasd1 un alt post În învătl1mÎnt. Pînă la urmli se duse la
Stanford. Reputaţi a sa ajunsese Între timp şi aici: eruditi a-i
redutabilli, firea distantă, propensiunile extraconjugale. Toate
astea erau bine ştiute. I-a impresionat pe acei putini colegi ai
săi care au putut sli suporte enervantul său refuz de a-şi declara
.
.

ferm vreo opţiune, şi deveni cunoscut drept "ultimul om care

ştie totul." În viata lui personală dăinui a însă aceeaşi dezordine
ca Înainte: într-o anumită ocazie un prieten al său, plin de tact,
se referi la o tÎnara doanml1 care locuia în casa lui Veblen c a
nepoa� a acestui a "Nu mi-e nepoată", zise Veblen. Alte lămu­
.

riri nu dMu.
Soţia a divortat de el În 1 9 1 1 . Probabil fusese un sot impo­
sibil (obişnuia sli lase prin buzunarele hainelor scrisorile de la
admiratoare, sotia n�avînd cum sli nu dea de ele) şi cu toate
acestea, ea a' fost cea care a nutrit speranta eli lucrurile se vor
drege pînă la urmă de la sine. Ceea ce nu s-a Întîmplat decît În
rl1stimpuri; într-un rînd, cînd Ellcn s-a crezut gravidli, Veblen,
panicat, o trimise acasă. Se considera total nepotrivit pentru
postura de tatii şi îşi raţionaliza spaimele cu argumente antro­
pologice privind rolul minor al blirbatului În cadrul menaju.:
lui. Pîn11 1a 'urmli divortul deveni de neevitat. "Deşi potrivit
Învoielii.- scria Ellen În finalul unei lungi scrisori în care se

259
al,ltocompltimea - <li Veblen s-a obligat sl1-mi asigure 25 de
dolari pe lună. probabil că nu o va face." Biata femeie nu s-a
înşelat.
În anul divortului, el se mută din nou, de astă dată l a
Universitatea din Missouri. Aici locui în casa unui prieten al
său Davenport, un binecunoscut economist - trlUnd aci ca
un om însingurat şi plin de ciudă�enii şi scriind în pivnitll. ·
Aceasta a fost totuşi pentru Veblen o perioadli de mare pro­
ductivitate. Rememora anii petreculi la Chicago şi, în cel mai
caustic comentariu scris vreodată despre ţi stemul universitar
american, vorbea despre perverti rea centrelor de învăţămînt
în Gentre ale unor foarte puternice relaţii publice şi ·echipe -de
fotbal . Noua carte se intitula În vi1111mÎl1tul superior în Ame­
rica. Pe cînd lucra încă la ea, Veblen spusese o dată. pe jum�tate
în serios, că avea să-i pună ca titlu ,,studiu asupra stricăciunii
totale."
Lucrul mai important este că acum şi-a întors privirea
spre Europa, unde războiul devenise iminent. Compărînd sta�
'tul german dinastÎ"C şi războinic cu o tenie. scrise urn111toarele
cuvinte vitriolante: " . . . relatia acestui parazit cu organi smul­
gazdă nu-i un lucru lesne de zugrăvit în vorbe fru�oase şi
nici de expus într-un mod atît de convingător încît teni a să fie
retinută bucuros în organism pe temeiuri de nevoie şi de utili­
tate."" Cartea despre Gennania imperiaJi1 a avut o toartă ciudată;
deşi oficiul de propagandă al guvernului voia s-o foloseascl1
pentru scopuri de război, Di recti a poştei gl1si în ea atîtea re­
g
marci neconvenabile la adresa 'An liei şi a S tatelor Unite,
înCÎt opri expedierea ei prin poştă.
Cînd,. în stŢrşit, veni rl1zboiul, Veblen îşi oferi servicii le:
omul acesta, pentru care patriotismul nu era decît unul din
sim.ptomele unei culturi barbare, nu era el însuşi lipsit de un
atare sentiment. La Washington, însă, fu plimbat de colo-colo;
toatli lumea auzise de. el, dar nim�ni nu-l voia. Pînă la urmă îl
plasară îr1tr-un post neimportant din A�ministralia alimen­
tarli. Aici se comportli aşa cum îi stătea în fi re: întocmea ra­
poarte despre urgentarea . strinsului recoltei' - " dar întrucît
sugestiile sale implicau o reorganizare totală a vietii economice

260
şi sociale din mediul rural. ele erau apreciate ca ..interesante"
·
şi apoi nimeni nu le mai băgă în seamă. A propus şi o taxă
draşticâ pentru persoanele ee angajau servitoIi domesti ci ,

taxă menitl1 sl1 elibereze mînl1 de lucru; nici acestei propuneri

nu i s-a dat curs. Fusese o propunere tipic vebleniană: major­
domii şi lacheii, zicea el, "sînt p"rin excelentă indivizi apti
fiziceşte, ce pot deveni buni descărditori şi hamali după ce
munca zilnică le va fi fortificat întrucîtva muşchii şi le va fi
subtiat oŞÎnza."
În 1 9 1 8 se duse la Nţw York să scrie pentru revisţa libe­
rală TlJe Dial. Publicase cu puţin timp în urnlă o Cercetare
privind natura p1icii, unde afirmase ritos că Europa nu avea
drept alternative decît perpetuarea vechii ordini cu toate· por­
nirile ei barbare spre război sau abandonarea sistemului de
afacen însuşi . La început acest progranl a dat loc la ceva dis­
cutii, după care a ieşit din modă; Veblen încercă să-I popula­
rizeze prin TlJe Dia], dar vînzarea revistei scăzu număr <Je
număr. Fu solicitat să conferenlieze la recent înfiintata New
S'clJooJ for .SociaJ ResearclJ în compania unor celebrită\i ca
John Dewey, Charles A. Beard, Roscoe Pound . Dar şi aici
treaba ieşi prost; el continua cu felul său mormă.it de a vorbi,
iar aud�toriul, care la început umplea sala pînă la refuz, se
.reduse curînd la o mînă de oameni.
Era un straniu amestec d e . celebritate şi eşec . H. L.
Mencken'a: scris că ..veblenismul era în plină strălucire. Exis­
tau veblenişti, cluburi Veblen, remedii vebleniene pentru tot
felul de necazuri ale lumii. La Chicago existau Veblen Girls
- pesemne nişte G ibson Girls* ajunse Între două vîrste şi
căzute pradă dispedirii. Situatia lui Veblen însuşi rămînea
însă în continuare echivocă. Văzîndu-şi într-o bună zi bustul
'expus în holul de la New School, fu atît de descumpănit încît
piesa cu pricina fu mutată pînă la urmă într-un loc mai dis­
cret, în bibliotecă. Personal, era aproape neajutorat, în proble­
mele traiului de zi cu zi purtîndu-i de grij!1 cîţiva dintre foştii

• Gibson girl - fata a'mericanl a anilor 1890-1900 aşa cum era.

reprezentată de desenatorul Charles Dana Gibson. (N. 1.)

26 1
.săi studenti, .intre care Wesley Mitchell şi Isadore Lubin, de
acum deja ei înşişi economişti imponanti. O vreme aşteptase
cu înfrigurare să apară semnele unei lumi noi pe tale de a se
naşte. ale unei epoci de ingineri şi tehnicieni, şi sperase că
Revoluţia din Rusia ar putea să inaugureze o asemenea eră.
Fu însă dezamăgit de ceea ce v,hu, iar Horace Kallen de la
New School notă în acest sens: "Văzînd că aşteptările nu i se.
împlinesc, începu sA dea semne ale unei anumite slăbirÎ a
voinţei şi interesului, semne că. parcă. gîndul îi era de-acum
la moane. . . "
Într-un tîrziu i se oferi preşedinţia Asociatiei Economice
Americane. Declină oferta. ticţnd: "Nu micau oferit-o atunci
cînd aş fi avut nevoie." P"măla urmă reveni în California Joseph
Dorfman. într-o biografie completă şi scrisă' cu multă acura­
tete. povesteşte despre Veblen cum a sosit în mica sa cabană
din Vest şi i s-a părut, la sosire. că cineva ar fi acaparat pe ne­
drept parcela sa de pămînt .Puse mîna pe o toporişcă şi se
. •

apucă metodic să spargl1 ferestrele. cu o înverşunare obtuzl1

vecină cu dementa. cu înverşunarea unui ins leneş din fire pe
care mînia l-a umplut dintr-o dată de energie şi zel." Fusese
vorba. de fapt, de o simplă neînţelegere, îricît lOCatarul reve­
nit se instală în cabană. printre mobileIe rustice executate în
casl1. care trebuie cl1-i redeşteptau amintirile din copill1rie,
Îmbrăcat În haine aspre muncitoreşti cumpărate prin poştă de
la Sears. Roebuck, netulburînd nimic în natura înconjurătoare,
nici măcar o buruiană şi IllsÎJ:1d în voie §obolanii şi sconcşii să
i se frece de picioare şi' să-i exploreze cabana în timp ce el şe­
dea nemişcat. cufundat în gîndUl; distante şi mohorîte.
N-avea în unna sa o viaţă fericită sau înclţnunată de
succes. O a doua sotie. cu care se cllsătorise în 19 14. suferea
de mania persecuţiei şi fusese internată în spit,9l; prietenii îi
erau departe; contributiile sale ştiinţifice şi le însuşiserl1 nişte
diletanti, în timp ce de către economişti era îndeobşte descol1-
-
siderat, iar de către ingineri, necunoscut.
Ajunsese de acum septuagenar şi încetase să mai scrie.
"Ain decis să nu mai Întrerup sabatul - obişnuia să spună. E
un sabat atît de plăcul." Dintre studenţii săi ven�au unii sl-1
262
viziteze şi il glseau mai distant ca oriCÎnd. Nu d�cea lipsll de
adulm şi primea scrisori de la cllscipoli autoproclama� . •,spu­
neti&mi. vii rog, în care casA din Chicago v-ati elaborat priqtele
scrieri şi. dacli şe poate. În care camerl?" întreba'unul. �tul,
dupll cţ termin ase de citit Teoria 'întreprinderii capitaliste, ti
cerea într-o scrisoare sfaturi despre cum ar putea sli fadi avere.
Muri În 1 929, cu cîteva luni înainte de izbucnirea marii
crize. Li1sase un testament şi tinnAtoarea dispozitie scrisă cu
creionul şi nesemnată: ,,Doresc de �menea, ca. atunci cînd
•.

voi muri, sll fiu incinerat, dacll se poate, .cÎt mai expeditiv şi
mai necostisitor, fiiră nici un fel de rituaJ sau ceremonie;
cenuşa mea să fie aruncată în ocean sau într�un curs de apli
de oarecare mllrime. care se varsă în ocean; nici o ,piatril fu­
nerară. lespede, epitaf, efigie. placă. inscriptie sau monument
de indiferent ce naturl1 sl1 nu fie puse În arriintirea mea sau, \a
numelui meu, nicăieri şi niciodată; să nu fie tipărite sau
publicate, şi nici reproduse, copiate sau răspîndite în vr�un alt
feţ nici un necrolog, notă comemorativă, portret sau biogra�e
a mea şi nici vreo scrisoare scrisă de mine sau către mine."
Aşa cum se întîmplă întotdeauna, rugămintea sa a fost
ignoratl1; a fost incinerat şi cenuşa i-a fost împrllştiată deasu­
pra Pacificului, dar numaidecît începu sli se scrie despre el şi
opera lui .
•

Ce ar trebui sll spunem în final despre această stranie figurll?

Ar fi de prisos să mai subliniem că a fost un om al extre­
melor. Bunăoară, caracterizarea fl1cutl1 de el clasei neproduc­
tive a fost în unele POrtiuni ale ei o capodqperll portre�istică;
iar în altele o caricatură. Atunci cînd în canoanele noastre de
frumusete desluşeşte componenta , discretl1 a bogl1tiei. cind
mentionează insinuant că .Juciul impecabil al unei pălării de
gentleman sau al unor pantofi Qin piele veritabilll n-are mai
multă frumusete intrinsecă decît un luciu similar de pe o mέ
necl1 zdrentuită" trebuie să admitem temeinicia judecăţii sale
şi să acceptăm cu smerenie verdictul de snobism pronuntat cu
privire la gustul nostru. Atunci însli cînd scrie cli. ,,sugestia
vulgarli de prosperitate, care e aproape inseparabilll de imaginea

263
vacii, constituie o 'obiectie' pennanent� fat� de, utilizarea
decorativA a acestui animal", V:eblen frizează absurdul. Cu
verva-i irezistibil li, Mencken i-a dat aici. o replicli de pominl1:
"O� genialul profesor, cumplinind asupra marilor probleme
de CJlre era muncit, o ti fllc ut vreodat� o plimbare la tară? Şi
în cursul acesţei plimbări, va fi traversat vreodatli o pajişte pe
care să se fi aflat o vacă? Iar în timpul traversării, va fi trecut
cumva pe dinapoia acestei vaCi?' Şi trecînd astfel dinapoia ei ,
i se va fi întîmplat cumva să calce cu nebăgare de seamă şi -?"
O critic� foarte asemănntoare ar putea ti îndreptată
împotriva caracte,rizării f�cute de Veblen omului de afaceri
sau, mai general vorbind, clasei ' neproductive. Că ti tapul
financiar din- zilele faste ale capitalismului american era un
magnat tîlhar nu ,încape îndoial ă, iar portretul pe care i l-a
zugrăvit Veblen, deşi necrul�tor, este din p�cate îndeajuns de
veridic. Dar, asemeni l,ui Marx, Veblen 'no-a explicat serios în ce
măsurii afacerile, întocmai ca monarhia Angliei, au capacita­
tea de a se adapta la o lwne în care s-au produs ample schimbări .
o
V rbind mai concret - şi m ai aplicat la teoria vebleniană -
el nu şi-a dat seama . că maşina, acest factor de reaşezare to­
tală a rosturilor lumii, avea să schimbe natura functiei antre­
prerioriale la fel de mult cum avea să modifice procesele de
gîndire în capul muncitorului şi că însuşi omul de afaceri
avea să se remodeleze într-o figură mai ' birocratică gratie
îndatoririlor sale , de manager al unui uriaş mecanism cu
\

functionare neîntreruptă.
E adevărat că pasiunea oarbă a lui Veblen pentru maşină
ne pune W1 pic pe, gînduri; e o notă discordantă la un filozof
altminteri atît de lipsit de lirism. Se prea poate ca maşinile să
ne fad să gîndim pozitiv şi prozaic � dar la ce? Charlie Cha­
plin în Timpuri 'noi nu era un om fericit sau bine-adaptat. NţJ
e defel exclus ca un cqrp de ilJgineri să poată realIza o condu­
cere mai eficientă a societătii noastre, dar dacă această con­
ducere ar ti şi mai umană, e o problemă diferită.
Veblen, însă, a pus degetul pe un proces de schimbare de
importantă centrală, proces ce se desena cu o amploare mai
mar� decît oricare alt proces din acea epocă dar care, lucru

264
ciudat, era ignorat in toale cercetările economiştilor contem­
poraru. Este vprba de aÎumarea tehnologiei şi a ştiinJei ca
forţe .ce aveau si! stea în- fruntea schimbt1rii istorice din secolul
al XX-lea, Veblen a inteles cl frontiera' istoricl ce marca În­
ceputul erei tehnol ogice era dintre cele mai importante din
istorie şi că pătrunderea treptată a maşinilor În cele mai fine
interstitii ale vietii Ca' şi În cele ma,i mari compartimente ale
ei realiza o revolutie comparabilă cu cea în cadrul căreia oa­
menii învălaseră să domesticeascl animale sflU să trăiască în
oraşe.. Ca orice mare descoperitor al unui lucru care era
evident, dar rămăsese pînă atunci neremarcat, Veblen a fost
mult prea nerăbdător; procese ce aveau să necesite generatii
sau chiar secole, el aştepta să se maturizeze în răstit:np de
CÎteva decenii, dacă nu de cÎtiva ani. Este Însă meritul său de
a fi recunoscut în maşină factorul primordial al vietii econo­
mice din vremea şa, iar pentru această unică şi strălucită
revelatie el trebuie aşezat în galeria filozofilor lu�rurilor
pămînteşti.
Mai trebuie spus, apoi , că el a dăruit ştiintei economice o
nouă pereche de ochi cu care să privească lumea. După
descrierea necrutl1toare . făcută de Veblen morav urilor vietii
cotidienel a devenit tot. mai greu de sustinut imaginea neocla­
sicli În care societatea 'se inf1ltişa ca o reuniune amicală de
oameni cumsecade şi manierati. Dispretul său fală de şcoala
victoriană a fost exprimat odată În următoarele cuvinte caus­
tire: " O ceată de băştinaşi din Insulele Aleutine care, înar­
maţi cu greble şi Întonînd incantatii magice, scon11Oncsc prin
năclăiala de nămol şi alge aduse la mal de valuri, în căutare
de scoici şi crustacee . . . sînt văzuti ca îndeletnicindu-se cu o
echilibrare hedonistă de rente, salarii şi dobînzi" ; şi la fel
cum ridiculiza încercarea ctasică de a explica Încleştarea
umană primitivă înghesuind-o într-un calapod teoretic des­
climat şi anemiat, tot aşa denunţa găunoşenia încercărilor de
a intelege actiunile oniului modem printr-o grilă alcătuită din
preconcepţii demodate şi deficitare. Omul, zicea Veblen, nu
poate fi înteles prin prisma unor sofisticate ,Jegi economice"
în care ferocitatea lui înnăscută şi deopotrivă creativitatea lui

265
sînt acoperite sub un vii de raponalizări. El poate fi studiat şi
înleles mai bine folosind vocabldarul, mai putin mllgulitor
dar mai important, al antropologului s�u al'psihologului : ca o
flipturli cuI pulsiuni puternice şi i rationale,
,
credul, frust, ritua-
list. Llsap de o parte ficliunile mlgulitoare, le cerea el eco-
nomiştiIor, şi căutaţi să aflati de ce omul se comportă în fapt
aşa cum se comportli.
Elevul sl1u Wesley aair Mitchell, el însuşi un mare
cercetl1tor al feQornenului economic, l-a descris lapi'dar în unnli­
toarele cuvinte: "A venit influenta mcolitoare a lui Thorstein
Veblen � acest oaspete sosit dintr-o aItă lume, care diseca
locurile <;omune pe care studentul şi le însuşi se în mod incon­
ştient, ca şi cum gîndurile sale zilnice cele mai familiare ar fi
fost nişte produse cuvioase vîn"t:e în el de nişte forte din afară.
Ştiinţele sociale n-'au cunoscut nicicînd o 'personalitate care să
fi fliGut atît de mult în directia emancipării spiritelor de subtila
tiranie a împrejurlinlor şi care sl1 fi 1l1rgit în aşa mlisură dome­
niul cercetlirii."
 IX
Ereziile lui John Maynard Keynes

Cu cqiva ani înainte de a muri , -Thorstein Veblen Bcuse ceva

ce era în totală nepotrivire cu felul său de a fi: işi ' înce!'Case
norocul la b4rsă. Un prieten îi recomandase să cumpere ac­
tiuni petroliere, iar Veblen, cu gîndul la problemele fina�­
ciare ale senectutii, a decis să-şi rişte o pane din economii . La
inceput s� alese cu un mic cîştig, dar ghinionul, care toată
viata se tinuSe scai de el, nu-l uită nici de astă dată: abia apu­
case să crească un pic valoarea ac�unilor sale, cînd firma în
cauză se pomeni implicată în obişnuitele scandaluri legate de
petrol . Investiţia lui Veblen îşi pil?rdu o.rite valoare.
Incidentul în sine e lipsit de importantă, exceptînd doar
faptul cli a dat la iveaU încă o fi surli subtire În armura cele­
brului economist. Într-un alt conte?{t. însă, pătania sa este de­
osebit de revelatoare. Pentru că Veblen însuşi a căzut victimă
i rezistibilei momeli ce lua ochii Americii : dacă cel mai deza­
buzat dintre observatorii ei a cedat ispitei de a lua o înghiti­
fură, mai e oare de ·mIrare cli tara era îmblltatll de elixirul
prosperităţii ?
Semnele prosperităţii , nu-i vorba, erau vizibile pretutin­
deni. Către sfîrşitul anilor '20 America găsise sluj be pentru
45 de milioane dintre cetătenii ei, cărora le plătea circa 77
miliarde' de dolari sub formă de salarii, rente, profituri şi do­
bînzi - un şuvoi de venituri cum lumea nu văzuse pînă atunci .
Cind Herbert Hoover spun'ea cu sinceră convingere "Cu aju­
toml lui Dunm�zeu, nu mai e departe ziua În care sărăcia va fi
izgonită din această tară", poate că nu era tocmai perspicace

267
� dar oare cine era? avea Însă În sprijinul proorocirii sale
-'

faptul de necontestat ca familia americană medie trăia mai

bine, mînca mai bine, se îmbrăca mai bine şi se bucura de mai
multe desBtm ale vieVi decît orice familie medie de pină atunci
din toată istoria lumii:
Ţara se afla sub vraja unei noi viziuni, superioară idealu­
rilor piratereşti ale magnatilor tîlhan. John 1. Raskob. preşe­
dintele Partidului Democrat, i-a dat o expresie precisă În titlul
unui articol pe care l-a scris pentru Ladies ' Home JoumaJ:
"toată lumea are datoria de a fi bogată." "Dacli un om econo­
miseşte 1 5 dolari pe săptămînă. - scŢia Raskob - şi inves­
teşte în actiuni obişnuite bune, dupl1 douăzeci ,de ani va avea
cel putin 80 000 de dolari şi un venit din investitii de circa
400 de dolari pe lună. Va fi un om bogat."
Acest mic exercitiu aritmetic presupune doar el{ insul În
cauză Îşi va reinvesti neîncetat dividendele, socoti.re la'circa 6
la sută pe an. Exista Însă o cale şi mai ispititoare spre
îmbogătire. Dacă un adept al formulei lui Raskob îşi cheltuia
dividend.cle . l ăsînd doar ca banii slU să &e Înmul\ească o dată
p
cu creşterea preturilor la bursă, el avea să atingă sco ul de îm­
bogl1lire la fel de repede, dar cu mult mai putine sacri ficii. S ă
presupunem că în 1 92 1 cumpăra actiuni c u cei 7 8 0 de dolari
acumulati prin economisiri săptămînale de cîte 15 dolari. În
1 922 suma sa s-ar fi ridicat la 1 092 dolari. Adăugînd apoi
anual cîte 780 de dolari, în 1 925 ar fi avut 4 800, în anul ur­
mător 6 900, după încă un �ri,8 800, iar în 1 928, incredibila
sumă de 1 6 000 de dolari. Incredibil? Ptin luna mai a anului
1 929 avutia sa pămînteasc:: ă s-ar fi ridicat la peste 2 1 ,GOO -

sumă ce valora P,e atunci de zece 'ilri mai mult decît în anii ' 80;
Şi cum la Marea Bursă valorile cunoscuseră timp de o jumă­
tate de generatie o creştere aproape neîntreruptă, mai puteai
face cuiva o vină din faptul că socotea aceasta drept calea
regală spre bogătie? Frizer sau lustragiu, bancher sau om de
afaceri , toată lumea lua parte la joc şi toată lumea cîştiga,
unica întrebare, ce-i frămînta pe multi fiind cum de nu s�au
gîndit mai din timp să facă treaba asta.

268
 Privitor la ceea ce a unnat, abia dacii mai e cazul sl1
stiiruim. În groaznica săptămînă a sfîrşitului de octombrie
1 929, piata actiunilor s-a prăbuşit. Agentii de schimb afl ati în
c1'lidirea Bursei trebuie sA fi avut senzatia că au nAvAlit apele
Niagai'ei prin ferestre. pentru cII un nestllvili t potop de vînzări
a inundat piata. Scoşi din minIi şi epuizaIi . agentii de bursA
plîngeau şi îşi sfişiau gulerele de la cămAşi; priveau stupefiati
cum averi imense se topeau ca nişte şomoioag� de vată de .zahl1r; ,
scoteau rAcnete răguşite. încercînd fiecare să atragă atenţia
vreunui cumpArAtOr. GlunleJe macabre care au cirCulat pe atunci
vorbesc de la sine: se spunea cA pe lîngă fiecare actiune de-a
lui Goldm;m Sachs primeai ca supli ment şi un pistol iar cînd
.

te duceai la hotel să Închiriezi o camerA. erai Întrebat la re­

ceptie: "Pentru donnit sau pentru sArit pe fereastră?"
După ce fură mlitu raj.e cioburile. priveliştea era înspăi'­
mÎnUitoare. ÎJll două luni bezmetice, pi a :a a pierdut tot terenu l
pe care-l cîştigase în doi ani faşti; valori totali zÎnd 40 de
miliarde de dolari dispăruseră pur şi simplu. După trei . ani .
teoretica avere de 2 1 000 de dolari a investitorului nostru scă­
zuse cu 80 l a sută; economiile sale initiale de 7 000 de dql ari
abia dacă mai valorau 4 000. Viziunea .,Fiecare om un bogătaş"
se dovedise a fi fost o. halucinaţie.
Retrospectiv. cele întîmplate atunci ne apar a fi fost ine­
vitabile. Bursa fusese edificată pe Iln fagure de împrumuturi
incapabil sA suporte greutatea aşezată pe el. Ba mai mult, În
chiar fundamentul cc suslinea magni ficul decor al prosperi ­
tAlii se gAseau grinzi putrede şi cherestea ncrczistentă. Releta
preşedintelui Raskob era annnetic aproape i mpec ab i lă nimic ,

de �is. numai că d u mnealui omisese să-şi ,pună întrebarea

cum jmtea economisi 1 5 dolari uq bm c are primea în medie
un salari� de numai 30 de dolari .
Ş uvoiul de venituri pe ansamblul naţiunii era. de bunA
seamA. i mpunător, dar dacA-i urmAreai cursul pînă la pîrîia­
şele în care finalmente se distribuia, vedeai fliră dificultate că
diferitele p,ă rti ale natiunii beneficiau extrem de inegal de de­
bitul său. Un număr de v reo 24 000 de familii aflate în vîrful
pi rami d ei sociale primeau o cotă de venit de trei ori mai mare

269
 decît 6 miiioane de ·familii strivite la. baza piramidei - veni­
tul mediu .aI unei familii bogate de la vîrf era de 630 de ori
mai mare decit venitul mediu al unei familii de la hază. în
vacannul prosperitAtii nelimitate rlimîneau nebligati in seamA
douA miiioane de cetllteni flrll ioc de muncll, iar băncile, 3:5-
cunse vederii de fatetele lor din marmură clasică, falimenta­
�rUn ritmul de două pe zi timp de şase ani inainte de marele
erah. Mai era, i» lîngă asta, şi faptul cll americanul mediu îşi
folosise prosperitatea de el mariie ră sinucigaşă: se ipotecase
pînll la gît, îşi suprasolicitase în mod primejdios resursele
ispitit de cumpărăturile cu plata ih rate, după care şi-a pece­
tluit definitiv soarta cumpărînd cu aviditate cantităti fantas­
'
tice de actiuni - vreo 300 de milioane cu . totu" - dar cu
bani imprumutati şi garantati cu bunuri.
Inevitabil sau nu, deznodăn1întul era departe de a fi fost
vizibil la inceput. Aproape că nu trecea zi în care cîte o per­
sonalitate sl nu dea publicului asigurări privind vigoarea eco­
nomică a natiunii. . Pînă şi un economist eminent ca Irving
Fisher .de la Universitatea.yale s-a 11\sat imblitat de indiciile su­
perficiale ale prosperitătii, declarînd că tara păşea "pe un pla­
tou:' mereu mai inalt" - figură de stil devenită o probă de
umor macabru cînd la numai o săptămînă după ce fusese pro­
nuntată. actiunile se rostogoliră frenetic de pe buza platoului.
Oricît a fost de dramatic. nu declinul vertiginos al bursei
a minat cel mai tare încrederea unei generatii ce îmbrătişase
ferm convingerea într-o prosperitate fără sfirşit. Ci ceea ce se
petrecea la oameni acasă.. Cîteva exemple din acei ani lugubri
ne pot da o idee despre asta. În orăşelul Muncie din statul In­
diana - ajuns celebru prin faptul că a fost ales ca ,praş
mijlociu" reprezentativ - la sfîrşitul anului 1 930 la fiecare
patru mUfl(�itori industri ali. unul îşi pierduse slujba. La
Chicago. majoritatea muncitoarelor CÎştigau mai putin de 25
de centi pe oră. iar o pătrime din ele. mai putin de 10 centi,
La New York. numai pe Bowery Street două mii de şomeri
'făceau zilnic coadă la primirea ajutoarelor. La scara întregii
tări, conStructia de locuinte sclizuse cu nouueci şi cinci la
sutit Noull milioane de conturi la caşele de economii fură

270
pierdute. Optzeci şi cinci de mii de firme dMur� faliment.
Volumul salariilor pe ,'tarii se reduse cu patruzeci la sut!; al
divideMelor, cu cincizeci şi şase la sutA; al cîştigurilor pentru
angajllri pe termen scurt, cu 60 la sută.
Aspectul cel mai deprirnant al Marii Crize a fost cli parea
a fi tlr! sfîrşit, fl1rl întoarcere. ful sperantli În 1930 naliu­
.

nea mai.fredona încl blrblteşte "Curînd va fi i.ar�i bine", dar

�
venitul mljion scllzu abrupt de la 87 miliarde de dohri la 75
miliarde. In 193 1 tara cînta Am cîştigat cinci dolari", iar ve­
••

nitul coborî in picaj la 59 de miliarde. În 1 932, cîntecul la

modli era mai sumbru: ,Frlitio are , ai vreun sfant?" ......:. venitul
,

national coborîse la jalnica sumă de 42 de miliarde.

În 1933 natiunea era efectiv vlăguită. Venitul t�rii
coborîse 'a 39 miliarde de dolari. Peste jumlltate din proprie­
tatea existenta cu doar patru ani înainte se aneantizase; nive­
lul de trai mediu reveni se acolo unde se afla cu doullzeci de
ani în u011 ă. Pe strazi . în .case, în oraşele construite în timpul
administratiei Hoover erau ! 4 milioane de şomeri. Părea eli
elanul mÎndro al sperantei fusese zdrobit În America pentru
totdeauna.
Cel mai greu de suportat era şomajul. Milioanele "de oa­
meni rămaşi fără un loc de mUlJcă erau aseme� unei embolii
În sistemul ci rcul ator al nati uni i ; şi În timp ce e xi stenta lor in­
�ontestabilă dovedea mai convingător decît orice text cli ceva
era în nereguH1 cu funcţionarea sistemului, economiştii îşi
frîngeau mîinile. îşi storceau creierii şi invocau duhul lui
Adam Smith, dar nu izbuteau să stabilească nici diagnosticul,
nici tratamentul de aplicat. Şomajul - acest gen de şomaj -
pur şi simplU nu figura pe lista posibilelor boli ale sistemului;
era absurd, nerezonabil şi deci imposibil. Dar era real.
Ar p�.rea logic ca omul pomit să caute dezlegarea acestui
paradox, al unei productii neîndestulătoare coexistentă cu o
masă de oameni ce caută zadarnic de lucru, să fi fost un gîn­
ditor de stîng a un economist cu putemice simpatii fata de
,

pro letariat un ins furios. Nici pomeneală! Omul care s-a apu­
,

cat să rezolve această păcătoasă problemli era aproape un di­

letant, şi un ins deloc pus pe hartă. Adevllrul e că talentele

27 1
sale mergeau În toate dii'ectii1e� BunăoJlră. scrisese o foarte
abstrusn carte de teorie matematic!t a probabilitătilor. despre
care B ertrand Russell avea să declare că e "de o valoare ce nu
poate, fi îndeajuns subliniată"; apoi continuase prin a combina
dibăcia sa în materie de logică abstractă cu flerul de a face
bani; şi acumUlă- o avere de 500 000 l i re sterline pe 'cea mai'
perfidă dintre ciUle de îmbogătire: manevrÎnd cu monede şi
bunuri internationale. Ceea ce e şi mai impresionant este că
şi-a scris tratatul de matematică o arecum ..printre pidtu ri"-,
pe cînd lucra într-un serviciu guvernamental. iar averea' adi­
neauri mentionată a făcut-o mobilizÎndu-se doar cîte o jumă­
tate de oră pe zi. dimineata. Înainte de a se scula din pat.
Dar acesta nu este decît un exemplu al multilateralitătii
sale. El era, fireşte, un economist - profesor la Cambridge.
cu întreaga demnitate şi eruditie ce Însotesc acest titlu; cînd
fu vorba să-şi aleagli o sotie. evită cercul domnişoar,elor stu­
dioase şi se opri asupra primei balerine din celebra companie
a lui Deaghilev. Izbutea performanta de a fi concomitent răs­
flilatul cercului de la Bloomsbu ry. grup avangardist fomlat
din eminente intelectuale. şi preşedintele unei companii de
asigurări pe viată. pozitie ce rareori se asociază cu ci devorantli
pasiune intelectuală. Era un pilon al stabilitătii în delicatele
chestiuni ale diplomatiei internationale. dar corectitudinea sa
oficială nu-I împiedica sli posede despre ceilalti politicieni
e':lropeni cunoştinte referitoare inclusiv la anlantele lor, ori la
nevrozele şi prejudecălile lor financiare. Începuse să �oleqio­
neze lucrări de artli modernă înainte ca aceasta să fi ajuns o
îndeletnicire la modă. dar în acelaşi timp era un c1a�icist cu
cea mai valoroasă cqlectie particulară de scrieri ale lui Newton
din cîte existau în lume. Înfiintă un teatru şi. pe de altă parte.
ajunse director al B lincii Angliei. ' Îi cunoştea pe Roosev6lt şi
pe Churchill, dar şi pe Bemard 5'haw şi pe Pablo Picasso.
Juca bridge ca un speculator. preferînd un joc spectaculos
unui contract sigur, iar soJitaire juca precum un statistician.
urmărind cît de mult dura jocul pînă cînd să se repete o
.
272
anumită configurati�. Iar într-o anumită', ocazie a spus că nu
regreta în viatlt decît un singur lucru - că nu a băut mai
multă şat:TIpanie.

Se nwnea John Maynard Keynes, un vechi nume britanic

ce cobora în kecut pînă la un anume William de Cahagnes,
trrutor pe la 1066. Keynes era un traditionalist; ît plăcea să
creadli oli nobletea şi valoarea sînt ered i tare ii adevlirul e.cl1
,

propriul său tată a fost lohn Neville Keynes, şi el un binecu­

nbscut economist. Simpla ereditate nwputea Însă să explice
înzestrările de exceptie ale fiului ; era ca şi cum, printr-un fe­
ricit accident, o cantitate de talente ce ar fi fost de-ajuns pentlU
o jumătate de duzină de oameni s-ar fi îngrămădit într-o sin­
gură' persoanlL
S-a născut în 1 883, în exact anul mortii lui Marx. Dar
aceşti doi economişti. ale c/iror vieti erau contigue În timp şi
care aveau să exercite, fiecare, o influentă demaxim ă profun­
zime asupra filozofiei sistemului capitalist, erau' cum nu se
,poate mai diferiti unul de altul. Marx era încrîncenat. înro1 li-t.
greoi şi decepţionat; după cum ştim, a fost profetul capitalis­
mului muribund. Keynes iubea viata şi naviga optimist 'pe
valurile ei. relaxat şi copleşit. de succese, uffilÎnd să devină
arhitectul capi.tali smului viabil. PentlU că ar trebui să punem
în legătură pătimaşa profetie funebră a lui Marx cu eşecul ne­
vrotic ce -a marcat întreaga sa viată practică; iar atunci, opti­
mismul reconstructiv al lui Keynes ar trebui să-I punem pe
·seama· bunei dispozitii şi a reuşitei care au m arcat-o pe a sa.
A avut parte de o copillirie şi o adolescentă ' victoriene, de
şcoală veche, ceyrevesteau cariera str�ucită de mai tîrziu. La
vîrsta de patru ani şi jumătate îşi frămînta dej a mintea cu
semni ficatia economică a dobînzii; la şase, încerca să-şi lă­
murească în ce mod lucrează creierul; la şapte ani era pentru
tatăl său. după cum avea s-o spună acesta, "un interlocutor
admirabil." Frecventa şcoala pregătitoare a unui anume domn
Goodchild, undţ vădi semne ale priceperii de a-'Şi manipula
semenii : avea,un "sclav" care îi căra ascultălOr ghiozdanul şi
pe carţ, d rept recompensă, îl ajuta la acutul temelor mai

273
 dificile, iar CU 1Dl alt bIiatt ce-i era antipati,c, încheiase Wl "tratat
' comercial" prin care el se obliga sloi dea săptmtînal cîte o carte
din bibliotecă, în timp ce cealaltâ parte contractantll consimtea
sli ilu se apropie niciodată la mai putin de 15 yarzi de el.
La vfrsta de cincisprezece ani solicitl şi obtinu ,o bursă la
colegiul Eton. Aci, contrar poveştilor de groază despre faimoa­
sele ..pub�c schOols" engleze, n-a fost tratat cu sadism şi nici
nu i-a fost în!�uşit intelectul. S-a dezvoltat nestînjenit; a pri­
mit note superlative; a cîştigat puzderie de premii; şi-a cum­
părat o jiletcă de culoarea lavandei; ,a prins gustul şampaniei;
a crescut înalt şi cam adus de spate, , şi-a llisat şi mustatli; a
practicat canotajul. a d�venit un polemist redutabil; şi fărli a
deveni un snob. ajunse un entuziast al colegiului Eton. O
scrisoare trimisă tatlill!i sliu pe cînd nu avea decît şaptespre­
zece ani atestli însă un discernăn1.înt neobi'şnuit la această
vîrstă, Războiul cu burii ajunsese la apogeu şi directorul şcolii
tinuse un discurs pe aceaStli temll; Keynes îl descrise impeca­
bil în cinci propozitii laconice: "Marfă ştiutli. Datorăm re­
cunoştintă; să nu uităm demnitatea şcolii; orice facem să fie
a-ntîia; ca totdeauna înainte."
Colegiul Eton a însemnat un mare succes; Colegiul regal
ae la Cambridge unna sli fie un triumf. Alfred Marshall l-a
rugat sli-şi ia ca studiu principal ştiintele economice; profeso­
rul Pigou - prezumtivul succesor al lui Marshall - îl invita
o dată pe săptămînli să ia împreună micul dejun. A fost ales
secretarul Uniunii. post ce antrena în mod automat după sine
ascensiunea i.Ilterioară la preşedintia uneia din cele mai ves­
tite organizatii de dezbateri' neguvernamentale din lume; era
căutat de Leonard Wolf şi de Lytton Stra�hey (al cărui iubil
avea să devinăt- închegîndu-se astfel nucleul faimosului mai
apoi grup de la B loomsbury; făcea alpinism (Strachey se
plîngea de .multitudInea acelor imbecili de munti"); cumpăra
•

cărţi; stătea la discutii pînă la ore tîrzii din noapte;

. avea stră-
lucire. Era un fenomen.
Dar pînă şi fenomenele trebuie să ml1nînce. drept care i
se puse într�barea ce sli facă în continuare. B ani avea foarte
putini, iar perspectiva unei cariere academice o ferea şi mai

274
putini. Iar el avea viziuni mai- largi. "Vreau să administrez o
cale ferat�, să organizez un trust sau cel putin, să pungăşesc
un pic publicul investitor', îi stria el lui Strachey; "e atît de
uşor şi de fascinant să stăpîneşti prţr1cipiile acestor lucruri."
Nu s-a găsit nimeni sl-i ofere o cale ferată sau un trust,
iar "pungăşeala" ny �cea decît să dea în vileag o faletă mai
năstruşnidl a imaginaliei lui Keynes. Încît se decise s-o apuce
pe drumul public dUre sueees.-Dădu examenele cerute pentru
ocuparea unui post de functionar în a<1ministra\ie, cu o apa­
rentă indiferenţă ce o făcu pe sora lui Strachey să se întrebe
dadl această nepăsare nu era cumva doar o pozli. Nu, el soco­
tise totul foarte exact şi ca atare o-avea de 'ce �li se frl1mînte; era
sigur eli va reuşi, şi a reuşit. Ocupă locul al doilea în ordinea
notelor ob\inute, nota cea mai mică fiind cea la cunoştinţe
economice. "Evident că ştiam m ai multă economie decît
examinatorii mei", explica el mai tîrziu, remarcă ce ar fi fost
impardonabil de prezumtioasă dacă n-ar fi fost, în cazul în
speţă, perfect adevărată.
lată-I, aşadar, în 1907, la India Office*. Keynes îşi detesta
slujba de aici. Energia intelectuală şi-o consuma acasă lucrînd
la o primă variantă a tratatului ,său' de rriatematică, iar postul
de mărunt slujbaş la W1 serviciu public i se părea de-a dreptul
umilitor comparativ cu ceea ce ar fi însemnat administrarea
unei căi ferate. După doi ani era sastisit. Eforturile ' sale,
declara el, constaseră în a expedia cu vaporul la Bombay un
taur cu peoigree, şi tot ce putuse sit constate într-o slujbă gu­
vemamentalit era că dacă fll ceai cumva o observaţie pripită, te
puteai aştepta să fii "bruftuluit." îşi dădu, deci, demisia şi se
înapoie la Cambridge. Era însă cu, neputintă ca cei doi' ani cît a
h,lcrat ca functionar să'nti-i fi folosit la nimic. Din cele aflate
despre ches�unile indiene, scrise în 1 9 1 3 o carte despre Mo­
ned� fi finanlele Indiei, despre care toată lumea fu de părere
că e o mică capodoperă, iar ·atunci cînd, în 'acelaşi an, luă

• Ministerul Indiilor (în Marea Britanie pînă în 1947). (N. r.)

,

275
fiintă o Comisie regall menită şă examineze problema mone­
dei indiene, K,eynes, in vîrstă de 29 de ani, fu solicitat sli faeli
parte din ea, ceea ce Însemna o �are remarcabilli.
Cambridge-ui era mai pe placul său. Cunoscu un succes
imediat, şi, ca semn al preţuirii' de care se bucura, i se Încre­
dintii functia de redactor-şef la Economic Joumal, cea mai
influentă publicatie economicll din Marea B ritanie, funcţie pe
care o plistră apoi timp de treizeci şi trei de ani.
Şi mai pe placul său decît Cambridge era Bloomsbu[y.
-Bloomsbury era un loc şi deopotrivă o stare de spirit; micul
grup de intelectuali căruia Keynes îi apaqinuse încă din vre­
mea studentiei dobîndise acum un elimin, o filozofie şi o re­
putatie. . Acest cerc fermecat pare să nu fi cuprins niciodată
mai mult de douăzeci sau treizeci de persoane, dar opiniile
lor fixau standardele artistice ale Angliei - căci nu. trebuie
uitat eli din el făceau parte Leonard şi Virginia Woolf, E. M .
Forster, Clive BeII, Roger Fry, Lytton �trachey. Era d e aj�ns
un zîmbet aprobator la Bloomsbury pentru ca un poet să
dobîndească recunoaştere; sau o încruntare din sprîncene,
pentru a fi îngropat. Se spune că grupul de la B loomsbury
avea vreo duzină de intonatii diferite în rosti rţa cuv.întul ui
"really" (realmente, într-adevăr -'- n . t.), dintre care cea de
plictiseală'sofisticată nu era nicidecum cea mai de jos. Era un
grup deopotrivă idealist şi cinic, curajos şi fragil. Şi un pic
nebun: a rămas de pomină episodul cunoscut drept pâclUeala
cu cuirasatul (Dreadnought Hoax), .cînd Virginia Woolf (pe
atunci S tephen) şi cîtiva conspiratori s-au costumat ca Împă­
ratul Abisiniei şi suita sa, fiind escortati cu onoruri la una din
cele mai straşnic păzite nave de război ale·Majestăţii S ale.
În acest grup, Keynes era o figUTă centrală -' sfătuitor,
consilier, arbitru. PUtea vorbi oespre orice cu o desăvîrşită si­
gurantă: compozitorul William Walton, coregraful Frtxlerik
Ashton şi mulţi alti artişti sau specialişti ajunseserli să , se
obişnuiască cu replica keynesiană "Nu, nu, În privinta asta
greşiţi în mod categoric . . . ." Porecla sa, am putea .adăuga, era

276
Pozzo, dupii numele unui diplomat corsican cunoscut pentru
diversitatea preocupărilor sale şi pentru faptul că mereu punea
ceva la cale.
A fost un debut mai degrabă diletant pentru un om care mai
tîrziu avea şă punli in ordine energic lunlea capitalistii.

Anii de război au dispersat întrucîtva grupul de la Blooms­

bury . .Keynes a fost chemat la Trezorerie şi pus să se ocupe de
t
finantele britanice din străinătate. Probabil eli şi aci a fos pri­
vit ca un fenomen. Un vechi coleg avea să povestească mai
p
tîrziu o anecdot� în acest sens: "A a ărut o dată o nevoie ur­
gentă de pesetas spaniole. Cu greutate s-a izbutit stlÎngerea
unei mici sume. Keynes raportă regulamentar acest lucru
unui secretar al Trezoreriei care, uşurat, zise că acum, cer pu­
tin pentru scurtă vreme, avem o rezervă de pesetJs. «Ba nu ! »
răspunse Keynes. «Cum adică? ! » exclanlă speriat superiorul.
«Le-am vînd ut pe toate; mi-am pus În gînd să sparg piata.»
Ceea ce a şi făcut."
CUlÎnd deveni un personaj-cheie l a Trezor,c rie. Primul
său biograf, Roy Harrod, c a re lucra şi el acolo ca econonlist.
ne �pune că oameni cu j udecată matură ziceau despre Keynes
că a co�tribujt la cîştigarea războiului mai mult decît oricare
altă persoană din vi ata civilă. Că o fi fost aşa sau nu, fapt c că
izbutea s�-şi facă' timp şi pentru alte Îndeletniciri . Aflînd u-se
o dată cu o misiune financiară în Franta, îi veni ideea c1i ba­
lanta de plăti a acestei tări cu Anglia s-ar putea echilibra În
parte dacă. francezii ar vinde ceva din tablourile lor către Na­
tional Gallery. Astfel ajunse să cumpere pentru Anglia, de o
sută de mii de dolari , lucrări de Corot, Delacroix, Fcfrain,
Gauguin, Ingres �i Manet, i ar pentru sine făcu rost de un Ce­
zanne: tunurile germane cu bătaie lungă bombardau Parisul şi
preturile operelor de artă coborÎseră la un nivel ispititOL
Inapoiat la Londra, se ducea la spectacole de balet; Lidia Lo­
pokova dansa În rolul frumoasei din "The Good-Humored
Ladies" şi avea ur succes neblln. Familia Sitwell o invită la o
seratl!:, unde îl cunoscu pe Keynes. Ni-l putem imagina pe
K eynes cu engleza lui clasică şi pe Lidia cu clasicel e ei

277
'
poqcneli în englezi. "Nu-mi place sll' stau la tarii în luna
august - zicea ea - pentru că sînt o puzderie de barristers*
care mli muşcA de picioare."
Toate acestea erau însă tangentiale fatli de lucrul princi­
pal -'- reglementarea postbelicli din Europa. Keynes' era de
acum un personaj important """""'7'" unul din acei oameni nenomi­
nalizati pe care-i vedem stînd' în spatele scaunelor şefilor de
stat spre a le şopti cînd este nevoie cîte un ,cuvînt de ghidaj.
A fost trimis la Paris în calitate de loctiitor al ministrului bri­
tanic de finante în Consiliul Economic Suprem, avînd depline
puteri decizionale, şi ca reprezentant al Trezoreriei la chiar
Conferinta de Pace. Făcea totuşi parte doar din eşalonul,
secund; şedea pe un loc din tribuna întîia, dar flirli împuterni­
cirea de a interveni direct în desflişurarea jocului. Trebuie sli
fi suferit teribil, simtindu-se frustrat şi neputincios, pentru că
şi-a dat sean1a eli în înfruntarea directă dintre marile căpete­
nii , Wilson este manevrat de Clemenceau, ambitia unei păci
omenoase fiind înlocuită cu impunerea uneia vindicative.
"Au trecut, cred, săptămîni întregi de dnd fi-am mai
scris nimănui -' îi scria el mamei sale}n 1 9 1 9 pentru că
-

m-ani, simti t extrem de epuizat, parte din pricina muncii de

aici, parte d atorită deprimării pe care nu-a pricinuit-o răul pe
care-l vedeam în jur. Niciodată nu m-aril simtit atît de neferi­
cit ca În ultimele două-trei sliptlUnîni; Tratatul de pace este
scandalos şi imposibil şi nu va putea aduce decît nenorociri."
Bolnav cum era, se scula din pat , cum putea spre a se
'
duce să protesteze împotriva a ceea ce el a numit ,,.asasinarea
Vienei", dar n-a putut stăvili curentul. PacCfa avea să fie una
cartaginezll, Germania fiind supusă la plata unor despligubiri
atît de mari încît aceasta avea s-o împingli la practici dintre
cele mai incorecte în comerţul intemational spre a cîştiga !i­
rele, francii şi dolarii pe care-i avea de pllitit. Aceasta, fireşte,

.• Barrister = avocat pledant. Lidia, evident, credea el vorbeşte despre

tintari. (N. 1.)

278
nu era opirua popularli. dar Keynes vedea în Tratatul de la
Versailles imboldul dat în mod involuntar spre o şi mai for­
midabiUl resurectie a autarhiei şi militarismului german.
Exasperat. îşi dlidu' demisia; apoi. cu trei zile înainte ca
tratatul s11 fie semnat, îşi începu polemica împotriv� lui. I-a d'at
titlul Consecin/ele economice ale pâcii; cînd cartea apl1ru, în
decembrie (a scris-o cu maximll viteza şi furie), ea flicu di n
Keynes un nume cunoscut.
Era o carte strălucit scris11 şi zdrobitoare. Keynes îi văzuse
pe protagonişti la lucru şi în , descrierea lor combina arta de.
romancier cu analiza tl1ioas11 a unul critic de la Bloomsbury.
Despre Qemenceau scria că ,,N-are decît o iluzie - Franta; şi
o singură deziluzie - omenirea, unde intrau, ete bună seamll,
şi interlocutorii săi"; iar despre Wilson că " . . . asemeni lui
Odiseu, arllta m ai întelept atUnci cînd stătea jos." Porttetele
erau zugrăvite cu măiestrie, dar·analiia răului ce fusese făG:ut
era de neuitat. .Deoarece Keynes�vedea în Conferinta de Pace
o finalizare necrutătoare a unei animozităţi politice, c u ' o
totală desconsiderare a problemei presante a momentului -
renaşterea Europei ca un tot tinzînd spre integrare şi apt să
functi<?neze: .

Consiliul celor Patru fi-a acordat nici o atentie acestor

probleme, fiind preocupat de altele - Clemenceau de înă­
buşirea vietii economice a duşmanului său, Lloyd George
să încheie o afatere şi să aducă acasă ceva care să fie
acceptabil timp de o săptămînă, iar preşedintele, să nu faCă
nimic care să nu fie ,corect şi drept. E un lucru extraordinar
că problemele fundamentale ale unei -Europe ameninţate
sub ochii lor de foamete şi dezintegrare au fost singurul
subiect ce n-a i zbutit s11 stîrnească interesul Celor Patru.
Desp11gubirile au fost principalul lo{ excurs în domeniul
economic, şi ei le-au rezolvat ca pe ti problemă de teolo­
gie, de politică, de şicană electorall1 - din toate. punctele
de vedere, exceptînd pe cel al viitorului economic al state­
lor ale c11ror destine le puneau la cale.

279
 După care-fonnu1a unnătorul avertisment solemn:

Pericolul cu care ne confruntăm este, aşadar, rapida scă­

dere a nivelului de trai al populatiilor europene, pînă la un
punci ce va însemna pentru unii foamete efectivă (punct
atins deja în Rusia şi foarte apropiat în Austria). Oame­
nii mi se vor resemna totdeauna să moară fiiră crîcni re.
Pentru eli foamea, care pe unii îi aduce într-o' stare de le­
targie şi de neputincioasă deznădejde, împinge alte fui la
o instabilitate nervoasll numitl1 isterie şi la o deznlldejde
turbată. Iar aceştia, pierzîndu-şi cumpl1tul, ar putea li ­
chida răml1şitele d e organizare, ş i , în încerelirile lor dispe­
rate de a satisface nevoile imperioase ale individului, ar
putea scufunda civilizatia îns�i. Acesta e pericolul la în­
lăturarea căruia ar trebui să conlucreze acum toate resur­
sele noastre, precum şi idealismul nostru.

Cartea a înregistrat un succes enom1. Caracterul inapli.cabil

al tratatului a fost evident aproape din clipa în care a fost sem­
nat, dar Keynes a Jost primul care a vl1zut şi a spus acest lucru
şi care a sugerat o revizuire totală a lui. A devenit astfel Clll10S­
cut ca un economist cu o' extraordinară perspicacitate, iar cînd
în 1 924 planul Dawes a declahşat lungul proces de dcpl1şire a
impasului din 1 9 1 9, harul său profetic a fost confimlat.
Acum era celebru, dar rl1mînea întrebarea cu ce urma sl1
se' ocupe în continuare. Optă pentru afaceri, pentru cele mai
p
riscante afaceri cu putinţă, şi cu un ca ital de cîteva mii de
lire sterline se apucă de speculaţii pe pietele internaţionale.
Pierdu apro.ape tOli banii, fu ajutat cu un ·împrun1Ut de către
un bancher ce i1U-l văzuse niciodată la fa� dar care fusese
impresionat de activitatea sa din timpul' rl1zboiului, recuperll
pierderea şi apoi c�ntinuă sll cîştige pînă cînd fiicu o avere ce
valora pe atunci 2 milioane de dolari. Succesul pare sll fi fost
rodul purei întîmplllri. Keynes socotea nedemn. sl1 Guleagă
i nformatii secrete - ba chiar declarase o datl1 eli oamenii de
afaceri din Wall Street ar putea face averi imense dacă ar
�
renunta la a se folosi de informatii ,, ecrete" - iar propriile

280
sale oracole nu se Sprijineau-pe nimic altceva decît pe examinări
minutioase ale bilan{Urilor, pe cunoştinţele sale enciclopedice
În domeniul finantelor, pe intuitia sa în privinta personalită­
Iilor şi pe un anumit fier negustoresc . Dimineata înainte de a
coborî din pat obişnuia să studieze datel8 financiare fumizate
de agentii săi , să i a decizii. să transmită telefonic dispozitiile
sale, şi atîta tot; restul zilei îi r.1mînea la dispozitie pentru lucruri
mai importante. cum ar fi teori a economică. Ar fi tăcut o pe­
reche minunată cu David Riciudo.
Mai cîştiga şi bani. Întte altele. şi nu doar pentru sine. De­
veni trezorier la King ' s CoUege. şi izbuti să.sporească fondu­
rile acestei institutii de la 30 000 la 3 80 000 de lire sterline.
Conducea un trust de investitii şi di rija finan1ele unei compa­
nii de asigurări pe vială.
Între timp - pentru dl totdeauna se îndeletnicea cu mai
multe lucruri deodată '- scria articole în Manc/Jester Gua/"­
dian, tinea În mod regulat cursuri la Cambridge, unde expune­
rea teoriilor seci era condimentată cu relatări- şi re,marci
anecdotice despre evţnimente şi personali t l11i din viata eco­
nomicli mondială, mai cumpăra tablouri , Îşi procura că'1i şi'.
după � zbuciumată viată amoroasă cu Lytton Strachey. Duncan
Grant şi o mulţime de alţi amanti de acelaşi sex, se 'Însură cu
Lidia Lopokova. Balerina deveni soţi a unui vestit profesor de
l a Canlbridgc - un rol nou pentru ea, pe caret spre o oare­
care 'liurprindere (şi uşurare) a unora dintre prietenii lui Keynes ,
rusoaica Îl j ud la perfectie. Din acest moment, fireşte, ea şi-a
abandonat c a ri era profesională. dar ceva mai tîrziu un prieten
al familiei Keynes povestea că af1îndu-se într-o bună zi îp vizită
în casa, lor, 'a auzit de la etajul de deasupra bubuituri şi alte
zgomote neobişnuite: Lidia mai continua cu exerciţiile de balet.
Era o femeie extrem de frumoasă, i ar el un admirator pe
măsură - nu frumos. dar înalt şi plin de prestanţă. Trupul
său mare şi un pic stîngaci oferea un piedestal potrivit pentru
un chip alungit, triunghiular, iscoditor: un nas drept, o muş­
taţă îngrijită păstl'ată încă de pe vremea cînd era elev la Eton.
buze cărnoase, mobile şi o bărbie cam sfioasă. Cei mai expre­
sivi erau ochii: de sub sprîncenele-i arcuite, priveau cînd

28 1
gravi sau glaciali, cînd scotînd scîntei, cînd degajînd o moli­
ciune catifelatl, aidoma "unor funduri de albine pe o petalli
de floare albastrA", cum avea sl1 spunl1 unul din editorii săi -
pesemne, dupll cum actiona în calitate de emisar guverna­
mental, de specuIator, de eminenti de la Bloomsbury sau de
baletoman.
Mai avea încll o ciudlltenie: Îi plicea si şadă ca un fel de
variantll englezeaseli de mandarin chinez, cu mîinile vîrîte
fiecare În mÎneca opusă a hainei. Era un gest de camuflare cu
atît mai curios, cu cît Keynes manifesta un interes ieşit din
comun pentru mÎiiLile altdr oameni şi era mîndru de ale sale.
Mersese chiar, în aceastll privintă, pînă acolo Încît a pus sl1 fie
executate mulaje ale mîinilor sale şi ale sotiei sale şi Îşi puse­
se În gînd să-şi facl1 o colectie de asemenea mulaje ale mîi­
nilor prietenilor săi; iar 9Înd se vedea pentru prima dată cu un
om, se uita mai Î�llÎi cum arată palmele, degetele şi unghiile
acestuia. Mai tîrziu, cînd a stat pentru prima oară de vorbă cu
Franklin Roosevelt, şi-a fllcut următoarea Însemnare despre
.
Preşedinte:

'
. . . Dar În primul moment, desigur, nu m-am uitat prea
îndeăproape la aceste lucruri. Pentru eli, atenti a Îmi era,
concentrată asupra mîinilor sale. Destul de vînjoase şi cu
contururi ferme, dar fliră multi· agilitate şi finete, cu
unghii destul de scune şi rotund.e , ca la degetele unui om
de afaceri. Nu le pot descrie foane exact, dar deşi (în
ochii mei) lipsite de distinctie, aveau ceva ieşit din co­
mun. Şi totuşi erau curios de famili are. Unde mai vă­
zusem oare asemenea mîini? Timp de cel putin zece
minUte mi-am scotocit prin memorie, ca după un nume
uitat, nemai ştiind prea bine ce spuneam despre 'argint,
despre echilibrul bugetar sau despre lucrările publice. În
sfîrşit, Îmi adusei aminte: Sir Edward Grei Un Sir
Edward Grey mai solid şi mai americanizat.
..

Mă întreb dacl1 Roosevelt ar mai fi scris aşa cum i-a scris

lui Felix Frankfuner - "am avut o convorbire de' zile ma.ri

282
cu K., care mi-a plăcut enorm" -:- î� cazul cînd ar fi ştiu.t că
fusese rezumat în ochii interlocutorului său drept o versiune
burghez-americană a unui rrunistru de externe britanic.
Pe la 1 935 făcuse deja o carierA strru�citA. Cartea Mo­
neda şi fmanJele Indiei fusese un lur de fortă, deşi unul de mi­
cA amploare; ConseGinJele economice ale Pl1cii a avut un mare
răsUnet; iar Tratatul despre probabilitjji a fost un triumf la fel
de mare, deşi era o lucrare mult mai specializată. Apropo de
această din urmă lucrare e de notat un episod amuzant, petrecut
la o masă pe care o luau împreună Keynes şi Max Planck, geniul
matematic căruia i se datora dezvoltarea mecanicii cuantice.
una din cele mai uimitoare realizări ale spiritului uman.
Planck Îi spuse cu acest prilej lui Keynes că se gîndise la un
moment dat să se consacre el însuşi economiei politice. Dar a
abandonat ideea. pentru că era o ştiintă mult prea . . . grea !
Keynes relată apoi această discutie urui prieten de la Cam­
bridge. ."Curios lucru. Într-adevăr - îi spuse acesta. - Ber­
trand Russell tocmai îmi spunea deunăzi că şi el se gîndise să
se ocupe de economie. Dar a renuntat pentru că i se părea
prea uşoară."
Matematicile însă, după cum ştim, erau pentru Keynes
doar o preocupare lăturalnicll; în1 923 un Tratat despre refor­
ma monetarl1 stîrni din nou atentia lumii. De astă dată Ke)iJ1es
se ridica împotriva fetişismului aurului , împotriva ciudatei
pasivităti concretizate în abdicarea oam'enilor de la controlul
conştient al propriilor lor monede şi în transferul responsabi­
'
litătii lor asupra mecanismului i m pe rs o n al al etall;mului
international. Era o carte tehnicl1, fireşte, dar ca toate scrierile
lui Keynes; preslhată cu formulări elocvente. Una din ele va
rămîne cu sigurantă în tezaurul de aforisme englezeşti : vor-
, ,.
bind despre consecintele "pe termen lung" ale unei venerabile
axio,me economice, Keynes nota sec: "Pe termen lung vom fi
cu toVi morti."
În sfirşit, ca o încoronare, publică în 1930 Tratatul
despre bani - o încercare lungă, anevoioasă, inegalll, pe alo­
curi sclipitoare iar în alte puncte deconcertantă, de a desluşi
componamentu1 economiei În ansamblu. Tratatul era o carte

283
fascinant!, avînd in centrul analizei prqblema: ce anume filcea
ca economia sll functioneze atît de inegal - cunoscînd ba
perioade de prosperitate, ba altele de lentoare şi depresiune.
Aceastl problemă absorbise, fireşte, decenii de-a rindul
atentia economiştilor. Lăsînd de o parte marile crahuri specu­
lative cum au fost cel din 1 929 şi precursoarele sale 'mai de
demult (am mentionat mai înainte unul din Franta secolului
al XVIII-lea, cînd a capotat Compania Mississippi) .- mersul
riormal al comertului părea să cunoască o alternantă de expan­
siuni şi de contraqii, ceva calun fel de respiratie economică. În
Anglia. de exemplu, afacerile merseseră prost în 1 80 1 , bine
În 1 802, prost În 1 808, bine în un o, prost În 1 8 15 şi aşa m ai
departe timp de'o sută d e ani; în America schema era aceeaşi,
deşi datele erau uşor di ferite.
Ce stătea'În spatele acestei alternante Între pr9speritate şi
deprcsiune? La Început s-a crezut eli ciclurile economice sînt
un fel de tulburări nervoase de masă: "Aceste colapsuri perio­
dice sînt, de fapt, de natură mentală, depinzînd de v ariatiile
pe care le su feră. descurajarea. elanul, entuziasmul, dezam ă­
girea şi panica", scria un obscrv�tor În 1 867. Dar acea'stă
frază, deşi era, neîndoielnic, o descriere izbutită a stării de
spirit din Wall Street sau Lombard Street', din Lancaster sau
din Noua Anglie, . Iăsa fără răspuns Întrebarea fundanlentală :
Care este cauza unei asemenea isterii de masă?
Unele din explicatiile mai vechi au căutat răspunsul În
afara procesului economic. W. Stanley Jevons, l a care ne-am
referit pe scurt într-un capitol anterior, a avansat o explicatie
care dădea vina pe petele din Soare - idee nu chiar atît de ex­
travagantă cum ar putea să pară la prima vedere. Pentru că
Jevons fuses,e impresionat de faptul că ciclurile economice
dintre 1 72 1 şi 1 878 avuseseră o durată medie, Între două
vîrfuri de prosperitate, de 1 0,46 ani , iar petele solare (care
fuseseră descoperite În 1 801 de Sir William Herschel) m ani­
festau o periodicitate de 1 0,45 de ani . Corelatia, potrivit
convingerii lui Jevons, era prea strinsă pentru li putea fi iOCO­
tită pur accidentală. Petele solar.e, gîndea el, d�terminau

284
ciclurile meteorologice. care apoi' cauzau ciclurile de preci­
pitaţii care l a rîndul lor cauzau oscilatiile periodice ale
.

prod ucpilor agricole, iar acestea cauzau ciclurile economic e .

Nu era o teorie rea - exceptînd un singur lucru. Un cal­

cul mai exact al ciclurilor urmate de petele solare a lungit pe­
riodicitatea lor la unsprezece ani, ceea ce strica minunata
corespondenţă _ dintre mecanica cereascli şi penduHirile din
viala economică. �şa se face că de petele solare rămase să se
ocupe mai departe astronomia, în timp ce căutarea factorilor
motivanti ai ciclurilor economice se întoarse- la consideratii
mai pămînteşti.
Se întoarse, de fapt, c ătre o zonă semnalată 1a început
zgomotos. dar numai intuitiv, de către M althus cu un secol
mai înainte - zona economisirii. Cititorul îşi va reaminti
poate de fndoielile l ui Malthus - de presimtirea sa confuză
dl econ�misirea ar putea să se soldeze cumva cu o "suprasa­
turatie. general ă." Ricardo l-a cam zef1emisit. nici MiII nu l-a
luat în serios, încît ideea a fost abandonată printre absUf­
dhătile ridicole şi periculoase din subterana gîndirii econo­
mice. Să spui că economisi rea ar putea fi o sursă de necazuri
- păi. asta însemna să ataci însăşi virtutea cumpătl1rii ! Era
un lucru aproape imoral; oare nu scrisese Adam Smith negru
pe alb că "Ceea ce constituie prudentă în conduita fiecărei
familii în parte n-are cum să fie nesăbuintă la scara întregii
tări"?
Vechii economişti, însă, atunci cînd refuzau să admită că
economisirea ar putea fi o piatră de care să se poticnească o
economie. nu erau preocupali să facă prozelitism moral; ei se
rn ărgineau să observe faptele din lumea reală.
Pentru că pe la începutul secolului al XIX-lea cei ce
economiseau erau în linii mari unele şi aceleaşi persoane cu
cei ce investeau. În lumea strîmtorată a lui Ri cardo şi Mill,
practic singurii care îşi puteau pemlite să economi sească erau
landlorzii şi capitaliştii bogati, i ar sumele pe care i zbuteau să
le pună de o parte erau folosite de obicei pentru investitii
prod uctive de un fel sau altul. În aceste condi p i economisirea
era pe drept cuvînt numită acumul are , fiind o medalie c u
" "

285
douil fete; pe de o parte strîngerea unei sume de bani, iar pe
de alta, imediata ei utilizare pentru cumplirarea de un.elte,
cllldiri sau plmint, care sll producă alti bani.
Însll dtre mijlocul Secolului al XIX-lea structura econo�
miei se schimbase. Repartitia avutiei se ameliorase, iar o datll
cu aceaSta, posibilitatea de a economisi ajunsese sl1 fie la în­
demîna unui numllr tot ·mai mare de membri. al societlitii. În
acelaşi timp, viata economicll crescuse în amploare şi deve­
ni.se mai institutionalizatli; de acum ea cl1uta într-o mlisurll tot
mai mare Surse noi de capital nu doar în buzunarele proprie­
tarilor-manageri individuali, ci �i în portmoneele anonime ale
depunătorilor din întreaga tar11. In felul acesta economisirea şi
investitiile ajunseseră să se despartă între ele - deveniseră
operatii separate efectuate de grupuri de oameni separate.
Şi asta provoca dereglllri în economie. Malthus, îI] fond, a
avut dreptate, deşi din ratiuni pe care nu le întrevllzuse niciodată.

Problema e atît de important11 - este centrală în �xplic�rea

fenomenului de crizl1 - Incît trebuie sl1 ne oprim o clip11 pentru
a o fom1ula clar .
. Trebuie pornit de la întelegerea modului în care m11su­
rllm prosperitatea unei natiuni. Nu o facem în funqie de cît
aur are - India, bogată în aur, se zbate În :săr11cie. Nu o facem
nici dup11 capitalul fizic �cllldirile, minele, fabricile, şi pa­
durile nu s-au evaporat ,În 1 932. Prosperitatea şi depresiunea
nu tin atît de gloria trecută, cît de ceea ce se reali z-eaz 11 în pre­
zent; de aceea, ele se măsoară prin venilLlriJe pe care le obti­
nem. Atunci cînd cei mai multi dintre noi ca indivizi (şi deci
şi toti laolaltă) avem parte de venituri mari, tArii îi merge
bine; cînd venitul nostru individual (sau national) total scade,
ne aflăm în depresiurte.
Dar venitul - venitul national - nu e un concept static.
Caracteristica de c11petenie a unei economii este, de fapt, flu­
xul de venitu ri trecînd dintr-o mîn11 în alta. Cu fiecare cum­
p11r11tură pe care o facem, transterllm o parte din veniturile
noastre în buzunarul altcuiva. Similar, fiecare bănUI din veni­
turile noastre - fie ele din salarii, rente, p�ofituri sau dobînzi

286
- provine, în c ele din unn4, ain banii pe care altcineva i-a
ch�ltuit. Gîndiţi-vă la orice părticică din venitul pe care îl
obtineti 'şi vă veti da seama că ea îşi are originea în buzunarul
altcuiva: fie cn el vă angajează ca salariat. cn este clientul ma­
gazinului dumneavoastră sau cumpl1ră din produsele unei Gor­
pOratii la care dumneavoastră sinteti actionar.
Tocmai prin acest proces de transferare necontenită a ba­
ti
nilor economia se rev italizeaz! con nuu.
Acest proces de circulatie a veniturilor se desfăşoară În
bunii parte în chip foarte natural. şi flrl1 blocaje. Toti ne chel­
tuim grosul veniturilor pe bunuri pe care le întrebuintăm sau
ne bucurăm de ele noi înşine - pe aşa-!}umitele bunuri de
consum - şi cum aceste bunuri de consum le cumpărăm cu
o \destul de mare regularitate, cir'culatia unei mari · părţi din
venitul national este asigurată. Faptul că sîntem nevoiti să
mîncăm şi să ne Îmbrăcăm. că ne dOlim tot felul de plăceri ne
detennină pe to(i să cheltuim În mod regulat şi constant.
Pînă aici totul e foarte simplu şi direct. Existii însă şi o
parte din veniturile noastre �are nu se duce direct pc piaţă spre
a deveni veni t al altcuiva: e vorba de banii pe care-i economi­
sim. Dacii am bllg a aceste ţconom.ii sub saltea sau le-am
tezauriza În nutnetar. e, c l a r cn am deranj a . fluxul circular al
veniturilor; pentru că În acest fel am Înapoia societălii rlll\Î pu­
tin decît am primit de -la ea. Dacii un astfel de proces de
înghetare ar lua amploare şi s-ar prelungi . curînd s-ar înregis�
tra o scMere cumulativii în veniturile blmeşti ale fiecăruia,
deoarece la fiecare roti re s-ar traJ).sfera o sumii tot mai mică.
Ne-am pomeni atunci într-o crizâ.
În mod normal, înslt. nu se· produce aceast!1 periculoas!1
întrerupere a fluxului de venituri. Pentru că nu ne congelăm
banii economisiti. ci Îi transfonnăm În actiuni. obligatiuni sau
depun�ri la bancă. creÎnd astfel posibilitatea reutilizării lor.
Astfel, dacă cumpărăm actiuni, plasăm direct economiile
noastre în afaceri; dacă depunem la bancă banii economisiti.
ei vor putea fi luati cu împrumut de către oamerii i de afaceri
care caută capital. Fie cn ne depunem economiile )a bancă,
fie c! ne cump!r.ăm polite de asigurare sau ·hîrtii de valoare,

.287
existl1 canale prin care aceste economii se Întorc în circulatie
prin activităti economice. Pentru eli atunci cînd economi ile
noastre sînt preluate şi cheltuite d e întreprinzători , ele se
transfonnă în salari i , profituri sau altfel de cîştiguri pentru
cineva.
Dar - şi atentie la acest "dar" ! - canalul acesta econo­
mi si re-investitii nu runctioneazl1 nicidecum a uto�at. Oame­
nii de afaceri n-au neapărată nevoie de economii pentru a-şi
efectua operatiile zilnice; ei Îşi acoperă cheltuielile cu Înca­
sările din vînzări. O întreprindere este nevoită s,ă apeleze l a
baniţ economisiti numai dacă îşi mllreşte volumul de acti­
vită11. pentru că de obicei încasările ei curente nu-i asigură
capital suficient pentru a construi o nouă fabrică sau a-şi
îmbogăti substantial utilajele,
Tocmai În acest punct poate interveni dereglarea, O
comunitate' economică va încerca totdeauna să economi -.
sească o parte din venit. Intreprinderile nu sînt însă totdeauna
în situatia de a-şi H1rgi activitatea. Cînd perspectivele în afa­
ceri sînt slabe, fie din pricina "saturatiei" unor piele, fie
pentru că situatia intematională este alaimantă sau pentru că
oamenii de afaceri se tem de inflatie, fie 'din orice alt motiv,
propensiunea spre investitii va slăbi. De Ce şi -ar extinde
întreprinzătorii capacităţile ae productie dacă viitorul le apare
nesigur?
Tocmai În asta rezidă posibilitatea depresiunii, DaciI banii
economisi/i de noi nu sînt in vesti/i prin extinderea activitllJii
unor finne, veniturile noastre vor scildea inevitabil. Ne vom
'
trezi prinşi În aceeaşi spiralii descendentă ca şi În �itualia cînd
ne-am îngheta economiile prin teza�rizare.
Poate interveni o asemenea eventualitate? Vom vedea
îndati. Deocamdată să retinem că aci este vorba de o luptă
stranie şi lipsită de încrîncenare. Nu este vorba de 'Iandlorzi
hrăpăreti sau de capitalişti avari, ci doar de nişte cetăţeni ex­
trem de cUmsecade care caută cu prudentă să economisească
ceva din veniturile lor şi de nişte oameni de .afaceri la fel de
virtuoşÎ �are, cu aceeaşi prudentă, îşi fac socotelile spre a
vedea dacI!. situatia economică face· recomandabil pentru ei

288
riscul de a cumplira o nouli maşinii sau de a construi o nouli
uzină, Şi totuşi, de . rezultatul acestor două decizii delica,te
atîrnă. destinul economiei. Căci dacă aceste decizii nu se potri­
vesc Între ele - dacii, de exemplu, oamenii de afaceii inves­
tesc mai putin decît comunitatea înceard sli economiseascl
- atunci .economia va trebui să să se adapteze la contracpa
depresiunii. De asta mai mult decît de orice
, altceva, depi*
problema vitală a boom-ului sau crizei.
Faptul că destinul nostru este astfel vulnerabil faUl de
acest raport variabil dintre economisire şi investiţii constituie,
într-un fel, pretul pe care trebuie să-I plătim pentru libertatea
economicli., O aSemenea problemll nu existll în Rusia sovie­
'
tică, dupli cum nu a existat în Egiptui faraonilor. Pentru că
,
într-o economie a ucazului , atît economisirea cît şi investitiile
sînt detenninate de sus, iar controlul total asupra întregii vieti
economice a tlirii garantează că banii economisiti de natiune
v or fi folositi pentru finantarea cQnstructiei de piramide sau de
�
obiective energeti e. În lwnea c apitalistli e altfel. Aci, atît
decizia de a economisi, cît şi motivatia de a investi sînt 1l1sjlte
Ia latitudinea agenţilor e<;onomici înşişi . Şi pentru cli aceste
decizii sînt libere. ele pot fi discordante. Se poate întîmpla ca
investitiile sa tie prea mici pentru a putea absorbi economiile
populatiei sau, dimpotrivă, volumul economiilor să fie prea
mic pentru a sustine. investitiile. Libertatea econoinic� este o
siare cît se poate de dezir,a billi,. dar în caz de declin sau de
boom, trebuie să fim Ilregătili să facem fată consecintelor ei
posibile.
.

â
Luîndu-ne cu aceste explic tii, aproape că I-am pierdut
tiin vedere pe John Maynard Keynes şi al său Tratat despre
bani. Dar nu cu totul. Pentru că Tratatul a fost o expunere
sclipitoare despre );)alanta economisirilor şi investitiilor. Nu
era o idee originală a lui Keyne�, J'entru că un lung şir de
economişti de seamă semnalaserli deja rolurile critice ale
acestor doi factori în cadl}ll ciclului economic. Dar, ca în

289
toate chestiunile abordate de Keynes, abstractiile seci ale
ştiintei economice căpătau În · proza sa un lustru nou. De
pildă:

Ne obişnuisem să considerlhn că avutia acumulată a

lumii a fost strînsă anevoie pe seama abstinentei voite a in­
divizilor de la desBtarea imediată oferită de consum, abs­
tinenţă cl1reia îi spuneam cumpătare. Dar trebuie să fie
evident că simpla abstinen\11 nu este de-ajuns pentru a con­
strui oraşe sau a asana mlaştini .
·
. . .Spiritul întreprinză.tor este cel ce construieşte şi ame­
liorează toate cîte le are lumea . . . Dacă acest spirit lucrează,
avutia sa. acumulează indiferent de cum se prezintă Cum­
t
plltarea; iar dacl1 el doanne, avupa decade, oricî de mare ar
fi Cumplltarea.

Dar, în pofida acestei m�gistrale analize, Keynes nici nu

tenninase bine de scris Tratatul că a şi trebuit, vorbind la fi­
gurat, să-I rupă. Pentru că teoria sa despre oscilatiile econo­
misirilor şi investiliilor avea un mare defect: nu explica în ce
fel o economie putea si! rmnÎl1i! într-o stare de depresiune
prelungită. Într-adevăr, după cum o sugerează chiar analogia
cu balanta, se pl1rea că o economie împinsă în jos de econo­
misiri excedentare trebuia în scurt timp să se reareseze de la
sine şi tendinta să se inverseze.
Pentru că ec0!10misirile �i investitiile - Cumpătarea şi
Spiritul de initiativă - nu sînt activităli economice lipsite de
orice conexiune reciprocă. Dimpotriv�, ele apar strins legate
pe piata und� oamenii de afaceri "cumpără" banii economisiti
şau cel pupn îi iau cu împruQ1Ut: piata banilor. Econdmiile, la
fel ca orice altă marfă, îşi au pretul lor: rata dobînzii. Aşadar
(se părea), în punctul cel mai de jos al crizei, unde există
excederit de economii, pretul lor ar trebui să scadă - întoc­
mai cum, cînd piata e suprasaturatl1 de pantofi , pretul acestora
scade. Iar scăzînd pretul banilor economisi ti - o dată cu
diminuarea ratei dobînzii - m otIva/ia de a investi este foarte
probabil sl1 creascl1; dacl1 era 'prea · costisitor să construieşti o

290
nouă fabrică Într-un moment cînd banii necesari pentru ea ar
fi fost obtinuti cu o dobîndă de zece la sută, oare construcţia
ei n-ar putea să pară mult � profitabilă o dată ce b � i res­
pectivi puteau fi obtinuti cu o dobîndă de numai �inci la sulă.?
Aşadar, teoria balantei pllrUse �ă promită cA ÎIl chiar
mecanismul ciclului economic este incorporat un dispozitiv
de sigurantă, care face ca aruncn:înd-se acumulează prea mul­
te economii, folosirea lor oU impNl1lui ,sli fte mai ,ieftinA. În­
treprinzătorii fiind astfel incurajati să investească. 'Se poate
întîmpla, zicea teoria, ca, economia sli se cont racte dar pare,

cert că după aceea va redemara

Însă tocmai lucrul acesta nu s-a petrecut ÎIl timpul Marii
Crize. Rata dobinzilor sc Adea şi totuşi nu se întîmpla �mic.
Vechile remedii furl ad�inistrate din plin - doze mici de
medicament şi doze mari de aşteptări optimiste - dar starea
pacientului nu se ameliora. Deşi de,o logică fără cusur, ideea
dupli care rata dobînzii veghea mereu asupra raportului dintr�
economiile băneşti şi investitii, corectîmlu-l în caz de dispro­
portie, se vădea a fi pe undeva deficitară. Trebuie că mai
exista ceva ce împiedica redresarea economică.

Cartea de căpătîi pe care Keynes urma să o scoată pe

această term se dospea d.eja de o bucată de vreme. ,,Pentru a
intelege starea mea, de spirit", îi scria el lui George Bemard
Shaw în 1 935 - tocmai îi reciti se, la sugestia acestuia. pe
Marx şi pe Engels şi nu prea îi -găsise pe gustul său -

n" .trebuie să ştiti că scriu.ÎIl prezent o cane.de teorie econo­

mică despre care cred c11 va revolutiona în mare măsură -
îmi închipui dl
nu ,imediat, ci în cursul umlătorilor zece ani
- modu,l în care lumea gîndeşte asupra problemelor econo­
mice . . . Nu mă pot aştepta ca dumneavoastră sau oricine
altcineva să creadă acest lucru- în momentul de fată. Cît
despre mine, eu nu doar sper ceea ce vă spun, ciin sinea mea
sînt întru totul sigur."
Ca de obicei, a avut perfectă dreptate. Cartea urma să aibă
efectul unei bombe. Este însă foarte Îndoielnic că Shaw şi-ar fi
dat seama de asta dacă ar fi încercat să o digere. Cartea avea

29 1
un titlu rebarbativ, TeollB generaJl a folosirii mîinii de lucru,
a dobînzii şi a banilor, iar continutul ei era şi mai şi: ni-l
putem imagina pe �haw ajuns la pagina 25 , holbîndu-se la
frata: ,,Fie pretul global �e ofertă al productiei obtinute folo­
sind N persoane, raportul dintre Z ,şi Nfiind scris sub fonna
Z = <z, (N), şi putînd-fi numit functia of�rtei globale." Şi dac,a
atîta nu era de-ajuns pentru a îndepărta pe aproape oricine de
continutul clrtii, la asta se adllu�a marea absentă din ea a
acelei viziuni panoramice asupra, actiunii sociale pe care
profanul ce frunzărise pe Smith, pe MiII sau pe Marx, se
aştepta s-o regăsească şi la Keynes. Ici şi colo e'ra CÎte un pa­
saj încîntător - ca: de pildă, c�l îri care apare comparatia
între alegerea actiunilor la bursă şi alegerea cîştigătoarelor unui
concurs de frumusete -'- dar astfeI. de pasaje se iveau ca nişte
oaze într-un deşert de algebră şi de analiză abstractă.
Totuşi, cartea era revOlutionară ...,- nu-i alt cuvînt mai
potrivit. Ea realiza o reaşezare fundamentală a ştiintei econo­
mice, comparabilă �!l' cele realizate la v remea lor de A vu!ia
naliuniloJ' şi de Capitalul. ,
Pentru că Teoria generalii ajungea la o concluzie
surprinzătoare şi deconcertantă - aceea că, de fapt, nu există
un mecanism de sigurantă automat. Economia nu se asemllna
cu o balântă care se echilibrează totdeauna de la" sine, ci mai
degrabl1 cu un elevator; ea poate sl1 urce şi ,să coboare, dar poate
să stea şi perfect nemişcată. Iar nemişcată putea să stea la fel
de bine la parter ca şi în vîrful turnului. Cu alte cuvinte, o
criză economică putea să, nu se vM1.dece niciodată de la sine;
economia putea rămîne stagnanUi un timp indefinit, ca o co-
rabie adăpostită iri port. \

. Dar cum se poate aşa ceva? Oare masa de economii strînse

pe m�ura adîncirii crizei nu va 4etermina scăderea ratei dobîn­
zilor, iar această scădere a' dobînzilor nu-i va face oare pe între­
prinzători să folosească banii ieftiniti pentru a-şi ml1ri fabricile?
,
Hiba de care suferă acest rationament a fost descoperită
de Keynes în faptul cel mai evident (după ce a fost arătat cu
degetul) al vietii economice: pe fundul depresiwlii torentul de
economii se înn4moJeşte. Căci în timp ce eConomia este în

292
picaJ , veniturile scad. iar în urma scliderii veniturilor s�
diminueazll şi economisirea de 'bani Cwn ar putea o comuni­
,

tate,. atunci cînd toatli lumea trage mita de coadă. sa economi­

seasclUa fel de mult ca în,tr-o periQadli de prosperitate? întreba
Keynes, Lucrul e, evident. imposibil. Ca unnare a depresiunii,
economisiriIe nu mai curg şuvoi, ci abia de mai tîrîie.
Chiar aşa s-au şi petrecut lucrurile. În 1 929 cetlitenii
americani au mcut economii personale în jur de 3 ,7 miliarde
dolari; în 1 932 şî 1933 n-au mai economisit nimic; ba chiar
cheltuiserli o parte din economiiile realizate în anii anteriori.
,Corporatiile, care în punctul de vîrf al booll,l-ului răml1scseră cu
un cîştig de 2,6 miliarde de dolari după achitarea impozitelor
şi a dividendelor, s-au pomenit trei ani mai tîrziu cu pierderi
de aproape 6 miliarde: Keynes, evident, avea �reptate: econo­
misirea e un fel de lux pe care oamenii nu şi-l pot pemlite În
vremuri de ananghie.
Acest declin �l eCOJ1omisirilor avea Însă o consecintă
mai ampH1 şi mai importantă decît pierderea secutitlilii indivi­
duale. Consecinta mai ampH 1 era că economia se gl1sea Într-o
stare de paralizie tocmai cînd avea cea mai mare nevoie de
dinamism. Clici dacă nu exista un excedent al Cţonomisirilor.
nu se exercita nici o presiune 'asupra ratei dobînzilor de na­
tură a-i încuraja pe oamenii de afaceri să i a imprumutl,lIi. Or,
l:ipsind împrumuturile şi cheltuielile pentru investitii. lipsea
orice impuls către expansiune. Economia nu mişca nici cu un
milimetru, ci . rlUnînea. într-o stare de "echilibru" în pofida
existentei şomerilor şi a fabriC'llor şi utilajelor subutili zate.
De unde paradoxul sărăciei în mijlocul belşugului şi
anomalia oamenilor şi maşinilor care stau, neavînd de lucru.
În punctul cel mai dejos al depresiunii exista o contradiqie
nemiloasă între o acută nevoie de bunuri şi o insuficienlli a
productiei. Dar aceastl1 contradictie era de naturl1 pur morală ..
Pentru că economia nu functionează spre a satisface trebuinIe
umane - trebuinle ce sînt totdeauna mari cît visurile. Ea
produce bunuri spre a satisface cererea - iar cererea nu
pO ate fi mai mare decît portmoneul insului în cauză. Din

293
aceasta pricirl! şomerii erau aproape nişte zerouri economice;
din perspectiva influentei asupra pietei, erno�na d.acl1 ei se
aflau pe Pllmînt sau în Lun�.
Fireşte c� o datl cu declinul investiliifor şi cu. reducerea
activitltii economice, apărea mizeria socialli. Dar, dup� cum
aratil Keynes;nu mizeria social� efectiv!: conştiinta natiunii
nu poate fi un substitut efectiv al minusului de investitii. Re­
duCÎndu-se economisi riie o da� cu declinul investitiilor, flu­
xul economic continuil În ritm egal, neafectat de faptul că
acum e mai mic decît era.
Ciudată stare de lucruri, într-ad,evllr: o tragedie pent-ru.
care nimeni nu e vinQvat. Societatea nu poate ti blamată pentru
faptul că econo(Jliseşte, de vreme ce economisi rea este În
mod evident o virtute personal�. Nici oamenii de afaceri nu
pot fi Bcuti vinovati el nu investesc, de vreme ce ei ar fi dis­
puşi ca nimeni altul sli o facil ---,- dacă ar întrevedea o şansă
rezonabilă de reuşită. Dificultatea aici nu mai este de natură
morală - o problemă de echitate, de exploatare sau chiar de
sminteală omeneascll. Este o dificultate tehnică, aproape o
defectiulle mecanică. Pretul ei însă este foarte mare. Pretul
inactivitătii este şomajul.
Iar faptul cel mai dezagreabil era că disponibilitatea între­
prinzătorilor.de a investi nu putea dura indefinit. .Mai devreme
sau mai tîrziu urmau a se reduce şi investitiile.
Pentru că în fiecare moment, o industrie este lirpitată de
mărimea pie·tei pentru care produce. Să luăm, spre exemplu,
căile ferate din anii '60 ai sec<»ului trecut -'o 'epocă de mari
investitii în noi constr.ucfii feroviare. Magnatii de, atunci ai
căilor ferate nu construi au pentru pietele din anii 1 960; dacă
s-ar fi apucat sli construiască. reteaua feroviară de care econo­
mia urma s� aibă nevoie o sută de ani mai tîrziu, ar fi însem­
nat să construiascil linii ferate spre oraşe inexistente din
tţritorii nelocuite, Ei au construit, aşadar, ceea ce putea fi
folosit atunci, după care s-au 9prit. La fel În industria de
automobile. Clici Henry Ford, şi de-ar fi putut glisi capitalul
necesar spre a construi În 1 9'1 0 uzina ce avea să se ridice În
1950 l a River Rouge. ar fi dat faliment în scurt timp; şoxlele,

294
 statiile de benzinll, cererea pentru· o asemenea cantitate de
automobile - pur şi simplu nu existau. Sau, ca sll dllm un
exemplu mai aproape de vremurile noastre , întreprinderile
·americane au cheltuit peSte 300 de miliar�e de dolari în 1 985'
pentru a-şi dezvolta mijloacele fixe. Nu au cheltuit Îns! În acest
scop 500 de miliarde, deşi într�o bunll zi s-ar putea s-o facli. în
1 985 nimeni n-ar fi putut folosi o .capacitate atît de mare.
Investitiile urmeaZă, aşadar, Un traseu tipic: mai Întîi
frenezia de a profita de () miel şansll; l!poi precaupa ca nu
cumva entuziasmul sll ducll ia o supraexpansiune: dupli care
urmeazl inactivitatea, cînd pi ata a fost. pent ru moment, satis­
flicutli.
Dacli de fiecare datii cînd se opreşte un proiect ar apllr�
numaidecît un altul, n-ar trebui niciodată sll survină vreo cri zli.
Este însll p'upn probabil ca lucrurile sll se petreacll aşa. Faptul
că trebuintele ,omeneşti sînt mari nu înseamnll eli orice
investitie se va dovedi pl'Ofitabilă: .în economie existll mereu
o puzderie de întreprinderi ce capotează din pricina supraex­
pansiunii. bruşte şi nesocoti te. De tele mai multe ori pentru
investitie nu este de-ajuns stimulentul anticipllrilor optimiste;
este nevoie şi de ceva mai concret, de o noull inventie, de o
ameliorare, de un produs neaşteptat care sll ia ochii publicului.
Or, dţlpli cum fiecare om de afaceri o ştie prea bine. asemenea
lucruri nu sînt totdeaul)a la îndemînll,
Aşa se face că atunci cînd un proiect investiponal moare,
s-ar putea sll nu existe altul, gata să umple golul. Dacă se
�

găseşte unul - dacă investitiile îşi păstreazd volumul, deşi li

se schimbl1 compoziţia - economi!l .... a naviga mai departe
fllră ·şocu ri . Dacă Însă nu există cîte un înlocuito r imediat
pentru fiecare deces din sfera investitiilor, începe contracti a .
Cu privire la "aceastli vulnerabilitate intrinsecă a sistemu­
lui, Keynes scria:

Egiptul antic era de doull ori norocos - şi fl1rll îndoialll

datora acestui fapt avuti,a sa fabuloasă' - întrucît avea
douâ feluri de activitAti, şi anume constructia piramidelor
şi extractia metalelor pretioase, ale căror roade, neputînd

295
 satisface trebuiJ1lele oamenilor pe,calea consumului, nu
se depreciau prin abundentă. Evul Mediu construia cate­
drale şi celebra slujbe religioase. Două piramide, două.
slujbe pentru m911i înseamnă de două ori mai mult decît
una; lucru ce nu e valabil şi pentru două clii ferate între
Londra şi Yori<:.

De unde unnătorul diagnostic sumbru formulat în Teoria

generalii:

Întîi, o economie aflatii în depresiune ar putea s11 nlmîni1

în aceast11 stare. Nu exist11 nici un element inerent mecanis­
mului economic căre s-() umeasc11 din loc. Poate exista "etl1i­
liQru:' În condiJii de şomaj(. chiar de şomaj de masli:
In al dojleâ rînd, prosperitatea depinde d.e in vestiJii. Daci1
scad cheltuielile destinate ecllipamentuJui de produc/ie, în­
cepe o spirall1 a cQntrac/iei. Numai o creştere a in vesti/iuor de
1
capital ar fi urnwti1 de o spirall1 h exp,111siunii.
În al treilea rînd, investiliile sînt pentru ecollOmie o [01111
motrice nesigurif. Nu siguraIlJa., ci inceni/udiJlea tbnlleIlZir miezul
economiei capitaliste. Nu din vina in l'estitorului este e,1.con­
stant ameninJatil de satura/ie şi, ca umare a acesteia, de declin.

Era;de bună seamă, o v.izil!ne neliniştitoare. N-ar fi fost

însă def�l în stilul lui Keynes să se mul\umească să fonnu­
leze un diagnostic sumbru şi să rl1mînă la atît. Deşi semnala o
primejdie, Teori:J generali1 Ii-a fost rucidecum, în inten�a au­
torului ei, o carte care s1 prevestească o pieire ineluctabilă.
Dimpotrivă, ea cuprindea o făgăduintă şi propuriea un trata­
ment.
În fapt, tratamentul începuse încă înainte ca re\et� lui să
fi fost scrisl1, medicamentul începuse sl1 fie administrat
înainte ca medicii să fi fost pe deplin edificati asupra presu­
puselor sale efecte. În decursul primelor o sut1 de zile ale
New Deal-ului a fost adoptată o bogată legislatie socială care
timp de douueci de ani fusese blocată de apatia 8uvema­
mentală. Aceste legi erau menite s1 ridice tonusul social,

296
moralul unei natiuni nemultumite. Nu legislatia socială avea
să ducă însă la revitalizarea pacientului. Tonicul se găsea în
altă parte - în asumarea delIberată de către guvern a unor
cheltuieli destinate să stimuleze economia.
S-a început c� lansarea unar act�uni voluntare pentru
ajutorarea şomerilor. Şomajul atinsese asemenea proportii
încît sim pl a necesitate politicl impunea s� se fac� ceva -

erau anii în care izbucnisen rulbiIliri la Dearbom şi avusese

loc marşul spre Washington al slJacilor, în care familii nă­
păstuite se îngrămMeau în crematoriile de gunoaie ale primă­
riilor pentru a se încălzi sau chiar scormoneau prin Iăzile de
gunoi căutînd resturi de mîncare. Ajutorul a fost substantial şi
a Început În timpul preşedintiei lui Hoover, apoi, în timpul lui
Roosevelt, ajutorul s-a transformat În grcblatul frunzelor,
după care au urmat .initiative constructive. Guvernul a deve­
nit �intr-o dată un investitor econorpic 'important, ini\iind
constriIc�i de şosele .. diguri, săli de spectacole, aerodromuri.,
porturi şi loeuinţe:-
Keynes veni la Washington în 1934 atunci a scris
-

acele însemnări despre mîinile preşedinteluI Roosevelt - şi

recomandă ca programul initiat de administratie să fie extins.
Statisticile arătau că activitatea privată de investitii era l a
păm1ilt: expansiunea economică, care în 1 929 fumizasc sal a ­
rii şi pro fituri de 1 5 miliarde de dolari, scăzuse în 1 932 la
înspăimînHltoarea cifră de 886 milioane de dolari - o redu­
cere cu nouăzeci şi patru la sutll. Trebuia găsit ceva capabil
sll porneascll motorul investitional, care la rîndul său sll ur­
neascll din loc căruţa economiei, iar el spera că un asemenea
sti mul puteau să-I constituie cheltuielile guvernamentale prin
mărirea puterii generale de cumpărare a populatiei - prin
"amorsare a pompei", cum se zicea pe atunci.
Aşa se face că în 1 934, cînd a apărut Teoria generali1, ea
nu' a oferit atît un program nou şi radical, cît o apărare a unei
modalităţi de aC\i�ne ce era deja în desfăşurare. O apărare şi
o explicalie. Pentru că, se arăta în carte, catastrofa cu care era
confruntată America şi, de fapt; întreaga lume occidentală,
era doar efectul lipsei unor investitii suficiente din partea

297
întreprinzltorilor. Remediul era, aŞadar, perfect logic: dacii
întreprinderile p�vate-erau incapabile de expansiune, guver­
nul �ra cel c�e trebuia sii ia initiativa.
Doar pe jumătate în glumă, Keynes a scris cele ce
urmeazll: ,

Dacă Trezoreria ar umple sticle vechi cu bancnote, le-ar

îngropa la o adîncime adecvată în mine de chbune pără­
site, care ar fi apoi umplute pînă sus cu gunoaiele oraşelor,
şi ar lăsa în seama initiativei private ca, pe baza princi­
piului verificat al laissez-faire-ului, să dezgroape bancno­
tele . . . , s-ar putea sll nu mai existe şomaj şi, tinînd seama
de repercusiuni, venitul real al colectivitlltii sll creascl1
-simtitor fată de nivelul său de acum. Fireşte, ar fi mai
rational sll se construiască locuinte şi altele aSemenea, dar
dacll aceasta întîrripină dificu!t11ti practice, sugestia de
mai sus este mai bună decît a nu face nimic.

Uno�a li se va fi părut, fllră îndoială, c11 n�ulte din proie<;­

tele guvernamentale mai putin ortodoxe nu sînt cu mult mai
rezonabil� decît nllstruşnica propunere a lui Keynes. Acum
însă aceste proiecte aveau, măcar, o justificare în spatele lor:
dacă · îlureprinzătorii privati se · -dovedeau incapabili de a
promova un program de investitii suficient de amplu, guver­
nul trebuia sl1 umple cum putea .mai bine acest vid; nevoia
stimulentelor de un fel. sau altul era imperioas11, aşa încît
aproape orice era mai bun decit nimic.
Iar dacll nu era posibilă o stimulare direct11 a investitiilor,
atunci putea fi stimulat mlkar consumul. În timp ce investi­
tiile constituiau elementul capricios al sistemului, consumul
reprezenta baza largll a activităţii economice; în consecintă.
proiectele de lucrllrl publice pllreau să atace problema într-o
dublll �odalitate: întîi, contribuind direct la sporirea puterii
de cumplirare a celor ce altminteri ar fi fost şomeri, ia� în al
doilea rînd, deschizînd calea pentru reluarea expansiuni i
întreprinderilor private.
?OR
 Keynes însuşi spunea, într-o S'crisoare a sa din 1 934
trirnisll la The New York Times: "Mie problema redresihii
îmi apare în unn�toarea Iwnină: Cît de repede se va reface
activitatea economicI nonna1ll? La ce scară, în ce modaliHili
şi pe ce durată sînt recomandabile. între timp, cheltuielile
guvernamentale anonnale?"
De retinut tennenul "anonnale." Keynes nu privea
programul guvernamental ca pe o ingerintă pennanentă în
desflşurarea vietii econoiRice. ci ta pe o mînă de ajutor dată
unui sistem care a derapat şi care se zbate să-şi recapete
echilibru(
Ideile acestea păreau a fi esenta bunului simt; asta şi
erau, de fapt. Şi totuŞI programul de "amorsare a pompei" n-a
dat niciodată rezultatele sperate de plani ficatori. Totalul chel­
tuielilor guvernamentale, care între t 929 şi 1 933 era de circa
1 0 miliatde de dolari anual, crescu la 1 2, apoi la 13 şi În fine
la 15 miliarde în 1936. Investitiile private căpătară treptat
suflu şi recuperară două treimi din pierderi : în 1936 finnele
private au investit 1 0 miliarde de dolari. Dtlpli trei ani de
injectii guvernamentale, venitul national şi consumul national
crescurn cu cincizeci la sută. Şomajul însă continua să se men­
tină; devenise acum suportabil, dar mai erau' Încli cel puţin 9
milioane de persoane fiiră un loc de muncă, ceea ce .nu putea
fi socotit semnul unei noi ere economice.
Doul erau motivele pentru care tratamentul n-a dat
rezultate mai bune. Întîi, programul de cheltuieli guverna­
mentale n-a avut niciodat.li amploarea de care ar fi fost nevoie
pentru a aduce economia la starea de ocupare deplină. Mai
tîrziu, în timpul celui de�al doil�a război mondial, cheltuielile
guvernamentale aveau sl atingl cifra, pe atunci uriaşă, de
1 03 miliarde de dolari, ceea ce a dus nu doar la ocuparea
deplină, ci şi la in(lape. Dar în timpul economiei de pace din
anii treizeci, asemenea cheltuieli exorbitante ar fi fost de-a
dreptul imposibile; pe atunci , chiar şi un program modest de
cheltuieli guvernamentale a stîrnit munnure în sensul,că admi­
nistratia federală îşi depăşeşte atribupile'tradiponale. Şi, ceea
ce era şi mai rău·, Camera federală de rezerve se temea de

· 299 ·
inflatie (cînd depresiunea era în punctul cel mai de jos!) mai
mult decît de şomaj, astfel încît s-au adoptat politici de
descurajare a împrumuturilor bancare. .
Cel de-al doilea motiv era strîns legat de primul. Nici
Keynes, nici responsabilii cu cheltuielile guvernamentale nu
luaseră 'în considerare ideea eli beneficiarii noului medica­
ment ar putea să-I considere mai rău decît boala pe care era
menit s-o combată. Cheltuielile guve-rnamentale au: fost _con­
cepute ca o mînă de ajutor pentru r�lansarea activitl1tii econo­
mice private. Oamenii de afaceri le-au interpretat însă ca pe
un gest amenintl1tor.
Lucrul acesta nu trebuie să ne surprindl1. New Deal-ul a
venit pe un (undal de senti�ente anticapitaliste, de -aparitie
subită a unei atitudini sceptice şi critice fatl1 de valori şi stan­
darde ce deveniseră virtual sacrosancte. Întreaga concePtie
despre "drepturile într�prinderii private", "drepturile de
proprietate" şi "rolul guvernului" a fost violent zdruncinată;
în rl1stimp de citiva ani li s-a cerut oanlenilor de afaceri să uite
traditiile proeminentei lor necontestate şi să adopte o nouă
filozofie a cooperării cu sindicatele muncitoreşti , să accepte
noi reguli şi reglementl1ri , sl1 reformeze multe din practicile
lor. Nu-i de mi�are, atunci , că guvernul de la Washington li '
se Înfl1tişa ostil, partizan şi de-a dreptul radical. Şi că, Într-o
asemenea atmosferă, zelul lor de a se lansa În investitii de
amploare era domolit de neliniştea pe care o simteau în acest
climat nefamiliar.
'Orice efort al guvernului de a initia un program suficient
de amplu pentru a duce la lichidarea completă a şomaj ului -
program ce, probabil, ar fi trebuit să fie de două ori mai mare
decît cel adoptat În fapt - era, În consecinţă, atacat ca fiind o
dovadă în plus că se urmăreşte un proiect socialist. Iar în
acelaşi timp, jumătăţile de măsură aplicate de guvern erau
suficiente spre ':l speria pe întreprinzl1tori şi a le tăia din elan.
Era o situatie destul de asemănătoare uneia care se Întîlneşte­
în medicină; medicamentul îl vindeeli pe pacient de o boală
în timp ce îi şubrezeşte organismul prin efectele sale secun­
dare. Cheltuielile guvernamentale n-au vindecat niciodată cu

300 :
 adevărat economia. dar nu pentru că ar fi fost cpntraindicate
din punct de vedere econoffii c , ci pentru eli erau alannante
din punct de vedere i deologi c.
Ele nu se voiau aşa: reprezentau mai curînd o tactieă a
. disperării decît un proiect. Dacii guvernul n-ar fi început. să
deschid ii supapa cheltuielilor publice, foarte probabil eli pîn1
la unnă initiativa privată ar fi repus. ea lucrurile în mişcare: o
făcuse de fiecare datli în trecut şi, cu toată gravitatea Marii
Crize, nu încape îndoial:i'c:i ar fi g:isit. în timp, noi căi de re­
lansare. Numai cA era cu neputintă să se m ai aştepte. Poporul
american aşteptase ani în şir şi nu mai era dispus să-şi prelun­
gească inult aşteptarea. Unii ecooomişti începuseră să
vorbească despre stagnare ca fiind o stare cronică a capitalis.:
mului. Vocea lui Marx răsuna mai puternic decît oricînd în
trecut; multi invocau şomajulca pe ·o dovadă palpabilă că Marx
avusese dreptate. CÎrtelile lui Veblen puteau fi desluşite În
voga excentrică a tehnocralilor, care voiau să apeleze nu la
proletariat, ci la ingineri. Şi mai era, apoi, vocea şi mai
dătătoare de fiori, care nu ostenea să repete că, iată, Hitler şi
Mussolini au ştiut ce să facă cu şomerii lor. În această· hara­
babură de remedii şi de apeluri la aqiune disperată, mesajul
Teoriei generale. vocea civilizlită a lui Keynes suna. cu sigu­
rantă, moderat şi liniştitor.
Căci, susţinînd o politieă de gestionare a capitalismului.
Keynes nu era nicidecum un oponent al initiativei private.
"Este mai bine ca un om să-şi tiranizeze contul de la bancă
decîtsă-şi tiranizeze concetătenii", scrisese el în Teoria gene­
raM, unde spunea mai departe că dacă guvernul s-ar ocupa
doar de asigurarea unui volum corespunzător �e inv estitii
publice, functionarea grosului economiei ar putea şi ar trebui
să fie llisată pe seama initiativei private. Retrospectiv, Teoria
generalilnu ni se înfătişează ca propunînd o solutie radicală,
ci, mai degrabli, .ca oferind o explicatie a faptului că un reme­
diu de neevitat trebuia să dea rezultate. Dat fiind că o econo­
mie dereglată putea rămîne 9ricît timp În· starea de derivă,
unnllrile inacţiunii guvernamentale puteau .fi mult mai grave
decît cele ale unei cutezlltoare actiuni neortodoxe.

301
 Adevllrata piobleml nu era de naturI economicli, ci
mor�li în timpul celui de-al doilea rlzboi- mondial, profeso­
.

rul Hayek a scris o car:te, Drumul c/1tre servitute, care, cu

toate exagerllrile pe care l e cuprindea, formula un verdict
ri&uro� şi peremptoriu împotriva economiei supraplanificate.
Cart�a i-a pllicut lui Keynes. Dar, pretuind-o dupli cuviin{li. el
i-a scris, pe de altă pane, lui Hayek:

Eu 'aş . . . formula o concluzie oarecum diferită. Aş spune

cli ceea ce ne trebuie nu e'ste eliminare� oriclirei plani ­
ficliri, şi nici măcar restrîngerea ei, ba aş spune chiar că
avem cu sigurant'ă nevoie de mai multă planiţicare. Dar
planificarea trebuie sli aibl loc într-O comunitate În care
cît mai multi oameni cu putintli, atît dintre lideri cît şi
dintre adepti , Împllnăşesc pe de-a-ntregul pozitia dumi ­
tale moralli. Plarii ficarea moderatii ar fi un lucru destul
de bun dad cei ce o pun' în aplicare au spiritul şi inima
corect orient;'lte fată de chestiunea morală. La unii din ei,
În fapt, lucrurile dej a stau aşa, Nen.procirea e, Însă, că
-sÎnt destul. de multi şi aceia despre care se poate spune că
doresc plani ficarea nu pentru a se bucura de roadeie ei ,
ci pentru d pe plan moral împărtăşesc idei diametral
opuse ideilor dumitale şi sÎnr dispuşi să slujeasd nu lui
Dumnezeu, ci diavolului.

E vorba- cumva, aici. de o sperantli naivă? Poate fi

gestionat capitalismul, în sensul ca plaruficatorii guverna­
mentali sli mînuiascli robinetul cheltuielilor în ambele sensuri
În aşa fel încît să suplimenteze investitiile private fără a li se
substitui vreodată? Problema rămîne încă actuală şi fără un
rlispuns concludent.
Sii nu o discutăm, însli, aici, ci să amînllm discutia pînă
.în cap'itolul următor. Pentru că aici ne ocupăm de omul
Keynes ,şi de co.nvingerile sale, oricît de eronate am putea,
eventual, să le copsiderăm. Şi ar fi o gravă eioare de judecată
să-I aşezăm pe acest om, care a avut drept scop salvarea capi ­
talismului' in tabăra celor ce urmăreau rlisturnarea acestui

302
sistem. El preconiza, .ce-i drept, "socializarea" investitiilor,
deşi nici9datl nu a explicat clar ce întelege prin asta; dar sa­
c rificind partea, o Bcea spre a salva întregul.
Pentru cl în ac;lîncu1 fiintei sale a fost lJD' conservator �

.admirator, multl v reAle , al lu-i Edmund Burke şi al traditieţ

guvernării limitate, sustinutA de acesta. "Cum aş putea să
accept această doc trin� {comunisti}
, .scria el în 1 93 1 , cînd
-

pozitia sa nu era nicidedun implrtăşită de mulţi altii - care

Îşi ia drept Biblie, sustrlgÎnd� oricArei critici, o carte peri­
mată despre care ştiu bine nu numai că este eronată din punct
de vedere Ştiinlific, ci că este totodată lipsită de interes şi de
aplicabilitate în lumea actuall? Cum aş putea sI{ îmbrltişez
un crez, care, preferind peştelui mîlul, exaltll ploretariatul
neinstruit, situîndu-l deasupra burgheziei şi intelectualitltii
- categorii ce; cu toate defectele lor, reprezintă totuşi partea
. mai de s0i a vietii şi neîndoielnic poană in ele săminta tulU-
.
ror înflptuirilor omeneşti?"
Am putea discuta pe toate fetele teoriile lui Keynes,
di agnosticul pus de el şi tratamentul pe care l-a preco�izat -
cu toate cli, j udecînd drept, trebuie spus cli Gei ce au afinnat
despre Keynes cli nu flcea decît să bage bete-n roaie unui
sistem c are fut\ctiona destul de bine, fi-au izbutit să ofere o
teorie mai rafinată, un diagnostic mai profund şi un tratament
mai convingltor. Nimeni fi-ar putea însl sl-i conteste scopul,
acela de a c rea o economie capitalistl În care şomajul - cea
mai mare şi mai gravl ameninţare la adresa perpetu llrii sale
�
- sl fie în unâ parte eliminat.

A fost un om"care nu se putea multumi să facă un singur

lucru într-un anumit moment. În timp , ce mintea sa elabora
TeDria generalii, el construia din banii săi un teatru la Cam­
bridge. A fost o aventurl tipic keynesiană. Demarind în\pier­
dere, teatrul ajunse în doi ani sli lucreze profitabil şi cu un
imens succes artistic. i<eynes este pretutindeni în acelaşi
ti'mp: susţinlitor financiar, controlor de bilete la intrare (într-o
anumitl ocazie, cînd salariatul respectiv s-a întîmplat sl lip.
seascl), sotul actritei principale (Lidia juca în Shakespeare,

303
fiind foarte elogiatI de cronicari) şi chiar concesionar. În­
fiintase pe lîngll teatru un restau'rant ale cllrui meniuri le su­
praveghea scrupulos, corelîndu-Ie cu diferitele genuri de
spectacole pentru a constata în ce fel. variază consumul alimentar
în functie de dispozi�a sufleteascll a clientelei. Avea, tot acolo, .
şi un bar unde şampani a se vindea la un pret foarte scAzut, în
scopul de a promova consumul ei. A ·1
fost, probabil, cel mai
plllcut interludiu din viata sa şi altmihteri nelipsit11 de plăceri.
Toate acestea însă, ri-aveau să dureze mult. În 1 937 fru­
;
moasa poveste se curmll btusc - Keynes avu un atat de cord
şi fu silit sl1-şi reducă activitatea.. Bineîri\eles, rt;/ativ. Conti­
nuă sl1 se ocupe de tranzactiile bursiere şi să editeze periodi­
cuI Economic ' Joumal, scriind cîteva strălucite articole în
apărarea T.e9riej generale. Un academician scrisese la aparitia
acest�ia: "Einstein a flcut efectiv în fiţic11 ceea ce dl Keynes
crede despre sine cI a flcut în ştiinta economică", i ar Keynes .
nu era omul care să lase aşa ceva fl1ră răspuns. Cînd dorea. era
capabil sI mînuiască Un condei caustic, şi iată-I acum apu­
cîndu-se\ sI-şi demoleze' sistematic criticii, individual şi en.
masse; uneori cu sarcasm, cîteodată cu strălucire şi nu rareori.
cu agresivitate: "OI X refuzlJ. să mai înteleagă" se plîngea el
deznlldlljduit în multe din laconicele sale replici. _

Războiul însll bllte. la uşl1; dupl1 Munchen ijrmară lucruri

şi mii grave. Keynes privea cu indignare articolele bicisnice
trimise de anumite .personalitllti de stînga publicatiei 771C
New Statesman and Nation, din al ci\rei comitet redactional
glsise timp sl1 facă parte . Şi scrise apropo de asta în coloa­
nele ziarului: ..Este cu sigurantll imposibil sl1 crezi că real­
mente există cineva care să fie «socialist» ! Refuz să cred în
existenta lui'" şi. în alt loc. "Qnd vine momentul ca fiecare
s'li-şi etaleze cllrtile. bagi de seamă că în mai putin de o lunl1
dumnealor îşi aduc aminte cll sînt pacifişti şi se apucă sl1-ti
trimită spre publicare scrisori defetiste, lăsînd ca de apărarea
libertlltii şi a civilizatiei să aibă grijă colonelul Blimp* şi cei
din vechea gardă. pentru care de trei ori ura!"

• Persphaj înfumurat şi foarte conservator, creatie a caricaiuristului

englez David Low. (N. r.)

304
 <;;ind a venit dlzboiul, Keynes era prea bolnav pentru a
putea fi un membru permanerit al guvernului . 1 s-a dat o
îndpere la Trezorerie, spre a i se exploata capacitatea inte­
lectuală. El scrisese deja o altii carte; Cum sA pJ�tim pentru
rllzboi, propunînd în ea un plan îhdrlznet, care preconiza
"economisirile amînate" ca mijloc principal de finantare a rl1z­
boiului. Planul era simplu: o parte din cîştigul fieclirui salariat
urma sll fie investitli automat în obligatiuni guvernamentale ce
nu puteau fi valorificate decît dupl rlzboi. Dupl aceea, exact
atunci cînd va fi din nou nevoie de cumpl1rlituri pentru
consum, certificatele vor putea ·fi transformate în npmerar.
. Economisire impusi - ce schimb�re 'fatA de eforturile
sale de altli dafli de a realiza un fel de investitii impuse!
Schimbarea se produ·sese ÎmA în circwnstantele obiective şi
nu în gîndirea lui Keynes. Înainte, problema fusese aceea a
volumului prea mic de investitii, avînd ca simptom şomajuL
Problema de 8cum era volumul prea mare de investitii - un
efort total de Înannare - avînd ca simptom inflati a. Dar
cadrul Teoriei gener.ale era la fel de util. pentru întelegerea
inflatiei, cur:n fusese pentru întelegerea opusului acesteia, a
şorpajuJui. Doar eli lucrurile se prezentau acum pe dos: cu fie­
care învinire a rotii erau debitate venituri din ce în ce mai mari,
şi nu din ce în ce mai·mici, ca în timpul ţrizei. În conseciptll,
urma a se aplica ·un tratament opus tonieului antidepresiv.
Atunci K�ynes precQnizase stimularea prin toate mijloacele
posibile a investitiiJor, acwn preconiza sporirea econonUsirilor.
Lucrul acesta se cuvine subliniat, pentru eli multi l�au
categorisit în mod greşit pe Keynes drept un economist care
ar fi favorizat inflatia. De fapt, el a favorizat "refla\ia" (creş­
terea veniturilor: şi nu a preturilor) din genunea depresiunii.
A crede iosli eli el a favorizat inflatia de dragul inflatiei în­
seamnli a pierde din vedere un pasaj cum este următorul din
ConsecinJele economice ale Plcii:
.

Despre Lenin se spune cA ar fi declarat eli mijlocul cel mai

.bw'l de a distruge sistemul capitalist este de a-i depr�ia
moneda. Printr-un proces, continuu de inflatie guvernele
\

,305
 pot să confiŞte.fnc� şi pe neobservate. o pane
importanti din �
avutia cet �lo r lor. :rin aceast 1i me­
.
todă, ele nO doar confiscli. CI confiscă m mod arbltrar ...
Cu c�tudine. Lenin a avut dreptate. Nu există mijloc
mai subtil şi mai sigur de a răsturna .baza existentă a
societ�tii decît deprecierea monedei. Acest proces anga­
jează toate fortele ascunse ale legii economice de panea
distrugerii şi o face într-un mod pe care nici miicar unul
dintr-un milion de oameni nu e �apabil, să-I di&gnosticheze.

'
- Djlf în pofida logicii sale şi a·încărcăturii sale.emoţionale
- Keynes a tinut să releve faptul că planul economisirilm;
amînate avea să contribuie la o mai largă distribuire a avuţiei,
fl1cînd din fiecare cetăţean un posesor de obligatiuni guverna­
mentale - planul n-a beneficiat de un sprijin larg. Era prea
nou; vechile metode de impozitare şi rationalizare şi econo­
misirea din 'proprie initiativă erau arme încercate şi demne de
încredere ale finantelor de război. Un plan de credite cu sca­
denlă amînată fu afişat ca un ornament ostentativ, dar nu i se
dlidu niciodată locul central preconizat de Keynes.
Acesta însă nu avea timp �.ă se plîngli de primirea r�e
făcută planului său; era acuIl) angrenat din plin'în efonul de
război britanic. în 1941 plecă în Statele Unite, 'via Lisabona.
Era prima din şirul de şase astfel de clUătorii; cu el s-a dus şi
Lidia, pe post de infirrriieră şi de paznic. Încă de la primul,
atac de cord ea îşi asumaSe rolul de_�ronometÎ"or al neobosi­
tului ei sot şi multor demnitari li s-a întîmplat ca la expirarea.
timpului fixat sli fie poftiti afară în mod politicos, dar fernl:
"Timpul, domnilor", rostea Lidia şi întrevederea lua sfîrşit.
Clilătoriile în Statele Unite aveau ca obiect ·probleme.
dificile ale finantelor de ră.zboi britanice şi chestjunea imi­
nentă a ceea ce urma să se întîmple1I1 teribilul interimat post­
belic. Marea Britanie nu era singura interesată; Statele Unite
doreau şi ele să pună bazele pentru un flux al comertului inter­
national �are să evite disperatul război financiar' care a'dus de
atîtea ori rn trecut1a rltzboaie propriu-zise. S-a stabilit să fie
create o Bancă Internatională şi un Fond Monetar International

306
care "Să actioneze ca paznici ai fluxului bănesc international;
în locul vechii lumi axate pe principiul "care pe care", unde
fiecare natiune unn11rea să le submineze pe celellilte. se
preconiza acum un nou efort de ,conluctare pentru ajutorarea
natiunilor confruntate cu dificultăti monetare.
Conferinta fmal11 s-a tinut la Brenon Woods, New Ham­
pshire. Keynes, în po
fid a bolii sale şi a oboselii, a' dominat în
ri . t
mod incontestabil c enfe nta; nu bu ind sa impuna toate
l l
ideile sale, pentru eli p anu final a fost mult m� aproape de
propunerile americane decît de cele britanice, ci ,prin presti­
giul s11u personal. Unul dinu:e delegati ne dli o idee despre accst
prestigiu prin unnlitoarea însemnare Bcut.ăin jurnalul său:

Seara am participat la o festivitate deosebit de .reclJer­

-cl1ee.Astăzi este cea de a 500-a aniversare a Concorda­
tului "intre King's College, Cambridge, şi New College,
Oxford, şi pentru marcarea,ei Keynes a oferit un mic
banchet în can1cra: sa... Keynes, care de cîteva săptămîni
deja aştepta nerăbdător evenimentul, cu emotia unui
şcolar, a fost cum nu se poate- mai fenneclhor. A tinut o
alocutiune strălucită . . . A fost o doyad11 interesantă a fiiii
ciudat de complexe a aGestui om extraordinar. Om cu
conceptii atît de radicale' în,chestiuni pur intelectuale, pe
cînd în chestiuni de culturlk e un autentic conservator
burkean*, Totul ş-a desfăşurat într-o tonalitate piaJlis­
'
simo, cum era potrivit cu ocazia , dar emotia cu care el a
vorbit despre datoria n9astr11, fat11 de trecut a fost cu
adevărat Înduioşătoare.

Cînd Keynesşi-a rostit .cJiscursul final la încheierea con­

t
ferintei - "Dacă vom ,p tea continua cu obiective mai
cuprinz11toare, <işa cum am început cu acest obiectiv limitat,
pentru lume există o. sperant11" - delegatii s-au sculat în
picioare şi l-au ovationat.

• .Edmund Burke (c. 1729-1797) -filozof,şi eseisl englez. a crili�'al

,

Revolutia francezi în lucrarea de mare succeS Reflecrions on the Re\'o/u­

rion in Fran&e. (N. r.)

307
 Ca întotOeauna, efO'rturile mari în care era angajat nu-}
împiedicau sl fad şi alte cîteva mai mici. A-fost numit ditec­
tor al Bllncii Angliei ("care din noi va face mai multl cinste
celuilalt, sl judece fiecare" a declarat Keynes apropo de această
numire) şi preşedinte al unei noi comisii guvernamentale care
se ocupa <le muzică şi de �ele plastice. Astfel, În timp ce
ducea greul reprezentării Jlunctl.ilui de v�ere britanic la o con­
sf!tuire economică jntemationall, purta concomitent o ampll
corespondenlă despre·nunee muzicale, despre Vie-Wells Ballet,
desp�e recitaluri de poezie şi expozitii de carte. Şi, de bună
seam!, Îşi vedea şi de pasiunea sa de colectionar; izbuti să
pună. mîna pe un exemplar .rarisim di� Spens<:r* de. la Bi­
blioteca Fol�r, explicînd, un pic jenat, bibliotecarului, că se
folosise de valiza diplomatică a Foreign Oftice-ului ·ca să
obtină catalogul cu pricina.
Onorurile Începurl s! curg! de peste tot. Fu înnobilat: era
acum lordul Keynes, baron de Tilton - o moşie pe care o
cumpllrase mai demult spre a.descoperi cu încîntare că una
din ramurile familiei Keynes st!pÎnise odinioară aceste
pămînturi. Primi titluri onorifice la Edinburgh, la Sorbona şi
la propria sa universitate. Fu numit şi în Consiliul de admi­
nistratie al Galeriei Nationale. Iar În tot acest rllstimp conti­
nua să muncească: trebuia negociat primul î�prumut pentru
Marea Britanie şi fireşte că el fu deseninat s! prezinte punctul
de vedere al tmi sale. Cînd s-a întors din acea călătorie, un
reporter l-a întrebat dacă e adevărat că de acum Anglia urma
să fie cel de-al PilU)Jzeci şi nouălea stat al SUA, la care
Keynes răşpunse laconic: "N-avem noi atîta noroc!"
în' 1946 a venit sfîrşitul. Keynes se întorsese în Sussex ca
să citeasc!. să se relaxeze şi s! se preg!teascl pentru reluarea
cursurilor la Cambridge. Într-o diminţat! avu un acces de
tuse; Lidia se repezi sll vadă ce s-a întîmplat; il găsi mort.
Serviciul funebru se tinu la Westminster Abbey . În bise­
ric! se aflau şi tatăl du, John Neville Keynes, în vîrstă de

• Edmund Spenser (c. 1552-1599), poet renascentist englez. (N. t)

308
nO\rheci şi trei de ani. ş� mama sa, Florence. Ţara era îndo­
liat� de pierderea unui mare lider. plecat exact în momentul
Pc
cînd �ra mai mult� nevoie de perspicacitatea şi întele iunea
sa; după cum scria ziarul Times într-un lung necrolog Ia 22
aprilie. "Prin moartea sa tara pierde un mare englez."
.

Keynes n-a fost nicidecum un,înger. Fiind poate cel mai

scînteietor dintre mari.i econonii�ti. el n-a fost totuşi decît o
fllpturll umanl1. remarcabilă ce-i drept. avînd defecte şi sUi­
biciuni ca oricare alt om. Era în stare si exuite dupl1 ce cîş­
tigase la bridge douăzeci şi doullde lire de la două contese şi
un !iuce; altădată. la Alger, s-a întîmplat s� dea din greşeală
unui lusttagiu o Il\oned� de valoare prea mică, dar a refuzat să-şi
îndrepte greşeala. sub cuvînt că ,.Nu vreau s� contribui şi eu
la devalorizarea monedei." Uneori :;e arăta plin de bunl1vointă
fată de cîte un student încet la minte (economiştii. zicea el,
trebuie sll fie modeşti. asemeni dentiştilor), alteori era dur şi
nesuferit cu cîte un om de afaceri sau înalt functionar care îi
s
deveni e din intîmplare antipatic., Sir Harl)' Goschen.
preşedintele lui National· Provincial Bank, l a iritat odată pe
-

Keynes cu recomandarea "s� lăsăm lucrurile să-şi um1Cze

cursul lor natural " Acesta a replicat: "Nu ştii. dacă e mai
.

potrivit să zimbeşti sau să te înfurii cind auzi astfel de opinii,

atît de simpliste. Pe semne ca lucrul cel mai bun e sl1-11aşi
pur şi simplu pe Sir Harry sl1-şi urmeze cursul situ natural."
Keynes a oferit el însuşi cheia penttu· intelegerea geniu­
lui său. deşi în textul cu. pricina nu vorbeşte despre sine. -Dis­
'
cutind despre bătrînul său dascăl Alfred Marshall (pe care iI
iubea dar îl şi zefleinisea afectuos zicîndu-i "bl1trfn absurd"),
Keynes enumeră calit111ile pe care trebuie să le întruneascl1 un
economist:

Studiul economiei nu pare să reclame înzestrllli deosebit

de înalte şi de specializate. Nu este el, din punct de vedete
intelectual. o materie foane uşoară în comparatie cu ra­
murile superioare ale filozofiei sau ale ştiintei pure?
Materie uşoarl, în care însă [oane putini exceleazA!
Paradoxul îşi află explica�a. probabil, în faptul c� un bun
.
.

309
 econoinÎst trebuie s!l posede o rară combinaJie' de în­
zestrlri, El trebuie să fie - Într-o anumi.ă măsură -
matematiciari"istoric, om politic, filozof. Trebuie să În­
teleagll simboluri şi să vorbească În cuvinte. Trebuie să
privească particularul prin prisma generalului şi într-un
acelaşi elan de gîndire să cuprindA deopotriva abstractut
şi concretul. Trebuie sl studieze prezentul în lumina
trecutului, pentru. scopuri situate în viitor. Nici o parte a
narurii umane sau a iristirupilor omen'eşti nu trebuie să-I
scape cu torut din vedere. El trebuie sl fie deZinteresat şi
în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie' distant,şi inco­
ruptibil ca un artist, dar uneori totuşi la-fel de cu picioa­
rele pe p!lmînt ca un politician.

Marshall- după cum spune Keynes - doar a aproxi­

m'at acest ideal, pentru cl, fiind un v�ctorian, i-a lipsit incono­
c1asmul necesar spre ,a da studiilor sale economice o adîndl
pătrundere socială. Keynes a fost mai aproape de economistul
ideal: deviza de la Blpomsbury "nimic sacru" a fost trans­
plantată 'de el şi în incintele sacre ale ortodoxiei economice;
lumea a fost încă o dată pusă stlb lupă de un om care nu era
atît de orb ineît să nu vadli că e bolnavă, şi nu era atit de indi­
ferent sub aspect emotional şi intelectual, încît să nu vrea să
o vindece; A cultivat, o gîndire econon:ticli rafinată, avînd însă
totodată v�g.uroase ataşamente politice, şi măretia sa rezultă
tocmai din această curioasă combinatie dintre o inteligentă
inginerească şi o 'inimă caldă, animat! de bun� inten ii.ţ
 X
ContradiCţiile lui Joseph Schump�ter

În 1930, cînd majorittea.oamenilor erau preocupaţi de aspec­

'
tele tolmai sumbre ate crizei, Keynes se îndeletnicea cu o
idee de o tomUitate mult diferită. Nesocotind pilrcl\ propriul
sl\u dicton dupl\ care pe termen lung vom fi cu tQtii morţi, el
tocmai aruncase o privire inspre viitor - înspre viitorul
îndepl\rtat - şi formulaseo o profetie' in total contrast cu bo­
dogmelile contemporane privind stagnarea. Pentru c� ceea ce
'
Keynes vedea în acest viitor, în ipoteza eli n-aveau sl1 inter­
vinl1 cataclisme de felul unei creşteri năvalnice şi de ne­
'Stăpînit a.populatiei sau de_ felul unui rl1zboi atotnimicitor, nu
era o prelungire a stlirii existente de slirlicie şi nesiguraniă, ci
o perspectivli aproape incredibil de luminoasli, cu nimic mai
prejos de acel liman al belşugului universal, prevestit de Adam
Smith.
Acest mic excurs al sliu în viitoJ, Keynes l-a intitulat Po­
sibilit:lJile economice- ale nepoJilor noştri (n�po\i pe care, în
treacăt fie spus, et nu i-a avut). Care erau aceste. pgsibilitliti?'
Sli spunem, ferindu-ne d� un lirism excesiv, di ele însemnau
o mică epocl\ de aur: pe la anul 2030, gîndea Keynes, pro­
blema economicli ar putea fi rezolvată - nu doar impasul
imediat,al crizei, ci Problema economică în sens larg, faptul
vechi de cînd lumea .al neîndestullirii materiale. Pentru prima
datli în istorie, omenirea - cea britanică, în orice caz - va
fi încheiat lupta împotriva lipsurilor, pl\şind. într-un ev nou,
unde pentru fiocare avea să fie rezervat cu generozitate un loc
.
la festinul obştesc.
311
 Era o Întorsătură tipic.keynesiană Într-o directie neaş­
teptatl. -Dupa primul rlzboi mondial� cînd lumea se scllda În
entuziasmul mul{Ul11irii de sine, el era cel care prin cîrtelile sale
strica buna dispozitie generalI; acum, în anii treizeCi, cînd lu­
mea ajunsese să se autocompAtimească, acelaşi Keynes vorbea
Încrezător,' despre sfîrşitul chinurilor ei. Nu o flkea însă doar
pentru a-şi da curaj şi a-i încuraja pe contemporani. Dimpotri­
vA, nu flkea deCît să reia o idee economică pe care se axaserA
toti marii planificatori din trecut - tendinta de creştere ine­
rentă capitalismului.
În epoci de criiă aceastll' tendinti putea fi uşor pierdutl\
din vedere. Şi totuşi, privind în urml. la cei două sute de ani
de capitalism, sistemul nu s-a caracterizat doar printr-o alter­
nantă tlră noimă de boomuri entuziasmate şi de căderi depri­
mante, ci şi.printr-o ascensiune statomicli, deşi, ce-i drept.
extrem de neregulată. De bunii seamă că cei patruzeci de mi­
lioane de englezi' din zilele lui Keynes nu se considerau a fi
beneficiarii unei damice providente, dar, cu toate vicisitudi­
nile epocii, ei aveau în mod neîndoielnic parte de locuri r:nuIt
mai bune la banchetul Naturii decît tele zece milioane 'de
englezi din vremea lui Malthus.
Nu cli Natura însAşi ar fi devenit mai generoasA. Dimpo­
trivli, dupli cum rezulta clar din Legea randamentelor descres­
căto are, Natura îşi oferea mai anevoie bogătiile pe m!1sură ce
era cultivată mai intens. Secretul creşterii economice rezida
în faptUl că fiecare generi{ie ataca Natura nu doar cu, ajutorul
propriilor energii şi resurse, ci şi cu echipamentul acumulat şi
transmis de înaintaşi. Iar pe măsură ce aceastli moştenire creş­
tea - pe măsoră ce fiecare g�nera!ie adăuga cîtimea sa de
noi cunoştinte, fabrici, unelte şi tehnici la avupa din trecut -
productivitatea muncii omeneşti creştea cu o iuteală ului­
toare. Un muncitor industrial din Statele Unite producea pe
oră, În anii '60, de cinci ori mai multe bunuri decît uri munci­
tor din timpul Războiului civil - nu pehtru că ar fi muncit,
mai mult sau cu mai multă îndemînare, ci pentru că lucra cu
puteri tehnologice ce fliceau dinei un supraom.în comparatie
cu predecesorul sAu din anii Războiului civil.
 Iar dacll acest proces de creştere constantl1 il producti­
vitAtii avea sA continue timp de incA un secol � adicA timp
de numai trei generatii - atunci 'capitalismul îşi va fi împlinit
rostul. Pentru cli incli un secol de acumulare de avutie, calcula
Keynes. in acelaşi ritm cu cel din ultima su� de ani, ar fi in­
multit de şapte ori şi jumâtate avutia productivă reală a
Angliei. Pe la 2030, fiecărui n:tuncitor aveau sli-i stea la Înde­
mînă- destule maşini şi utilaje spre a face din el un supraom in
comparatie cu bunicul sl1u care trăia în 1930.
Iar o creştere 'atît de mare a productivi�tii putea să schimbe
din temelii- întreaga situatie. Ea putea trimite la arhivă
economia politică în sensul de ,ştiintli a raritltii bunurilor. SO-I
cietatea pu' şi�� mai pune problema cum sl1 gtsească timp.
liber, ci cum să se descurce cu o cantitate de timp liber nemai­
Întîlnitli În isto·rie. Keynes cita,zimbind, traditionalul epitaf al
femeii de serviciu:
Nu vreau s-auz, prieteni, boceaH!. nici oftat,
Căci iacAtă-mă-n veci de trudă am scăpat.
De psalmi şi muzici sfinte tot cerul va vui
Iar eu voi avea tihnă şi făr' de rost voi fi.
Nu era vorba,bineinteles,decit.de un excurs teoretic pe tăr­
murile viitorului,pe care nimeni nu l-a luat foane în serios. În
1930 mecanismul economic zdrăngănea mult prea alannant
pentru ca cineva să poatli privi o asemenea anticipatie ca fiind
altceva decît o amuzan�1i fantezie,şi curind Înstlşi Keynes uită
de ea,prins CUl11 era cu problema imedi'ată a descifrării naturii
şomajului ce paraliza lumea.
Dar, utopică sau lucidă,perspectiva cteionată de Keynes
este pentru noi importantă. Căci,cu PosibiJitâJile economice
ale nepoJilor ,noştri ne vedem confl'l;!ntati pentru prima datli
cu problema propriului nostru viitor. In fond, toate despre CÎte
am vorbit pînă aici, nu sint decit istorie. Drumul parcurS de la
lumea aşezatli şi codificat! a secolului al XVII-lea la capita­
lismul de piatll atomisl descris de Adam Smith; proaspăta
emancipare a acestui capitalism, anticipată de Ricardo, de
sub domipatia economică a landlorzilor sau suprapopulata

313
societate de subzistentă �e ca te s-a temut Malthus; prezum­
tiva ei autonimicire prezisA de Marx; tendinta ei cro�c depre­
sivă analizată de Keynes - toate aceste aventuri şi
vicisitudini' ale capitalismJ,Jlui, oriCÎt arii de·interesante, erau
lipsite de un .anumit element de suspan�. Pentru că ştiam, la
fiecare cotitură a istoriei, care avea sa fi� deznodl1mîntul.
Acum ne găsim într-o pozitie mai incomodli. Pe măsură ce
aJungem să vorbim despre economiştii �ontemporani, obiec­
tul discuJiei noastre nu-l maHormează ideile ce au contribuit
la modelarea trecutUlui nostru; de acum sînt puse În cumpănă
propria noastră societate, propriul nostru destin; moştenirea
ce o lăsăm cppiilor noştri ..
Sîntem, de aceea, nevoiti shrecem de la stMdiul trecutului
nostru la o evaluare a viitorului. Ît1 ce punct se află astăzi capi­
talismul? Ce aratl1 lndicatoarele Îndreptate spre anii ce vin?
Acestea sînt marile Întrebări ale lumii contemporane,asupra
cărora trebuie să ne aplecăm acum.

Ajunge,m astfel la un filozof al lucrurilot pămînteşti care,

poate chiar mai mult decît Keynes, ne vorbeşte cu o voce in­
c6nfundabil contemporană. Vocea e a unui bărbat mic de stat-,
negricios,aristocrat, care cultivă Q proză greoaie şi are predi­
lectie pentru g'e�turi teatrale. Cînd tinea curSyri de e<:,onomie
la Harvard, în timpul anilor de criză, Joseph Schumpeterintra
·cu paşi mari în amfiteatru şi, după ce Îşi dădea jos pardesiul
său eur.Q�an, se adresa studentilor �am speriati,cu accent�l
său vienez: "Tomnilor, fM că il faceli griji cu criza.Jo il spun
că nu e cazul. Pentru capitalism criza e ca o bună duşă rece."*
-Mă aflam şi eu printre ascultătorii speriati şi pot depune măr­
turie că deşi engleza s� n� punea cîteodată în încurcătură: ma­
joritate
. a ne dădeam seama că ni se comunica uIt mesaj foarte
straniu şi cu sigurantă nekeynesian.
Schwnpeter însuşi ar fi fost primul care ar fi pnut să subli­
nieze că.viziunea sa despre viata economică era în dezacord cu
cea a lui Keynes. Cei doi bărba\i aveaul,llulte idei, sociale co-

• în gennanl subslfUltivul "Dusche" (duş), este de gen feminin. (N. 1.)

mune - mai presus de .orice, admiratia pentru viata burgheza
cultivată şi credinta în valorile generale ale capitalismului -
dar Cu toate acestea au formulat viziuni diametral opuse asupra
viitorului. Keynes considera, dupa. cum am,văzut, că sistemul
capitalist era în mod intrinsec amCnin\at de posibilitatea stag­
p
nl1rii; perspectiva optimistă zugrăvitl pentru nepo i noştri de­
pindea în fapt de un sprijin guvernamental adec�at In conceptia
lui Schumpeter, capitalismul era în mod intrinsec dinamic şi
orientat sp� creştere; el nu socotea necesare cheltuielile gu­
vernamentale ca un motor auxiliar permanent,' deşi era de
acord că ele puteau fi folosite" în caz de crizll, pentru ateriua­
rea efectelor sociale negative.
Dar, cu toată credinta ce o nutrea în fOl\a de propulSie ine­
rentli a capitalismului, viziunea pe termen lung a lui Schum­
perer era exact opus u l celei a lui Keynes. În felul sll.u plicticos
de tenace şi de pedant, el sustinea ·mai Întîi că pe t ermen
"

scurt" capitalismul avea să străbată într-adevăr o lungă traiec­

torie ascendentă, adăugînd că, în astfel dc lucruri, un secol în­
seamnll. "termen scurt," Apoi venea însli deconcertantul
verdict final: ,,Poate supravietui capitalismul? Nu. Nu cred că
poate." Să afllim, c;leocamdat.ă, ceva mai multe lucruri despre
acest om curios de contradictoriu.
Joseph Aloi� Schumpeter s-a născut în Austria în 1883 -
an în care s-a născut şi KeyDes - într-o familie de oameni cum­
secade dar flirll.' distinCţie. Tatll.l său a murit cînd Joseph avea
patru ani; şapte.ani mai tîrziu mama sa s-a căsătorit cu un distins
general, iar tÎnll.rul.sch�mpetera fost Lrimissă învete la Thcre­
sianum, o şcoală exclusiv pentru fiii aristocratiei. Contactul
adolescentului cu o păturl1 total diferită a societătii a fost,
după opinia gener(!.Iă, de însemnătate decisivă în modelarea
vederilor sale. SChumpeter adoptă codul manierelor şi gestu­
rilor colegilor sai de şcoaH1, dobîndind o tinută aristocratică cu
care avea să rămînă apoi toată viata. Avea să-i irite pe colegii
săi de la mai multe universitl1ti apl1rînd la întrunirile corpului
profesoral în costum de călărie şi îi pll1cea să sustină cll. nu­
trise dintotd�auna trei dorinte - ţie a fi un mare amant, un
mare clUăret şi un mare economist - dar eli, vai, viata nu i-a

115
 împlinit decit douA din acestea. Cu toate aerele aristocratice,
·însă. vpm vedea el in cele din urm! Schumpeter va dllrui laurii
istoriei unui alt grup social. Despre această turnură a poveştii
sale va fi vorba, � abia la sfîrşitul capitolului de fată.
A intrat la Universitatea din Viena. un mare centru al
înv!tţ!mîntu1ui economic din acea epoc! şi a devenit imediat
un student-vedetă - ,,niciodată ,un începătoi'\ după opinia
celebrului economist Anhur Spiethof - dar în acelaşi tir,np
Un eniant terrjbJe, riscîndu-şi destinul prin dezacorduri fătişe
cu şi mai celebrul său .profesor Eugen von Bohm-Bauwerk.
După Viena urmă un sejur în Anglia. soldat cu o scună şi
nefericită căsnicie. iar apoi ocuparea unui post -lucrativ de
consilier financiar al unei printese în Egipt. Aci Schumpeter
izbuti miracolul de a rMuce la jumătate rentele pe moşiile
prinlesei dliblîndu-i în acelaşi timp veriitl!rile -=- prin simplul
fapt că nu lua ca remuneratie personală mai mult decît i se
cuvenea legal. Mai imponant e că în timpul şederii în Egipt a
publicat prima sa cane despre natura cercetării teoretice în
domeniul economic, iar trei ani mai tîrziu, la vîrsta de
douăzeci şi şapte de ani, a publicat Teoria dezvoWirii econo­
mice, recunoscută numaidecît drept o mică capodoperă .

.Teoria dez,VoltiU'ii c:conomice sună ca o .ftI1�liză a ceea ce

noi am ajuns să numim lumea subdezvOltaUi.: In 19 12. însă,
statutul economic apane şi problemele specifice ale acelei
"rumi" încă nu prinseseră contur'- era încă o epocă de colo­
nialism netulburat. Canea lui Schumpeter vorbea despre un
alt �en de dezvolta"re -' despre modul în care capitalismul
dezvoltă propensiunile sale în directia creşterii. Caracterizată
printr-un ton savant şi printr-un stil plicticos (întrerupt, ce-i
drept, din cînd în cînd, de cîte o lumin:!. de fulger), canea nu
dădea cititorului superficial impresia că ar avea' (:) mare
imponantl( politică. Totuşi, acest tratat acadenuc era' menit să
devină baza uneia din cele mai influente interpretări ale capi­
talismultii scrise vreodată.
Expunerea debutează în felul contradictoriu caracteristic
lui SchUm peter. Este o cane consacrată creşterii şi dinamicii
capitalismului, dar se deschide cu tabloul unei economiii
capitaliste din care creşterea lipseşte cu totul. Portretul initial
zugrlvit de Schumpeter înfll.pşează un capit�sm lipsit toc­
mai de ingredientul care alimenta creşterea În lumile lui Smith,
MiU. Marxtşi Keynes � şi anuine. de acumularea de taphat.
Schumpeter descrie o lume tlrl acumulare - un capitalism
în care fluxul producţiei este cu�slvîrşire static şi nes­
chimb!tor. capitalism care se autoreprQduce într-un "flux cir­
cular" ce nu mQdificli şi nu Hlrgeşte nici�datll. creatia sa de
aVUţie.
Modelul seamloll cu starea statiolUlli vizatl de Ricardo şi
de MiU, cu deosebirea cii autorilor mai vechi starea staponarl1
li s-a pArut a însemna sfirşitulcapitalismului, în timp ce pentru
Schurripeţer ea constituia cadrul pentru începutul capitalis-,
mului.. De aceea trebuie sll. examinllm ceva mai atent caracte­
risticile fluxului circular. Sistemul nedispunînd de nici un
impuls; regula vietii sale economice este inerţia: "Orice Cl{­
noştintJ şi deprindere, o dată dobîndi te - scrie Schumpeter
- se fixeazl1 în noi la fel de trainic ca terasamentul cl1ii ferate
t
În sol." Astfel, o dat11 ce am gl1sit, prin ncercl1ri şi erori, linia
economiclcea mai avantajoas11 pentru' noi, o voml urma În
vinutearutinei. E posibil ca initial viata economicl sl1'fi fost
o provOCare; ea devine însl o deprindere.
M,ai important e că în acest flux neschimblltor concurenta
inlllturll tpate cîştigurile care depăşesc valoarea'contributiei
pe care cineva o aduce in productie: concurenta dintre patroni
îi sileşte pe aceştia să le pllteascll. muncitorilor la valoarea in­
tegrall a produsului pe care aceştia îl creeazll, iar cei care po­
sedll pllmint sau alte avutii' naturale vor primi în chip de.rente
exact valoarea cu care resursele lor contribuie la crearea avutiei.
Astfel. În cadrul fluxului circular muncitorii şi proprietarii
funciari primesc atît cît li se cuvine. Dar capitaliştii? Altll. sur­
prizll. Aceştia nu vor primi nimic În afarll. de salariile lor ca
personal de conducere. Aceasta, pentru el acea �oRtributie la
valoarea produsului pe care o aduc mijloacele de productie
aflate În proprietatea lpr' este absorbit! integral de valoarea
muncii incorporate in fabricarea acestora plus valoarea
. .

31 7
resurselor cuprinse În ele.. Astfel, Întocmai cum prevăzuseră
Ricardo sa" Mill, 'într-o economie
, ,
statiei nu este loc pentru
profit. '

. De ce ne i'nflitişeazli Sch1:lmpeter o iJllagine atît de stranie

- ca sli nu spunem trasă de pl1r -.:. il sistemului capitalist?
Poate eli am şi ghicit scopul ce stli În spatele metodei sale:
modelul unui capitalism static este o încercare de a rlispunde
la întrebarea de unde provine profitul.
De. problema sursei profiturilor s-au ocupat stăruitor ma­
joritatea economiştilor. Smith a ezitat între a considera profi­
tul drept un scăzămînt din valoarea creatli de muncă sau drept
un gen de randament iooependent localizat în capitalul însuşi.
Dac'ă profiturile erau un s�lizl1mînt, atunci, fireşte, rezulta cli
munca era subremuflerată; iar dacă erau o contributie li capi­
talului, rămînea de explicat de ce ele reveneau proprietaru'Iui
maşinii şi nu inventatorului sau utilizatorului ei. MiU a suge­
p
rat că profiturile sînt o r�splată entru .,abstinenla" capitaliş­
tilor, qar n-a �xplicat {le ce erau îndrituiti capitaliştii la o
rlisplatli pentru o activitate ce era în mod evident în propriul lor
interes. Alti economi�ti, iafă, au interpretat profiturile ca fiind
cîştigurile "c;apitalului", vorbind de parcă l�pata însăşi ar fi
primit plată �ntru contribuţia ci la productie. Marx, fireşte, a
spus că Smith, fără să-şi fi dat seama, avusese dreptate cu
prima lui ipoteză - că profiturile erau un scăiămînt din
valoarea efectivă creată de muncitor. Dar aceasta !lcea pane
din teoria valorii-muncă, despre care toatli lumea ştia acum
că e greşită şi neutilizabilă.
Schumpeter veni acum cu un rlispuns eminent la aceasţll
sîcîiloare întrebare. Profiturile, spunea el, nu provin di ex­ n
ploatarea muncii S!lU din cîştigurile. capitalului. Ele sînt rezul­
tatul unui cu totlil alt proces. Profiturile apar într-o economie
static;li atunci cînd fluxul circular mceteazli sli-şi urmeze
mersul sliu rutinizat.
Acurţl putem întelege de ce izbitor de nerealistul flux
circular constituie un excelent punct de plecare. Cicj dintre
toate fortele ce duc la penurblbi ale ·rutinei, una iese cu deose­
bir<ţ În evideJltli. Este vorba de introducerea în fluxul circular a
.
318
unor inovatii tehnologice sau organizalionale - a unor
proc�ee noi sau mai iefti,ne'sau a produ cţie i unor lucruri cu
totul noi. Drept urmare a acestbr inovaJii ia naştere un flux de
venituri ce nu p Ot .fi puse nici pe seama muncii, nici pe seama
p
pro rietarilor resurselor. Un p roc es nou 'oferă unui capitalist
inovator po si bil it atea de a produce aceleaşi bunuri ca şi con­
curentii sl1l, dar cu costuri mai mici, întocmai cum o parcelă
de pămînt favorabil situatl ofed proprietarului său posibilita­
tea de a obtine recolte mai ieftin decît proprietarii p ămîntu ri ­
lor mai prost s itu ate. Şi, intocmai ca p ropri etaru l funciar
favorizat, capitalisml inovator primeşte acum o , ,rent ă" rezul­
tată din diferenta dintre costuri. Doar d în cazul său renta nu
rezultl1 din avantaje de .pozitie sau fertilitate, pentru qre
proprietarul nq are nici un merit. Ea i zvorăşte din vointa şi
inteligenta inovatorului şi dispare de îndaHl ce alti capitalişti
învată scamatoria pionierului, Noul flux nu este, aşadar, o
Tentă mai mult sau mai putin permanentl1, ci este un profit cu
totul trecător.
O inovatie presupune un inovator - pe cineva care are
meritul de a 'fi combinat în moduri noi factorii de produetie.
Acesta nu este, de bună seamă, un om de afaceri "normal",
�
care merge pe fligaşurile băt torite. Persoana care introduce
schimbări În viata economică este reprezen1'6I1t al unei alte
p
clase saul mai corect s us , al unui alt grup, pentfl,l că în m�d
hotărît inovatorii nu se recrutează neapărat dintr-o clasă socială,
'
anume. Schumpeter preia un vechi cuvînt din vocabularul
economic, folosindu-l pentru desemnarea acestor revolutionari
ai productiei. El le spune Îl1tTepriIlziftori (in original. emrepre­
Ileurs - n. t.). Intreprinzătorii şi activitatea lor inovatoare ar
fi, aşadar, sursa profitului În sistemul capitalist
Teoria dezvoltlIrii econQmice nu este un simplu cîntec de
slavă pentru întreprinzători. Din analiza flicută de Schumpe­
ter a impactului inovatiilor asupra fluxului circular se înfiripă
nu numai o nouă teorie a originii profiturilor, ci şi o nouă teorie
a dobînzii şi a creditului. şi, pe deasupra. o explicatie a ciclu­
lui ,industrial. Inovatiile au fost de obicei opera unor pionieri.
sp<mea Schumpeter, dar în timp ce,calitatea de lider se întîlneşte
v

319
Of şi este dificilA. cea de di�pol este uşoară. Pe urmele
inovatoruluinllvlleşte tin roi cuvîntu}. e al' lui Schumpeter
-

- de imitatori. Drept. urmare, ameliorarea initiall se genera­

lizează în întreag� ,industrie, iar îmbulzeala oamenilor de
afaceri de a lua împrumuturi de la bănei şi de a investi dA
naştere unui bo(jm. Dar tocmai generalizarea inovatiei face ca
avantajul ei diferential sli disparl. Concurenta împinge Pretu­
rile în jos pînl1la noul cost de productie; profiturile <Ilspar pe
m!surl ce se reinstaleazli rutina. O datl cu dfW(:linul pmfiturilor
se diminueazl1 şi investitiile. Ba chiar pOate surveni şi con­
tractia, dac� se dovedeşte cl1 o pa�e din cei ce fonneazl1 miul
au filcut investitii la momentul nepotrivit sau nu le-au instru­
mentat cu suficientl1 pricepere.
Vom mai reveni asupra �xplicatiei date ciclului de dtre
Schumpeter, acwn însl1 ne intereseazl1 accentul pus de el pe
functia întreprinzl1torului. Sl1 observl1m cl întreprinz!ltorul nu
este neapl1rat el însuşi beneficiar al profilului, chiar dac11 el
este singurul generator al acestuia. Profiturile revin pmprieta­
rului întreprinderii, întocmai cum renta revine proprietarului
funciar. Într-o ml1sură şi mai mare decîtcapitalistul lui Ricardo,
întreprinzlitorul lui SchurlÎpeter este vlWuvit de partea ce i se
cuvine din venit tocmai de dinamica procesului pe care el l-a
demarat
Mai mult decît atît, a fi întreprinzl1tor nu e o profesie sau o
pozitie ce ar putea fi transmisl de la o generatie la alta. Ea este
un gen aparte de conducere - nu genul strălucitor care creeazli
generali sau oameni de stat, ci un talent, socialmente mult mai
putin pretuit, de a sesiza şi profita de un avantaj în afaceri.

Trebuie sl întelegem, aşadar, {scrie Schumpeter} că {in

pozitia de întreprinzător} nu se observI manifestarea tutu­
ror acelor tr!sl1turi afective care alclituiesG gloria celorl�te
forme de conducere socialI. Adllugati la aceasta precari ­
tatea situatiei economice atît a intreprirlzlltorului individual
cit şi a intreprinzAtorilor asociati, precum şi faptul că
aiunei Cînd succesul economic
. îl înaltll pe scara socialli,
.

el nu 'dispune de o traditie sau o atitudine culturall1 care

320
 să-i ofere reazem, ci se mişcl1 în soclene ca un parvenit ale
cl1rui purtm lumea este gata sa le zetlemiseascll, şi veti
întelege uşor de ce acest tip nu s-a bucurat niciodaHi de
popularitate.

Atunci de ce consimte întreprinzătoru1 să-şi'îndeplineasc;ă

sarCina lui precară şi adesea in gra
tl? ..întîi de toate - spune
Schumpeter - este visul şi vrerea 'de a întemeia un imperiu
personal; de obicei, deşi nu neapArat. şi o dinastie ... Apoi mai
este, voihta eJe cuceritor: impulsul de a lupta, de a se dovedi su­
perior altora, de a reuşi - nu'de dragul roadelor pe care reuşita
le aduce, ci de dragul reuşitei ca atare . În fine, este bucuria
. .

p
de a crea, de a fllptui sau, ur şi simplu, de a-şi exersa energia şi
imaginati a."
Iată un po rt �t straniu, o mixtură între insul mînat de in­
stinctul elogiat de Veblen, al lucrului bine mcut şi insul mînat
de instinctul prădalnic, pe cate acelaşi Veblen l-a dispretuit atîta.
Acest portret nu cuprinde, cu sigurant�, nimic din acea dorintă
de pretuire publică de care era motivat capitalistul pus pe acu­
mulat.al lui Smith şi nici una din complicatele presiuni care-i
silesc pe magnatii lui. Marx să-şi mărească capitalul. Între­
·prinzătorul la Schumpeter este mai aproape de o figură ro­
mantică, e un fel de cavaler rătăcitor al sistemului. Nefiind
neapărat el însuşi un burghez, întreprinzătoruI sperl1 să devinl1
burghez şi strMuindu-se să-şi realizeze aspiratia, insufll1 viatl1
unei societl1ti care altminteri ar fi la fel de insipidă ca vechea
negustorime cu frica lui Dumnezeu din romanul I tii Thomas
Mann -Casa Buddenbrook. În plus. dupl1 cum vom vedea mai
tîrziu, Întreprinzătorul joacă un rol cu implicatii şi mai mari
decît cele explicit relevate de Schumpeter. La acestea vom
reveni, însă, qupa ce vom fi explicat viziunea sa.

Teoria dezvo1tlIrii. economice l-a lansat pe Schumpeter

Înlt-o carieră academică ce nu va fi întreruptă decît pentru scurtă
vreme, imediat după Primul război mondial, de o incursiune a
sa în lwnea cercurilor guvernamentale şi de afaceri. În J 919 el a
acceptat să facă parte dintr-o comisie pentru naponalizarea

321
 industriei, creati de � guvern so�ialist gennan. Un tînăr
economist l-a într�bat c-uni şe face d. un om care proslavise
în aşa măsurii initiativa privatli putea sli facl{ parte dintr-o
comisie ce avea drept scop nationalizarea. ,,Dacl1 cineva vrea
să se sinuci411- a rllspuns Schumpeter - este bine să fie de
fatli şi un medic ." În acelaşi an i s-a oferit portofoliul de
miiustru al finanwlor în nou-formatul guvern de centru -socia­
list al Austriei. Schumpeter a elaborat un plan ambitios de
stabilizare a monedei austriece, dar conflictele şi dezacorriu­
riIe l-au sMit sl1 demisioneze înainte ca planul sl1u sl1 fi putut
fi aprobat. P robabil cl1 planul ar fi eşuat, pentru cli nimic nu
putea opri avalanşa int1ationistli din acel moment. Urmli o
scurtli . perioadli de preşedlnpe la Biedermann Bank, o band
privatli din Viena, dar aceasta fu dlirîmatli de furtunli (ca şi de
necinstea unora din asociatii lui). and banca dl1ctu faliment,
noul ei preşedinte se pomeni cu însemnate datorii personale.
Este caracteristic pentru aristocratul din el cl1 şi-a plătit crcdi­
torii pînl1 la ultimul blinut, .necliutînd sl1 se eschiveze În
spatele legHor privitoare la faliment, deşi.pentru asta a trebuit
sl1-şi lichideze capitalul, şi eli a continuat apoi în umlătorii
zece ani să-şi pll1teascl1 datoriile din venit. La acest ghinion
s-a adăugat şi faptul cii acum s-a elisătorit cu o tînl1ră ferme­
clitoar�, în vîrstă de douăzeci şi unu de ani, fiica adini­
nistratomlui casei de raport a mamei lui - pe care o iubea de
cinci ani şi pe care o trimisese la studii, la Paris şi în Elvetia,
pentru a o pregăti să-i devină sotie, dar care peste un an avea
să moară la naştere; pierderea Întunecă şi mai mult personali­
tatea deja sumbrii a lui Schumpeter.
Dupli aceasta începu însă adevărata lui carieră, mai Întîi
ca profesor-invitat în Japonia, apoi în Germania, curînd după
,aceea la Harvard, unde manierele �i pardesiu! său flicură rePeâ e
din el o figurl1 remarcată a carnpJ.lsului. Tot aci s-a cl1sl1torit cu
Elizabeth Boody, economistli şi ea; în fine, aci a calificat criza
e�onomică drept un duş' rece, remarcl1 pe care unul din tinerii
sl1i studenti n-a mai uitat-o de atunci.
Criza a fost, de fapt, un'prilej de punere la probl1 a idei­
lor Ivi Schumpeter. Dacă energia �apitalismului izvora din

322
inovatiile întreprinz�torilor, de ce În deprimantul deceniu al
patrulea stimulentullorlipsea? Keynes ·sustinuse cii fenomenul
crizelor reflectă starea în care se anll anticipările oamenilor
de afllceri, dar teoria sa nu-i cerea sll releve de ce "vitalitateal'
acestora era amortit�. Schwnpeter avea. o sarcină mar grea.
pentru eli el explica boomul şi crahul prin ivirea inovaţiilor şi
respectiv ,.roirea" oamenilor de afaceri. Criza ce p�rea fără
sfirşit cerea, aşadar, imperios. evidentierea ra{iunilor
. pentru
care noile iJlovatii ÎÎ1tîrziau să apară.
Schumpeter înclina cAtre doull explicatii în cele două
volume masive ale cl1rtii sale Cic1rJrile economice. publicată,
în 1930. El punea în pane gravitatea crizei pe seama faptului
cl1 nn exista un singur fel de ciclu economic, ci' trei ţeluri
diferite - unul de durată destul de scurtă. un al doilea cu un
ritm de şapte pînă la unsprezece ani. şi un al treilea c'u o pul­
'
satie amplă, de cincizeci de ani. asociat cu inveritii epocale de
-felul locomotivei cu abur sau .automobilului - şi că toate
cele trei cicluri atingeau acum concomitent punctul lof de jo s .

O a doua ratiune era impactul negativ al factorilor externi.

începînd cu Revolu�a rusă şi ternlinînd cu politica guverna­
mentală îndeobşte proastă. Aceşti din urmă factori se situau
"dincolo" de perimetrul teoriei ciclurilor economice, dar
contribuiau, cu toate acestea, la gravitatea situatiei.
Era o evaluare deloc neinteligentă a crizţj, deşi fenomenul
"roirii", inderuificat drept o cauză il ciclurilor economice. n-a
fost niciodatll bine documentat. Canea lui Schumpeter ne
interesează, însă, dintr-un cu totul alt motiv. Capitalismul. ca
de altfel orice alt sistem social, nu trăieşte numai cu pîine. El
are nevoie de o credintă - în cazul de fată, de credinta În
valorile şi vinutile civilizatiei pe care capitalismul o produce
şi care, la rîndul ei, reproduce capitalismul. Or, in ciuda
succeselor economice ale sistemului, aceasill credfn/lI îşi pier­
derea treptat [oI1a mobi]izatoare.
Astfel, canea se încheie - Încă o dată! - pc o.notă con:.
tradieto
. rie. Judecînd din punct de vedere pur economic, capi­
talismul putea sn mai dllinuie mult şi bine, ba chiar, după cum
spune Schumpeter în penultima frază a căqii. dacll schema
celor trei cicluriinve8Jition�e interactive, propusă de el, era
o
corectă, tinn At arele trei deceIiii urmau să se caracterizeze
n economic
'

printr-Wi avi t mult mai mare decît fuseserA cele

douA de �nainte. Dar apoi vine, deconcenant, ultima propo­
zitie: "Aiura evolutiei sociologice, însă. nu e de aşteptat să se
schimbe."

Prefigutări ale rationamentului de care este vorba aici

gllsim deja în Teoria .de-zvoltMii economice şi mai mult decît
prefigurAri în Cicfurile economice. D�r viziunea pe deplin ela­
,bo'rată despre viitorul capitalismului nu se încheagă decît -În
1942, cînd Schumpeter publică lucrarea Capitalism. socialism
şi democraJie, care a schimbat modul nostru de gîndire cu
privire la sistemul capitalist.
• Canea'începe cu Marx. E ciudat cli Schumpeter, care era
o persojmA fohrte centratli asupra propriului eu, îşi definea
viata intelectualA vorbind nu atît despre sine, cît împotriva
altora. Keynes era la bete noire, deoarece SChumpeter era nu
doar opus din punct de vedere filozofic viziunii keynesiene,
ci şi personal iritat de faptul cli acesta a atras atentia şi a cîştigat
admiratia întregii lumi, în timp Ce el era nevoit să se multu­
mească cu. recunoaşterea colegilor săi din lumea academică.
Nu şi�a putut impune niciodată să acorde lui Keynes Creditul
ce i se cuvenea: cîns1 a apărut Teoria 'generaJ�, Schumpeter a
recenzat-o cu reverentele şi.co�plimentele datorate maestrului
("unul din cei mai străluci ti oameni care şi-au pus vreodatli
eneigiile în slujba problemelor economice"), respingînd-o, însă,
de o .m�er! nepotrivită şi, mai, rău de atît. lipsită de înţelegere
(..cu cît vom spune mai putin desprea ea, cu atît miri bine").
AdevAratul adversar în viata intelectuală a lui Schumpe­
ter nu a fost însă Keynes. ci Marx. Pe acesta îl 'citise în anii săi
de studenţie şi participase atunci la discutii seminariale cu Ru­
dolph Hilferding şi Olto Bauer. doi dintre cei mai străluciţi
savanti marxişti ,din acea epocă. Era mai temeinic famţliarizat
decîloricare alt economist occidental cu opera lui Marx aşa cum
era ea înţeleasă atunci (să amintim aici cii cea mai mare parte
din opera acestuia nu it apărut în lumea ariglo-americană

324
înainte de 1 950). Î n decursul anilor petrecuti la Harvard era
oricînd dispus să discute despre Marx cu colegii săi mai
tineri; ba chiar, era mai comprehensiv fat� de Marx decît fată
de Keynes !. De aceea, nu este de mirare elt lucrarea Capita­
lism, socialism şi democraJie se deschide cu Marx, ca singu-
rul adversar cu adevărat demn de spada sa. .
Marx profetul, Marx sociologul, Marx economistul, Marx
învătătorul - acestea sînt cele patru capirole de îriceput ale
c�ii. Probabil că este deja evident care sînt punctele de acord
şi cele de dezacord dintre cei doi. Pentru .Marx. esenta î�ăşi a
capitalismului o constituie sChimbarea dialectic� şi dezechili­
brul end�g�n . Schumpeter valorific! aceste idei - se. poate
sP4"e chiar că teoria lui Marx despre dezvoltarea imanent! a
capitalismului este în mod neîndoielnic sursa viziunii lui
Schumperer. Marx însă localizează cauza acestui dinamism În
lupta dintre clasa muncitoare şi clasa posedantă - luptă ce
stoarce neîncetat plusvaloare şi prin aceasta îi detemlină pe
toti capitaliştii (nu numai pe pionieri) să-şi salveze profiturile
prin inovatii ce duc la economi�irea muncii.
În acest punct Schumpeter se desparţe de Marx. El oferă
o altă viziune despre sistem - o viziune ce pune accentul pe
latura "burgheză" a capitalismului, nu pe aspectele lui insaţiabiIe
şi rapace. Pentru Schumpeter, această componentă burgheză
era expresia culturală a omului de afaceri raţional, hedorrist, în
care el vedea antiteza însăşi 'a riizboinicului fanfaron şi �vid de
glorie. "Evoluţia stilului de vi at� burghez - scrie el � ar
putea fi descrisă uşor şi probabil cel mai elocvent cu referire
la apari�a costumului de straaă", remarcă demnă de un Veblen.
Astfel în viziunea lui Schwnpeter, capitalismul I1u�şi primeşte
imboldul dinan1Îzant de la figura sa centrală, burghezul de­
tinător de capital, ci de la un outsider, de la un neJX>ftit � în­
treprinzătorul parvenit. Marx s�u Veblen ar 11 pus la îndoială
deosebirea dintre aceste două personaje, dar în interpretarea pe
care Schumpeter o dă sistemului, această deosebire joacă un
rol crucial.
Nu-i nevoie să zăbovifll asupra divergentelor cu Marx. E
posibil ca Schumpeter să nu fi evaluat corect talia adversarului

. 325
său, dar e clar el a schitat imaginea unui intelect redutabil,
care trebuie înfruntat şi biruit pe propriul său teren. Şi tocmai
acest lucru s-a apucat să-I facă. Căci ' pe'
pagina ce urmează
capitolulw Marx învătătorul. citim: "Poate capitalismui să
Sc
supr,vietuia ă'r' I ar răspunsul vine ca un dubiu şoc: ,,Nu.
Nu cred cl po ate."
Dacă însă capitalismul este sortit să piară, ratiunile nu
pot fi cele avansate de Marx.
Urmează. în consecintă o des­ ..

criere, adevărat tour de [orce. a ceea ce Schumpeter numeşte

"capitalism plauzibil." Ce este capitalismul plauzibil? Este ceva
ce seamănă îndeaproape Cu un scenariu cumplUlit cu grijă al
acelei perspective pe care Schumpeter ne-a înfl1tişat-o deja,
.un scerJariu al posibilitătilor existente pentru o c reştere în
decurs d� un secol. Aici este cu sigurantă punctul, forte a lui
Schumpetet. Temerile stagnaţioniştilor privind scăderea şan­
selor de a investi sînt date la o parte flirl multă vorbă: cucerirea
aerului, spunea el, va ti o întreprindere de aceeaşi amploare cu
aceea a cuceririi Indiei. Grijile pe care şi le fliceau alti econO­
mişti cu privire la scleroza pe care ar cauza-o monopoli zarea
crescîndă sînt respinse şi ele prin descrierea inovatiei capita­
liste drept ,,0 neîntreruptă, furtună de destruclie creatoare" în
care agentii schimbării inovatoare sînt ,,monopolurile" înseşi.
Sînt puse astfel premisele pentru ceea ce se dovedeşte a fi o
infirmare directă a tezelor lUi Marx. Capitalismul plauzibil
este un model rational al unui sistem economic prins într-un
proce5'"cofttinuu de creştere autoÎnnoitoare.
Acum se iveşte ÎoSă contradictia schumpeteriană: capita­
lismul s-ar putea să tie un succes economic, dar nu este un
succes sociologic. Peritru că, după cum am văzut deja, baza
economică a capitalismului creează supfastructura lui ideolQ­
gică - raţională şi nu romantică, critică şi nu eroică, potri­
vită pentru nişte oameni ce poartă costume lejere, nu o
armUră. Pînă la urmă, aceas,t ă conformatie mintală, această
mentalitate capitalistă -este cea care doboară sistemul :
,

Capitalismul creează'o mentalita.te critică care, după ce a

IWuit autoritatea morală a atîtor aîtor institutii, se întoalte
 În cele din urml împotriva propriei sale autoritAti morale;
burghezul descope�11 cu·uimire cll atitudinea raţionalistă nu·
se opreşte la prerogativele -regilor şi papilor, ci se preluri­
geşte în atacul - împotriva prop'Jietălii private şi a întregii
table de valori burgheze.

Şi - astfel marea aventuri antrep!ffiori al l1 Îşi afla sfîrşitul

nu din pricina răzvflltirii clasei muncitoare sau pentru că siste­
mul s-a dovedit finalmente incapabil de a stApîni o succesiune
de crize tOl mai grave, ci pentru simplul fapt cA s-a schimbat
aunosfera. Personalitatea şi tăria de caracter contează mai putin;
mai importantă este gestiunea ' birocratică. Inovatia însăşi
devine institutionalizată ş i se transformA în rutină. Familia
burgheză, aceastA mare curea d.e .transmisie a valorilor capita­
liste, ajunge să se contamineze de boala rationalismului .-Oasa
burghezA îşi pierde încrederea în sine. Astfel, în timp .ce la su­
prafaţl[ lucrurile merg bine, "În fldîncuri lucreazl[ l�nt o ten­
dinţă spre o altă civiliza\ie."
Întoarcem Încă o dată pagina. "Poate socialismul sl[ func­
ţioneze? Fireşte că'poate."
Este vorb� de un tip de socialism foarte schumpeterian,
de o economie planificată, bi rocratică, benignl1. Vom vorbi
pe scurt despre el ceva mai tîrziu. Să -observăm însli un lucru
interesant în rationamentul lui Schumpeter. El l-a Învins pe
Marx pe terenul acestuia. Dar îi cedeazli lui M arx în ceea ce
parc a fi punctul crucial al luptei dintre ei - problema posi­
bilităţii de supravietuire a capitalismului. L-a bi ruit Însă pe
Marx demonstrînd - sau cel putin sus�nînd - cl1 sistemul
capitalist va ceda locul socialismului din ratiuni schumpete­
riene, nu din cele invocate de Marx! Lui Marx i se acordă
onorurile, dar triumfă punctul de ved ere al lui Schwnpeter.
,

Î �
Oare aşa sA fie? ntrebar a e de o imensl1 importantă nu
doar pentru aprecierea l� Schumpeter, ci pentru eli prognoza
ne afectltazl1 -pe noi Înşine ca rezidenti ai sistemului despre al
cilrui destin scrie Schumpeter.

327
 La început avem un sentiment de uluit� admiratie ames·
tecat cu o senzatie de iritare. Schlll1lpeter nu-şi poate reprima
pH1cerea de a şoca, fie el îi 'pişcl1 de nas pe bunii conservatori
burghezi sau pe zelatorii marxişti. El îşi foloseşte cartea spre
�
a etala o mul me de idei favorite: Marx e un mare conserva·
i
tor (!); monopolurile "măresc sfera de influen ă a ,creierelor
mai bune şi Îngu$te�ză sfera de' influentă a celor inferioare";
<:: u Cît o natiune este mai "complet capitaţistă", cu atît e mai
putin probabil să fie agresivă - verdict ce i-ar putea interesa
pe cercetătorii imperialismului britanic din secolul al XIX-lea
şi ai politicii externe americane' din secolul al XX �Jea.
par aceste teribilisme stilistice se cer plasate într-o pers­
pectivă adecvată, după ce vom fi evaluat argumentarea sa în
ansamblu. Nu cumva această argumentare are aere vizionare?
Oare perspectiva unui imens teritoriu tehnologic neexplorat,
a deplasării spre birocratizare în afaceri ca şi în administratie,
a declinului eticii burgheze şi a slăbirii elanului ei nu sună ca
o misterioasă prorocire? Să ne amintim acum că lucrarea a
fost publicată În 1942. În calitate de vizionar, Schumpeter nu
are egal În epocă, dînd de 'ruşine deopotrivă anticipările impe­
tuoase ale stîngii contemporane, care credea despre capitalism
că e pe cale să-şi dea duhul, sperantele naive ale moderatilor
contemporani, care credeau că o aplicare cu măsură a cheltu­
ielilor guvernamentale avea să stabilizeze lucrurile o dată
pentru totdeauna, şi prevestirile sumbre ale dreptei , care ne
vedea mergînd i reversibil pe drumul spre robie.
Cu toate acestea, ,prognoza schumpeteriană este foarte
inegală, mai putin irppresionantă la o examinare mai ate'ntă
decît se înfătişează la prima vedere. Nu încape îndoială că
Schumpeter a avut dreptate cu previziunea unui viitot tehno­
g
lo ic de largă deschidere, dar el n-a prevăzut că natura acestei
noi tehnologii, de la annele şi energia nucleară la, computeri·
zare, ar putea, paralel cu lărgirea sferelor de investitii, să ge­
nereze pericole considerabile �ritru capitalism. Nu-i putem
contesta nicidecum puterea de anticipatie atunci cînd vor­
beşte despre iminenta creştere a birocratiei în marile îÎltreprin­
deri ,economice,/dar pe de altă parte, nu s·a adeverit defel c�

328
aparitia unor gig�nli economici-greoi se_va �olda cu un declin
al comportâmentului lor agresiv_: spectacolul marilor companii
multinationale care îşi dispută pietele mondiale nu concordă cu
predictia lui Schumpeter referitoare la diminuarea tendintei ca­
pitaliste de expansiune.
Şi este oare adevl1rat că peste lumea capitalistă _avea să se
înstăpînească un fef de plictis, de pieRlere a crezului? Dacii am
fi scris rîndurile de fată la finele anilor·'60, .aceastl1 prognoză ar
fi pl1rut într-adevăr perspicace, deoarece pe atunci capitalismul
occidental plU'ea sl1 se îndrepte în mod clar· spre un gen de·
economie planificatll Acum, după doulzeci de ani*, prognoza
e mai putin eonyihgătoare. Am asistat în acest.răstimp, nu doar
în Statele Unite, ci şi în întreaga Europă, la o _renaşte re a cre­
dintei'in capitalism, pe măsură ce mişcarea spre un sistem mai
planificat a"generat mai întîi creştere. apoi inflatie şi în cele din
urmă O pierdere a încrederii în însuşi procesul de planificare.
Starea de spirit actuală nu este aceea de -acceptare resenmată a
venirii socialismului, despre care a scris Schumpeter.
De bună seamă, Schumpeter a scris avînd în vedere pers­
pectiva îndepărtată, iar noi îl criticl1m aici prin raportare l a un
interval de timp scurt:Se prea poate ca spiritul regenerator să
se dovedească a nu fi de durată şi să fie înlocuit iar de o înain­
tare spre un fel de capitalism benign-socialist. Probabil că
mişcarea spre birocratizare va dobîndi în cele din urm1{ prio­
ritate asupra tendinlei. spre dominarea initiativei private şi că
marile companii multinationale vor alcătui, cu timpul, un fel
de cartel gigantic, împllrţind lumea în imperii economice pri­
vate, asemeni. imperialismului de acum un secol.
Acestea nu sînt d�cÎt nişte speculatii. Dar viziunea lui
Schumpeter este şi ea doar o speculatie, un gen - dar numai
unul -'- de capitalism plauzibil. Scenariul său s-ar putea do­
vedi strălucit şi edincator, dar el-nu rezultă din dezvoltarea an­
terioară a sistemului cu o logicl1 la fel de riguroasll ca aceea
pe care o găsim În cazul lui Ricardo, Smith sau Marx. Asta
pentru ciI prognoza lui ScJwmpeter nu este, pÎnj la unn1f,

• Scris în 1968. (N. r.)

329
cîtuşi de putin una economicif. Ea ,constli, mai degrabll,
dintr-un ansamblu de asef\iurii adesea sagace despre chestiuni
sociă1e şi politice ce nu se lasll prezise cu acea siguran\ă care
le-a permis lui S�th şi Marx să edifice impunătoarele lor
teorii. Respre intelectualul nemultumit care joacă un rol atît
de mare în deteriorarea perspectivelor capitalismului schum­
peterian nu se poate spune eli' se supune aceluiaşi imperativ
ca şi capitalistul pus pe acumulare sau Jlegustorul angajat în
concurentll; omul de afaceri care aj'unge la concluzia că nu me­
rită să se mai zbat11 actioneazli aşa din îndemnul unor factori
'
culturali şi nu economici. În fond, nu formuJeazll oare însuşi
Schumpeter concluzia finalll triumflhoare â proc'esele econo­
mice nu sînt suficÎf;nte priti ele însele ca sl1 detennine modur
de functionare a sistemului?
Viziunea -sa, deci, nu poate fi judecata după exact
aceleaşi criterii ca viziunile celorlalti filozofi ai lucrurilor pă­
mînteşti. La el este Ivorba nu atît de o prognoză economică,
cît de una istorică. de o judecată cu privire la di rectia în care
vor bate vînturile schimbllrii , culturale. Cu gustul său aristo­
cratic, cu pozitia sa distant11 de erudit, cu experientele sale dure
în sfera politicii reale şi în cea a afacerilQr, e posibil ca Schum­
peter sl1 fi fost mai. bine plasat pentru a se putea rosti despre
tendinta generală de evolutie decît a fost IS:eynes, pentru care
succesul de public a v.enit cu prea mare uşurinttl:, sau decît
Marx, pentru care acest succes n-a venit defel. Dar truşul
viziunii sale anticipative a fost dobîndit în delrimentul logicii
strict economice care dllduse atîta putere tablourilor zugrăvite
de vizionarii clasici.
I

Implicatiile tezei lui Schumpeter sînt neliniştitoare - nu

-doar pentru capitalism, ci şi pentru ştiint� economic11. Oare
marea înflptuire a filozofilor lucrurilor pămînteşti n-a consti­
tuit-o tocmai capacitatea lor 'de a dedUce directia spre care
înainta societ,atea? Oare ştiinta economic11 nu este edificat11
pe capacitatea de a prevedea - cel putin în linii mari, dac11
nu şi în detaliu? Şi oare scenariul schumpeterian nu Înseamn11
că tot ceea ce tine de trecut -.:... oricare ar fi capacitatea
predictivll a ştiintei economice, acum nu I mai conteazl1? La
această chestiWIe decisivLl vom reveni în ultimul nostru capitol.
Deocam dat11 n-am tenninat îndl tie vorbit despre figura don­
quijotesc11 a lui Schurripeter însuş!. Mai rllmîne sti relatl1m o
ultim11 tumurl1, şi vom vedea că ea înseamn11 mai mult decît
un element de întregire a biografiei sale.
S11 începem prin a relua reftectia cu privire la c:ontrac;licpa
centrall1 semnala� mai îmlinte în ţ.ablou1 schumpeterian al ca­
i
pitalismUlui. Cont radi ct a rezidli în faptul că; pe de o parte, în
Teoria dezvoltJri.i economice c apitalismul este prezentat ca un
" flux circular' static, inert;"nechimbltor, iar pe de alta. ca un
sistem strl1blltut de vîntul destructiei creatoare. Cum putea
să-şi permită Schumpeter s11 descrie sistemul în aceste dou11
moduri incompatibile? Ce sens· poate avea sl1 vorbeşti despre
un flu.x ci rcular neschimblitor ca reprezentînd chintesenta unui
sistem ce putea fi în acelaşi timp caracteri zat drept un proces
'
continuu de transformare endogenă?
CWIoaştem explicaţia: lui Schumpeter: fluxul circul ar ne
îngllduie sl1 apreciem impactul initiativei antreprenori alc -
ca reprezentînd nu doar forta motrice dinăuntrul capitalismu­
lui, ci şi sursa. fluxului său speci fic de profituri. Strani a duali­
tate din viziunea lui Schumpeter poate fi interpretată însă şi
altfel. Sl1 ne amintim că întreprinzlhorii sru riu provin dintr-o
clasă anume, ei fiind pur şi simplu posesorii unui talent de a
inova. "Dezvoltarea" capiialistă nu este, deci. ceva intrinsec
capitalismului -ca atare. Ea reprezintă dinamizarea societăţii
de clltre o elitli'necapitalistă!
Nu încape îndoial ă că Schumpeter însuşi se numl1ra printre
cei ce credeau în importanţa "e�tefor' în istorie - a unor
minorităţi formate din, indivizi cu înzestrl1ri ieşite 'din comun,
S ă citim ce spune el despre aceştia în Teoria dezvoWIrij
economice, unde ia ca exemplu talentul muzical :

Putem admite eli orice om sănătos poate să cînte dacă vrea.

Probabil că jumătate din indivizii ,ce f01ll1ează un grup O­
mogeR din pWIct de vedere emic posed11 această capacitate
într-WI grad mediu, WI sfert din ei o posed11 într-o m llsurl1
33 1
 progresiv descresditoare şi, să zic�m, un sfen într-o mă­
sură superioară, mediei, iar în cadrul acestui din unnă
sfen, printr-uD şir continuu crescător de abilităti de a cînta
şi un şir continuu desc.rescător al numălUlui de oameni ce
' o posedă, ajungem în cele 'din unnă la indivizi de calibrul
•
unui Caruso.

Ceea ce se constatl1 în cazul talentului de a cînta este va­

labil şi pentru capacitatea de a conduce, inclusiv în Sfera eco­
nomică. Circa un sfen din populatie, spune Schumpeter, este
atît de' lipsită de această calitate încît trebuie să se ml1rgi­
neasdi la aspectele cele mai rutiniere ale vietii economice -
functionarii şi ofici3.lii din lumea afacerilor. Vine apoi unnă­
toarea jumătate, fonnată.din cei ce posedă un cuantum nomlal
de capacitate inovatoare: aici îi gl1sim "practic pe toti oamenii
de afaceri", care wnblă în principal pe fligaşurile comode ale
experientei dar sînt capabili sl1 se adapteze la un volum
normal de noi solicitări zilnice. De aci mai depane ajungem la
adevărata elită - "la oamenii ce ilustreazl1 tipul caracterizat
prin calităti supranonnale de inteligentă şi de vointă".
Aşa se face di istoria - "istoria" ca relatare a schimbă­
rilor §i a dezvoltl1rii - este povestea impactului elitelor asupra
masei sociale inene. În diferite situatii sociale calitl1tile cerute
pentru exercitarea influentei variază - într-o societate feu­
dall1 îşi afl11 10cul talentul,militar, într-o societate de piatl1 -
talentul economic - dar forta propulsoare a ,unei elite.de un
fel sau altul este întotdeauna prezentă. Eşalonul liderilor
constituie, astfel, un grup social. Ca atare, el ocupă locul ce i
se cuvine în vîiful societălii. Aici, liderii individuali se pot
schimba, dar nu şi tipul de lider. "Straturile superioare ale so­
cietătii - scrie Sch.pmpeter - sînt aidoma hotelurilor, care
sînt totdeauna pline de oameni, dar de oameni ce se schimbl1
întruna."
Avem aici un nou aţac la adresa lui Marx - 'îndreptat,
de astă dată, împotriva ideii marxiene despre forta revolutio­
nară a proletariatului. Njmic mai greşît, spune Schumpeter.
Ptoletariatul nu poate fi o fortă de schimbare, căci fie şi numai
în vinutea faptului c� este numeros, el nu se poate plasa decît
la nivelul nonnal al capacităţilor omeneşti. Anumiti proletari
individuali e posibil sll fie înzestrati cu capaciH1li de condu­
ş
cere, dar fun<!lia însli i de conduclltori nu poate (i îndeplinită
-
decît de o micii minoritate.
Probabil cli acesta e motivul pentru care Schumpetet
vorbe�te în termeni atît de filozofici despre apariţia socialis­
mului. Dici cine va conduce economia managerială în care el
vede produsul final al declinului capitalismului? De bună
seamă, cei inzestrati pentru asta.. burghezia. "Iată o clasă ­
scria el - care în vinutea procesului de selectie din care a
rezultat, e fonnatli dintr-un material uman de o'calitate supra­
nonnall şi- reprezintă, de aceea, o avulie natională pe care
orice organizare sociall1 este rational sl1 o foloseascli." Clasa
manageri�Iă nu are, aşadar, nici un motiv de a se teme de
socialism. Calităţile de care este nevoie pentru condu.cerea
unui sistem socialist sînt suficient de aseml1nătoare celor
necesare pentru conducerea unui sistem capitalist avansat,
·încît elita burgl'lezl1 îşi va afla pozitia sa firească la vîrf.

Intră ace�stă teorie în perimetrul ştiintei economice? Potri­

vit conceptiilor traditionale, nu ! Mai bine i s-ar potrivi caracte­
rizarea de teorie a mişcl1rii istorice. Economia politică descrie
doar mijloacele prin I:: are o asemenea mişcare are loc într-o so­
cietate care rllsplăteşte abilitatea manifestată de piaţă şi nu pe
cîmpul de luptă sau la amvon.
, Schumpeter îşi foloseşte, aşadar. modelul economic
pentru a da chip palpabil ul}ei "viziuni" mai largi. El însuşi se
expriml1 în acest fel . În magistrala panoramă a gîndirii econo­
mice la care lucra în ultima perioadă a vietii, "viziunea" stă
în centtu1 1ucrurilor. Se prea poate ca analiza să reprezinte marea
glorie a ştiintei economice, dar analiza nu se naşte de-a gata din
mintea unui"economist. precwn Minerva din capul lui Jupiter.
Scenariile noatre logice sînt precedate de un proces "preana­
litic", proces pe care nu-l putem eluda şi care va fi În mod ine­
vitabil colorat de valorile şi preferintele noastre cele filai adînci.

333
..Travaliul analitic - scrie Schumpeter - . . . construieşte
tabloul lucrurilor aşa cu� noi le-vedem. şi ori de cîte ori am
avea vreun motiv de a le vedea într-o anume 'lumină mai mult
decît în �ta. modul în care vedem lucrurile 'poate fi cu greu
deosebit de modul În care vrem să le vedem."
• Este atunci economia politică o ştiinţa vizionară - o
analiz!1 a unor lumi pe care noi vrem s� le vedem sau nu ne
putem împiedica să nu le vedem. şi nu o disecţie detaşată şi
obiectivă a unei lumi ce în mod neambiguu "există"? Vom
reveni la această întrebare în capitolul următor. atunci cînd
vom încerca să evalullln înfăptuirile marilor economişti şi ale
ştiintei economice în ansamblu.
Mai rămîne sl1 dezlegăm aici un singur nod, Ne amintim
cum a pătruns tînărul Schumpeter în mediul unei şcoli aristo­
cratice din Viena. unde a absorbit v alorile ce aveau să devină
'
atît de importante' în propria sa viatll. Am greşi o&fe văzînd cum
aceste valo,ri se transferă asupra propriei sale viziuni despre
istorie, viziune potrivit căreia o elită devine fortă motrice cen­
trală? În mod ccrt această elită cste o aristocratie întruchipînd ,
credinta în superioritatea naturală a minorităţii celor aleşi. cre­
dintă ce fomlcază miczul tuturor viziuni lor ari'stocratice despre
societate. Să observăm însă că min,oritatea schumpeteriană nu
este aleasă după' cIjteriul sîngelui. ci după cel al .Jnteligentei
şi vointei." Este. aşadar. o aristocratie a talentului. Acestei
eUte îi apartine însuşi Schumpeter. Drama istoriei. aşa cum i
se înfăţişează lui Schumpeter, justifică. astfel, nu numai capi­
talismul. ci şi pe el însuşi ca membru al unui grup al cărui loc
istoric se sprijină pe ceva mai durabil şi m ai de preţ decît
simplul nume sau simpla obîrşie. Constatăm. astfel. final­
mente. între experienţa personală şi viziunea istoricl1.
' . o con-
gruentă ce lămureşt� mult� contradicţii.
Probabil că Schumpeter î�suşi nu ar fi subscris la o astfel
de' apreciere. Dar probabil că nici n-ar fi negat-o: El a năzuit
să fie un mare economist - şi nu e clar dacă aceasta este do­
rinta pe care vi�ţa a refuzat să i "o împlineasc!i. Este interesant
că Schumpeter n-a vrut niciodată să tină prelegeri despre

334
propriile sale teorii, În ciuda Îndemnurilor studentilor şi cole­
gilor sl1i; cineva a sugerat o dată că refuzul s-ar fi datorat
faptului c� simtea
că, În ultimă analizll; formul�rile sale sînt
a
i nadecv te Nu ştim dacă a năzuit să fie un mare vizionar
. -

dar În mod sigur a fost. Ca analist saQ vizionar, oricine se in­

teresează de ştiin{a economicl1 este obligat să. se confrunte cu
a
el, nu doar pentru -ceea ce re,a,lizat În cadrul acestei disci­
p1 ine, ci şi pentru cli în chiar realizările sale şi-a dat în vileag
'

limitele. .
 XI
Dincolo de filozofia lucrurilor pămînteşti

Iată-ne ajunşi la sfirşitul cl1rtii noastre şi e timpul să facem cîte­

va reflecţii despre drwnul pe care l-am parcurs. Atentia noastră
se deplasează, deci, acwn, de la înflptuirile marilor economişti
luati individual la Înfl1ptuirea lor colectivă - la marea Între­
prindere care este însăşi ştiinţa economică. Privind în urmă la
lucrările elaborate de o mîn� de oameni remarcabili , ce putem
spune despre proiectul lor? În ce măsură au izbutit marii eco­
nomişti în străduinta lor de a descoperi Ordine şi Sens în istoria
socială. ca să reluăm cuvintele din Introducere? În ce măsură ne
oferă ştiinl<i economică posibilitatea de a sesiza o structură
dincolo de încîlceala vietii cotidiene, nişte linii de (ortă în
viltoarea evenimentelor?
Aceste întrebări ne determină să meditl1m din nou la două
aspecte ale ştiintei economice care au ieşit în relief în capitolul
precedent. Să începem cu predictia. Au c rezut realmente marii
economişti că pot s� prevadă cursul evenimentelor? Da şi n'u .
!
Toti au proiectat în viitor anwnite direcţi şi tendinte econo­
mice. Cel mai aproapiat de prototipul economistului agnostic a
fost 10hn Stuart Mill , care a înfllţişat cititorilor săi un catalog de
căi posibile către starea stationarA, căi ce depindeau, bur:tăoară,
de ritmul de creştere a populaţiei în comparaţie cu cel al acumu­
lării capitalului. Dar pînă şi la Mill una dintre optiuni era "cea
mai �robabilă", iar majoritatea economiştilor, după cum am
văzul. n-au înflitişar cititorilor decît o singură cale.
Fireşte că nici unul din economişti �"a ("st v reodată atît
de neghioţl încît sl-şi închipuie cl1 societatea s-ar mişca pe WI

336
fel de şine economice. Pesemne cli de 9' predictie univocli şi
categoricl1 s-a apropiat cel mai mult Malthus în primul şi
implacabilul .său Eseu asupra populapei. SA ne amintim însă
cli acesta a fost unnat, dupl �îpva ani, de mult mai modestul
şi circumspectul AI doilca eseu. PînA şi Marx, mentionat cu
regularitate drept marele preyjziooist şi care, într-adevăr, a
vorbit despre legile de mişcare ale sistemului , · a fost de fapt
�
extrem de precaut în pre jziunile sale. Între marxişti conti­
null, bunlloarll, şi astăzi controversa în jiJrul întrebării dacii
Marx a considerat sau nu ca fIind ,,inevitabil" saltul de la ca­
pitalism la socialism.
Motivul absentei unor enunturi predictive cu caracter franc
şi" necircumstantiat nu este greu de descoperit. Predictia e un
ţ
lucru destu de anevoios în ţoate ştiintele, exceptîn� doar cî­
teva cum sînt astronomia sau fizica, unde lucrurile se petrec
în labOl:atorul netulburat al spatiului cosmic sau în laboratoare
construite de oameni şi care îl aproximeaz.ă pe cel cosmic. In
lumea socială nu găsim zone în care lucrurile sit se poatit .pe­
trece nepenurbate de forte din afară. Societatea, care este
pentru observatorul social echivalentul Universului, este în
pennanentă zguduită sau răscolită - uneori de impactul natu­
rij înseşi, mai adeSea de faptul c� plane(ele 'şi atomii societătii
- instituţiile şi indivizii ce o alcittuiesc - au enervantul
obicei de a se comporta în moduri ce nu-şi află corespondent
în "comportamentul" planetelor şi al atomi lor propriu-zişi.
,Aşa se face eli marii economişti nu scriu despre lucrurile
din viitor în felul în, care ar face nişte anticipări speci fice
privind cotările la bursll. ci ca şi cum ar dezvolta consecintele
pe tennen lung ale unor tendinte subiacente. "Un doliu public
- scrie Adam Smith· - ridică pretul .textilelor negre."
Afimlati&. sa ne face să zîmbim cu rngliduintă. Dar este a­
ceasta o predictie? Nu tocmai. Ne putem imagina eli urmA­
torul doliu public nu va spori costul textilelor negre d.,.c�, de
exemplu. se întîmpl� ca negustorii de textile să aibă la
îndemînă un foarte mare stoc de asemenea textiM rămase ne­
vîndute 'de la doliul precedent. Dar fireşte CIt nu la asta se gîn­
dea Smith. El voia sA spunli cl în general şi presupumnd cJ1

33.1
nu intervin nici un fel de circumstanle neobişnuite, ° creştere
a cererii la un produs duce la creşterea pretului s�u, cel putin
pe termen scurt. Iar in conditiile unui componament de felul
celui pe care-l întilnim in descrierea fl1cu� de el a sociel�tii de
piat�, aşa se va intimpla.
La fel şi atunci cind Ricardo sustine c� ' o creştere a
populatiei duce la m�rirea rentelor. Nici aceasta nu este exact
ceea ce se cheam� o predictie, dat fiind că următoarea .creştere
demografică s-ar putea să nu fie însotită de o ,ml1rire a rente­
lor, dacl1, de exemplu, ş a întîmplat să fie o recoltă neobişnuit
...

de mare, datorat� conditiilor meteOrologice favorabile. Ricardo

nu face predictia c� orice fel de creştere a numărul!li d'e guri
duce în mod necesar la o,mărire a rentelor, ci ne oferă o, gene­
ralizare în care au fost llisate de o pafle capriciile vremii sau
alti facton ce pot să intervină.
Aşadar, marii economişti formulau prognoze generale şi
nu prediqii speCifice. Prin această distinctie vrem să spunem
că ei se simteau în stare s� discearnă direcJii de e volulie înăun­
trul 'societătii, pentru că există regularităti de comportament
pe care teoreticianul social se poate bizui. Progno,za lui Adam
Smith cu privire la textilele de culoare neagră se baza pe cer­
tit,udinea sa că atunci cînd c�rerea la.un anumit produs creş­
te, pretul acestuia se ridic�. El vedea aci un adevăr ce tine în
aşa măsură pe bunul-simt încît întruria mentiona al;est lucru,
dar tocmai pe asemenea generalizări de bun-simt îşi înteme­
iau Smith şi succesorii săi afimlatiile ler cu privire la viitp'r.,
Ei nu pretindeau că generalizările sau �Jegile" s-ar'aplica
în mod nemijlocit vietii reale. Dimpotrivă, presupuneau că
eveni mentul în cauză s-ar produce într-un fel de'clipă urină­
toare atemporală în lipsa efectelor perturbatoare ale eventua­
lelor schimMri intervenite în situatia-cadru, de pildă în
preferintele cumpărătorilor şi ale vînzătQrilor. Ca atare, dacă
vreun eveniment partkular nu se potriv,ea cu anticipările,
aceasta nu echivala cu o ' infirmare a prognozei , globale de­
d use din legi. Numai un şir lung de evenimente, suficient
pentru a des«rie o tendinJA diferită de cea care a fost antici­
pa�, ar infirma un scenariu.
 Ce putea cauza o asemenea îndepărtare de ia traseul
cuprins implicit în teoria initiala? Vom vedea numaidecît. De
pe acum Însă trebuie sll fie evident cA ştiinta economica se
poate încumeta să fac� prognoze numai dad sînt satisrncute
două condiţii:.
Întîi. acJiunile indivizilor în societate s� fie gu vemate de
regularitlfli comportamentale. F!rl aceste regularită\i nu ·pot
exista legi şi n-aI\1 avea nici o bază pentru a. pute� anticipa cu
o siguranţă cît de cît .ştiinlifică" viitorul. Existl1 asemenea
•

regularităti? Marii economişti credeau în mod cert că exista:.

Să ne amintim de muncitorii şi de capitaliştii lui Adam Smith,
porniti.şi unii şi altii, "să-şi amelioreze situatia." O altă regu­
laritate. considerată odinioară de foarte multă lume ca
adevărată. era reOexul malthusian: majorarea salariilor duce
invariabil la înmullirea populatiei . Marx a vorbit de tendinta
permanentă a capitaliştilor spre expansiune. Keynes a desco­
perit o "propensiune" constantă către economisirea unei păr{i
a oricăror creşteri ale veniturilor noastre.
După cum se'vede clar din aceste exemple, nu toţi econo­
miştii şi-au edificat teoriile pe aceleaşi regularităţi şi nu toti' au'
interpretat aceste regularităti În exact acelaşi fel. Fiecare dintre
ei se baza însă pe o fOfilă sau alta de actiune sau reacţie eco­
nomică regulată şi deci p re dicti bil ă Probabil că ce a Olai
.

simplli dar şi cea mai importantă regularitate de acest fel este

aceea că vînzătorii caută cea mai scumpă piată, iar cumpii-
rătorii; cea mai ieftină. \
În al doilea rînd. pronosticarea se sprijin� pe credinp că
rezultatul comportame11tului economic ,va constitui int1uenLa
orientativA centra1i1 asupra evoJuliei societJ/ii. TOţi marii filo­
zofi ai lucrurilor plimînteşti au recunoscut importanta sferei
politice, a culturii. a manierelor etc. şi mulţi dintre ei dlideau
acestor aspecte ale societătii o pretuire mult mai înaltli decît
murdarelor daraveri economice. Cu toate acestea, ei împlirtli­
şeau şi crediIl\a eli rezultatul acestor murdare daraveri joacă un
rol de o importanlli crucială în determi,narea configuraţiei glo­
bale a viitorului. Viziunea în general optimistă despre socie­
tate a lui Smith se sprijinea, fireşte. pe anticiparea sa privind
•

339
o lungi evolutie economiclf aseendentll. viziunea lui Marx
privind soana capitalismului era dedusl în întregime din mo­
dul cum întelegea el legile economice de mişcare ale acestuia;
sperantele lui Keynes pentru nePOtii slli � blizau Pecon­
vingerea sa cI instabilitlltile capitalismului se puteau remedia.
Acestea fiind coJulitiile prognozei economice. întelegem
mai clat de ce Schumpeter marcheazA un punct de cotiturh.
Fiindcll în ambele privinte el se îndepărteaz11 pe baza de pe
care predec es ori i săi îşi elaborau aprecierile lor despre viitor.
Întîi. el nu mai priveşte activitătile economic� din sistem' ca
an
fiind esentialmente inv abile. Dimpotrivă. pentru concepti a
Po
sa este esential cl îri com rtamentul principalilor actori ai
sistemului intervin schimblri : capitaliştii lui Smith şi ·al lui
Marx sînt puşi pe acumulare pînă la cap11t, pe cînd cei ai lui
Schumpeter se transformA în birocrati.
În al doilea rînd, el e primul dintre filozofii lucrurilor pă­
mînteşti care proiecteazll un scenariu economic logic, pentru
ca dup11 aceea sA declare c11 acesta nu va, servi, drept baz11 pentru
evolutia sociaI11. Dup11 cum ain vllzut. economicul ajunge sl1 se
subordoneze unor procese politice şi sociologice. .
Revenim, astfel, la problema prognoz11rii cu un nou mod
de a simti importanta · ei . Proiectia economic11 presupune o
predic{ie de un gen aparte E posibil ca legile ei sl1 nu ne dea
. .

capacitatea de a vedea foarte departe sau foarte clar, dar

înainte de a descrie limitele lor,. se cuvine sl1 lullm aminte cît
e de rervarcabil faptul ca atare că ele exist11. Pentru cl În acti­
vitatea politicl, culturali! sau socialiI nu a vem legi de
comportament care siI fie cît de cît comparabile cu cele ce se
manifestl pe piaJiI. Poate pllrea o banalitate să declari că
vtnzătorii umblă dup11 preturi mari, iar cumpărl1torii după
preturi mici . dar concluziile ce se pot trage din asemenea
generalizllri simple sînt uimitor de complexe. Nu existA, ·în
schimb, un asemenea cadru explicativ simplu pe care sl1 ne
putem sprijini spre a face predictii despre actiunile suveranilor,
ale parlamentarilor sau ale alegAtorilor; .despre comportamen­
tul copiilor. al părintilor, al profesorilor sau al studentilor;
despre tacticile generalilQr sau despre ·disciplina soldaplor;
•

340
despre căutările oamenilor de ştiinţă; despre desftişurarea
activităţii infracpona1e. E posibil ca economia sA nu fie nici pe
departe capabilA ,de a rivaliza cu capacitatea predictivll a asţro­
nomiei sau a chimiei, dar ea se distinge totuşi de ştiintele so­
ciale surori prin' aceea cli are într-o oarecare mlisurl o atare
capacitate.
Trebuie' sA ne întrebăm acum: în ce mlisurl1?

Un aspect sare în Ochi numaidecît. Scenariile filozofilor

lucrurilor pl1mînteşti sînt limitate în timp. Viziunea lui Smith,
cuprinzătoare cum era, nu trceea dincolo de hotarele secolu­
lui în care el a trăit, pentru cli A vupa naJiunilor nu cuprinde
nici cea mai mică aluzie la capitalismul industrial care urma
511 înlocuieascl1 manufacturile de ace prin otell1rii. Remarcabi ­
lul model censtruit de Ricardo al unei economii ce se 'loveşte
de barierele fertilitătii naturale nu viza Anglia din vremea lui
Alfred Marshall, cu cincizeci de ani mai tîrziu, în care rentele
din agricultură aveau sl1 reprezinte deja doar un element de
importantl1 minoră în economiţ. La sfîrşitul vietii lui Mill,
prin 1 870, devenise d�a cît se poate de clar că ' starea sta­
tionară imaginată de el nu era decît o închipuire. Progndza lui
Marx s-a dov.edit mai rezistentă la eroziunea evenimentelor,
dar la cincizeci de ani de la moartea sa, anii Marii Crize
aduceau deopotrivă o confirmare a scenariului sl1u şi infirma­
rea lui prin primele experimente cu o economie sprijinită de
stat. Keynes a trăit aproape suficient de mult ca să descopere
cum capitalismul astfel sprijinit dezvoltă propriile sale
disfunctii, între care la loc de frunte inflatia, Iar în capitolul
precedent am vl1zut că predictiile generale ale lui Schumpe"
ter, deşi mai ' sînt , încă relevante, vădesc deja semne de
perimare.
Cum se explică limitarea temporală a acestor previziuni?
Un motiv de căpetenie, aplicabil 'm ai cu seamă la lucră­
rile economiştilor mai vechi , a fost faptul că ei n-au putut an­
ticipa mersul, sau consecintele, schimbării tehnologice. SJnith
n-a prevăzut aparitia capitalismului industrial deoarece tehni­
cile .productiei de masă aveau să se impunl1 cincizeci de ani

34 1
mai tîrziu. Ricardo n-a simtit cll sectorul strategic al econo­
miei avea sA se deplaseze din gospodăria agricolă în fabricl1,
deoarece n-a observat generalizarea iminentă a utilizării ener­
giei aburului şi a maşinismului. Adevărul e că nimeni pînă la
Marx nu şi-a dat pe deplin seama de forta generatoare de teh­
nologie a capitalismului însuşi sau de efectele pe care tehno­
logia putea sii le exercite asupra mersului evenimentelor
economice.
O ilustrare a acestei cecităli tehnologice a fost neputinta
vechilor economişti de a întelege cii maşinile puteau sii înlo­
cuiască munca, dînd naştere lâ un fel de pandant, produs de
om, al creşterii populaliei. Smith îşi închipuia c.ă acumularea
de maşini avea sA sporea'sd posibilitAtile patroni lor de a da
de lucru ) a muncitori, aşa cum pesemne se întîmpiase pe vre­
mea cînd maşinile 'nu erau, la drept vorbind, decît nişte unelte
mai sofisticate. Ricardo, dup!\ cum ne am.intim, a fost p rimul
care a observat că maşini le. ar putea efectiv sA-i înlocu(ascA pe
muncitori, dar el a considerat aceasta ca fiind, probabil, o simplA
posibilitate, o curiozitate. Abi.a la Marx înlocuirea muncitorilor
de cAtre maşini a fost integrinA funqionllrii sistemului în an­
samblu; iar analiza lui Marx este incii şi astăzi controversatA.
Un · al doilea motiv al limitărilor de c are a suferit capaci­
tatea de prognozare . a economişlilor tine de schimbările ce
intervin nu il}. mediul tehnologic, ci în mediul social existent.
De-a lungul secolului al XIX-lea, de exemplu, clasa munci­
toare a,devenit în mod constant mai militantă şi nu - cum
anticipase Smith - mai apatică. Scenariul armonios al lui
Smith se sprij inea pe premisa stabilitAtii ordinii socile, nici­
decum pe o perspectivă a luptei de clasA. Un alt exemplu ni-l
oferă te,Tlsiunea dintre ideea de democratie, cu miza egalitAtii,
prezentă implicit în ea - un om, un vot - şi ideea de capita­
lism cu explicita �a inegalitate de pozitie economicA. Previ­
ziunea - sau speranta' - lui Marx privind· o revo1u\ie socialA
era bazatli pe convingerea cii aceastii tensiun� RU se putea re­
zolva paşnic în cadrul societătii capitaliste, iar principala ra­
tiune pentru care legile de mişcare de care a vorbit el nu s-au
împlinit e�te că aceastl( previziune s-a dovedit eronatI(. Un al
342
 a
treilea exemplu îl constituie rolul asum t de guvern ca centru
de putere capabil să intervinli decisiv în sistemul economic.
a asemenea conceptie a Cost la fel. d� strwnll majoritlltii eco­
nomiştil(l)r din secolul al XIX-lea cum este încă strllin majo­
ritlitii celor din secolul nostru modul de functionare a unui
capitalism gestionat de ditre stat,-de 'tip japonez.
PUterile de previziune ale celor mai mari economişti au
fost, aşadar, limitat e de neputinta lor de a privi pe după col­
ţurile istoriei şi de a iscodi schimblrile ce aveau loc în cadrul
l
institutional sau tehnic în eare Se desfl1şurau af.t ivitătile
eConomice ale actorilor. Capitalismul ca epocll istoricii pare
să fi mcut trei sau patru cotlturi de acest fel, trecînd de la în­
ceputurile mercantile .Într-o perioadă de c apitalism preindus­
triaI, aproximativ În rlstimpul dintre Smith şi Ricardo, apoi
într-o epocă de capitalism industrial, ce se Întinde de la Mill
şi Marx pînă l a Veblen; după aceea într-un stadiu .de c apit a ­
lism orientat sau sprijinit, începînd de la Keynes şi conti­
nuînd şi În zilele noastre; iar acum, probabil , într-o epod
noult, de piete planetare şi de inaltii tehnologie. Înăuntrul
fieclireia din aceste epoci, ideile şi viziunile filozotilOI: l ucru­
rilOr pămînteşti au deschis cîte o cale logică spre viitor, dar
fiecare viziune acoperea din viitor numai atît cît îi permitea
cadruţ tehnologic şi institutiorial dominant în momentul ela­
borării ei. După ce istoria face o cotiturii, prognoza nu i se
mai aplică. Acţiunile cumpărătorilor şi ale vÎnzătorilor pe
pială pot sii riimînii aceleaşi, dar Într-un mediu schimbat ele
dau naştere la consecinte diferite: un dezechilibru de pialii
înseainnii una în conditiile. mantifacturilor de ace, şi alta în
.
conditiile uzinelor siderurgice.
Ajungem _cu aceasta la cel de al treilea şi probabil cel
mai deconcertant motiv pentru-care prognoza economiei PQli­
tice este limitatl1 - motiv ce se aplicii cu deosebitl{ fOrţl1 pro­
priei noastre epoci. Este vorba de faptul că regul aritiitile
înseşi nu m<v sînt la fel de reguJate cum erau înainte - eli re­
actiile predictibile pe care se reazemă ştiinta economieli , se
pot dovedi a nu mai fi atît de predictibile.

343
 Aici intervine Adqlph Lowe, la care am mcut o scurtll
referire în prefatl. Asdneni majoritlllii econontiştilor, Lowe
a fost multA vreme fascinat de problema ordinii ce se observă
în societate - de faptul uimitor el nişte fiinte umane ce
actioneazll ' liber, cooperînd şi ciocnindu-se una de �ta în
urmărirea scopurilor lor economice private, puteau genera o
solupe coerenti la o probl�mll pe care ele însele nu şi-au
pus-o niciodati, aceea de. a acoperi nevoile materiale ale
comunităpi ca întreg. Spre deosebire, însă, de majoritatea
economiştilor, Lowe n-a explic�t niciodată aceastll capacitate
ca pe un fel de rezultat natural al sistemului de piată. Ci s-a
întrebat: ce fel de comportament este ,necesar pentru a se
obtine acest rez).!ltat remarcabil? Apoi s-a întrebat: de ce fel
de mediu social este nevoie pentru a se obtine acest compor­
tament? Şi, în fine: ce se întîmplă lilacă mediul social nu este
cel de care avem nevoie?
R l1spunsul la prima din aceste întrebări este bine cunos­
,cut econoryliştilor: comportamentul de piată are ca rezultat o
societate economică practicabilă numai atîta timp cît fiecare
indIvid se comportă m;ti mult sau mai putin în felul indivizi­
lor lui Smith. Aceasta înseamnl1 că ordinea economic Il
depinde de existenta unei societăti în care atît cumpl1rătorii
ctl: şi vînzătorii sînt siliti mereu să ,,maximizeze" - adicll să
v
urmărească a antajul lor pecuniar imediat. Numai atunci cînd
indivizii se comportă în acest mod, putem conta că mecanis­
mul de piată îşi va realiza alchimia sa sooială. Ceea ce însă
numai Lowe a semnalat este că tQcmai genul acesta de
mentalitate individualist-achizitivll a apllrut În conditiile capi­
talismului preindustrial'�i industrial timpu.riu, cînd sărăcia de
inasl1, o ordine civill1 concurential� şi urmărirea cu aviditate a
succesului economic au generat comportamentul de care avea
nevoie ordinea economică.
Acum se iveşte marea problemă. Pe măsurl1 ce capitalis­
mul se dezvoltl1, conditiile care dau naştere comportamentu­
lui maximizant se erodează tre�tat. În locul sărăciei , avem o
crescÎndll bunllstare de mas�. în aşa mllsurll încît pentru a crea
cererea care odinioarll izvora din simpla nevoie, ne trebuie ti

344
rec1aml1 bazatl1 pe valori vebleniene. în locul îmbulzelii
pentru cîştig imediat , asistl1m aii la un fel de joc al scaunelor
muzicale'" desfl1şurat în ritm mai domol, dat fiind cli marile
. \
intreprinderi tşi staJlilesc strategii pe termen lung ce ar clepl1şi
,
cu totul posibilitătile unor firme mici ce se zbat să rămînă l a
suprafată În apele furtunoase al e concurentei. Iar acolo unde
altii datli mec anismul de piatA producea el însu şi majoritatea
rezultatelor sociale, stA acum 'guvernUl, plasîndu-se deasupra
- şi împotriva - pietei.
Toat� acestea pot fi cît se poate de binevenite pentru re­
zidentii unui sistem de piată :- nimeni n-ar mai dori să se
Întoarcă la un capitalism dickensian. Avantajul obtinut este
pllftit însli cu un pret considerabil. Deoarece genul de com­
portament necesar pentru ordinea economică este În tot mai
mică ml1sum cel generat de presiunile mediului social în schim­
bare. Capitalismul creeazli o abundentl1 tot mai mare, dar, ca
o consecintli, devine tot mai putin autoreglant. Înt -o mlisur11�
crescîndă ordinea este impusli sistemului din afarli în loc s11
fie generaUl dinliuntru.
Acum vţne teza cea mai gravă a lui Lowe. De vreme ce
capitalismul modem. "organizat", nu se mai poate bizui pentru
.asigurarea'bunei sale funcţionări pe fortele spontane ale pietei,
Însăşi ştiinta economicli Îşi schimbă raporturile cu �ocietatea:
Atît timp cît În functionarea sistemulUi se puteau recunoaşte
legile comportamentului, ştiinta economică putea să fie o in­
deletnicire pasivă, o contemplare detaşată a proceselor din
societate. Observatorii puteau. desigur. sl1 recomande cu insis­
'
tentă uri mod de actiune sau altul - toţi mari i economişti au
fost profund preocupati de ceea ce ei considerau a fi pentru
guvern politicile corecte de urmat - dar aceste recomandări

• Joc În care participantii merg În riunul muzicii În jurul unui rînd de

scaune goale (numărul scaune lor fiind cu unu mai mic decît cel al jucători­
lor) �i de fiecare dată cînd muzica se opre�te. se reped sA ocupe un loc; jucă­
torul care n-a izbutit sA se aşeze pe unul din scaune este eliminat. (N. r.)

345
erau bazate pe premisa: fennl � sistemul, lăsat în voia sa, ar
fi urmat altminteri drumul pe care-l împingeau regularitlltile
sale componamentale.
,Schimbarea intervenită în mediul social al capitaţismului
contemporan exclude însl1 ac'e astă premis!L Spre a fi eficace,
ştiinta economică este silită acum să devină un instrument al
interventiei active în mersul lucrurilot. Functia ei nu mai
cons tă în a prezice $au prognostica, pentru câ lucrul aces�a nu
mai este posibil. Noua functie a ştiintei economice - 'singura
pe care o n)ai poate avea, dată fiind indetemiinarea c resCîndă
a comportamentului - este de a controla economia. Prin
control. Lowe nu înţelege o plani ficare centrală autoritară. El
vede sarcina controlului economic în orientarea sistemului
spre un obiectiv socialmente dorit printr-un .componment de
piată adecvat. Un comportament adecvat se poate obtine prin
flOlitici foane ponderate. cum ar fi măsurile fiscale. dupl1 cum
poate fi orientat şi prin actiuni mai energice ale guvernului,
care sa afecteze direct oferta şi cererea. Indiferent dacă politi­
cile vor � ponderate sau nu, sarcina ştiinţei economice nu
mai ' poate fi cea de altă dată. Vechea ştiint11 economică a
·avut, aşa-zicînd, un caracter filozofic. Noua ştiintl1 econo­
mică va trebui sll". aib11 un caracter politic - "V a trebui sl1 fie o
disciplină preocupată să descopere mijloacele economice
pentru atingerea unor scopuri alese după criterii politice.
Este corect diagnosticul lui Lowe? E adevărat că siste­
mul economic devine tot mai putin autoordonator, functiona­
rea sa adecvată fiind tot mai dependentă de, forte din afara
.pietei? Este o teză plauzibilă. După cum am văzut î n capitp­
luI precedent, astltzi este foane rl1�pîndită deziluzia în
privinţa planificării. Cealaltă fată a acestei medalii o consti­
tuie proslăvi rea - aproape cultul - pietei ca fiind instru­
mentul căruia ar trebui ' să:..i încredintăm destinul nostru. E
posibil ca ambarcatiunea economiei să aibă nevoi� de o
"Şliint11 economică politizată", ca de . un nou dispOzitiv de
ş
directie. Ea poate, cu toate acestea, să- i desfăŞoare pînzele
sperînd s11 prindă vechile alizee ilIe initiativei private ..

346
 Deciziâ depinde de un aspect al gîndirii economice pe
c are l-am mentionat adesea dar pînl1 acum nu l-am identificat
în mod explicit. Este v,orba de aspectul ei vizionar, de acea
schemă "preanalitid\" (pentru a folosi termenul lui Schumpe­
ter) Care scoate În evidentll un mobil sau altul ca fiind cea
mai puternică fortă motrice, ori o idee sau alta 'ca fiind sensul
cel mai 'puternic ce s-ar degaja din i storie. Conceptia lui
S chumpeter despre importanta elitelor este o asemenea vizi­
une preanaliticl1, dar nu este nici<Jecum singura. Întreaga
gîndire_ economicl1 a luicmith a fost modelat! de ,viziunea sa
despre istoria umanităţii ca proces stadial în cadrul căruia
societătile înaintează de la un nivel de infăptuiri materiale şi
culturale la altul, pînă cînd omenirea realizează în cele din
urmlt conditiile pe care le presupune o societat6t a libertăţii
"natur�e." Viziunea lui Marx se înrudeşte cu cea a lui Smith
J
prin aceea că este construi t li, neîndoielnic, În urul marii teme
a emancipării umane, dar d i feră de aceasta prin faptul că în
;
ceea ce Smith numeşte societate a "libertălii naturale" Mârx
percepe încă o societate împărtită În clase. depane de socie­
tatea fără clase spre care omenirea Îşi croieşte drum în mod
anevoios dar i rezistibil. Mill proiectează şi 'el o viziune a
ameliorării condiţiei umane ca teleologie fundamental ă â is­
toriei : viziunea sa despre o societate fOffilată din indivizi care
lucrează la propria lor Împlinire este mai radicală decît cea a lui
Smjth, şi mai conservatoare decît cea a lui Marx. Iar Keynes
eaifică, tot aşa\ sistemul său pe o viziune alcătuită din ideile
filozofului liberal G. E. Moore şi ale marelui om · politic con­
s,ervator Edmund Burke.
p
Ce putem spune des re-aceste proiectii atît de v ariate ale
imaginatiei?- Neîndoielnic că fiecare d,in ele conline elem.eme
de biografie personală a autorului ei , atît de pregnante în cazul
tînl1rului aruncat în compania unor colegi de şcoală aristci­
crati. În ele se poate recunoaşte, de bună seamă, acea rationa­
lizare a anumitor interese şi predilectii, pe care Schumpeter o
numeşte ideologie. Ar fi Însă" o greşeală capitală să trecem cu
vederea sîmburele de pătrundere intelectuală şi de curaj
emotional,_ prezent în toate aceste mari viziuni. Marx spunea

347
ci a fi radical inseamnl'a merge pînl1 la rădl1cina 1ucrurilor şi
ci aceastll r!ldkinl este omul însuşi. În acest sens, toate aceste
viziuni sînt niŞte eforturi radicale de a da seama despre om şi
despre viata colectivll pe care el a creat-o pentru sine.
. Un singur lucru am mai cuteza sI1 avansl1m dincolo de
aceste remarci foarte generale. Importanta viziunilor în mo­
delarea şi urzirea scenariilor avans�te de marii economişti
sug((reazA că scenariile înseşi nu pot pretiRde cl se sprijinA pe
fapte irefutabile şi incontestabile. Sau, ca sA ne expriml1m
altfel, dat fiind spectrul larg al viziu.Wlor ce-i sînt subiacente,
rezultă cli ştiinţa economică însăşi nu este un nivel ultim,
ireductibil al întelegerii sociale. Ea se ocupă de rezultatele
complexe ale proceselor sociale, inclusiv de actu� de schimb,
de forţa miltrice a expansiunii capitalismului şi de alte com­
portamente pe care le numim "economice. o; Dar aces�e com­
portamente, ele însele, reflectă contextul istoric - sau uman
- în care sînt situate. Actele de schimb sau de acumulare
sîtlt cărămizile din care se clădeşte ştiinta economică, dar că­
ramizile, la rîndul lor, cuprind relatiile de mutualitate şi de
dominatie prezente în ţesutul, sau dedesubtul, o ricărei vieti
sociale. La rl1cPăcina lucrurilor se aflli omul, dar nu omul ca
fiintli "economică", ci omul ca fiintă psihologică şi socială,
pe care îl întelegem doar În mod imperfect. Înţelegerea
economică este un capitol admirabil în autobiografia omeni­
rii , dar nu este nici primul capitol şi nici ultimul.

Mai existA astlizi filozofi ai lucrurilor pămînteşti? De

bunii seamă cli există un foarte mare număr de economişti -
peste -douAzeci de mii numai În Statele Unite. Niciodată pro­
fesia de economist n-a fost .atît de. vizibilA sau atît de ubicuă.
Există un Comitet al coosilierilor economici (ar merita să ne
întrebl1m cu seriozitate de ce nu există şi un Comitet al consi­
lierilor politici). Exist'ă un Premiu Nobel pentru economie.
Există, ecoAomişti În orice bancă şi în orice corporatie; econo­
miştii sînt prezenti dimineata În coloanele ziarelor şi seara în
- emisiunile de televiziune. Dacă am lua drept criteriu proemi­
nenta. epoca noastră este prin excelenţă epoca economistului.

348
 Dar sînt aceşti economişti nişte filozofi ai lucrurilor
pămÎnte�ti? Nu, dacă prin această expresie întelegem ample
prognodri sau mari viziuni. Cu , foarte putine exeepţii, no­
beliştii nu sînt prea interesati de constructia unor mari modele
cuprinzlltoare ale dezvoltlrii economi.ce. Paul S'Pll uel son,
primul laureat american al Premiul� Nobel wntru economie,
este reputat pentru lucrarile sale de pionierat în domeniul
economiei matematice. Alti laureati au fost prerriiati pentru
rafinarea unor tehnici puternice dar esentialmente neutre -
econometria - pentru testar� ipotezelor pri vi toare la anu­
mite relatii economice, sau analiza input-outp.,n pentru studiul
conexiunilDr dintre componentele sistemului. Alti nobeli�ti
s-au ocupat de teori a pură, demonstrînd, de exemplu, posibi­
litatea, sau co nditi ile precise, ale atingerii unui echilibru
general în sistem.
Astfel, dacli ştiinta economică este foarte prezentă în
ochii publicului, lucrările economiştilor de frunte nu se prea
plaseazli în traditia trecutului. Cîteva figuri au devenit larg '
cunoscute pentru filozofiile lor economice - ne gîndim la
nobelistul Milton FriedmNl, care a elogiat energic virtutile
pietei libere (dar. nu pentru asta a primit premiul), sau ia John
Kenneth Galbraith, care a sustinut la fel de energic eli piata
liberl1 e un lucru perimat În p ri nci pal însa, ştiinta economică
. ' ,

a devenit o denumire tehnicl1. deseori cu o rezonan\ă tainică.

iar printre obiectivele ei nu se mai numliră elanurile ambi­
tioase ale imaginatiei înspre viitor. Merită notat că chi ar şi ,

Friedman şi Galbraith sînt mai procupati de critica prezentu­

lui decit de crearea de modele de anvergma celor datorate lui
Smith, Marx sau Schumpeter.
�
De,ce a diseărut din gîndirea economic interesul pentru
ideea unei filozofii a lucrurilor plimînteşti? In mod si gu r nu
"

pentru că ar li psi în vreun fel probleme economice de mare

ampToare sau perspective eConomice di ficile. Nu-i nevoie să
fii economist pentru a şţi eli ne stau în fatli probleme econo­
miee uriaşe. Una dintre ele este amenintarea latentll. a depre­
siunii şi inflatiei - problema, încă departe de a fi rezolvatli, a
instabilitl1tii economice a sistemului. Este apoi nou. apAruta

349 ·
provocare a, globalizării, care schimbă geografia econorrtică a
productiei în moduri ce pun în pericol fundamentele înseşi ale
statelor industriale mai vechi. Mai este, apoi , problema fier­
binte a zonelor şi tărilor sărace. Şi mai este, tot aşa, tăgMuinta
ambivalentă a tehnologiei, aducătoare de bunăstar� materială
p
şi de primejdii ecologice, e creştere economică şi de accen­
tuare a şomajului, de viată şi de moarte.
, Aceste probleme, a căror rezolvare într-un mod sau într-altul
va afecta atît de profund perspectivele capitalismului , nu pot
fi soluţionate doar de fortele econorrtice. Înainte ca aceste
forte să-şi joace rorul lor, se 'cere luată o decizie prealabilă cu
privire la amploarea acestui rol. Depresiune sau inflaJie, pro­
ducJit; şi finanle internaJiohale, îndatorarea planetarl1 şi ruptu­
ra tel111ologid sînt toate probleme economice a cMor evolulie
şi ale cMor consecinle ,vor fi detenninate în pl"imul rînd de
faptul daciI sînt încredinJate hOlllrîrilor pieJei sau celor ale gu­
vernelor. Aprecierea lui Lowe că economiştii ar trebui să-şi
modifice concepţia despre profilul actual al ştiintei econorrti­
ce poate să fie sau să nu, fie corectă. dar pare incontestabil că'
deciziile politice vor crea cadrul pe�tru ceea ce' face economia.
Dacă ăceste 'decizii 'înclină spre a lăsa ca piata să-şi urmeze
cursul, vom avea un gen de scenariu. Dacă pendulul politic se
deplasează iar spre orientarea generală a proceşelor econo­
rrtice de către stat, vom avea un alt gen de scenariu. Nici unul
dil1 ele nu poate fi scris dinainte, dată fiind marea complexi­
tate a fortelor econorrtice şţ politice. Tot ce se poate anticipa
este că fiecare scenariu presupune un context diferit în care
marile probleme vor trebui să fie rezolvate. O hotărîre în fa­
voarea jocului liber al fortelor economice va încredinta această
solu�e fatidică individualismului şi energiei unei societăti de
piaţă - cu instabilitatea şi cecitatea morală ce o caracteri­
ze,ază. O hotărîre în favoarea plani ficării va încredinta rez.ol­
varea ei exerciţiului deciziei politice - cu tendihţele
b�rocratice şi ineficientele ce o caracterizează. Această alegere
Între două scenarii rivale se impune a fi făcută Înainte de a
încerca să construim o logică a .pt işcării istorice pentru epoca
În care trăim.
 în oricare v ariantl1, de bunii seaml1, vom avea o ştiintă
economică ,.- una de piaţă sau una.politizată. Pare improbabil
'
că vom avea din hou o filozofie a lucrurilor pămînteşti. Con­
textul vieţii contemporane nu este propice genurilor de,previ­
ziÎmi â
prezentate de marii economişti. E posibil să vem m ari
vi�ionari, mari constructori de sisteme, dar e putin probabil
ca aceste sisteme şi viziuni sI aibă viguroasa simplitate a
celor elaborate de filozofii lucrurilor pllmîn teşti Operele
.

acesto�a au fost scrise într-o epocă în care procesele econo­

mice ale societl1tii fuseseră plasate de istorie într-o pozitie
<;entrală pe cate este imprpbabil să o mai redobîn<!ească, chiar
dacă am opta în favoarea pietei şi'în detrimentul planificării.
/

Încît pesemne trebuie să punem cruce filozofiei lucrurilor pă­

mînteşti . Nu vor mai exista de 'acum dramaturgi sociali care, să
cuteze a sprijini drame de o asemenea
. anvergură pe o bazl1
motfvationall1 atît de îngustă.
Totuşi, filozofii lucrurilor pămînteşti nu vor fi alungaţi la
muzeul ideilor. Dacă eşafodajele lor explicative nu vor mai fi
socotite suficiente într-o lume în care ştiinta economică nu va
mai trona niciodată necontestată ca în. trecut, vor exista cu si­
guranţă eforturi de a crea aşafOdaje noi în care logiCa gîndirii
nli
�econo ce va fi coroborată de aceea. a politicii şi psihologiei,
sau poate subordonată acesteia. Nu putem prezice astâzi dacl1
asemenea scenarii mai largi şi mai adînci pot fi elaborate sau
nu. Un lucru, însă, pare destul de sigur. Ca putini alţi gîn­
ditori, filozofii lucrurilor pămînteşti ne-au învăţat să privim
evolutia societătii ca pe o dramă al cărei sens poate fi descifrat
de indivizi care altminteri s-ar simti doar purtati în voia unor
forţe copleşitoare şi, de neînteles. Ţelul final al gîndirii lor
economice a fost întelegerea societăţii. Această extraordinară
lecţie pentru emanciparea umană nu v a fi uitată. J
 GIUD PENTRU ALTE LECTURI

Lumea e în general convinsll cll scrierile economice repre­

zintl un adevllrat deşen de prozli prllfoasii. Cinstit vorbind,
multe din ele aşa şi sînt. Cine se apucll de studiul economiei
politice trebuie sl1 fie pregiitit pentru lungi ciiliitorii în care
uneori nu va întîlni o singurii fraz11 riicoritoare; pentru a strii­
bate' pînll ia capllt unele din marile texte, ili trebuie cu adevll­
rat o rezistentll de cl1milll şi o rllbdare de sfint.
Nu toatll literatura econorpicll intr11 îns11 în aceastll cate­
gorie. Existll multe luc �iiri vii , incitante şi. stimulative chiar şi
pentru un novice, şi mult mai multe care sînt suficient de in­
teresante, convingiitoare sau impOnante pentru a merita oste­
neala de a fi citite. Acestea sînt ciirtile pe care le recomand în
cel'€ ce unneazii. Ele nu constituie nicidecum o explorare a
întregii ştiinte economice - nici Q list11 scunii n-ar Plltea rea­
liza o atare performant li. Sînt doar,nişte puncte proeminente
din care se pot efectua recunoaşteri asupra cîte unei portiuni
din întregul teren; Întîlnim printre ele cllrti dificile, dar nu şi
imposibile sau care sll nu merite, efanul lecturii. Eu unul,
pentru tin motiv sau altul , le-am citit pe toate cu 'plllcere şi cu
folos. Mai semnalez, În treacăt, şi că· multe din cărtile men­
tionate mai jos se glls'esc şi în editii broşate"' .

• Astfel de retipiriri apar Într-un asemenea ritm, încît e greu si fii la

curent cu toate. Am pus asterisc la toate titlw1Ie de�e care ştiu cli au apA­
rut în editii broşate.
N. t.: lucrlirile pentru care exist! traduceri româneşti sînt marcate prin
cîte un (R).

352
 Cititorul ar putea pentru început să-şi încerce norocul cu
'
un manual de economie, spre a se dumiri "cu ce se ocupl1", de
fapt, aceastA ştiintă. E o încercare ce meritl1 Bcută, cu -condi�a
de a ofac� fl1rli . grabli, JJrml1rind instruirea şi nu distracţia.
Dintr-o duzină de texte bune, aş suge ra lucrarea Econol7;1ics
de Paul Samuelson (Mc Graw Hill , New York), neî!ldoielnic
cel mai celebru text economic din epoca noastrll. Este o carte
strălucită, de larg orizont şi solicitantI. care se cere studiată,
nu doar lecturatl1. Pentru cititorul care doreşte o introducere
mai simplă, aş sugera Economics Explained de hester Thurow
şi subsemnatul (Tuchstone Books, publicată Ia Simon &
Schuster, lnc., New York, 1987).
Mai . puţin simplu este să recomanzi lecturi din istoria
doctrinelor economice - adică să recomanzi o carte care să
. .
aiM cupriRsul celei de faţă, dar să fie mai detaliată şi să acorde
mai multă atentie întregii game a ideilor economice. Din
acest punct de vedere. A HistOJ)' of Economic Tboug/1f de
Eric Roll (Prcntice H alI, Englewood Cliffs, N.. J.) este proba­
bil cea mai indicată pentru cineva fl1ră pregătire în ştiinţa
economică. Lucrarea lui Mark Blang Economic TlJeory in
Retrospecţ (R) (Cambridge Univ ersity Press. 1 978) este
excelentl1, dar cere considerabile cunoştinte de teorie econo­
mică. Faimoasele Note de curs ale lui W esley Mitcheil · au
fost publicate de Augustus Kelly sub titlul Types of Econo­
mic Theory. E o lucrare admirabil ă dar. din .păcate. foarte
scumpă iar pllkerea lecturii va fi partial dlminuatli de faptul
că editorul a tinut să includă toate variantele recente, ceea ce
face. canecontenitele repetitii să reducl1 efectul produs de
extraordinarul bagaj de cunoştinţe al lui MitchelI. În sfîrşit.
lucrarea postumă a lui Joseph Schumpeter A History of
Economic Analysis (Oxford University Press, N ew York,
1954) este o capodop'cră î9 genul său, o trecere în rev�stli cu
�dev4rat enciclopedic� a analizei economice, la fel de
I

strălucită şi de personală ca şi autorul ei. Pentru un neprofe-

353
sionist s-ar pUtea, dovedi, cam aridă; blIDuiesc că nici majori�
tatea economiştilor universitari n-au parcurs-o vreoqată de la
un cap la altul.
Tema genezei capitalismului a fost tratată fascinant în
cartea lui ,Karl Polanyi The Great Transformation* (Farrar &
Rinehart� New York, 1944). Cartea este în esentă un studiu al
dificultălii cu care s...a impus ideea pietei, în secolul al XVIII­
lea, într-o lume c are pînă atunci fusese altfel orientată, dar se
ocupă şi de aspectele actual� ale aceleiaşi probleme. E o carte
de-a dreptul captivantli. Cam pe aceeaşi temă, dar centrată pe
un a�pect diferit al afirrnării capitali smului, lucrarea lui R. H.
Tanney Religion and the Rise ofCapilalism (New York, 1 937,
reeditată recent de Harcoun, Brace) este o realizare de prim
ordin, profundă şi scrisă într-un stil inegalabil de dUre un
mare istoric. Elica protestaJJt� şi spiritul capit<J1ismului (R) de
Max Weber este o altă lucrare clasică din acest domeniu, dar
ceva mai solicitantă pentru cititor. Cine doreşte o privire mai
putin specializată asupra istoriei dezvoltării capitalismului
poate apel a la cartea mea 'TIJe Making of Economic Society*
(Prentice-Hall,' Englewood Cliffs, N, J. , 1985).
Pentru a-şi îmbogăţi info.rmaţia istorică. cititorul poate
utiliza lucrarea lui H. Pirenne Economic and Social History
of Medieval Europe* (Harcourt Brace, New York, 1 937).
Mai sînt şi cele două volume din Cambridge Economic His­
tol)' of Europe, cuprinzînd fascinante eseuri scrise de mai multi
istorici ai economiei (Cambridge University Press, Londra,
d e
1 952). Ca elect�re aş sugera TlJe Unbowld Prom tlleus de
David Landes (Cambridge University Press, Cambridge,
1969) sau The Industrial Revolution in the EiglJteenllJ
Century* de Paul Mantoux (Harcourt, Brace, New York, 1928),
două djntre cele mai bune cărti, cunoscute de mine, privitoare
la istoria economică.
Pentru o informare selectivă privina literatura economică
presmitheană, există mai multe posibilităli ispitit.oare. Pentru
pHlcere s-ar putea citi Bemard Mandeville, TIle Fable of ilIe
Bces (Penguin Oassics, New York, 1970). Pentru o prezentare
sistematică a naşterii ş{ afirrnării ştiinţei economice există

354
 lucrllrile The Origins of Scientific Economics de William
Letwin (Doubleday, New York 1967) şi minunata (deşf speci­
alizata) carte a lui RonaId Meek The Economics ofPhysiocracy
(HalVard University Press, 1 963). A� mai meptiona şi TlJe
Politica} Theol}' of Possessive Individualism* de C. B. Mac
Pherson (Oxford University Press, New York, 1962). Dupli
cwn se ghiceşte din titlu, în carte nu este vorba propriu-zis de
economia poli'tică, dar, dup� cum va descoperi cititorul, ea
arunc1l multl luminli asupra unor chestiuni economice.
Cu Adam Smith ţ o probleml Uriiversitatea din Glasgow
a slirblitorit bicentenarul A'vutiei NaJiqnilpr (R) cu o editie
mare, cuprinzătoare şi groaznic de scumpl1 de Opere com7.
plete. Cine vrea sl1 se specializeze în Smith va trebui neapl1rat
sli citeascli volumul de ESS.1YS (ed. A. Skinner şi E. Wilson.
Clarendon Press, Oxford, 1 975). Altminteri aş sugera 'cum­
pl1rarea A vuJiei în editia Modem Library sau, pentru cine do-
. reşte o mai amplă selecţie din ea plus .. cele mai bune păf\i';
din The Tl1eOlY ofMoral Sentiments şi din alte scrieri ale lui
Smith, eu am alcătuit volumul Tl1e Esse11liaJ Adam Smitl!
eyv. W. Nonon, New York, 1985).
Cu Malthus şi Ricardo lucrurile stau la fel ca şi cu Adam
Smith: .cititorul neprofesionist nu prea are multe de ales. Keynes
are o frumoasă J'rezentare a lui Malthus în ale sale Essays in
Biography (Horizon Press, New York, 195 1 ), iar felul cum îl
expune Mitchell pe Ricardo în deja mentionatele Note de
curs e pur şi simplu captivant. De totalitatea scrierilor lui
Ricardo dispunem acum Într-o editie în mai multe volume
îngrijită scrupulos de Piero Sraffa, Works of David Ricardo'
(Cambridge University Press, Londra. 1 95 1 ). cu observ ati a
cli ultimul volum cuprinde destul material biografic nu
grozav de interesant. Nu-l sfl1tuim îns! pe cititor sl1 se avînte
în Ricardo dac! nu e pregl1tit de opinteli zdravene: textul
ricardian e numai argumentare abstract! şi deloc uşor de
biruit. Totuşi, dacă e curios. sl1 încerce volumul al doilea din
lucrarea lui STaffa. unde sînt reproduse Principiile lui Malthu5.
însopte la fiecare paragraf de comentariile nimicitoare ale lui
Ricardo. Îi vedem aici pe cei doi adversari aflati în mare for-

355
mii. Cît desPre �_s şi dilema populatiei, cititi On Popu­
lalion (Modem Libraiy, New ,York, '1 960) (R). cu o extrem
de interesanti introducere scrisli'de istoricul Gertrude Himmel­
farb. Ma� bine ar'fi totuşi să cititi ori�are din căr{ile mai re­
cente; destul de numeroase, în problema populatiei.
Lectura socialiştilor utopici n-ar fi de ruei un folos. În­
cercati în schimb The Prophels of Paris De Frank Manuel
(Harvard Uruversity Press, 1962) sau cartea lui Alexander
Gray The Socialist Tradition {Longmans, Green, Londra,
1 946), pe care m-!lffi sprijinit m.asiv în privinta lui S aint­
Simon şi a lui Fourier. Stilul lui Gray e, un 'pic zglobiu, dar
cînd e vorba despre nişte figuri mai originale, acest mod de a
le înfătişa nu e tocmai rău; cartea e altminteri apăsat şi măr­
turisit părtinitoare în favoarea sQcialismuliJi utopic ca opus
celui "Ştiinlific." Da�ă acest prim contact prinde, biblioteca
vă va pune la dispozitie originalele ..:....- dar, atentie: aceşti
autori sînt de o verbozitate insuportabiHl. Există o simpatică
biografie de modă veche a lui Robert Owen, scrisă de F. Pod­
more (Appleton, New York, 1 967) şi una mai document�tă
dar mai pUlin atrăgătoare la lectură, de G. D. H. Cole (E. Benn,
Londra, 1925), Nici una, însă, nu oferă un portret cu totul
satisfăcător aI acestui om uluitor; cea mai bună este, poate,'în
ac'est sens, propria sa istorisire 77w Life of RobeJ1 Owel1
.
(Kno,pf, New York, 1920).
Vine apoi , fireşte, John Stuart MilI. Autobiograp/ly a sa
(Columbia University Press, New York, 1944) este o scriere
clasiCă şi plicticoasă - dar există o excelentă biografie de
Michael Pac�e (Macmillan, New York, 1954). Pentru cei
interesati de MiU, Friedrich A. Hayek a publi cat corespon­
denta dintre Mill şi Harriet Taylor, (Uni ve rsity of Chicago
Press, Chicago, 195 1), care aruncă o lumină nou� asupra lui
Mill ca om, Pentru o altă viziune foarte edificatoare asupra,
luj MiU şi a relatiilor sale cu redutabila Harriet, vezi Gertrude
H irnmelfarb, Ol1 Libert)' and Liberalism (Knopf, New York,
'

1 974). Iar în ce priveşte gîndirea' economică, Mill merită

efortul de a fi citit. Principles of Politica] Economy (lJni ver­
sity of Toronto Press, . 1965) este scrisă frumos şi cu avînturi

356
liberale, fiind" Înc ă de interes pentru cititorul de ast�zL Un
volu.m broşat Bantani, intitulat The EssentiaJ Works of lohn
Stuart Mill, cuprinde A utobiography şi pe drept celebrul Essay
on Liberty* (R).
.�

Despre Marx există o literatUrii abundentă. Cititorul are la

îndemînă un numk de excelen� biografii de dată recentă; cea
mai bunA, dupli gustul meu, este Karl Marx de .David McLeUan
(HaIper & Row, New YOfk, 1973) şi lucrarea mai scurta a
' aceluiaşi autor, despre Marx scrisA pentru seri a Modem
M asters, editatli d,e Viking (New York, 1 975). Eu aş. reco­
manda Însă cu insistentă o carte mai veche, To the FiJJ land
Statipn (Han::o urt, B race, New York, 1 940) de Edmund WIl­
son. Aceasta este, între altele, o biografie a lui Marx şi Engels,
o trecere în revistă a operei lor şi o critică a operei lor istorice
în general, to'ate de o foarte bună calitate. potentată şi de un
stil ce merită aprecieri superlative. Se citeşte ca un roman. '
Dacă ar trebui să indicăm pentru Marx o singur:ă introdu­
cere, cea mai bună ,ar fi Marx însuşi, îndeosebi Clpitalul, voI .
1 (R). Dac. această lectură "prinde", pasul următor este
vari�nta scurtă (nu cea lungă) din Bazele criticii economiei
po litice ;(R). După care s-ar recomanda culegerea Întocmită
de Robert Tucker (Nonon. New York, 1 97 1 )*. Mai departe,
aş zice, lucrarea lui Pau] Sweezy The 17JeolY of Capitalist
Developmel1l (Monthly Review Press)*; iar după aceea,
există o întinsă literatură, în creşlere, pentru care nu se poate
da un ghid concis. Cu' scuza că mă propun iar pe mine,
men{ionez şi lllcrarea mea MaJ7dsm, For and AgaillSt (W. W.
'

Norton, New York, 1 983).

Despre victorieni separat JlU există nici un volum. Cititorul
ar putea, eventual, să se uite prin Alfred MarshaU, Principles
ofEconomics (Macmillan, New York, 1 948). E o lucrare ma-'
sivA, dar nu dificilă, care necesită mai mult rlibdare decît cu-'
noştinte prealabile. În deja menpotiatele Essays III Biograplly,
Keynes are frumoase schite biografice despre Marshall şi
.
despre Edgeworth.
Subterana se recomandă prin lecturi mai agreabile. Henry
'George e învechit, dar cartea sa Progress and Poverry
l)oubleday, New YOIle, 1926) Îşi pllstreazll atractia emotională
li este scrisA într-un ÎnvoIt - uneori prea ÎnvoIt - stil juma­
lislic. Hobson e mai grav şi mai captivant. Cartea sa lmperia­
fism (S. Allen & Unwln, Londra, 1938) cuprinde Încă lucruri
peninente şi de enbnn interes, mai multe decîţ celebra bro­
pari cu acelaşi titlu a ' lui Lenin (lmperialismul, stadiul cel
mai înalt al capitalismului - n. 1.)
Veblen Însuşi prilejuieşte o lectură de primll calitate dacă
izbuteşti sl1 te Împaci cu stilul său. Nu toată lumea izbuteşte,
dar pasionatii se dau În vînt după nestematele lui. The Theory
of lhe Leisure Class* (Modem Library, New York, 1934)
este cea mai cunoscută lucrare a sa, eu Însă aş sugera volumul
The Portable Veblen (Viking Press, New York, 1 950) cu o
sclipitoare introducere de Max' Lemer, care creionează cu
multă claritate figura lui Veblen ŞI principalele sale idei.
Această carte cuprinde un spectru larg din scrierile lui Veblen.
Pentru gîndirea lui Veblen aş sugera studiul pătrunzător al lui
Jack Diggins, The Bard of Sa vagery (Seabury Press; New
York, 1978). Epoca În care a trlUt Veblen este ilustratll Într-o
mani�ră tranşantă şi totodată exuberarită Într-o superbă cane
a lui Manhew Josephson, intitulată The Robber Barons*
(Harcourt, B race, New York, 1 934).
Există două biografii de căpetenie ale lui Keynes: cuprin­
zAtoarea dar .uşor pompoasa Lile of John Maynard Keynes d�
Roy Harrod (H'arcourt, Brace, New York, 1957) şi sclipi­
toarea lucrare a lui Robert Skidelsky John MaYJJard Keynes
(Viking, New York, 1986), din care a apărut pină, acum doar
primul volum (din două sau trei , cîte va. avea). Pe omul Key­
nes îl puteti cunoaşte şi direct prin proza. lui scînteietoare şi
translucidă, excelente fiind În acest sens atît Economic Cose­
quences'of the Peace (Harcoun, Brace, New York, 1 920) (R),
cît şi Essays in Persuasion (Harcoun, B race, New York,
195 1). Gîndirea lui Keypes a fost expusă în multe versiuni de
popularizare, cea mai bună fiind lucrarea lui Roben Lekach­
man The Age of Keynes (Random HouSe, New York, 1 966).
O dată ajunşi la întrebările: încotro capitalismul şi Încotro
ştiinta economică, mă văd obligat sI plasez şi acwn printre
lucrârile din . fruntea listei cartea lui Joseph S chumpeter
Capitalism, Socialism and Democracy (Harper, New York,
1947). Pentru un punct de vedere ce porneşte de la cel al lui
Schumpeter, cititorul interesat ar putea sâ se uite prin cartea
mea The Nature and Logic of Capit:Ilism* (W. W. Nonon,
New Yodc, 1985). în sfîrşit, lucrarea lui Adolph Lowe On
Economic Knowledge (M. E. Sharpe, White Plains, N. Y.,
1977) este un text profund dar accesibil care va rl1spHiti efortul
ce-l reclam�.
 INDICE·

Absentee OA'DeTShip and Business Beal-d, Charles A . , 26 1

En/aprise (Veblen), 257 Belgia, 146, 1 48,. 206
AddingtOll , Henry, Viconte de BeII, Oive, 276
Sidmouth, 79 Bentham, Jeremy, 135, 1 86
Africa, 99:209-2 1 0, 2 1 3, 2 1 6 Berlin, 146
Albai'ly - Su�quehanna Railroad, 230 Biserica saiflt-simonistă, 1 2g
AI doilea război mondial, 2 1 8 Bismarck, Ono vori, 2 1 6
American Economic Association, 262 Blincoe, Robert, 1 1 2-1 1 3, 1 34
Anaconda Copper Comp�ny, 23 1 Bloomsbury, 274, 276. 277
,.Anti-Diihring" (Engels), 154 Bohm-Bawerk, Eugen von, 3 1 6
.
"Apology for a Toper, An" (Veblen), Bonar, James, 89
238 Boody, Elisabeth, 322
Aristotel, 4 1 , 136 Bosanquet. Bemard, 91
Arlcw right, Sir Richard, 64, 68 Boslon, 24
Armoniile economice (BastiaO, 195 Boswell, James, 50
Ashton, Frederick. 276 Bowring, sh John. 92"
Asociatia Internationali a Muncitori- Brandeis, Louis, 205
lor, 162 Brooks Noah, 199
Atlah/ic Monthly, 233 Bryce, James, 233
Austria 1 8 1 , 3 1 5 Buharill, Nikolai 1.. 2 15
Aurobiography (Mill) 1 36, 1 44 Bull, John, 2 1 7
Burke. Edmund. 79. 303, 347
.
Bakunin, Mihail A . , 1 62 BUrJIs. Lizzie. 1 5 0
Banca Jnternationali. 306 Burns, Mary, 150
Bangladesh, 97 Business CycJes (Schumpeter), 323-324
Banks, Sir Joseph, 85 Byng. Sir John, 63
Baririg, Alexander, 86, 1 0 1
Bastiat, Fr�dt!ric, 1 92-1 96, 223 Cahagnes, William de, 273
Bauer, Bruno, 153 Candid (Voltaire), 7 1
Bauer, 0110, 324 Cantillon, Richard, 54

• La scrierile autorilor britanici şi americani titlurile sunt date în original;' la

cele ale ahor autori, am dat traducerea lor româncascl (N. t.)
Capitalism. SOCialism and DemocracJ' Dri�water (proprietar de fabrică),
(Schumpeter), 3Z4-325 1 16-1 1 7
Capitalul (Marx), 1 6 1 , 165-1 74 DUhring, Eugen, 154
..Captaill' of Industry, The" (Veblen),
•

256 Economic Consequences of Ihe Peace.

Carlyle, Thomas, 83
Casa.Buddenbrook (Thomas Mann),
32 1
Ce este proprietatea? (Proudhon), 164
ChesterfieId, lord, 5 1
China, 97, 2 1 3, 2 1 9
Churchill, Witiston, 272
Clark, John Bates, 1 85, 233, 239
gemenceau, Georges, 278, 279
Clemens, Samuel (Mark Twa,in), 206
Cobbett William. 1 19
, Ellis, Havelock, 94
The (Keynes), 279, 283, 305
Economic 10urnal, 276, 304
Economic �sibililies for Ollr Grand­
children (Keynes), 3 1 1, 3 1 3
Eronomics (Taussig), 233
EdgewOI1b, FraDCÎ$ Ysidro, 186-189,
249
Edgewortb, Maria, 9 1
Egiptul -antic. 2 1 , 26, 289, 295
Elisabeta 1, regina Angliei; 34, 37
•

Colbert. Jean Baptiste. 25 Engels, Caspar. 1 5 1

Coleridge, Sall}ud Taylor. 1 00
Columb, Criitofor; 37, 4 2
Comitetul Consilierilor Economici,
348
C�mitewl de Criză (Marea Britanie),
1 83, 207
Comitetul Federal pentru Rezerve,
299
Compania.Indillor Orientale, 56, 88
.conferinta de la Bretton Woods, 307
Engels, Friedrich, 149-152, 1 53, 1 57,
160, 1 6 1 , 1 64, 1 84
Engineers and the Price System, The
(Veblen), 257
Essay on Ihe Principk of Populalion,
An (Malthus), 83, 94, 95
Etiopia, 97
\Evul Mediu, 2Jc-3!. 155
Fable of the Bees. 'The (Mandeville) •

Consideralions on Represen/aliH� 191

Gon·mmentlMill}. 144 Fay. C.R., 222
Coreea de ,Sud, 2io Filozofia mizeriei (Proudhon). 164
Cortez. Hernando, 42 Fisher, Irving. 270
Crossthwaite, Sir Charles. 207 Fisk, Jim, 230
Cu ba, 2 1 8 Fondul Monetar International, 306
Ford, Henry. 255. 294
Dale (proprietar d e uzină), 1 1 7 Forsler. E.M., 276
Dalkeith, contesa de, 5 1 Fourier, Charles, 124. 130-1 32
Dana, Charles A., 1 60, 1 6 1 Fox, Annie, 1 98
Davenport (ec�nomist), 260 Fox, Charles James. 72
Defoe, Daniel, 47 France, Anatole, 133
Dewey, John, 205. 26 1 Franklin, Benjarilin, 54
DiaJ, 261 Franta, 23 , 2 5, 32-33, 40. 146, 147.
/

Disraeli. Benjamin, 206 1 80

Distribution of Wealdi, The (Clark), Frick, H.c.. 255
233 Friedman. M ilton. 349
Dorfman, Joseph, 262 Friedrich Wilhelm IV. regele Prusiei,
Drake, Sir Franciş, 37, 12 148

361
Fry, Roger, 276
Fugger, 27
Galbrailh, John KeDDetb, 349
General MOlors, 220
General TheOlY d Employment, ln­
terest arni Moncy, The (Keynes),
292, 2�297, 301, 30.3-304
Gentleman's Magazine, 82
George, Henry. 1 97-20.5, 223
Germania, 23-24, 147, 148,
' 1 79, 206
Giffen, Sir Roben, 1 84
Godric de Fjnchale, Saint, 28
GOdwin, William, 82-83, 89, 96
Goshen. Sir Warry, 309
GOuld,'Jay, 230-23 1 , 254
Grand National, 1 22
Grant, Duncan, 281
Grenville, William WyndhalYl! 79
. Kallen, Horace , 262
Grey, Sir Edward, 282
Hales, John, 34
Harper, William Rainey, 242, 245,
259
Harroel, Roy, 277
Hayek, Friedrich, 3o.2
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich,
152-153
Heine, Heinrich, 147
Herschel, Sir William, 284
Higher Leaming in America, The
(Veblen), 26o.
Hilferding, Rudolph, 324
HiII, James, 255
Hobson, John A., 20.8-2 14, 2 1 6, 222
Hoover, Herbert, 267-268
How to Pay for lhe War (Keynes),
•
30.5
Howells, William Dean, 245
H u�o, Victor, 20.5
H ume, David, 45, 49, 52, 53, 82
Hutcheson, Francis, 50.
I.B.M., 220.
bnperial Gennany (Veblen), 260.
Imperialism (Hobson), 2 1 0
Imperiul britanic, 206, 216-21-7
India, 97, 98, 2 1 3 , 2 1 8, 286
InquiI)' in/O rhe Nature of rhe Peace.
• An (Veblen), 261
Internationala a II-a, 164
Internationala 1, t63-164
Internationala a III-a, 1 65, 2 1 5
lsabella, regina Spaniei, 37
Italia, 147, 1 78
178,
Jackson, Andrew, 1 2 1
Japonia, 1 80, 213, 220
Jarrow Shipyards, 184
Jevons, Stanley, 1 85 , 1 89, 196, 284
Johann, print de Austria, 1 14
Johnson, Samuel, 44, 53
Josepsohn, Matthew, 254
Keayne, RQben, 24, 38, 4o.
Kenl, duce de, 1 1 8
Kenya, 97
Keynes. Aorence, 3o.g
Keynes, John Maynard, 14, 224,
273-3 10, 3 1 1-314, 323, 324,
339, �O, 34 1 , 347
Keynes, John Neville, 273, 30.8
"i King, Gregory, 80-'8 1
Kipling, Rudyard; 206
Kruger, Oom Paul,. 2 1 0
.
Laughlin, J . Laurence, 233, 24 1 . 245
lA!w, John, 40.
Legile cereaklor (Corn Laws), 85-86,
10.5, 106
Lenin, V.I., 163, 1 65, 1 74, 2 1 4, 215,
30.5
Liga Comuniştilor, 148, i62
ligii hanseatidi, 27
Lion. The, 1 1 2
Uoyd George, David, 279
Locke, John. 54
Loeb, Jacques. 242
Logic (MilI), 144
362
Lopokova, Lidia, 277, 28 1 , 303, 306, Merehant Adventurers Company, 25
J08 Micllelson, Albert, 242
Lowe, Adolph, 344-346, 350 Middlelown (Robert şi Helen), 250,
' 2'7 .
Luddilii 1 13 0
Ludovic al XVI-lea, regele Frantei, Mill James, 9 1 , 1 35, 206
,

125 Mill John Stuan. 135-145,

, 1 89, 336,
Ludovic Filip, regele Frantei, 146 34 1
Ludovic Napoleon (Napoleon al Bl-lea), Mirabeau, Victor Riqueti, marchiz
147, 155 de, 52
Luxemburg, Rosa, 213 Mississippi Company, 40, 284
Lynd, Helen, 250 Mitcbell,Wesley, �62, 266
Lynd, Robert, 250 Mizeria filozofiei (Marx), 1 64
Modern Tones (Comunitatea Qwenită),
Macaulay, Thomas Babington , 1 23 132
McClure, Will iam, 1 2 1 Molinari. M. de, 193
Mac Donald, Ramsay, 164 Moore. G.E. • 347
McGuffog (comerciant de pînzeturi), Morgan. J. Pierpont, 230, 232, 255
1 16 Morgan, Lloyd. 242
Mackintosh, Sir James, 1 1 1 Morning ChronicJe. 9 1
MacJuria. 121 Mummery. A.F., 20Fr-209
Malthus, Daniel, 82-83 Mussolini, Benito, 165. 301
Malthus, reverendul Thomas Robert,
82�, 8Fr-l00, 105--106, lOFr-l l 1 , Napoleon 'al III-lea (Ludovic Napo-
1 1 2, 133, 1 9 1 , 233, 337 leon), 147, 1 55
Manchester, 1 5 1-152 Natiunile Unite, 97-98
Manchester Guardian, 281 Necker, Jacques, 133
MandeVllle, Bemard, 43 ; 54, 65, 1 9 1 Needham, ElIicc:, 1 1 2
Manifestul Partidului Comunist (Mim< New Castle Chemical Works, 184
şi Engels), 145, 146-149, 158, New Deal, 1 39, 2%, 300
1 60, 165 New Hant)Ony, 1 20
Mann, Thomas, 321 New Icaria, 1 32
Marea Britanie, 15, 33-35, 40, New Lanark, 1 14-1 1 8. 120. 147
45-4-7, 64�5, 78 New School for Social Research,
Marea criză, 250, 26�27 1 , 293-302, 26 1 -262
34 1 New Statesman and Nalion, 304
MarshaIJ, Alfred, 1 85, 222-227 New York Times, 299
Marx, Heinrich, 152 New York Tribune, 1 60, 203
:
Marx Ienny von Westph8Jen, 15Fr-16 1 Nicaragua. 2 1 8
Marx, Karl, 58, 63, 149-1 82, 25 1 , Nikolai 1 , taru1 Rusiei, 1 14
337, 339-342, 347 North American PhaJanx, 132
Mathematical Psychics (Edgeworth), Northem Pacific RaiIroad, 255
1 86
Maximilian, arhiduce de Austria, 1 14 O'neida, 1 32
Mencken, H. L. , 26 1 , 264 On Libeny (Mill) , 141 , Î43
, ldercantilqw; 43 Owen, Robert, 1 16-124, I]S
-.. Roben Dak. 124 Rhodes, Cecil, 2 1 0 ,
Rkardo, David. 84. 87-:94, 1 0 1 -1 1 1 ,
.. WaJIeT H_s. 242 1 1 2, 1 1 9. 133. 1 3 5
�. VVill�. 81. 100-10 1 Rickman, John, 100
�. Sir William. 26. S4 Riqueti Victor, marchiz de Mirabeau,
�ogy of lndustry. lhe (i-Iobson
•

52
Ji �ununery). 209 R�ad to Serfdom, The (flayek). 302
'iaao. Pablo. 272 ROchdale Pioneers, 1 22
.... A.C 274.•
ROQkefeUer, John D., 23 1 . 242, 255
'islldsti. Joseph. 1 64
RockefeUer, William. 23 1 , 255
'ia, William, junior, 79, 8 1 , 1 00 '
Rodbenus, Johann Karl , 2 1 3
ta.d Dawes. 280
Rogen, Henry, 2 3 1
'IMI:Jt, Mall., 283
Rolfe , 'EUen, 239: 240, 244. 259
PIca for Canibalism, A" (Veblen),
Roosevelt, Franklin D .• 282, 297
238
Roosevelt, Theodore, 204, 205
WIEcIonos\ev. KonSlantm, 205
WiIical Justice (Godwin), 82 Rousseau, Jean�Jacques, 82
. Royal Dutch SheU. 220
"alo, Marco, 37
"odiI,alia, 206 Rusia, 147. 1 78, 1 79. 205
� Roscoe, 261 Rusk,in, John, 208

..... 146 RusselI, Bertrand,. 272, 283

�. Jtichard, 80-8 1 . 84 Ryff Andreas, 23� 36
'riIIIaI rlI.zboi mondial, 2 1 5
tiDciples of Economics (Marshall), Saint-Simon, Henri de Rouvroy, conte
224-226 de. 124-130, 1 33, 258
�s of Politica! Econom.,' (MaI­ Samuelson, Paul, 349
Ibus), 9 1 , 1 05 San Francisco Argon3ur, 203
bIripks ofPolitical Econom." (Mill) . San Francisco POSI. 1 99
137. 139, 1 4 1 San: Francisco Times; 1 9 9 ) .
'lM:ipks of Politica] Economy (Ri­ Sania Anna, Antonio Lo�z de, 1 2 1
tudo). IOI Say, Jean -Baptiste, 107
"IapmIul lntemationaIei Comuniste,
Scandinavia, 23
165
Schacht; Hjahnar, 217
Ikps md PO,'eIt)" (George), 200-205
Schumpeter, Joseph, 3 14-335, 340,
�. Pierre, 1 64 '
34 1 , 347
Scott, Sir Walter, 53, 1 14
)lrsuy. Fran�ois, 52-54
Se1ect Society, 52
Shaw, George Bemard, 1 64, 2'2, 291
laIlob. Jobn.J .• 268-269
�,a i�iană. 3 7 Sidgwick, Henry, 1 89
� americanl, 5 1 , 1 25, 1 63 , Sidmouth, Henry Addin�ton, viconte,
312 79
� 6ancezl, 1 35, 2 1 9 Sitting BulI (Taurul care §ade), c!ipe­
baIII;a rusi. 22 , 32� tenie, 255
� wrdc, 9-7 Situaţia clasei muncitoare din Anglia
r - - k ăinmg. 153 în 1 844 (En gels), 1 5 2
 h
Smit , Adam, 1 7, 2 1 , 3 1 , 32, 44-79,
81, 84, 87, 133,
337-33 ,
34 1-342, 347
Smuts, Jan Cristian, 2 1 0
Societatea peJltru Reprimarea Paşnică
a NecredinJei, 1 23
Southey, Robert, ).1 4
Spencer, Herbert, 144
Spiethof, Arthur; 3 1 6
StaeI, dna de, 1 27 '
Stindard Oil, 230, 242
Statele Unite, 99, 1 79, 205, 2 1 8-220
Steuart, D., 54
Stickney, A.B., 232
Strachey, Lyllon, 274-276.28 1
Sutherland, duce sa de, 34
Taussig, F . �I . , 233
Taylor, Harriet, 1 37, 144
Taylor, Helen, 1 37, 14,4
Taylor, James RusseIl, 204
Tell-el-Amama,Tăblilele de la, 28
Theol)' of Busines5 Ente1JJfise, nl�
(Veblen), 252, 256-257
Theory of Economic Del'eJopmenr,
The ' (Schumpeter), 3 1 6, 3 1 9,
3 2 1 , 324, 3 3 1
Theory of Moral Sentimenls, The
(SmithJ, 50, 59, 78
Theory of the Lcisure C/ass, The
(Veblen), 245-25 1 , 256
.Thomas, Elisabeth Marshall, 20
ThUnen, Joha))n Heinrich von, J 89
Tinerii hegelieni, 1 53
Tocqueville, Alexis de, 147, 233
Townshend, Charles� 5 1
Tpwnshend, rev. James, 94
TraCI an MOnelaI)' Refonn (Veblen),
283
Tratatul de la Versailles, 279
'{reatise ofHuman Na/ure, A (Hume),
49
Treatise an MOlIey (Keynes), 283,
289-290
Trea'ise .:in Probabi/ilY (KeYJ:les), 283
Trumbull Phalanx, 132
Tufts, James Hayden, 242
�
Turgot, Jacq ues, 54
Twain, Mark (Samuel Clemens), 206
Unilever, 220
United States Steel Corporation, 255
Universitatea din Chicago, 24 1-242
Uli/itarianism (Mill), 144
Vanderbilt, Cornelius, 229, 254.
,
Veblen, Kari, 237
Veblen,. Thoma , 237 s
Veblen,. Thorstein Bunde, 78. 234-266
Victoria. regina Angliei, 1 23, 206
Vietnam, 2 1 8
Villard, Henry, 255
Voltaire, (Fran�ois Marie Arouet),
45, 52., 7 1
Walker, Francis A., 204
Walker, Samuel, 68
Walpole, Horal'e, 5 1
Walras, Leon. 1 89-190
Wall, James, 46
H-'ealth of Nations, The (Smith), 44.
53-63, 65, 72, 75, 78-79
Wedgwood, Josiah. 68
Weitling (croitor), 163
WelIington" Arlhur Wellesley, duce
de, 9�
Westphalen. baron VOR, 158
Westphalen, Jenny von, 1 58- 1 6 1
Wilberforce, William, 79
Willich, August, 163
Wilson, Woodrow, 205, 278, 279
Woolf, Leonard, 274, 276
Woolf;Virginia, 276
WoollcolI, Alexander, 1 32
Woolston, reverendul Howard, 243
r'
York, duce de, 1 18
365
 CUPRINS

PrefaJa la ediJia a şasea 7

1. Introducere 13
II. Revolutia economic li 19
III. Minunata lwne a lui Adam Smith 45
IV. Presimţi riIe sumbre ale pastorului Malthus
şi 'ale lui David Ricardo 80
V. Viziunile socialiştilor utopici 1 12
VI. Inexorabilul sistem al lui Karl Marx 146
VII. Lumea victori'!flă şi subterana ştiintei economice 1 83
'III. Societatea sălbaticli a lui Thorstein Veblen 228
�X. Ereziile lui John Maynard Keynes 267

X. Contradicţiile lui Joseph Schumpeter 31 1

XI. Dincolo de filozofia lucrurilor pl1rnînteşti 336
Gllid pentru alte lecturi '352
Indice 360
FILOZOFII LUCRURILOR pĂMINTEŞTI
n e-au învătat să privim evo l utia soci etăti i ca
pe o d ramă al cărei sens poate fi descifrat d e
i ndivizii care altmi nteri s-ar f i simtit doar pu rtati
în voia u no r fo rte copleş itoare şi de n eînte l e s .
Ţel u l final a l gîn d i ri i lor eco n o m ice a fost
întelegerea soci etăti i .
ROBERT L . H E I LB RONER

Cartea l u i Heilbroner p rezi ntă ideile marilor

economişti, de la Smith, Ricardo şi Malth us,
p r i n J. S. M i i i , socialiştii uto p i c i ş i M arx,
pÎnă la gÎndito ri d i n seco l u l nostru, ca
J. M. Key nes, J. Schu mpeter şi alti i . Ceea
ce o deosebeşte de obiş n u itele isto rii ale
acelu iaşi domen i u este inspirata Îmbinare
di ntre expunerea evolutiei gÎndirii .economice
şi o extrem de vie portretizare a pri ncipalilor
ei exponenti , cu biografii adesea u l uitoare,
p u n ctate de bizareri.i sau de d rame, totul
fi ind Înfătişat cu talent l iterar ş i cu o vervă
cuceritoare. Este p robab i l - au s p u s-o
şi u n i i recenzenti americani - cea m.
izbufită şi mai captivantă introduce,.
În ş tiinţa economică şi În istoria ej
din cîte s-au scris vreodată. .-.'.
j