Natiuni si nationalisme

Prin "aprofundarea lucida a resurselor intelectuale din mai multe

domenii - se remarca aici filosofia, sociologia, istoria culturala si
antropologia sociala", Gellner propune in cartea de fata un model teoretic
de analiza a nationalismului, formulind o perspectiva si o explicatie, in
termeni generali, a unei importante schimbari sociale care a dus la
constituirea nationalismului. Ceea ce iese in evidenta este relatia dintre
nationalism si industrializare, in sensul ca procesul economic de
industrializare creeaza premise favorabile patrunderii nationalismului.
Autorul isi sustine demonstratia pe doua idei fundamentale.

In primul rind, teoria nationalismului propusa aici este de tip

naturalist, cu accent pe diviziunea sociala a muncii, pe tranzitia de la un
mod de productie la altul, pe capacitatea de autoreproductie materiala a
societatilor. In acest sens, merita remarcata precizarea: "Omenirea a parcurs
in istoria sa trei stadii fundamentale: preagricol, agricol si industrial". In al
doilea rind, acestor perioade le sint asociate citeva concepte-cheie cu care
Gellner opereaza in prezentarea modelului sau de analiza: putere, cultura,
identitate. Rolul lor este de a evidentia relatiile care iau nastere in sinul
comunitatilor respective de-a lungul celor trei stadii.

De asemenea, nu trebuie omise "statul" si "natiunea", doua notiuni

fara de care nationalismul nu ar putea fi inteles in aceasta schema. In epoca
industriala, spre deosebire de cele doua precedente - agricola, cind
chestiunea unei organizari statale nu se ia in considerare, si agricola, unde
statele nu exista peste tot iar acolo unde se formeaza difera imens in forma
- "prezenta, si nu absenta statului este inevitabila".

Caracteristicile specifice fiecarui tip de societate, bine conturate de

autor, il vor ajuta sa evidentieze deosebirile dintre ele. Se desprinde cu
adevarat faptul ca societatea de tip industrial presupune dislocarea vechilor
structuri agro-traditionale pentru a-si implanta noile sale atribute:
"alfabetizarea universala", "mobilitatea sociala", "centralizarea politica",
"omogenitatea culturala" (o inalta cultura dominanta). Altfel spus, se
formeaza o baza culturala si lingvistica comuna (in care oamenii se
recunosc) in virtutea sustinerii unui proces economic in crestere care sa
reflecte un nou tip de diviziune sociala a muncii.

Cultura simte nevoia unei protectii politice, iar statul (organizarea

statala) este interesat sa i-o confere. Se creeaza o articulare de interese
reflectind tocmai acest raport. Unitatea "frontierelor politice si culturale"
apare pentru a legitima cresterea economica, dar reprezinta in acelasi timp
si esenta nationalismului. Are loc transformarea comunitatilor etnice
(premoderne) in natiuni (moderne), schimbare sustinuta de noi realitati
economico-sociale, culturale si de un efort politic constient.

Concluzia logica este ca natiunile apar ca o forma particulara de

organizare comunitara,. fiind expresia corelatiei dintre cultura si sistemul
politic. De asemenea, mai exista un aspect al teoriei.

Oamenii trebuie sa aiba o nationalitate, care sa fie data de o aceeasi

cultura (semne, idei, tipuri de comportament, cai de comunicare). In
virtutea acestor apartenente, indivizii se pot recunoaste ca fiind parte a
aceleiasi natiuni. Ei beneficiaza de drepturi si indatoriri si tocmai
convietuirea pe baza acestor elemente ii transforma intr-o natiune.

Dar, cele doua concepte - natiunea si statul -, departe de a fi

"necesitati universale", desemneaza anumite limite. "Mai mult, natiunile si
statele nu reprezinta aceeasi limitare". Adeptii nationalismului dezvolta insa
ideea ca cele doua entitati sint destinate convietuirii una linga cealalta.
Dupa cum subliniaza Gellner: "Nationalismul tinde sa se considere un
principiu manifest si de la sine inteles, accesibil ca atare tuturor oamenilor
si violat doar printr-un fel de orbire perversa, cind, de fapt, isi datoreaza
plauzibilitatea si natura irezistibila numai unui complex foarte special de
imprejurariÉ El propovaduieste si apara continuitatea, dar datoreaza totul
unei rupturi decisive si incredibil de profunde in istoria omenirii.
Propovaduieste si apara diversitatea culturala, cind de fapt impune
omogenitatea atit in interiorul, cit si, intr-o mai mica masura, intre unitatile
politice".

In concluzie teoria lui Ernest Gellner reprezinta o explicatie a aparitiei

si raspindirii nationalismului, fenomen cu dimensiuni atit de largi, care a
afectat omenirea pina in zilele noastre. Referindu-se la acest subiect atit de
delicat, autorul precizeaza: "Se intelege insa de la sine ca numai eu trebuie
sa fiu invinuit pentru tot ce poate fi controversat in aceasta carte". Rezistent
in fata universaliste, nationalismul nu si-a spus inca ultimul cuvint si va trece
multa vreme pina sa-si epuizeze forta sa irezistibila. diverselor atacuri.