Ștefan N M UNGUREANU

(stefan.nm.ungureanu@gmail.com)
(4) Piața acțiunilor străine
 Componentă de bază a pieței financiare internaționale
 De regulă, este accesibilă companiilor private
 Oferă operatorilor economici posiblitatea mobilizării unor
resurse financiare importante → emisiunea de titluri de
proprietate (acțiuni)
[prin contrast cu obligațiunile = titluri de credit]
 Investitorii străini în aceste titluri de reprezentare pun la
dispoziția firmelor emitente capitalul de care ei dispun:
▪ în schimbul dobândirii unei părți din patrimoniul acestor firme
▪ în speranța obtinerii unui câștig (dividend) incert
● Din punct de vedere juridic
♦ O actiune reprezintă dreptul de proprietate al posesorului acesteia
asupra unei cote-părți din capitalul social al firmei emitente
♦ Deținătorul uneia sau mai multor acțiuni ale unei firme:
▪ are dreptul la dividende acordate din profitul acesteia
▪ are dreptul să participe la luarea deciziilor, prin intermediul Adunării
Generale a Acționarilor
▪ are dreptul la o cotă-parte din sumele rezultate în urma unei eventuale
lichidări a firmei, proporțional cu numarul de acțiuni deținute
● Din punct de vedere economic
Acțiunile sunt instrumente financiare pe care investitorii le pot cumpăra sau
vinde pe piețele secundare pentru titluri financiare (piețe bursiere):
▪ bursa de valori (stock exchange)
▪ piața ”la ghișeu” sau piața interdealeri (over-the–counter/OTC)
 Bursa
1.Localizare a tranzacțiilor; tranzacțiile se
desfășoară într-un spațiu delimitat (clădire)
2. Accesul direct la piață este limitat la membrii
bursei și la titlurile acceptate în bursă
3. Negocierea și executarea contractelor se
realizază de un personal specializat – prin
diferite sisteme de tranzacție bazate pe licitație
publică
4. Realizarea tranzacțiilor este supusă unor
reguli ferme instituite prin lege și regulamentul
bursei; agenții de bursă sunt ținuți să respecte
anumite obligații
5. Datorită concentrării ordinelor și a mecanis-
mului tranzacțional se formează un curs unic
pentru titlurile negociate
Piața OTC
1. Lipsa unei localizări (clădiri); tranzacțiile se
execută în birourile dealerilor (”la ghișeu”)
2. Accesul este mai larg, atât pentru clienți, cât și
pentru titluri
3. Tranzacțiile se realizează prin negocieri directe
între vânzător și cumpărător, rolul de contraparte
în tranzacție fiind jucat de dealer
4. Reglementarea tranzacțiilor este mai puțin
fermă și cuprinzătoare; de regulă ea este făcută
de asociațiile dealerilor
5. Deoarece prețurile sunt stabilite prin negocieri
izolate, acestea pot să varieze de la o firmă
(dealer) la alta
(1) Acțiunile comune/ordinare
 Sunt cele mai des întâlnite
 Dau dreptul la dividende, în limita profitului net obținut
de companie în anul anterior
 Dau dreptul la vot în Adunarea Generală a Acționarilor
(regula ”o acțiune ordinară un vot”)
 Dau dreptul la un procentaj din suma rezultată în urma
unei eventuale lichidări a activelor companiei
(în funcție de numărul de acțiuni deținute și de ponderea acestora
în totalul acțiunilor emise de companie)
(2) Acțiunile preferențiale
● Dau deținătorilor unele drepturi suplimentare față de acțiunile
ordinare, însă în general compensează acest lucru prin micșorarea
altor drepturi. De exemplu:
▪ deținătorii de acțiuni preferențiale pot avea dreptul să primească dividende într-o anumită
sumă, indiferent dacă firma a avut profit sau pierdere în anul anterior
▪ în cazul lichidării companiei, deținătorii de acțiuni preferențiale pot fi îndreptățiți să aibă
prioritate față de restul acționarilor, în cazul în care suma rezultată din
valorificarea activelor nu acoperă datoriile acesteia
● Acțiunile preferențiale sunt particularizate de la companie la
companie, putând exista și drepturi sau obligații diferite față de cele
exemplificate mai sus:
▪ o astfel de acțiune preferențială mai puțin obișnuită este așa-numita "acțiune de aur",
▪ este păstrată, în unele cazuri, de cei care vând pachetul majoritar de acțiuni al unei firme:
- pentru a avea drept de veto în privința unor categorii de decizii strategice ulterioare
(de multe ori statele apelează la așa ceva atunci când privatizează o companie)
- sau pentru a avea prioritate la a reintra în posesia companiei, în cazul în care noul
proprietar se hotărăște să o vândă, la rândul său
(2) Acțiunile preferențiale (cont.)
● În general, acțiunile preferențiale nu au atașate mai multe tipuri de
drepturi în plus față de cele comune, ci unul singur, însoțit de obicei
și de o restricție, cum ar fi lipsa dreptului de vot în Adunarea
Generală a Acționarilor
● Un caz mai special este cel al companiilor ale căror acțiuni oferă
drept de vot în limita unui anumit procent din capitalul social:
▪ în această situație, dacă un acționar depășește limita respectivă
(care poate fi de 1%, 5%, 10%, etc. din capitalul social) i se
anulează dreptul de vot pentru acțiunile care trec peste acea limită
▪ sau, eventual, i se diluează dreptul de vot, putand avea un vot la
1.000, la 10.000, la 100.000 de actiuni, în funcție de statutul firmei,
fără sa piardă însă dreptul de a încasa dividende
▪ în această situatie, acțiunile sunt practic între acțiuni comune și
acțiuni preferențiale
Toate acțiunile internaționale pot fi încadrate în
două categorii generice:
▪ acțiuni străine
♠ sunt emise parțial pe piața locală și parțial pe o piață
străină
♠ sunt emise integral pe piața locală, cu implicarea
unui sindicat bancar internațional
▪ euroacțiuni
♠ acțiunile sunt emise simultan pe două sau mai multe
piețe internaționale, situate în două sau mai multe țări
Modalitățile de tranzacționare a acțiunilor străine
cuprind variantele alternative de ofertă publică inițială
(Initial Public Offering/IPO), emisiunea directă,
precum și plasamentul privat:

⇨ IPO local cu suportul unui sindicat bancar internaţional

⇨ IPO local şi IPO pe o piaţă internaţională
⇨ Emisiunea publică/privată directă
⇨ Plasamentul privat
 Presupune emisiunea de acțiuni pe piața locală
cu implicarea unor instituții financiare
internaționale:
♦ bănci de investiții
 Când oferta nu este acoperită integral de
investitorii locali → băncile garante vor subscrie
pentru diferență:
♦ în nume propriu
♦ în numele clienților lor
 Constă într-un plasament parțial pe piața locală de până la
75%-80% din totalul ofertei, restul ofertei fiind adresat pieței
internaționale, printr-un grup de plasament
 Documentația ofertei pe piața locală diferă de cea adresată
pieței internaționale
(care trebuie să respecte reglementările în vigoare pe acea piață)
 Există 2 variante:
♠ vânzarea pe piața internațională cu cotarea acțiunilor la bursa
din țara de origine
(este considerată ca un pas intermediar către cotarea efectivă internațională)
♠ vânzarea pe piața internațională cu cotarea acțiunilor pe o
singură piață bursieră externă
▪ procedurile de cotare pe o piață bursieră diferă de la piață la piață
▪ există piețe cu proceduri complicate (NYSE, Toronto, Tokyo)
▪ există piețe cu proceduri mai puțin complicate (Singapore, Honk Kong)
 Emisiunea publică de acțiuni străine:
► acțiunile sunt vândute publicului
► pe o piață specifică/pe o bursă specifică

 Emisiunea privată de acțiuni străine

► acțiunile nu sunt vândute pe piață/bursă
► ci unui anume grup restrâns de investitori
Caracteristici:
 Este direcționată către investitorii dintr-o singură țară
 Este subscrisă în întregime sau parțial de instituțiile investiționale din țara respectivă
 Emisiunea poate sau poate să nu fie denominată în moneda acelei țări-țintă
 Acțiunile sunt în mod tipic listate la două sau mai multe burse de capital (cross -
listing)
Motivații:
 Nevoia finanțării achizițiilor (de firme) sau a unor investiții majore de capital pe o
piață-țintă străină
 Este o sursă de finanțare cu capitalului propriu (emisiunea de acțiuni comune/equity
issue) de o importanță specială pentru firmele rezidente pe piețe de capital ce se
dovedesc prea mici prin raportare la scala operațiunilor lor
 Emisiunea directă publică de acțiuni străine + cross-listarea:
= lichiditate mărită a acțiunilor
= mijlocul de a folosi acțiunile comune pentru finanțarea achizițiilor internaționale ale
firmei
 O mică dar reputată firmă norvegiană din industria farmaceutică
 Strategia sa comercială de creștere:
♦ valorificarea cunoștințelor sofisticate de care dispune privind anumite nișe de
piață și tehnologii din industria farmaceutică
♦ prin achiziția unor firme promițătoare din Europa și SUA
♦ firme ce posedă tehnologii relevante/personal de înaltă calificare/acces pe nișe
de piață
 Achizițiile au fost plătite:
♦ parțial în numerar
♦ parțial cu emisiunea directă publică de acțiuni comune
 Strategia de finanțare aplicată → realizarea a două emisiuni directe
în străinătate:
♦ în 1989 ⇨ emisiune + cross-listing pe London Stock Exchange (LSE) = 100 mil.$
acțiuni comune vândute investitorilor străini
♦ în 1992 ⇨ emisiune + cross-listing pe New York Stock Exchange (NYSE) = 75
mil.$ acțiuni comune vândute investitorilor americani
 Procurarea resurselor financiare via plasamentul
privat de acțiuni este o modalitate tot mai
extinsă pe piața acțiunilor străine
 La această modalitate de finanțare apelează:
► firme publice (cu acțiuni tranzacționale la bursă)
► firme private (acțiunile nu se tranzacționează public/la bursă)

 Piețe de plasament privat există în prezent în

majoritatea țărilor
 Reprezintă vânzarea directă de acțiuni către un
număr redus de cumpărători instituționali calificați:
 Cumpărătorul instituțional calificat (QIB)
→ o entitate ce deține în proprietate și investește
acțiuni (ale unor entități neafiliate ei) în valoare de
minimum 100 mil.USD
→ consultanți de investiții/firme de investiții/firme de
asigurări/fonduri de pensii/instituții caritabile
 Întrucât acțiunile nu sunt pentru tranzacționarea
publică la bursă, QIB urmează o politică ”cumpără
și deține”
 Plasamentul privat de acțiuni publice
(tranzacționate la bursă)
 Plasamentul privat de acțiuni private
(netranzacționate la bursă)
 Fondurile de acțiuni private
 Parteneriatele/Alianțele strategice
● Fondurile de acțiuni private → parteneriate restrânse (ca sferă de
cuprindere) între investitori instituționali și
investitori individuali prosperi
→ își procură fondurile de pe cele mai lichide
piețe de capital
● Capitalul astfel procurat este apoi investit în firme familiale mature
de pe piețele emergente
● Obiectivul investițional urmărit:
▪ restructurarea și modernizarea acestor firme
▪ în vederea pregătirea lor pentru a face față concurenței în creștere și
provocărilor dezvoltării noilor tehnologii
● Fondurile de acțiuni private diferă de fondurile tradiționale de capital
de risc (venture capital funds):
▪ operează în mai multe țări
▪ finanțează firme din multe sectoare industriale
▪ au deseori un orizon de timp existențial mai lung
 Mecanismul emisiunii de acțiuni străine este
similar emisiunii internaționale de obligațiuni
 Principalii intermediari implicați:
▪ grupul lider și co-managerii → formează grupul de coordonare
și/sau garantare, cu rol în administrarea procesului
▪ grupul de plasament garantat
▪ grupul de plasament (vânzare)
▪ alți intermediari implicați în:
♦ promovarea emisiunii pe piețele externe
♦ facilitarea procesului de cotare a acțiunilor pe bursele
internaționale
(elaborând dosarul de conformitate cu reglementările acestor burse)
Cele mai recente dezvoltări structurale și
modificări funcționale

Emisiunea Securitizarea
internațională
de certificate
de depozitare
 Certificatele de depozitare:
(Depository Receipts/DR)
→ titluri negociabile emise de o bancă depozitară în
favoarea unui investitor local
→ atestă un drept de proprietate al investitorului asupra
unui pachet distinct de acțiuni emise de o firmă dintr-o
altă țară
→ aceste înscrisuri dau dreptul investitorului (ca
deținător al lor) să ceară în orice moment remiterea
acțiunilor respective, ce se află depuse la o terță bancă
= banca custode
 Certificate de depozitare globale (GDR) ⇨ sunt
certificate tranzacționate în afara SUA
(dacă ești o firmă încorporată oriunde în lume și dorești să fii listată
la oricare bursă străină → faci acest lucru printr-o emisiune de
GDR)

 Certificate de depozitare americane (ADR) ⇨ sunt

certificate tranzacționate în SUA și denominate în
USD
(dacă ești o firmă încorporată oriunde în lume și dorești să fii listată
la o bursă din SUA → faci acest lucru printr-o emisiune de ADR)
 Sunt vândute, înregistrate și transferate în SUA în
aceeași manieră ca oricare acțiune tranzacționată pe
piața de capital americană
 Deosebirea este că ADR reprezintă un multiplu al
acțiunilor străine ce stau la baza emiterii sale
 Acest multiplu permite ADR să poarte un preț/acțiune
”adecvat” pieței SUA (de regulă, sub 20$/acțiune), chiar
dacă prețul acțiunii străine este ”neadecvat” pieței SUA,
atunci când el este convertit direct în USD
(prețul uzual la care sunt de regulă tranzacționate acțiunile pe piața
americană este cuprins între 20$-50$)
 Primul program de ADR a fost creat în 1927 pentru o
(celebră în epocă) firmă britanică de comerț cu
amănuntul = Selfridges Provincial Stores Limited
 Programul a fost creat de J.P.Morgan:
♠ acțiunile au fost listate la New York Curb Exchange, ulterior transformată în
American Stock Exchange
♠ ca în cazul multor inovații financiare, și DR au fost create pentru a ocoli
niște reglementări restrictive → guvernul britanic de la vremea aceea
interzicea firmelor britanice să-și înregistreze acțiunile pe piețele străine
altfel decât prin intermediul firmelor de transfer britanice
♠ DR puse la punct de J.P.Morgan reprezentau, în esență, acțiuni ”sintetice”
create în străinătate, evitându-se astfel reglementările în vigoare privind
înregistrarea acțiunilor în afara Marii Britanii
 Să luăm cazul ipotetic al unei firme de investiții din
New York interesată să achiziționeze, prin
emisiunea de DR, acțiuni ale unei firme braziliene
cotată la bursa din Rio de Janeiro
 DR vor fi tranzacționate pe bursa new-yorkeză și
vor fi denominate în USD ⇨ emisiune de ADR

ATENȚIONARE !
Emisiunea are loc la inițiativa investitorului (american)
Ea trebuie analizată din perspectiva acestuia
 Este, în fapt, o emisiune indirectă de acțiuni
(braziliene) pe o piață străină (americană) prin
intermediul unui instrument specific = certificatul
de depozitare (DR)
 Sunt implicați 5 actori financiari distincți:
♦ investitorul american (piața americană)
♦ brokerul american (piața americană)
♦ brokerul brazilian (piața braziliană)
♦ banca depozitară (piața americană)
♦ banca custode (piața braziliană)
 Personajele-cheie sunt cele două bănci
 Banca depozitară:
▪ rol fundamental în emisiunea de ADR
▪ este o bancă de prim rang (aflată pe piața investitorului american)
▪ pregătește și realizează emisiunea de ADR, pe baza unui pachet
determinat de acțiuni ale firmei-țintă/braziliene, depus la banca
custode (ce operează pe piața-țintă/braziliană)
▪ banca depozitară numește banca custode (de regulă, o bancă
corespondentă) care îi este, operațional, subordonată
▪ acordă consultanță investitorului (în fapt, emitentul de DR) și
controlează întregul proces de emisiune de DR
 Banca custode:
▪ operează pe piața-țintă/braziliană
▪ are rol în păstrarea pachetului de acțiuni emise de
firma-țintă/braziliană, acțiuni ce constituie baza
emisiuni de certificate de depozitare făcută în
favoarea investitorului american
▪ lucrează pentru banca depozitară, căreia îi este
subordonată
▪ la cererea depozitarului, îi remite acestuia acțiunile
primite în custodie
▪ notifică în permamență băncii depozitare o serie
de informații cu privire la situația financiară a firmei
braziliene, la politica sa de dividend, la modificările
statutare etc.
 Pasul 1: investitorul american își instructează brokerul
pentru achiziționarea unui pachet de acțiuni
ale firmei-țintă braziliene
 Pasul 2: brokerul american contactează un broker local
brazilian (fie printr-unul dintre birourile sale
amplasate în străinătate, fie direct) și îi
plasează ordinul de cumpărare
 Pasul 3: brokerul brazilian achiziționează de pe piața
bursieră braziliană pachetul de acțiuni și-l
livrează spre păstrare băncii custode din
Brazilia
 Pasul 4: brokerul american convertește dolarii
primiți de la investitorul american în
reali brazilieni, pentru a-i achita brokerului
brazilian contravaloarea acțiunilor pe care
aceasta le-a achiziționat
 Pasul 5: în aceeași zi în care brokerul brazilian
remite băncii custode acțiunile
cumpărate, banca custode notifică
banca depozitară despre constituirea
acestui depozit
 Pasul 6: odată ce a primit notificarea, banca depozitară
emite certificatele de depozitare pentru
acțiunile firmei braziliene și le trimite
brokerului american
 Pasul 7: la rândul său, brokerul american transmite
certificatele de depozitare investitorului
american
 Odată ce ADR au fost create ⇨ ele sunt
tranzacționabile pe piața de capital americană
exact ca oricare alt titlu financiar
 ADR pot fi vândute altui investitor american prin
simplul lor transfer de la deținătorul actual
(vânzătorul) la un alt deținător de certificate de
depozitare (cumpărătorul)
 Această tranzacție se numește comerț intra-piață:
▪ reprezintă în prezent până la 95% din totalul tranzacțiilor cu DR
 Cazul discutat anterior ⇨ Inițiativa investitorului (american)
● emisiunea de ADR pentru acțiunile unei firme braziliene
● la dorința unui investitor american interesat să achiziționeze acțiuni ale
firmei braziliene
● a fost o emisiune indirectă de acțiuni (braziliene) pe o piață străină
(americană) prin intermediul unui instrument specific = certificatul de
depozitare

 Cazul alternativ ⇨ Inițiativa firmei (braziliene)

● de data aceasta este o emisiune directă de acțiuni (braziliene) pe o piață
străină (americană) prin intermediul unui instrument specific = certificatul
de depozitare
● emisiunea de ADR pe piața americană face parte din strategia
financiară a firmei de a se finanța de la investitorii americani
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Trebuie cunoscută structurarea programelor de
emisiune de ADR pe piața americană
Programele ADR diferă în funcție de:

 Sponsorizare/Nesponsorizare

 Nivelul de certificare
 Programele ADR sponsorizate:
▪ create la cererea unei firme străine ce dorește să aibă acțiuni
listate/tranzacționate pe piața de capital americană
▪ firma trebuie să solicite înregistrarea la SEC + o bancă americană
pentru realizarea emisiunii de ADR
▪ firma suportă toate costurile legate de realizarea emisiunii
sponsorizate de ADR
 Programele ADR nesponsorizate:
▪ dacă firma străină nu este interesată să-și listeze/tranzacționeze
acțiunile pe piața americană, dar sunt interesați investitorii
americani
▪ crearea unei emisiuni de ADR poate fi inițiată de o firmă americană
ce operează pe piața SUA de capital
▪ SEC solicită acordul expres în acest sens al firmei străine
▪ programele nesponsorizate dețin o pondere redusă în totalul
programelor ADR
Programe de nivel I
 cerințele de listare cele mai ușoare și mai puțin
restrictive
 acțiunile străine pot fi achiziționate și deținute de
către investitorii americani fără înregistrare la
SEC
 este cea mai puțin costisitoare abordare
 are însă un impact minim asupra lichidității
acțiunilor
Programe de nivel II
 pentru firmele străine ce doresc să-și listeze la o
bursă din SUA acțiuni deja emise
 trebuie să îndeplinească cerințele de listare ale SEC
și să urmeze regulile impuse de diferitele burse de
valori din SUA
 trebuie să-și alinieze conturile financiare cerințelor
normelor contabile US-GAAP
 costurile implicate de realizarea unui astfel de
program cresc considerabil comparativ cu nivelul I
Programe de nivel III
 pentru firmele străine ce doresc să realizeze la o
bursă din SUA o emisiune nouă de acțiuni
 se cere înregistrarea completă la SEC, precum și un
prospect de emisiune extrem de elaborat
 cea mai costisitoare alternativă
 cea mai fructuoasă alternativă pentru firmele străine
ce urmăresc să-și asigure finanțarea de pe cele mai
mari piețe de capital
 posibil să genereze, în final, câștiguri mai mari
pentru acționarii firmei, comparativ cu celelalte
abordări
1. Diversifică formele de investiţii internaţionale
2. Este un mod eficient de pătrundere pe pieţele străine de
capital şi de mobilizare de fonduri aparţinând unor investitori
străini
3. Contribuie la îmbunătăţirea imaginii pe piaţa internaţională a
emitentului de acţiuni
4. Este un mijloc eficient de diversificare a acţionariatului
5. Este un mecanism transparent de emisiune internaţională de
acţiuni
6. Este un mecanism cu lichiditate sporită şi riscuri reduse prin
implicarea unei bănci de prim rang - banca depozitară care
emite în numele şi pe contul său certificatele de depozitare
7. Este o operaţiune cu costuri de tranzacţionare mai reduse,
certificatele de depozitare fiind mai uşor de plasat decât
acţiunile emitentului
1. Probleme în mecanismul de decontare între
emitentul acţiunilor şi posesorii de certificate de
depozitare
2. Reglementări fiscale în domeniu diferite de la
ţară la ţară
3. Taxe de custodie relativ ridicate
4. Dificultăţi în găsirea unei bănci custode
 Cine – în general, firmele cu dezvoltare rapidă de
pe piețele emergente

 Ce – IPO și emisiuni ulterioare

 Unde – majoritar la bursele din New York și

Londra
Cele mai recente dezvoltări structurale și
modificări funcționale

Emisiunea Securitizarea
internațională
de certificate
de depozitare
● Mecanism complex prin care sunt emise pe piața
financiară locală sau internațională:
 titluri financiare (obligațiuni, acțiuni)
 în contul unor active financiare (credite ipotecare; contracte de
leasing; contracte de forfetare; contracte de factoring; credite
furnizor/cumpărător)
● Este practicată de:
 bănci comerciale
 companii de finanțare
 instituții financiare specializate → bănci de forfetare
→ bănci de scont
 Permite omogenizarea câștigurilor obținute de pe urma
valorificării unor active financiare deținute în portofoliu:
▪ cupoane
▪ taxe
▪ comisioane
▪ alte speze financiare
 Se derulează printr-o companie specializată (SPV)
 Emisiunea este de regulă garantată de o instituție
guvernamentală specializată
 Prin securitizare, bilanțul și portofolilul de active ale firmei
beneficiare sunt mult simplificate
 Poate duce la o mai bună valorificare a resurselor financiare
ale firmei beneficiare:
▪ creanțele/activele financiare cele mai interesante ale firmei sunt
separate de aceasta și, pe baza lor, sunt emise noi titluri financiare
 Pasul 1: Firma Alfa a acumulat, în calitate de creditor,
un portofoliu de active financiare (creanțe
financiare față de debitori = beneficiari ai contractelor)
 Pasul 2: Pentru omogenizarea activelor, firma Alfa
alege soluția securitizării, prin care sunt selectate o parte din
activele sale interesante și, pe baza lor, vor fi emise noi titluri
financiare către potențiali investitori locali sau străini

(Securitizarea = transformarea
creanțelor/activelor financiare în titluri
financiare)
 Pasul 3: Firma Alfa încheie un contract cu o instituție
de securitizare specializată (Special Purpose
Vehicle/SPV):
▪ inițial, creanțele/activele financiare selectate sunt depuse în
custodia SPV
▪ ulterior, SPV va emite titlurile financiare în contul
creanțelor/activelor finannciare respective
▪ emisiunea de titluri/securitizarea se poate face de către SPV fie
direct, fie prin intermediul unor intermediari (firme de brokeraj)
▪ securitizarea se poate face printr-o emisiune pe o singură piață
(locală sau internațională) sau pe mai multe piețe externe simultan
▪ SPV → își asumă rolul fundamental în coordonarea și supravegherea
întregului proces
→ poate fi din aceeași țară cu firma Alfa sau dintr-o țară străină
 Pasul 4: SPV pune la punct montajul emisiunii de noi
titluri financiare (acțiuni), în contul creanțelor/activelor
financiare ce i-au fost transferate în custodie de către
firma Alfa
 Pasul 5: Noua emisiune de acțiuni este plasată (direct
sau prin intermediul brokerilor) fie pe piața
locală/internațională, fie simultan pe mai multe piețe
externe
 Transferul de contracte
financiare
Compania Alpha Special Purpose Vehicle
(Instituție de securitizare
specializată)

Instrumente de
credit Dobânda plătită

Emisiunea de Intermediari financiari

acţiuni (brokeri)
Beneficiari ai (sau
contractelor obligaţiuni)

Investitori privaţi
1. Simplificarea bilanţului
2. Mai buna valorificare a creanțelor/activelor
financiare
3. Omogenizarea creanțelor/activelor financiare
deţinute în portofoliu
4. Mobilizarea rapidă de fonduri pe baza unor
creanțe/active ce urmează a fi încasate la termen
5. Reducerea riscului la nivelul companiei
6. Lichiditate sporită
7. Transparenţa operaţiunii
1. Operaţiunea este mai puţin accesibilă companiilor
mici sau celor care nu deţin creanțe/active
financiare atractive

2. Pot fi securitizate în special creanțe/active

financiare şi mai puţin celelalte tipuri de active
(active reale sau creanţe comerciale)

3. Diferenţa dintre operaţiunea de securitizare şi

operaţiunea de factoring constă, în cazul factoring-
ului, tocmai în specializarea factorilor de a prelua
doar creanţele comerciale (exporturi încasabile la
termen, de exemplu)
Cu toate dezavantajele, operaţiunea de
securitizare rămâne o operaţiune atractivă
pentru operatorii financiari, de multe ori o soluţie
promptă de mobilizare de resurse în situaţii de
criză de lichidităţi, cu costuri mult mai mici decât
refinanţarea prin credite sau scontări