prof. as. med.

Ruxandra RADU
 Definiție

Bulimia nervoasa este o tulburare de

alimentatie caracterizata prin reprimarea
aportului de hrana pentru o anumita
perioada de timp, urmata de o alimentatie
excesiva si sentimente de vina si decadere
personala.De asemenea, se caracterizează
prin episoade repetate de mancat compulsive
urmate de comportamente compensatorii
inadecvate, cum ar fi vărsăturile
autoprovocate, abuzul de laxative, de
diuretice sau de alte medicamente, posture
sau exerciţii fizice excesive. O perturbare in
perceprea conformaţiei si greutăţii corpului
este elemental esenţial, atat al anorexiei
nervoase, cat şi al bulimiei nervoase.(DSM-IV).
 Etiologie
 Bulimia este in general asociata a debuta odata cu insatisfactia fata de corpul
propriu. Individul poate fi de fapt subponderal, dar atunci cind se uita in oglinda acestia
vad o imagine distorsionata si se simt greoi fata de cum sunt in realitate. La inceput
imaginea distorsionata a corpului duce la dieta. pe masura ce imaginea continua sa fie
vazuta mai mare decit in realitate dieta escaladeaza si conduce la practici bulimice.
 Cauzele organice ale bulimiei sunt inca investigate. Exista indicii ca bulimia si alte
tulburari alimentare pot fi asociate cu anomaliile in nivelul mesagerilor chimici
(neurotransmitatorii) din creier, in special serotonina. Alte studii cu persoane bulimice
au gasit alterari in rata metabolica, perceptive scazuta a satietatii si reglare
neuroendocrine anormala.
 Ca si in alte tulburari alimentare, bulimia nervoasa apare predominant la femei. Studiile
arata un raport de 10:1, femei: barbati. Medicii trebuie sa ramina deschisi si asupra
pacientilor de sex masculin. Psihopatologia si atitudinile barbatilor cu tulburari
alimentare par a fi similare cu cele ale femeilor, ambele asociate cu istoricul familial al
acestor tulburari.
 Criteriile de diagnostic
A-Episoade recurente de mâncat compulsiv. Un episod de mincat compulsiv se
caracterizeaza prin ambii itemi care urmeaza:
 mancatul intr-o anumita perioada de timp (de ex., in decursul unei perioade de
doua ore), a unei cantitati de mancare mai mare decat cea pe care ar manca-o cei
mai multi oameni intr-o perioada, similara, de timp si in circumstante similare.
 sentimentul de lipsa de control al mincatului in cursul episodului (de ex.,
sentimentul ca persoana respectiva nu poate stopa mancatul sau controla ce sau
cat de mult mananca).
B-Comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greutate,
cum ar fi varsaturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau -alte
medicamente, postul sau exercitiile excesive.
C-Mancatul compulsiv si comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, in
medie de cel putin doua ori pe saptamana, timp de 3 luni.
D-Autoevaluarea este in mod nejustificat influentata de conformatia si greutatea corpului.
E-Perturbarea nu survine exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nervoasa.
 Subtipuri
 Tip de purgare. Acest subtip descrie
tablourile clinice in care persoana s-a
angajat in autoprovocarea de varsaturi, in
abuz de laxative, diuretice sau clisme in
cursul episodului curent.

 Tip de nonpurgare. Acest subtip descrie

tablourile clinice in care persoana a utilizat
alte comportamente compensatorii
inadecvate, cum ar fi postul sau exercitiile
excesive, dar care nu s-a angajat in mod
regulat in varsaturi autoprovocate sau in
abuzul de laxative, diuretice sau clisme in
cursul episodului actual.
 Diagnostic diferential
 Indivizilor al caror comportament de mancat compulsiv
survine numai in anorexia nervoasa, li se pune diagnosticul de
anorexie nervoasa, tip de mancat compulsiv/purgare si nu
diagnosticul aditional de bulimie nervoasa. Pentru un individ
care mananca compulsiv si se purgheaza, dar al carui tablou
clinic nu mai satisface criteriile complete pentru anorexia
nervoasa, tip de mancat compulsiv/purgare (de ex., cand
greutatea este normala sau menstruatiile au devenit regulate)
este o problema de judecata clinica, daca cel mai
corespunzator diagnostic actual este cel de anorexie nervoasa,
tip mancat compulsiv/purgare, in remisiune partiala, sau de
bulimie nervoasa.
 Comorbiditatea

 Bulimia nervoasă se asociază cu anxietatea (43%), cu

dependenţa de medicamente sau droguri, cu
tulburarea bipolară (12%) şi cu tulburările de
personalitate (sau trăsături marcate de personalitate
50-70%).

 Comorbiditatea tulburărilor de alimentaţie cu

personalitatea de tip borderline este mult discutată în
literatură, datele existente indicând o frecvenţă între
2% şi 60%.Se manifestă la persoanele sensibile la critică
sau la respingere, la cele care sunt, mai degrabă,
perfecţioniste. Acestea reacţionează, de obicei,
emoţional şi, unele dintre ele impulsiv în unele situaţii
(Fairburn şi Brownell, 2002; Nef şi Simon, 2004)
 Comorbiditate
 Studiile au arătat şi existenţa
comorbidităţii bulimiei cu
fobiile, panica, depresia
majoră.Kendler atribuie
apariţia bulimiei nervoase celor
trei factori majori de risc: riscul
genetic, mediul familial şi
mediul specific individului, cei
trei factori prezentând o
dinamică discretă în
declanşarea tulburării. Fiecare
domeniu de risc influenţează
comorbiditatea într-o manieră
diferită.
 Stiluri cognitive
 Abstracţia selectivă sau fundamentarea unei convingeri prin indicii singulare, în
timp ce dovezile verosimile ce contravin sunt ignorate. De exemplu: „Nu mă pot
stăpâni. Mi-am propus să nu mănânc tot ce mi se oferă, dar se pare că nu am
suficientă voinţă”.
 Suprageneralizarea sau stabilirea unei reguli în baza unui singur eveniment şi
extrapolarea acestei reguli asupra unor situaţii care nu sunt similare.
 Supravalorizarea sau exagerarea semnificaţiei unor consecinţe nedorite. Stimulilor
li se acordă o semnificaţie înaltă, care nu se confirmă la o analiză mai atentă: „Nu
cred că pot suporta să mi se spună că m-am îngrăşat”.
 Personalizarea şi referirea la sine sau interpretarea egocentrică a unor evenimente
impersonale sau supravalorizarea unor evenimente legate de propria persoană:
„Ieri colegele de serviciu râdeau când am intrat în birou. Cred că râdeau pentru că
m-am îngrăşat un kilogram”.
 Gândirea magică sau credinţa că există un raport de tip cauză-efect între
evenimente independente: „Orice mănânc dulce se pune pe coapse”.