CALITATEA OFERTEI EDUCAŢIONALE A ŞCOLII

NOŢIUNI INTRODUCTIVE – REPERE TEORETICE

Oferta educaţională a şcolii constă în „pachetul” de resurse şi servicii pe care şcoala le

pune la dispoziţia beneficiarilor educaţiei (elevi, părinţi, membrii comunităţii) în vederea
realizării scopurilor şi obiectivelor propuse. În acest context, calitatea procesului didactic se
integrează în ansamblul numit „oferta educaţională a şcolii” şi îi garantează succesul.
Cele două aspecte principale ale ofertei educaţionale a şcolii:
• Componentele ofertei educaţionale: nivelurile şi formele de învăţământ, programul
şcolii, infrastructura şcolară (laboratoare, cabinete, centre de informare şi
documentare, bibliotecă, spaţii de cazare şi masă etc.), curriculum-ul, activităţile
extracurriculare, serviciile de suport educaţional (servicii de logopedie, consiliere
şcolară, servicii de sprijin pentru copiii cu dificultăţi de adaptare şcolară etc.).
• Activităţile şi procesele care contribuie la implementarea ofertei: lecţiile desfăşurate
la clasă, deciziile luate la nivelul comisiilor metodice, deciziile manageriale, vizite cu
elevii la muzee etc.
Într-unitate şcolară managementul se exercită la următoarele trei niveluri:
• managementul de vârf (nivelul conducerii);
• managementul pe domenii (nivelul comisiilor/catedrelor/departamentelor);
• managementul clasei (nivelul colectivelor de elevi).
Literatura de specialitate prezintă următoarea ordine a tipurilor de manageri educaţionali:
1. educatoare, învăţător, profesor – conduce activitatea didactică la nivelul unui
colectiv, clasă sau grupă;
2. profesorul-diriginte – conduce activitatea educativă la nivelul unei clase, grupe de
elevi;
3. profesorul-logoped – conduce procesul de formare a limbajului şi de asistenţă
psihopedagogică specifică elevilor şi părinţilor la nivel teritorial şi judeţean prin
centrele logopedice şi la nivel interşcolar prin cabinetele logopedice;
4. profesorul-consilier – conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, a cadrelor
didactice şi a părinţilor la nivel teritorial-judeţean prin centrele de asistenţă
psihopedagogică şi la nivel interşcolar prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică;
5. profesorul-metodist – conduce activitatea metodică la nivel teritorial şi judeţean prin
casele corpului didactic şi la nivel interşcolar prin comisiile şi cadrele metodice;
6. profesorul-director – conduce activitatea unei unităţi de învăţământ;
7. profesorul-inspector şcolar – conduce inspecţiile de diferite tipuri;
8. profesorul-învăţământ superior – preparator, asistent, lector, conferenţiar, profesor;
9. profesor-manager învăţământ superior – rector, prorector, decan, prodecan, şef
catedră, director, director adjunct, secretar ştiinţific.
 În şcolile din România, înţelegerea ofertei educaţionale este, de multe ori, restrictivă
căci vizează numai aspectele legate de curriculum-ul la decizia şcolii, adică oferta de
cursuri/programe opţionale şi specializările sau calificările puse la dispoziţia elevilor; se
neglijează astfel faptul că toate componentele ofertei sunt puse în practică de o echipă ale
cărei competenţe, a cărei implicare condiţionează realizarea cu succes a obiectivelor fixate.

Aplicaţie:
Analizează împreună cu colegii oferta educaţională a şcolii unde lucrezi.
• Cuprinde toate componentele enumerate mai sus?
• Oferă o imagine de ansamblu asupra tuturor resurselor şi serviciilor şcolii?
• Asigură reprezentativitatea tuturor cadrelor didactice şi a tuturor disciplinelor de
studiu?

CALITATEA IMPLEMENTĂRII OFERTEI EDUCAŢIONALE A ŞCOLII

Calitatea ofertei educaţionale a şcolii poate fi analizată din perspectiva cercului calităţii,
adică pe dimensiuni de proiectare, realizare/implementare, evaluare şi
revizuire/îmbunătăţire. Pentru o şcoală de calitate resursa umană este componenta cea mai
importantă.
O şcoală de calitate are manageri puternici, cu calităţi de leadership, care:
• Imprimă viziunea şi misiunea şcolii tuturor factorilor interesaţi de la nivelul şcolii şi al
comunităţii.
• Stabilesc împreună cu personalul şcolii obiectivele acesteia şi le promovează cu
claritate, responsabilitate şi convingere.
• Cunosc în profunzime curriculum-ul şcolar şi ofertele curriculare de la nivelul fiecărei
clase.
• Încurajează munca în echipă la toate nivelurile unităţii şcolare.
• Stimulează practica reflexivă şi autoevaluarea în echipă.
• Au în vedere profesionalizarea şi perfecţionarea continuă a personalului.
• Promovează un climat educaţional bazat pe respect, încredere şi înţelegere.
• Motivează personalul şi cultivă sistematic forme de recunoaştere şi celebrare a
succesului.
• Cultivă participarea părinţilor şi a comunităţii la viaţa şcolii, dar şi deschiderea
serviciilor şcolii către comunitate.
• Promovează utilizarea eficientă a resurselor şcolii.
Conturarea celui mai bun stil de conducere depine de mai mulţi factori, printre care:
 • Mediul extern (ex., poziţia şcolii în cadrul comunităţii, cererile de pe piaţa forţei de
muncă, dorinţele părinţilor etc.),
• Organizarea instituţiei (pe orizontală, pe verticală);
• Scopurile şi misiunea organizaţiei (promovarea examenelor, promovarea inovaţiei);
• Caracteristicile personalului (ex., experienţa şi atitudinile elevilor, mediul de
provenienţă al elevilor);
• Caracteristicile managerului (mediu de provenienţă, experienţă, personalitate).
Cea mai cunoscută clasificare a stilurilor de conducere este cea a lui Kurt Lewin care
distinge între stilul autocratic, cel democratic şi cel de tip „laissez-faire”
Conducătorul care practică stilul autocratic:
• Stabileşte politicile, modul de lucru şi sarcinile;
• Nu este neapărat ostil, dar ia decizii fără a se consulta cu ceilalţi.
Acest stil conduce la un nivel ridicat de rezistenţă şi nemulţumire din partea subordonaţilor,
dar este indicat în situaţiile de criză şi când situaţia este urgentă.
Conducătorul care practică un stil democratic:
• Stabileşte politicile organizaţiei în cadrul unui proces colectiv;
• Este interesat de ideile şi perspectivele subordonaţilor referitoare la obiective şi
activităţi.
Acest stil este apreciat de angajaţi, asigură stabilirea unor relaţii de bună colaborare şi
eficienţa activităţii; deoarece consultarea necesită timp, nu este recomandat pentru situaţiile
de urgenţă.

Conducătorul care practică stilul „laissez-faire”:

• Nu se implică în luarea deciziilor decât dacă i se cere;
• Lasă angajaţilor întreaga libertate de decizie şi de acţiune;
• Nu se interesează de desfăşurarea activităţii acestora.
Stilul „laissez-faire” este indicat atunci când echipa este capabilă şi motivată, altfel este
complet ineficient.
Prin experimentele sale, Lewin a demonstrat că cel mai eficient stil de conducere este
cel democratic pentru că membrii grupului înţeleg problemele, acceptă şi chiar susţin
deciziile liderului şi sunt conştienţi de propria lor importanţă, de rolul important pe care îl au
în cadrul organizaţiei.
Douglas McGregor, psiholog social american, a identificat două abordări ale relaţiilor
cu oamenii, aşa-numitele teorii X şi Y, care au la bază următoarele presupuneri:

Presupunerile teoriei X: Presupunerile teoriei Y:

- oamenilor nu le place munca
- oamenii trebuie să fie forţaţi sau
controlaţi pentru a-şi atine obiectivele
- dacă le oferi recompense financiare,
atunci oamenii muncesc mai mult
- o persoană obişnuită preferă să fie
condusă, preferă să evite
responsabilităţile
- majoritatea oamenilor sunt oameni
lipsiţi de ambiţii şi doresc să fie în
siguranţă mai presus de orice.
- efortul depus pentru muncă este la fel
de natural ca joaca
- oamenii vor control şi autoghidare în
urmărirea obiectivelor organizaţiei,
fără a fi controlaţi din exterior sau
fără a fi ameninţaţi cu pedeapsa
- angajamentul faţă de obiective
reprezintă o recompensă, asociată cu
realizarea acelor obiective
- de obicei, oamenii acceptă şi caută să-
şi asume responsabilităţi
- capacitatea de a-şi folosi imaginaţia,
ingeniozitatea şi creativitatea în
rezolvarea problemelor
 organizaţionale reprezintă o trăsătură
a majorităţii oamenilor.

Caracteristicile managerului care aplică teoria X:

 acordă importanţă numai rezultatului final şi respectării termenilor limită, fără să ia în
considerare şi alte lucruri;
 emite termene limită şi ultimatumuri;
 este distant, detaşat şi arogant;
 este nervos şi, frcvent, ridică vocea la oamenii săi;
 emite instrucţiuni, indicaţii;
 ameninţă pentru a-i fi respectate instrucţiunile;
 cere, niciodată nu roagă politicos;
 nu participă şi niciodată nu îl interesează formarea unei echipe;
 este intolerant, nu îl interesează binele angajaţilor săi sau aspectele de ordin moral;
 este mândru, uneori ajunge până la autodistrugere;
 nu ştie să comunice sau să asculte pe ceilalţi;
 este, de fapt, nesigur de sine şi nevrotic;
 este răzbunător şi dă vina pe alţii;
 nu mulţumeşte şi nu laudă;
 reţine recompensele, suprimă creşterile salariale sau orice fel de stimulente;
 analizează cheltuielile organizaţiei până la punctul falsei economii;
 caută vinovaţii din spatele unor nereuşite sau neajunsuri;
 preferă să blameze decât să înveţe din experienţa respectivă şi să prevină repetarea
evenimentului respectiv;
 nu acceptă sugestii;
 nu suportă critica şi recurge la represalii asupra colegilor sau a celor din subordinea
sa;
 nu ştie să delege responsabilităţi, dar crede că se pricepe la acest lucru;
 consideră că a delega responsabilităţi însemnă a da comenzi;
 ţine la funcţia sa, dar trece responsabilizarea pe umerii subordonaţilor săi;
 nu este destul de interesat să caute modalităţi pentru o îmbunătăţire viitoare.

Managementul la nivel intermediar este realizat în structurile existente în unitatea de

îvăţământ, cu atribuţii specifice în derularea procesului de învăţământ:
• consiliul profesoral;
• catedrele/comisiile metodice şi colectivele/comisiile de lucru pe diferite domenii de
activitate;
• comisia de întocmire a orarului;
• comisiile pentru examene de corigenţe, amânări, diferenţe;
• comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii (CEAC);
• comisia pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare;
• comisia diriginţilor;
• consiliul clasei;
• comisia pentru prevenirea şi combaterea voilenţei în mediul şcolar;
• comisia de disciplină pentru elevi;
• comisia pentru combaterea discriminării;
 • comisia pentru orientare şcolară şi profesională;
• comisia pentru perfecţionare şi formare continuă;
• alte comisii.

Aplicaţie:
Prezintă şi analizează propria activitate din comisia din care faci parte.

Personalul didactic al unei şcoli de calitate trebuie să realizeze activităţi didactice de

calitate la clasă; pe lângă aceasta:
• Evaluează continuu oferta şcolii, astfel încât aceasta să răspundă cerinţelor
academice şi sociale în continuă schimbare.
• Participă la elaborarea documentelor de planificare strategică şi operaţională şi aplică
prescripţiile acestor documente în activitatea şcolară curentă.
• Proiectează împreună cu colegii activităţi metodice relevante şi utile pentru
realizarea obiectivelor organizaţionale-
• Dovedesc responsabilitate şi consistenţă în toate aspectele vieţii şcolare (în sala de
clasă, pe holurile şcolii şi în cancelarie, în relaţie cu colegii, cu elevii şi cu părinţii etc.).
• Abordează constructiv conflictele, valorificându-le ca reale oportunităţi de învăţare şi
dezvoltare.
• Promovează incluziunea şi educaţia multiculturală şi colaborează cu persoanele
resursă de la nivelul şcolii şi al comunităţii (logoped, consilier şcolar, profesor de
sprijin, mediator şcolar etc.) pentru facilitarea procesului didactic.
• Participă activ la consiliile profesorale ale claselor pentru a rezolva problemele
curente apărute pe parcursul anului şcolar.

Aplicaţie:

Analizează activităţile metodice la care ai participat în acest an şcolar din perspectiva

relevanţei şi utilităţii acestora pentru realizarea obiectivelor din planul operaţional al şcolii.

Personalul auxiliar şi nedidactic al unei şcoli de calitate:

• Dezvoltă sentimente de apartenenţă faţă de unitatea şcolară.
• Manifestă respect faţă de beneficiarii educaţiei şi faţă de resursele şcolii.
• Cooperează cu personalul didactic al şcolii şi cu toţi factorii interesaţi de bunul mers
al activităţilor din şcoală.

Aplicaţie:
Cum contribuie personalul auxiliar şi nedidactic la implementarea ofertei educaţionale
a şcolii în care lucrezi?
 O şcoală de calitate are o echipă care cultivă un mediu fizic şi psihosocial caracterizat
prin:
• Organizarea şi pavoazarea tuturor spaţiilor şcolii pentru a promova apartenenţa,
incluziunea şcolară, diversitatea culturală şi învăţarea continuă.
• Respectul pentru vizitatori (prezenţa indicatorilor pentru orientarea către diferite
spaţii din şcoală: cancelarie, săli de clasă, cabinetul de asistenţă psihopedagogică
etc.).
• Spaţii şcolare încălzite şi iluminate corespunzător, dotate cu echipamente şi materiale
care sprijină învăţarea şi cu mobilier de mărime adecvată, potrivit pentru activităţi
individuale şi de grup.
• Accesibilitatea tuturor spaţiilor educaţionale şi a resurselor şcolii pentru toţi elevii şi
profesorii (bibliotecă, laboratoare, cabinete etc.).
• Asigură un mediu pozitiv de interacţiune şi învăţare, bazat pe reguli clare, negociate,
înţelese şi acceptate de către profesori şi elevi.
• Grad crescut de angajare al tuturor membrilor instituţiei şcolare.
• Convergenţă între interesele organizaţiei şi aşteptările membrilor acesteia.
• Grad crescut de coeziune în comunitatea şcolară.
• Tehnici participative de luare a deciziilor.
• Existenţa unor proceduri de integrare a celor nou-veniţi în şcoală.
• Percepţia pozitivă a elevilor şi a profesorilor asupra mediului şcolar.

Aplicaţie:
Analizează spaţiile şi resursele şcolii unde lucrezi din perspectiva aspectelor evidenţiate
mai sus. Care sunt punctele tari? Dar aspectele care ar trebui îmbunătăţite? Cum se pot face
aceste îmbunătăţiri?

Concluzie:
Implicarea resursei umane şi climatul organizaţional pozitiv, manifestat prin înţelegere,
încredere , colaborarea bazată pe muncă şi responsabilitate, valorizarea cunoştinţelor,
experienţei şi iniţiativei mobilizează, impulsionează, stimulează disponibilităţile creative şi
conducerea participativă, conduce la calitatea implementării ofertei educaţionale a şcolii.

Aplicaţie:
Elaboraţi un instrument de autoevaluare a ofertei educaţionale a şcolii în care lucraţi.