UNIVERSITATEA SPIRU HARET

NICULESCU GEORGETA

GIMNASTICA AEROBICĂ

APROFUNDARE

FUNDAŢIA ROMÂNIA DE MÂINE

 CUPRINS

I. Introducere
II. Repere istorice privind apariţia gimnasticii aerobice
III. Selecţia în gimnastica aerobică
IV. Conţinutul gimnasticii aerobice
V. Conţinutul antrenamentului sportiv în gimnastica aerobică
VI. Obiectivele şi conţinutul pregătirii gimnaştilor începători
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE

Gimnastica exercită o influenţă deosebită asupra formării şi perfecţionării

omului din punct de vedere fizic, intelectual, moral şi estetic.
Ca disciplină sportivă, gimnastica a avut o evoluţie ascendentă ce s-a
materializat în noi forme de practicare, iar prin îmbogăţirea permanentă a
conţinutului acesteia prin apariţia unor noi exerciţii a dus la diversificarea unor
ramuri independente în cadrul acestei discipline.
Ramurile gimnasticii sunt:
• Gimnastica de bază;
• Gimnastica de performanţă;
• Gimnastica aplicată în alte domenii.
În cele ce urmează ne vom ocupa de gimnastica de performanţă, iar în
cadrul ei de gimnastica aerobică.
Gimnastica de performanţă
Gimnastica de performanţă constituie ramura competiţională a
gimnasticii şi se adresează numai celor selecţionaţi în funcţie de capacitatea
biologică, motrică şi psihică a acestora, raportată la solicitările acestei ramuri
sportive.
Ea cuprinde următoarele discipline de concurs:

Gimnastica artistică

Gimnastica ritmică

Gimnastica acrobatică

Sărituri în plasa elastică (trampoline)

Gimnastica aerobică (Sportul aerobic)
1. Gimnastica artistică - practicată atât de băieţi, cât şi de fete -
cuprinde probe la: sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară (pentru bărbaţi)
şi sărituri, paralele inegale, bârnă, sol (pentru femei). Această ordine a aparatelor
a fost stabilită în anul 1960 de Federaţia Internaţională de Gimnastică. Din anul
1994, în concursurile internaţionale, se concurează numai cu exerciţii liber alese.
2. Gimnastica ritmică - ramură sportivă exclusiv feminină a devenit
olimpică din anul 1984 (Los Angeles). Cuprinde exerciţii individuale şi de
ansamblu, fără obiecte (în competiţiile interne la categoria copii) şi cu obiecte
portative (cerc, panglică, minge, măciuci, coardă), executate cu acompaniament
muzical.
3.Gimnastica acrobatică a devenit ramură de sine stătătoare din anul
1972. Sistemul competiţional include următoarele probe: perechi fete, băieţi,
mixt, trio fete, grup băieţi (4), iar exerciţiile sunt executate pe podiumul de
gimnastică artistică (12 x 12 m) şi cuprind exerciţii cu caracter static (de forţă,
echilibru), exerciţii cu caracter dinamic şi combinat.
 4. Trampoline – sărituri în plasa elastică, disciplină olimpică din anul
2000 la Sydney, conţine următoarele probe: individual, sincron perechi, torent
acrobatic, plasă mică, exerciţiile cuprind o succesiune de 10 sărituri diferite
realizate în trei serii (o serie impusă şi două serii libere).
5. Sportul aerobic - este cea mai tânără ramură competiţională a
gimnasticii, cu caracter spectacular, elementele folosite fiind din gimnastica
artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv, executate pe fond muzical modern.
Concursurile se desfăşoară pe un podium pătrat, cu latura de 14 m, iar suprafaţa
de concurs este un pătrat cu latura de 7 m pentru probele de individual feminin şi
masculin, perechi mixte şi trio şi cu latura de 10 m pentru proba de grup (6). În
acest sport deţinem supremaţia europeană şi mondială.
Verificaţi-vă cunoştinţele:
1. Care sunt ramurile gimnasticii?
2. Care sunt disciplinele de concurs din gimnastica de performanţă?
3. Care sunt probele de concurs în gimnastica artistică feminină?
4. Care sunt probele de concurs în gimnastica artistică masculină?
5. Când a devenit gimnastica ritmică sport olimpic?
6. Când a devenit trampoline disciplină olimpică?
7. Prezentaţi suprafaţa de concurs pentru sportul aerobic.

CAPITOLUL II
REPERE ISTORICE PRIVIND APARIŢIA GIMNASTICII
AEROBICE

Sportul aerobic nu este numai o formă de antrenament fizic, începând

din anii 1980, dar şi un sport competitiv de nivel superior.
Este o disciplină nouă a gimnasticii cu caracter spectacular, folosind
elemente atât din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv cât şi cei 7
paşi de bază: knee, kick, jachs, lunge, march, jog, skip.
Această disciplină s-a dezvoltat în cadrul Federaţiei Internaţionale de
Gimnastică (F.I.G.) încă din anii 1980, iar concursurile se organizau după diferite
regulamente proprii iniţiate de diverse federaţii internaţionale: International
Aerobic Federation (IAF), Federaţia Internaţională a Sportului Aerobic şi Fitness
(FISAF), American, National, Aerobics, Comision (ANAC). La Congresul F.I.G.
din anul 1994 s-a decis să reunească unitar toate structurile şi sistemele
competiţionale existente, într-unul singur, cu un regulament unic şi organizarea
primului Campionat mondial de gimnastică aerobică în anul 1995. A fost greu să
reuneşti un număr mare de competitori din Brazilia (1 milion de practicanţi),
Argentina, Australia, Noua Zeelandă, SUA, Japonia, Germania, Italia, Spania care
concurau după regulamente diferite. Astfel, la primul Campionat mondial ce a
avut loc la Paris în anul 1995 au participat 34 de ţări printre care şi România. Pe
plan internaţional gimnastica aerobică din România a devenit deschizătoare de
drumuri şi model pentru definirea conceptului acestei noi discipline sportive.
Palmaresul gimnaştilor români este impresionant:
Ramurile gimnasticii aerobice
Din cele expuse mai sus putem afirma că, în cadrul gimnasticii aerobice
se pot distinge două direcţii de practicare:
1. gimnastica aerobică de întreţinere;
2. gimnastica aerobică de performanţă (sportul aerobic).
Obiectivele gimnasticii aerobice
Sportul aerobic implică abilitatea de a executa mişcări complexe, de
intensitate mare, în mod continuu şi urmăreşte:
• perfecţionarea, până la nivel de măiestrie, a conţinutului motric;
• atingerea măiestriei sportive prin obţinerea de performanţe înalte pe
plan naţional şi internaţional;
• dezvoltarea şi perfecţionarea aptitudinilor motrice specifice
practicării sportului aerobic (forţă statică şi dinamică, mobilitate articulară,
coordonare, orientare în spaţiu, echilibru, viteză de reacţie, execuţie, de
deplasare);
• formarea unei ţinute corporale armonioase, estetice;
• dezvoltarea capacităţilor cognitive, afective, motivaţionale;
• crearea dispoziţiei pentru obţinerea performanţelor (disponibilitate
pentru efort, ambiţie, perseverenţă, toleranţă la frustrare);
• prevenirea sau compensarea deficienţelor fizice datorate efortului
specific;
• favorizarea integrării sociale.
Toate aceste obiective conduc atât la performanţă, cât şi la dezvoltarea
personalităţii şi simţului artistic al practicanţilor.
Caracteristicile gimnasticii aerobice
Prezentăm câteva dintre aceste caracteristici:
• are caracter competitiv, ceea ce duce la stabilirea de clasamente pe
categorii de vârstă şi stabilirea de performanţe;
• este considerat „sport de scenă”;
• prezintă mişcări dinamice de forţă, mobilitate, coordonare şi
muzicalitate;
• mişcările sunt caracterizate prin echilibru şi componentă tehnică;
• exerciţiile sunt dinamice, momentele de dans aerobic şi elementele
de dificultate dând un aspect echilibrat şi original exerciţiului;
• exerciţiile se caracterizează prin originalitate, dată de capacitatea de
creativitate a sportivilor şi antrenorilor;
• are caracter individual şi de grup, adresându-se celor cu aptitudini
deosebite;
 • dispune de o gamă specifică de mişcări executate continuu, care
trebuie să demonstreze flexibilitate şi forţă, combinaţiile dintre paşii de dans şi
mişcările braţelor desfăşurându-se pe muzică, pentru a crea secvenţe dinamice,
ritmice;
• antrenament riguros, ce presupune o muncă de mare intensitate, atât
din partea gimnaştilor, cât şi din partea antrenorilor.
Sarcinile gimnasticii aerobice
Sarcinile sportului aerobic derivă din obiectivele enumerate mai sus şi
vizează:
• dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice practicării sportului
aerobic, cu accent pe forţă, viteză de reacţie, mobilitate, coordonare, orientare în
spaţiu, echilibru, rezistenţă specifică;
• perfecţionarea tehnicii de execuţie, a virtuozităţii şi frumuseţii în
execuţia mişcărilor, prin formarea unui stil propriu;
• dezvoltarea calităţilor psihice şi morale (curaj, perseverenţă, voinţă,
capacitatea de concentrare a atenţiei, dorinţa de întrecere şi de afirmare, spiritul de
disciplină şi de echipă);
• dezvoltarea şi menţinerea motivaţiei de practicare a sportului aerobic
şi obţinerea de performanţe prin imprimarea unui caracter variat şi atractiv al
activităţii, prin tratarea individualizată a gimnaştilor şi folosirea unui limbaj
adecvat;
• pregătirea specială pentru concurs (în concordanţă cu cerinţele
regulamentului), pentru obţinerea de performanţe înalte.
Mijloacele gimnasticii aerobice
Aceste mijloace pot fi sistematizate astfel:
- mijloace specifice care cuprind:

paşii aerobici de bază cu variantele lor şi mişcările de braţe;

elmentele (tehnice) de dificultate ce aparţin celor 4 grupe.
- mijloace nespecifice care cuprind:

elemente tehnice din gimnastica artistică şi ritmică adaptate;

elemente tehnice din baletul clasic şi modern care stau la baza
formării ţinutei artistice şi a expresivităţii în mişcare;

exerciţii din gimnastica de bază care stau la baza formării şi
dezvoltării suportului fizic.
Actualităţi în gimnastica aerobică
Gimnastica aerobică de performanţă reprezintă abilitatea de a executa
continuu mişcări specifice complexe cu intensitate mare pe muzică, care îşi au
originea în mişcările aerobice tradiţionale, astfel exerciţiul trebuie să demonstreze
mişcare continuă, mobilitate, forţă şi utilizarea celor 7 paşi de bază şi a
elementelor de dificultate perfect executate (F.I.G.).
 Mişcările specifice sunt reprezentate de combinaţia de paşi aerobici
împreună cu mişcările de braţe, executate pe muzică pentru a crea secvenţe
dinamice, ritmice cu impact înalt şi jos al mişcărilor.
Exerciţiile trebuie să asigure un nivel înalt de intensitate care să
demonstreaze adaptarea cardiovasculară la efortul aerob.
Exerciţiile au evoluat permanent lucru ce a condus la precizarea unor
cerinţe speciale:
- Artistic: coregrafia unui exerciţiu trebuie să prezinte creativitate şi
conţinut tipic sportiv, varietate de mişcări şi concordanţă între muzică,
mişcări şi expresivitatea sportivului. Pentru perechi mixte, trio şi grup
sunt permise trei construcţii într-un exerciţiu incluzând atât începutul cât
şi finalul exerciţiului.
- Execuţia: toate mişcările trebuie să fie executate perfect.
- Dificultatea: exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între
elementele de dificultate executate în aer, la suprafaţa solului şi la podea;
exerciţiul cuprinde 12 elemente de dificultate din familii diferite;
maximum 6 elemente de dificultate sunt permise la sol incluzând
elementele cu aterizare în sfoară şi flotare, iar restul elementelor fiind
executate din poziţie ortostatică cu revenire la verticală.
- Conţinutul compoziţiei: exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între
mişcările cu specific aerobic (combinaţii de mişcări înalte şi joase) şi
elemente de dificultate; mişcările de braţe şi picioare să fie puternice şi
cu o formă bine definită; folosirea echilibrată a spaţiului în totalitate.
- Durata exerciţiului: exerciţiul are o durată de 1 minut 45 secunde, cu o
toleranţă de plus sau minus 5 secunde ce implică mişcări dinamice,
flexibilitate, coordonare şi simţ muzical.
- Muzica: exerciţiul trebuie executat în totalitate pe muzică şi poate fi
utilizat orice stil de muzică adaptat pentru gimnastica aerobică.
- Elementele de dificultate: exerciţiul trebuie să includă minim un
element din fiecare grupă:
1. Grupa A Forţa dinamică
2. Grupa B Forţa statică
3. Grupa C Sărituri
4. Grupa D Echilibru şi mobilitate
Sunt permise 12 elemente de dificultate. Nivelul de dificultate este gradat
de la 0,1 la 1 punct.
Elementele prezentate în exerciţiu, trebuie să demonstreze ambidextria
concurenţilor în raport cu tipul calităţilor subliniate (forţă, supleţe,
îndemânare) şi să fie integrate în coregrafie cu oscilaţii armonice pe verticală
(elemente pe sol, elemente în stând sau elemente realizate cu săritură).
Categoriile de concurs sunt:
1. individual feminin;
 2. individual masculin;
3. perechi mixte;
4. trio;
5. grup (6) din anul 1999.
- Scena: are înălţimea între 80-140 cm. şi este închisă în spate de un
fundal, mărimea podiumului de competiţie nu poate fi mai mică de 14 x 14 metri.
- Podiumul de competiţie: trebuie să fie de 12 x 12metri, suprafaţa de
competiţie pentru individual feminin, individual masculin, perechi mixte şi trio
este de 7 x 7 metri şi de 10 x 10 metri pentru grup, marcată cu o bandă neagră lată
de 5 cm.
Verificaţi-vă cunoştinţele
1. În ce an s-au reunit sistemele şi structurile existente?
2. Care sunt obiectivele gimnasticii aerobice?
3. Prezentaţi caracteristicile gimnasticii aerobice.
4. Care sunt mijloacele specifice ale gimnasticii aerobice?
5. Care sunt mijloacele nespecifice utilizate în gimnastica arobică?
6. Care sunt grupele de elemente din gimnastica aerobică?
7. Prezentaţi categoriile de concurs.
8. Care este durata unui exerciţiu?
9. Ce înălţime trebuie să aibă scena pentru concurs?
10. Care sunt dimensiunile podiumului de competiţie?

CAPITOLUL III
SELECŢIA ÎN SPORTUL AEROBIC

Iniţial, selecţia s-a făcut dintre sportivii de la gimnastică artistică care au

renunţat şi care aveau un număr mare de ani de pregătire la activ.
Limita minimă de 18 ani admisă pentru competiţiile de nivel mondial şi
european de seniori, apariţia din anul 1999 a primelor competiţii la nivel de
juniori, limita maximă 17 ani precum şi accesibilitatea acestui sport, face posibilă
realizarea unei selecţii şi în această disciplină sportivă.
Putem prefigura nivelurile de pregătire astfel:
• începători 9-11 ani
• avansaţi 12-15 ani
• performanţă 15 ani în sus
Într-un cuvânt, aspectul morfologic, funcţional, motric şi psihologic al
sportivilor gimnaşti trebuie să se concretizeze în: coordonare, forţă, viteză,
mobilitate, perseverenţă, rezistenţă la stres, armonie corporală, capacitatea de a
fi artist pe scenă.

Aptitudinile psiho-motrice necesare practicării

gimnasticii aerobice de performanţă
 Datorită valenţelor sale estetice şi spectaculare, ca sport cu o tehnică
complexă, gimnastica solicită aptitudini deosebite din partea celor care doresc să
obţină performanţe mari. Acestea sunt
• capacitatea coordinativă (îndemânare);
• viteza;
• forţa;
• mobilitate articulară şi supleţe musculară;
• rezistenţa.
Etapele selecţiei
Din punct de vedere didactic, specialiştii domeniului au stabilit trei
etape de selecţie, ce cuprind mai multe faze:
Etapa I – selecţia preliminară (iniţială), corespunde pregătirii
copiilor şi are ca sarcini:
• depistarea copiilor cu aptitudini deosebite pentru gimnastică;
• constituirea grupelor de lucru pe baza selecţiei;
• asigurarea unei pregătiri fizice, tehnice, artistice, psihice de
bază prin însuşirea elementelor tehnice de 0,1-0,4 din cele 4 grupe de
elemente;
• însuşirea paşilor de bază şi a mişcărilor de braţe, într-un cuvânt
asigurarea bazelor generale ale mişcărilor.
În această etapă:
– are loc examinarea vizuală a copiilor de către antrenor, privind
aspectul morfologic, proporţionalitatea segmentelor şi eliminarea de la
început a celor care nu corespund. Apoi, are loc un control medical privind
posibilităţile funcţionale ale organismului (capacitatea vitală, frecvenţa
cardiacă, tensiunea arterială), precum şi cercetarea aptitudinilor morfo -
funcţionale liniei genetice a părinţilor.
– are loc testarea copiilor prin trecerea probelor de motricitate
generală şi probelor pentru aptitudini specifice.
– are loc definitivarea selecţiei iniţiale, copiii sunt organizaţi în
grupe şi supuşi unei pregătiri sistematice timp de 6-12 luni, cu câte 3
antrenamente pe săptămână în primul an de pregătire, apoi, în următorii
ani, câte 4-5 antrenamente pe săptămână.
Durata etapei I este de 2-3 ani atât pentru fete cât şi pentru băieţi şi
se încheie odată cu obţinerea categoriei a III-a. Antrenamentele
trebuie să fie caracterizate prin disciplină, exigenţă sporită pentru
executarea corectă a elementelor tehnice de bază.
 Etapa a II-a – selecţia secundară cuprinde copii iniţiaţi în
practicarea gimnasticii aerobice, fiind etapa de bază a specializării sportive
şi corespunde pregătirii juniorilor
Etapa a III-a –selecţia finală corespunde pregătirii sportivilor
consacraţi, este etapa perfecţionării măiestriei sportive.

Verificaţi-vă cunoştinţele
1. Enumeraţi aptitudinile psiho-motrice necesare practicării gimnasticii
aerobice de performanţă.
2. Prezentaţi sarcinile selecţiei preliminare.
3. Ce durată are selecţia?
4. Ce cuprinde etapa a II-a?
5. Ce cuprinde etapa a III-a?

CAPITOLUL IV
CONŢINUTUL GIMNASTICII AEROBICE

Exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între mişcările cu specific

aerobic (paşii de bază, mişcările de braţe) şi elemente de dificultate în care
mişcările de braţe şi picioare să fie puternice cu o formă bine definită şi cu
combinaţii de mişcări înalte şi joase.
Astfel conţinutul tehnic al unui exerciţiu cuprinde:
• combinaţii de paşi şi mişcări de braţe;
• elemente de dificultate;
• construcţii, poze;
• elemente de parteneriat;
• elemente de tranziţie;
• schimbări de nivel.
BASIC STEPS - Paşii de bază
Paşii de bază din gimnastica aerobică se execută:
• cu impact uşor sau Low impact în care un picior rămâne în contact
permanent cu solul indiferent de mişcare;
• cu impact sărit sau High impact, ambele picioare sunt ridicate în aer chiar
şi pentru o fracţiune (mişcările se realizează cu săritură);
• cu impact combinat Hi/Low impact.
MARCH – mers: constituie elementul de bază pentru învăţarea celorlalţi paşi
şi elemente tehnice şi este folosit ca pas de tranziţie fiind mişcarea tradiţională de
tip low impact, care necesită rularea tălpii de pe vârf.
Tehnica de execuţie:
- piciorul este îndoit în faţa trunchiului;
- mişcarea se execută în sus;
 - trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea înainte.
- trunchi aplecat;
- spate rotunjit cu umerii aduşi;
- lipsa amplitudinii în mişcare
JOG – alergare: constituie elementul de bază pentru învăţarea celorlalţi paşi şi
elemente tehnice şi este folosit ca pas de tranziţie. Este o mişcare alternativă de
tip high impact în care genunchii sunt aliniaţi în spatele sau în faţa articulaţiei
şoldului.
Tehnica de execuţie:
- genunchiul piciorului pendulat trebuie să fie la verticală;
- coapsa bine întinsă, călcâiul spre şezută;
- trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea
înainte;
- contactul cu solul se face pe pingea.
SKIP – şut: este o mişcare combinată din două sărituri mici pe verticală fiind un
pas de tranziţie. Este o mişcare de tip high impact sau low impact care combină în
mod controlat extensia genunchilor şi flexia şoldului.
Tehnica de execuţie:
- se execută o saltare alternativă de pe un picior pe celălalt cu îndoirea
înapoi a unui picior cu călcâiul la şezută, urmat de întinderea energică
înainte-jos a piciorului la 45°
- trunchiul este drept, musculatura încordată;
- la schipul lateral, pe săritură, piciorul drept se îndoaie la spate spre
stânga, cu piciorul la şezută, urmat de întinderea energică spre dreapta,
lateral-jos;
KNEE LIFT – genunchi ridicat: este o mişcarea de tip Low impact sau High
impact, în care genunchii se ridică cu o flexie de minimum 90 grade faţă de
articulaţia şoldului. Este element de tranziţie sau de legătură oferind posibilitatea
schimbării de direcţie şi poate fi combinat cu ceilalţi paşi de bază.
Tehnica de execuţie:
- ridicarea şi îndoirea piciorului, cu genunchiul înainte la 90°;
- coapsa este la orizontală;
- trunchiul drept, privirea înainte;
- piciorul de bază este întins.
KICK – balans: este o mişcare de ridicare sau întindere energică a piciorului,
asemănătoare cu mişcările de battement din gimnastica ritmică. Este o mişcare de
tip high impact sau low impact provenind din flexia articulaţiei şoldului cu
piciorul întins, la diferite înălţimi.
Tehnica de execuţie:
- săltare uşoară pe piciorul de bază cu balansarea energică a piciorului
liber la 45°, 90°, 145°, 180°;
- aterizare elastică pe ambele picioare;
 - trunchiul este drept cu o ţinută perfectă, musculatura încordată;
- genunchii perfect întinşi în timpul mişcării.
JUMPING JACK – săritură în depărtat: este pasul cel mai atractiv din
gimnastica aerobică. Este o mişcare de tip high impact în timpul căreia picioarele
deschid şi se închid lateral faţă de articulaţia şoldului
Tehnica de execuţie:
- se execută în 2 timpi (depărtare-apropiere), din stând cu trunchiul
drept;
- săritură în stând depărtat cu genunchii semiîndoiţi:
- vârfurile orientate oblic în afară;
- greutatea repartizată pe ambele picioare.
LUNGE – fandare: este un pas de bază ce se realizează lateral şi înapoi şi
permite schimbarea direcţiei. Este o mişcare de tip high impact sau low impact
din articulaţia şoldului care deschide şi închide picioarele pe diagonală
Tehnica de execuţie:
- picioarele pleacă simultan şi se depărtează fără rotaţie spre exterior din
articulaţia şoldului, un picior este întins spre înapoi în plan sagital sau
în lateral;
- trunchiul este uşor spre înainte formând o linie dreaptă de la gât la
călcâi
- vârfurile orientate spre înainte.

Variante de paşi aerobici

HEEL UP – călcâi la spate: este un pas specific ce poate fi executat din stând şi
stând depărtat şi este folosit pentru schimbarea direcţiei de deplasare.
Tehnica de execuţie:
- poziţia trunchiului este dreaptă;
- piciorul se îndoaie energic, iar călcâiul atinge şezuta.
STEP TOUCH – pas cu atingere uşoară: este o structură simplă de bază în
sportul aerobic compusă din 2 mişcări: pas şi apropiere cu atingere uşoară.
Tehnica de execuţie:
- trunchiul este drept, privirea înainte;
- se execută din stând, pas lateral cu piciorul stâng cu uşoară deplasare a
greutăţii în direcţia mişcării;
- la revenire greutatea rămâne pe piciorul de bază (cel care nu face
deplasarea) care este puţin îndoit.
GRAPE-FINE – este o combinaţie de paşi cu deplasare laterală şi încrucişare
înainte sau la spate.
Tehnica de execuţie:
- trunchiul rămâne drept;
- contactul cu solul pe primul pas se face pa călcâi;
 - se execută în 4 timpi: 1.- pas lateral cu dreptul, 2. - pas încrucişat cu
stângul în spatele piciorului drept, 3.- pas lateral cu piciorul drept, 4.-
apropierea piciorului stâng în stând;
- paşii sunt egali.
V STEP – pas în „V”: se realizează în 4 timpi din poziţia stând, descriind litera
V.
Tehnica de execuţie:
- trunchiul este drept, privirea înainte;
- timpul 1.- pas oblic înainte cu piciorul drept
- timpul 2.- pas oblic înainte cu piciorul stâng, în stând depărtat
- timpul 3.- pas înapoi cu piciorul drept în poziţia iniţială
- timpul 4.- pas înapoi cu piciorul stâng în poziţia stând.
JAZZ SQUARE: este un pas de dans aerobic specific hip hap-ului aerobic şi se
execută din stând în 4 timpi.
Tehnica de execuţie:
- trunchiul este la verticală;
- timpul 1.- pas înainte cu piciorul drept
- timpul 2.- pas încrucişat cu piciorul stâng înaintea piciorului drept
- timpul 3.- pas înapoi cu piciorul drept în afara piciorului stâng
- timpul 4.- apropierea piciorului drept în stând sau stând depărtat
MAMBO: este un pas de dans aerobic şi se execută din stând sau stând depărtat
în 4 timpi.
Tehnica de execuţie:
- 1. pas înainte cu piciorul drept cu trecere greutăţii pe el, piciorul stâng
se ridică de pe sol, ambele picioare uşor îndoite;
- 2. revenire cu piciorul stâng pe sol
- 3. pas înapoi cu piciorul drept
- 4. apropierea piciorului stâng în stând sau stând depărtat

MIŞCĂRI DE BRAŢE
Toate mişcările braţelor trebuie executate controlat, fără nici o mişcare de
rupere în articulaţia cotului sau a umărului. Mişcările pot fi executate sistematic
schimbându-se:
- planul de execuţie: frontal, sagital, orizontal, pe direcţiile înainte,
înapoi, lateral stânga, lateral dreapta;
- forma de mişcare: în arc, cerc, opt, forfecări;
- simetria, asimetria mişcării, lungimea pârghiilor, varietatea
articulaţiilor;
- mişcările pot fi executate cu braţele îndoite sau întinse, succesiv,
alternativ;
- poziţii utilizate: mâini pe şold, la piept, pe umeri, la ceafă, pe creştet,
încrucişate la piept, deasupra capului;
 - bătăi din palme: cu palmele pe piept, pe coapse, pe gambă, pe talpă;
- mişcări utilizate: îndoiri, întinderi (flexii, extensii), balansări de braţe
în cerc, în arc, opt, rotări, forfecări, ridicare, coborâre, răsucire
(supinaţie, pronaţie), rotări, cu degetele în diverse poziţii.
- mişcările trebuie să fie variate şi bine echilibrate în exerciţiu

ELEMENTE DE DIFICULTATE
GRUPA A
DYNAMIC STRENGHT – forţă dinamică
Această grupă cuprinde următoarele subgrupe de familii:
- 1. Familia: PUSH- UPS; WENSON; A-FRAME & CUTS
- 2. Familia: LEG CIRCLE; FLAIR şi ELICOPTER
- 3. Familia: CAPOEIRA
Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil
în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com

GRUPA B
STATIC STRENGTH - Forţă statică
Această grupă cuprinde:
- 1. Familia: SUPPORT
Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil
în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com
GRUPA C
JUMPS and LEAPS - Sărituri
Această grupă cuprinde sărituri cu desprindere de pe loc şi din deplasare.
Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil
în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com
GRUPA D
BALANCE & FLEXIBILITY - Echilibru şi mobilitate
Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil
în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com

CONSTRUCŢII
Construcţiile din proba de perechi, trio şi grup constituie puncte forte în
aprecierea exerciţiilor dacă sunt originale şi respectă cerinţele regulamentare.
O construcţie este definită atunci când unul sau mai mulţi concurenţi
sunt ridicaţi, ţinuţi şi/sau căraţi deasupra solului, poate include orice combinaţie
între sportivi şi poate fi realizată din diferite forme şi formaţii, dar executate în
acelaşi timp.
Sunt permise doar 3 construcţii în care sunt incluse începutul şi finalul
exerciţiului. Ca amplasament trebuie să fie vizibile atât de arbitri cât şi de
spectatori, realizate rapid, în forţă, dar menţinute, desfacerea construcţiei să se
facă fluent, dinamic, cu treceri naturale la alte mişcări.
În cazul unei construcţii în picioare (piramidă), adică o persoană ridică 2
persoane, ridicarea nu poate fi mai înaltă de 2 persoane, una deasupra celeilalte.
Exemple: pentru perechi mixte:
1. gimnastul în stând depărtat, cu braţele sus, susţine gimnasta care
se află în culcat dorsal;
2. gimnastul în culcat dorsal cu picioarele îndoite şi depărtate,
susţine cu braţele întinse, gimnasta care este în echer depărtat
(straddle support).
Exemple: pentru trio:
1. două gimnaste se află în fandare înainte şi susţin pe umărul
dinspre punctul 1, o altă gimnastă care este în sfoară frontală
(laterală), cu braţele lateral;
Exemple: pentru grup:
1. trei gimnaşti la sol, cel din mijloc în poziţia pe genunchi, ceilalţi
doi în fandare înainte unul pe piciorul drept, celălalt pe piciorul
stâng, doi gimnaşti în sfoară înainte cu piciorul sprijinit pe
piciorul fandat al celor doi gimnaşti, iar al şaselea gimnast este
susţinut în echer depărtat de gimnastul din poziţia pe genunchi.

TRANZIŢII ŞI PARTENERIAT
Tranziţiile trebuie să fie dinamice, curgătoare, fluente, variate, legând
cele 3 nivele (la sol, în picioare, în aer).
Pentru perechi mixte, trio şi grup, concurenţii trebuie să demonstreze că
sunt o unitate şi că există o funcţionalitate între membri.

Verificaţi-vă cunoştinţele
1. Prezentaţi conţinutul tehnic al unui exerciţiu.
2. Care sunt paşii de bază în gimnastica aerobică?
3. Prezentaţi tehnica de execuţie a mersului.
4. Prezentaţi tehnica de execuţie a alergării.
5. Prezentaţi tehnica de execuţie a skipului.
6. Prezentaţi tehnica de execuţie a knee liftului.
7. Prezentaţi tehnica de execuţie a kickului.
8. Prezentaţi tehnica de execuţie a jumping jack.
9. Prezentaţi tehnica de execuţie a fandărilor.
10. Enumeraţi variantele de paşi.
11. Prezentaţi tehnica de execuţie a pasului în V.
12. Prezentaţi tehnica de execuţie a grape-fine.
13. Prezentaţi tehnica de execuţie în mambo.
14. Prezentaţi tehnica de execuţie în step touch.
15. Prezentaţi câteva mişcări de braţe.
16. Care sunt elementele de dificultate?
17. Ce sunt construcţiile?
 CAPITOLUL V
CONŢINUTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV
ÎN GIMNASTICA AEROBICĂ
Conţinutul antrenamentului sportiv însumează acele elemente de structură
care, pe baza unor legi şi reguli funcţionale şi metodologice, determină
performanţa sportivă. Indiferent de ramura sportivă factorii (componentele)
procesului de pregătire sunt aceiaşi:
• pregătirea fizică;
• pregătirea tehnică;
• pregătirea artistică;
• pregătirea psihologică;
• pregătirea tactică;
• pregătirea teoretică;
• pregătirea biologică pentru concurs.
Pregătirea fizică
În gimnastică pregătirea fizică o regăsim în următoarea succesiune:
• pregătirea fizică generală;
• pregătirea fizică specifică;
• dezvoltarea calităţilor motrice specifice.
Pregătirea tehnică
Pregătirea tehnică vizează în primul rând formarea bazelor generale ale
mişcării, învăţarea tehnicii de bază a paşilor specifici, a mişcărilor de braţe, a
deplasărilor, a schimbărilor de nivel, învăţarea graduală a elementelor tehnice din
cele 4 grupe. Toate aceste sunt realizabile prin folosirea eficientă a modelelor
operaţionale care au la bază sistemul algoritmic ce presupune:
- împărţirea structurii în paşi metodici sistematici;
- conceperea elementelor pregătitoare pentru învăţarea elementelor de
bază;
- realizarea unei succesiuni metodice optime a structurii tehnice şi
exersarea ei;
- includerea structurii tehnice în alte combinaţii.
Pregătirea artistică
Pregătirea artistică reprezintă procesul de educare a expresivităţii şi
cursivităţii mişcărilor efectuate cu diferite grade de dificultate cu sau fără fond
muzical.
Pregătirea psihologică
Pregătirea psihologică a devenit unul dintre factorii antrenamentului
deschis perfecţionării şi valorificării în concursuri, precum şi o componentă de
bază a procesului de educaţie şi instruire a sportivului, în vederea participării cu
succes în întreceri.
 Etapele pregătirii psihice
• pregătirea psihică de bază, care cuprinde ansamblul metodelor şi
mijloacelor necesare formării personalităţii sportivului, a trăsăturilor sale
atitudinale.
• pregătirea psihică specifică constă din dezvoltarea şi perfecţionarea
acelor calităţi psihice care condiţionează direct performanţa cum sunt motivaţia,
voinţa, dârzenia, atenţia, perseverenţa, dorinţa de victorie, capacitatea de
concentrare, memoria, imaginaţia, capacitatea de reprezentare motrică.
• pregătirea psihologică pentru concurs: gimnastul trebuie pregătit
psihic pentru a face faţă anumitor dificultăţi ce pot apărea înainte sau în timpul
concursului.
Între cele trei etape ale pregătirii psihice, există o relaţie ierarhică de
condiţionare, pregătirea psihică de bază constituind suportul de la care pleacă
întregul proces şi pe care se sprijină, în permanenţă, indiferent de vârsta şi
valoarea competiţională a sportivului.
Pregătirea tactică
În sportul aerobic, pregătirea tactică se realizează cu ajutorul mijloacelor
tehnice, profilul efortului, precum şi structura tehnică a concursului, determinând
natura mijloacelor necesare formări şi automatizării acţiunilor şi deprinderilor
tactice.
Conţinutul pregătirii tactice în sportul aerobic poate fi abordat din două
puncte de vedere:
• pregătirea tactică înaintea competiţiei;
• pregătirea tactică în timpul competiţiei.
Pregătirea teoretică
Pregătirea teoretică a sportivilor reprezintă ansamblul cunoştinţelor de
specialitate transmise de către antrenori, în vederea aplicării în practică a unor
noţiuni, priceperi, reguli, menite să optimizeze randamentul în antrenamente şi
competiţii.
Pregătirea biologică pentru concurs
Pregătirea biologică pentru concurs împreună cu refacerea reprezintă
modalităţi practice de optimizare a antrenamentului sportiv în vederea susţinerii
biologice a performanţei sportive, dar şi de protecţie a stării de sănătate a
gimnaştilor care survine cu 7-14 zile înaintea unui obiectiv competiţional
Verificaţi-vă cunoştinţele
1. Care sunt componentele antrenamentului sportiv în gimnastica aerobică?
2. Ce vizează pregătirea tehnică?
3. Care sunt etapele pregătirii psihice?
4. Prezentaţi componentele pregătirii tactice?
5. Ce reprezintă pregătirea biologică pentru concurs?
 CAPITOLUL VI
OBIECTIVELE ŞI CONŢINUTUL PREGĂTIRII GIMNAŞTILOR
ÎNCEPĂTORI

La nivelul grupelor de copii, instruirea este orientată spre:

• Dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor corelată cu dezvoltarea
grupelor musculare solicitate în gimnastica aerobică: se folosesc atât
exerciţii analitice cât şi complexe de exerciţii cu influenţă globală asupra
musculaturii întregului corp;
• Dezvoltarea progresivă a capacităţii motrice a copiilor: baza pregătirii
o constituie stăpânirea unui sistem variat de priceperi şi deprinderi
motrice care să-i permită susţinerea fără efort a solicitărilor din
gimnastica aerobică. Acest lucru se realizează prin folosirea jocurilor
dinamice, selectate în concordanţă cu structura şi conţinutul pregătirii,
exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de dirijare a mişcărilor şi de
păstrare a echilibrului, a coordonării;
• Dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice în concordanţă cu vârsta şi
sexul gimnaştilor: se va acţiona asupra dezvoltării vitezei de reacţie, de
execuţie, de deplasare, coordonării segmentelor faţă se corp sau unele faţă
de altele, coordonării mişcărilor partenerilor şi sincronizării lor,
echilibrului, orientării în spaţiu;
• Iniţierea în însuşirea elementelor tehnice de bază: acest lucru se
realizează pe baza unei munci bine organizate şi planificate astfel încât
gimnastul să poată executa procedeele tehnice de bază, elementele de
dificultate mică din cele 4 grupe, să-şi sincronizeze mişcările cu ale
partenerilor;
• Pregătirea treptată a copiilor pentru participarea în concursuri:
programarea concursurilor se va face în funcţie de progresele obţinute în
procesul instruirii, scopul fiind de a obişnui copiii cu disciplina de
concurs, cu modul de arbitraj, cu emoţiile concursului. Aceste concursuri
au şi rol educativ, contribuind la stăpânirea de sine, la cultivarea spiritului
de răspundere, la stimularea motivaţiei şi a încrederii în posibilităţile
proprii, la dorinţa de afirmare în competiţii;
• Formarea unui comportament civilizat al copiilor dornici de
afirmare: în realizare acestui obiectiv responsabilitatea revine
antrenorului.
Particularităţile componentelor antrenamentului
gimnaştilor începători
În pregătirea copiilor pentru gimnastica aerobică, un rol deosebit îl are
stabilirea raportului corect între elementele de conţinut ale antrenamentului, care
trebuie să ţină seama de particularităţile morfo-funcţionale şi fizice ale copiilor.
Pregătirea fizică
În această etapă, aproape jumătate din timpul alocat antrenamentului este
afectat pregătirii fizice şi motrice a copiilor. La această vârstă, se acordă o atenţie
deosebită dezvoltării vitezei de execuţie, de reacţie, mobilităţii coxo-femurale,
coordonării, echilibrului, simţului ritmului, forţei în regim de viteză. Astfel se
execută: sărituri pe loc şi din deplasare, peste obstacole, sărituri în lungime,
alergare pe distanţe scurte, exerciţii de mobilitate la scara fixă (balansări), flotări
tracţiuni, exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii abdominale, a spatelui. În ceea
ce priveşte pregătirea motrică, se va insista pe combinarea mişcărilor executate cu
diferite părţi ale corpului, pe capacitatea de apreciere a mişcărilor şi a încordării
musculare.
Pregătirea tehnică
Se realizează prin învăţarea corectă a paşilor de bază din gimnastica
aerobică şi a variantelor de paşi, a mişcărilor de braţe, învăţarea elementelor
simple de 0,1 şi 0,2 din cele patru grupe, învăţarea structurilor simple, învăţarea
deplasărilor. Nu se învaţă elementele cu aterizare în push-up (flotare).
Pregătirea artistică
Învăţarea mişcărilor din baletul clasic, învăţarea elementelor de expresivitate
corporală, formarea unei ţinute corecte în mişcare.
Pregătirea psihologică
Se va acţiona pentru formarea unor atitudini pozitive privind practicarea
gimnasticii aerobice acţionându-se în direcţia dezvoltării acelor calităţi psihice
care condiţionează direct performanţa cum sunt motivaţia, voinţa, dârzenia,
atenţia, perseverenţa, dorinţa de victorie, capacitatea de concentrare, memoria.
Pregătirea teoretică
Antrenorul va familiariza gimnastul cu termenii de bază, conţinutul probelor d
concurs, efortul din lecţie, noţiuni muzicale, etc.
La acest nivel de vârstă nu putem vorbi de o pregătire tactică şi nici de o
pregătire biologică de concurs în înţelesul strict al noţiunilor, ci doar de o
alimentaţie şi o refacere care constă de fapt din respectarea unor reguli de
alimentaţie raţională, să mănânce la ore regulate şi să se odihnească.
Dacă selecţia o abordăm la 7-8 ani, după o perioadă de pregătire de 2 ani
pot participa în concursuri la categoria a III-a care include copii de 9-11 ani.
Programul competiţional cuprinde următoarele probe: perechi, trio, grup (6) cu
amendamente speciale pentru fiecare. Durata exerciţiului este de 1 minut 20
secunde cu o toleranţă de plus sau minus 5 secunde.
Probe de control
La acest nivel de vârstă sugerăm ca probe:
a). Probe de pregătire fizică generală:
- pentru musculatura abdominală: din atârnat la scara fixă, ridicarea
picioarelor la 90° şi din aşezat echer menţinut.
 - pentru musculatura spatelui: din culcat facial, picioarele fixate la scara
fixă, ridicări de trunchi cu mâinile la ceafă;
- pentru forţa picioarelor: săritură în lungime de pe loc şi sărituri cu
genunchii la piept;
- pentru forţa braţelor (extensori şi flexori): flotări şi tracţiuni;
- rezistenţă: alergare de rezistenţă 600-800 m;
b). Probe de pregătire fizică specifică:
1. pentru musculatura abdominală:
- din aşezat pe banca de gimnastică, echer menţinut (se
cronometrează timpul de menţinere);
- din culcat dorsal – ridicări simultane de trunchi şi picioare ( număr
de repetări corecte);
2. pentru forţa picioarelor:
- sărituri cu genunchii la piept (număr de sărituri corecte);
- săritură straddle (număr de execuţii corecte);
3. mobilitate coxo-femurală:
- sfoara înainte pe piciorul drept şi stâng;
- laterală cu trunchiul în culcat facial;
4. pentru braţe:
- flotări din sprijin culcat facial cu picioarele apropiate şi cu
picioarele depărtate – valoare 0,1 ( număr de execuţii corecte);
5. pentru coordonare:
- o structură în 8 timpi;
- o structură în 8 timpi utilizând 2 paşi de bază în combinaţie cu
mişcări de braţe.
Lecţia de antrenament
Pregătirea gimnaştilor începători va fi orientată spre:
• dezvoltarea fizică generală şi specifică;
• formarea unei ţinute corecte şi dezvoltarea fizică armonioasă;
• învăţarea paşilor specifici din gimnastica aerobică din low impact şi high
impact;
• învăţarea structurilor simple şi a mecanismelor de bază (săritură,
desprinderea de pe un picior sau pe două, aterizarea, întoarcerile în jurul
axului longitudinal);
• învăţarea elementelor simple acrobatice: rostogoliri, stând pe cap, stând
pe mâini, stând pe omoplaţi, cumpănă, răsturnare laterală;
• învăţarea corectă a elementelor simple din cele 4 grupe structurale;
• educarea calităţilor psihice şi de voinţă;
• participarea la concursuri şi obţinerea categoriei a III-a.
 Exerciţiile pentru formarea unei ţinute corecte a corpului vor fi incluse în
fiecare lecţie, un rol important având studiile la bara de perete, exerciţiile la
centru din baletul clasic, paşi de dans modern, stilizat executaţi cu diferite poziţii
de braţe.
Succesiunea în derulare a unei lecţii de antrenament cu copii ar fi:
• exerciţii de organizare şi ordine, executate din diferite formaţii, exerciţii
de atenţie;
• exerciţii din deplasare (variante de mers, de alergare) executate cu diferite
mişcări de braţe;
• complexe de exerciţii pentru pregătirea fizică generală;
• exerciţii coregrafice la bara de perete şi centru;
• învăţarea paşilor de bază din gimnastica aerobică şi a legării lor;
• învăţarea elementelor acrobatice simple (statice şi dinamice);
• învăţarea elementelor tehnice de bază din gimnastica aerobică;
• în final, pot fi incluse elemente pentru corectarea ţinutei, liniştirea
organismului şi relaxarea lui după un efort susţinut.
Această succesiune în derularea lecţiei de antrenament are la bază
structura lecţiei, care cuprinde trei părţi principale:
• partea I - introductivă – pregătirea organismului pentru efort;
• partea a II-a - fundamentală – realizarea sarcinilor lecţiei;
• partea a III-a – de încheiere, de revenire după efort.
Prezentăm un plan de lecţie pentru grupa de începători.

PLAN DE LECŢIE
Clubul Triumf Bucureşti
Antrenor: Izabela Lăcătuş
Gimnastică aerobică ANUL I – iniţiere

Obiective operaţionale:
Pregătire artistică: exerciţii la bara de perete
Pregătire tehnică: învăţarea variantelor de paşi: grape-fine şi mambo,
consolidarea săriturii cosak, legată cu săritura developpé;
consolidarea stândului pe mâini, cu accent pe menţinerea poziţiei. Pregătire
fizică: dezvoltarea forţei

Mijloace Dozare
Pregătitoare
Partea I -

• adunarea, controlul ţinutei şi

echipamentului
• exerciţii de atenţie: întoarceri 8x
stânga-dreapta, stânga-împrejur
• mers cu pas gimnast 24 m
• mers pe vârfuri, cu braţele sus, 12 m + 12 m
mers pe călcâie, cu braţele înapoi
jos
• alergare normală cu genunchii
sus, cu pendularea gambelor 24m
înapoi
• mers pe vârfuri, cu balansarea diagonală
piciorului drept, stâng, braţele
lateral
• alergare cu paşi adăugaţi, cu faţa 24m+24m
spre centrul covorului şi cu faţa
spre exterior
• mers fandat, cu răsucirea 12 m
trunchiului spre piciorul fandat
• mers cu rotarea braţelor înainte- 12m
înapoi
• complex de încălzire liber 4x8 t/ex.
 Artistică:
- exerciţii la bara de perete: demi- plié,
- battment tendu, battment jeté, , rond
de jambe par terre, grand battment,

Partea a II-a - fundamentală

sauté;
- exersarea paşilor învăţaţi; -15 minute
- învăţarea paşilor grape-fine şi
mambo;
- pas schimbat-săritură cu developpé; -3x5 repetări
- pas schimbat, săritura cosak; -3x5 repetări
- pas schimbat - săritură cosak, săritură -8 x 5 repetări
tuck, legată cu săritura developpé;
Acrobatică:
- stând pe mâini la scara fixă -4x5 repetări
- stând pe mâini cu ajutor -4x5 repetări
- stând pe mâini fără ajutor -4x5 repetîri
Pregătire fizică:
Dezvoltarea forţei abdominale
- echere -3x10 repetări
Dezvoltarea forţei spatelui
- culcat facial cu braţele sus – extensia -3x10 repetări
trunchiului şi a picioarelor cu
menţinere
Dezvoltarea forţei braţelor
- flotări din poziţia pe genunchi -3x10 repetări
Partea a - mers cu exerciţii de respiraţie 4x8t
III-a - mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă 4x8t
încheiere - concluzii-evidenţieri

Documente de evidenţă

Antrenorul întocmeşte documentele de evidenţă ale întregii activităţi

rezultată în urma procesului de antrenament şi concurs. Pe baza datelor
înmagazinate, au loc analizele privind munca desfăşurată şi stabilirea direcţiilor
pentru ciclul următor de antrenament (de pregătire). Documentele de evidenţă
cuprind:
• datele personale ale sportivilor (numele şi prenumele, data naşterii,
anul naşterii, adresa, şcoala, clasa);
• datele antropometrice (înălţime, greutate, probleme speciale);
• prezenţa la antrenamente;
• conţinutul exerciţiilor;
• rezultatele concursurilor de verificare şi oficiale;
 • conţinutul probelor de control (fizice şi tehnice);
• rezultatele trecerii probelor de control (fizice şi tehnice);
• rezultatele controlului medical.
Probele şi normele de control se stabilesc în concordanţă cu nivelul iniţial
al pregătirii fizice şi tehnice al sportivilor şi cu obiectivele de performanţă
planificate.

Verificaţi-vă cunoştinţele
1. Prezentaţi obiectivele pregătirii gimnaştilor începători.
2. Prezentaţi o structură în 8 timpi pentru coordonare.
3. Care sunt obiectivele lecţiei de antrenament la gimnaştii începători?
4. Prezentaţi probele de pregătire fizică generală.
5. Prezentaţi probele de pregătire fizică specifică.
6. Ce documente de evidenţă întocmeşte antrenorul?

PROBELE DE CONCURS SI CERINTELE DE COMPOZITIE

PENTRU GIMNASTICA AEROBICA
2007-2008

CATEGORIA A III-A 9-11 ANI

Probele de concurs PERECHI, TRIO, GRUP
Durata exerciţiului 1minut 15 secunde +/- 5 secunde
Numărul elementelor de 8 (4 impuse + 4 opţionale)
dificultate
Elemente impuse 1 Straddle push up,
2 Tuck jump,
3 Split la sol,
4 Vertical split.
Valoarea elementelor Intre 0,1 si 0,4
Elemente la sol Maximum 4
Elemente cu aterizare în Nu sunt permise
flotare
Elemente interzise Flotare pe 1 braţ.
Aterizare pe 1 braţ.
Support pe 1 braţ.
Grupe de elemente Câte 1 element din fiecare grupa.
(A,B,C,D)
Scorul la dificultate Se adună elementele care au primit valoare.
Pentru a primi o grupă de elemente, un element
trebuie executat cu minimum de cerinţe.
Construcţii 1
Costume Respectarea Codul de punctaj FIG (costum şi
şosete).
Încălţămintea opţională (pantof sport, tenişi,
papuci gimnastică).
Fără machiaj.
Penalizări la dificultate 1 punct penalizare:
- pentru fiecare element cu valoare mai mare de
0,4;
- pentru fiecare element interzis;
- repetarea unui element;
- lipsa unui element impus;
- lipsa unui element opţional;
- mai mult de 4 elemente la sol;
- fiecare grupă de elemente lipsă (dar maximum
de penalizare 2 puncte).
Artistica Parteneriate două;
Schimbare de ritm;
Muzica adecvată vârstei;
Secvenţe de paşi 2 x 2x8.
Penalizări artistica Pentru lipsa unei secvenţe de paşi, la secţiunea
„Combinaţiile de mişcări specifice aerobicului
(paşi / braţe)” punctajul pleacă din 1,8;
Pentru lipsa celor două secvenţe de paşi, la
secţiunea „conţinut specific” punctajul pleacă
din 1,6.

DICŢIONAR TEHNIC UZUAL

- Arm, = braţ;
- Airborne = învârtire 360°în aer paralel cu solul
- Air tour = săritură cu întoarcere;
- Back = înapoi;
- Balance = echilibru;
- Circle = cerc;
- Cossack jump = săritură în echer cu un picior îndoit;
- Cut = tăietură;
- Dynamic strenght = forţă dinamică;
- Double = dublu;
- Fan kick = rotarea în plan frontal a unui picior;
- Flexibility = mobilitate;
- Frontal prone = sfoară laterală, trunchiul în culcat facial;
- Frame = echer apropiat cu mâinile pe sol;
- Flair = cerc cu picioarele depărtate;
- Free fall = cădere liberă;
- Frontal = plan frontal;
- Free = liber;
- Gainer = balansul unui picior înainte, săritură cu
întoarcere;
- Half = jumătate;
- Heel up = călcâi ridicat;
- He impact = impact sărit (mişcările se realizează prin
săritură);
- He/Low impact = impact combinat;
- High = înalt (răsturnat);
- Hinge = balama;
- Hitch kick = săritură kick cu forfecare în plan sagital;
- Hold = menţinere;
- Jog = alergare;
- Jump = săritură;
- Jumping Jack = săritură în depărtat şi apropiat;
- Kicks = balansări;
- Knee = genunchi ridicat şi îndoit la 90°;
- Landing = aterizare;
- Leap = săritură;
- Leg = picior;
- Lift = ridicare;
- Low impact = impact uşor (un picior este în contact cu solul);
- Lunge = fandare;
- March = mers;
- Pike = săritură în echer;
- Plio push up = flotare cu desprindere;
- Push up = flotare;
- Raised = ridicat;
- Roll = rostogolire laterală;
- Sagital = plan sagital;
- Scale = cumpănă;
- Scissors = forfecare;
- Skip = săltări cu îndoirea şi întinderea piciorului la 45°;
- Split = sfoară;
 - Split leap = săritură în sfoară din deplasare;
- Spin = rotare;
- Static strenght = forţă statică;
- Step touch = pas cu atingere uşoară;
- Straddle = depărtat;
- Straddle jump = săritură în echer depărtat;
- Straddle support = echer depărtat;
- Straight = drept;
- Supine = culcat dorsal;
- Support = sprijin pe palme;
- Support lever = planşă facială;
- Switch = schimbare;
- Tuch = ghemuit;
- Tuck jump = săritură cu grupare;
- Turn = piruete ( 180,360°,720°);
- Twist = întoarcere de diferite grade;
- Vertical split = sfoară verticală;
- V- Support = sprijin pe mâini în echer depărtat picioarele
la verticală;
- Wenson = sfoară cu un picior pe un umăr în flotare;

BIBLIOGRAFIE

Codul de punctaj FIG, 2005 – 2008 www.fig-gymnastics.com

Popescu, G., 2003 Sport aerobic / Ghid tehnic. Bucureşti, ANEFS
Popescu, G., 2005, Impact aerobic. Bucureşti, Editura Elisavaros
Stoenescu, G., 2000. Gimnastica aerobică şi sportul aerobic.
Bucureşti, Editura ISPE