CARACTERIZARE GHITA ‘’MOARA CU

NOROC’’ DE IOAN SLAVICI

Nuvela realist-psihologica ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici a aparut in anul
1881. Nuvela este o specie a genului epic de intindere medie, cu actiune
desfasurata pe un singur plan narativ, intriga bine conturata, un conflict puternic,
accentul fiind pus pe creionarea protagonistului, celelalte personaje gravitand in
jurul lui.

Opera ‘’Moara cu noroc’’ se incadreaza in specia nuvela psihologica prin

conflictul interior care este pe primul plan, accentul fiind pus pe psihicul uman,
relatiile dintre personaje subliniand involutia lor morala.

Personajul principal, Ghita, este un personaj complex, in jurul caruia se

desfasoara intreaga actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte personaje. Acesta
se incadreaza in tipul taranului sarac care doreste sa se imbogateasca.
Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite si redate fie direct de
catre narator, fie indirect, prin actiunile sale.

Din punct de vedere social, acesta este casatorit cu Ana si au impreuna doi
copii, locuind in acelasi timp cu soacra sa. Traiul lor este modest, deoarece Ghita,
cizmar fiind, nu are destui clienti in sat pentru a imbunatati starea gospodariei. De
aceea, planuieste sa arendeze o carciuma numita ‘’Moara cu noroc’’. Ghita si
soacra sa sunt surprinsi initiali in dialog, sfatuindu-se cu privire la oportunitatea
acestei hotarari. Dialogul devine mijloc de caracterizare indirecta, evidentiand
trasaturi ale personajului: aspiratia obsesiva a acestuia la avere si bani, aspiratie
ce se va transforma in patima, conflict interior si exterior cu celelalte personaje.
Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot in evidenta incertitudinea si
nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalata definitiv in sufletul lui.

Personajul Ghita, este tipic la inceput, deoarece este un om sarac ce aspira catre
schimbarea statutului financiar si social. Ghita se dezumanizeaza treptat, fascinate
de puterea banului si de rapiditatea cu care se imbogateste alaturi de Lica
Samadaul. Alegerea pe care o face duce la instrainarea de familie si la esecul
acestuia.

O secventa reprezentativa pentru involutia personajului Ghita este cea in care

acesta isi va ucide sotia. El o foloseşte pe Ana drept momeală, pentru a-l demasca
pe Lică; nu numai pentru că-l mustra conştiinţa pentru propriile lui păcate, dar şi
dintr-o gelozie ajunsă la paroxism. Nu poate accepta gândul că Ana îl trădase, deşi
el însuşi o împinge în braţele lui Lică. De altfel, Ana, dezgustată de
comportamentul soţului se lasă sedusă şi dintr-o dorinţă de răzbunare: „Tu eşti
om, Lică, dar Ghiţă nu e decât o femeie îmbrăcată în haine bărbăteşti!”. De la
complicitate la crimă nu mai e decât un pas şi Ghiţă devine el însuşi ucigaş,
înjunghiind-o pe Ana şi devenind la rândul lui victima lui Răuţ, care-l împuşcă.
Patima pentru bani îl dezumanizează şi Ghiţă cade pradă propriului său destin,
căruia nu i se poate opune, transformându-se treptat, din omul cinstit şi harnic în
complice la afaceri necurate şi crimă.

O alta secventa semnificativa pentru involutia personajului, de la om cinstit si

familist, la avar, mohorat si brutal, o reprezinta cea in care Ghita, conşient că
acceptând propunerea Sămădăului se îndepărtează de principiile sale morale,
încearcă să refuze, dar la ameninţarea porcarilor acceptă, cu condiţia ca Ana să nu
afle nimic. Este primul pas spre distrugerea relaţiei cuplului: odată cu trecerea
timpului, Ghiţă devine tot mai ursuz şi nu îi mai împărtăşeşte Anei toate gândurile
sale. Ana remarcă schimbarea de comportament a soţului şi, cu tenacitate şi
răbdare, încearcă în repetate rânduri să comunice cu soţul ei. Ghita devine partas
la nelegiuirile lui Lica Samadaul, iar in incercarea lui de a o tine pe Ana cat mai
departe de adevar, nu realizeaza faptul ca devine tot mai ursuz, mohorat, relatia
lor racindu-se total.

Perspectiva narativa esti obiectiva, perspectiva ‘’dindarat’’ cu focalizare zero,

naratiunea desfasurandu-se la persoana aIIIa, narator omniprezent ubicuu si
omniscient, relatia narator-personaj fiind specifica realismului clasic.

Titlul sugereaza un topos/cliseu, numele unui han unde se desfasoara cea mai
mare parte a actiunii. Denumirea hanului se potriveste in prima parte a nuvelei,
deoarece Ghita obtine un castig bun, insa titlul se dovedeste ironic apoi, deoarece
destinul personajului este tragic. Termenul ‘’moara’’ sugereaza conflictul interior
al personajului Ghita, macinarea sufleteasca generata de doua contradictorii,
dorinta protagonistului de a ramane un om cinstit si perspectiva imbogatiri rapide,
alaturi de Lica Samadaul, prin nelegiuri.

Incipitul nuvelei este creat in mod original, deoarece incepe cu o replica a

batranei soacre care isi exprima punctul de vedere in legatura cu intentia lui Ghita
de a arenda carciuma de la Moara cu noroc. Parerea batranei este cea de tip
traditional, care pretuieste valorile familiei: ‘’Omul sa fie multumit cu saracia sa,
caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.’’
 Conflictul interior trait de Ghita se rasfrange acut asupra relatiei sale cu Ana,
care devine tot mai incordata. Ghita se lasa atras de afacerile necinstite ale lui Lica
Samadaul, instrainandu-se de familie, devenind rece si inchis in sine.

Din punctul meu de vedere, drama lui Ghita, este generata intr-o buna masura
de lipsa de comunicare cu familia, si mai ales cu sotia sa, Ana. Framantarile sale
interioare il fac pe Ghita sa isi piarda increderea, nu numai in sine, cat si in cei
apropiati lui. Fericirea data de ‘’linistea colibei’’ in care domneste armonia si
afectiunea, este inlocuita cu nefericirea data de bogatie. Astfel, esecul personal al
lui Ghita nu se datoreaza banului, ci alegerilor sale gresite.

In concluzie, Ghita este un personaj complex, de la care porneste intreaga

actiune. La inceput, este familist, cinstit, insa dorinta de inavutire il face sa isi uite
adevaratele valori si principii si sa se transforme intr-un nelegiuit, sa se alieneze
de familie, iar, in finalul nuvelei, ajungand chiar la statutul de criminal.