GIGANTISMUL

Gigantismul se caracterizează prin creşterea

exagerată în înălţime, depăşind cu cel puţin 20%
media staturală.
Gigantismul este consecinţa hipersecreţiei de
hormon somatotrop, a cărui acţiune se exercită
înainte de închiderea cartilajelor epifizare
determinând creşterea în lungime a oaselor.
Creşterea este rapidă încă din copilărie, dar
procesul de hipertrofie poate apărea şi mai târziu
(între 12 şi 18 ani). Creşterea în lungime continuă în
adolescenţă şi la vârsta adultă.
 Gigantismul afectează întreg organismul. Craniul
este mare, deşi proporţionat faţă de restul corpului.
Membrele cresc mult în lungime, păstrând însă
proporţiile normale. Datorită creşterii excesive se
produc modificări ale scheletului, ca cifoscolioza şi
osteoporoza. Vişcerele sunt mari, dar
corespunzătoare înălţimii.
Musculatura gigantului este Ia început bine
dezvoltată, permiţând performanţe fizice. După o
scurtă perioadă de forţă fizică, urmează etapa de
slăbiciune musculară, cu scăderea rezistenţei la efort
şi la boli infecţioase. De aceea, cel mai adesea giganţii
nu ating vârsta de 40 de ani.
NANISMUL

HIPOFIZAR
Nanismul sau nedezvoltarea
staturală este de obicei
consecinţa secreţiei
insuficiente de hormon
somatotrop. Deficitul de
hormon de creştere este
determinat de leziuni
tumorale sau netumorale.
 In general, copiii cu nanism au o greutate normală
la naştere. După vârsta de 1 an, creşterea încetineşte,
copilul rămânând mereu în urma celor de aceeaşi
vârstă. Înălţimea definitivă nu depăşeşte 1,20 sau 1,50
m. Diferitele segmente ale corpului se dezvoltă
armonios, proporţional. Capul este mic; la fel şi
extremităţile (acromicrie). Expresia feţei este juvenilă.
Inteligenţa este cel mai des normală, dar
comportamentul rămâne pueril. Deseori, ajunşi la
vârsta pubertăţii, nanicii nu se maturizează sexual.
Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism
sexual.
CAŞEXIA

HIPOFIZARĂ
 La bolnavii care suferă de caşexie se observă lipsa
de apetit, tegumente palide, fine, uscate, pilozitatea
axilo-pubiana redusă până la dispariţie, unghii friabile,
părul capului este rar, subţire, cade, bradicardie,
hipotensiune, anemie.
Din punct de vedere neuropsihic, bolnavii de
caşexie sunt astenici, cu încetinire în vorbire, anxiosi,
depresivi, melancolici.
Funcţiile endocrine ale acestora sunt insuficiente,
apare lipsa menstruaţiei la femei, impotenţa la bărbaţi,
hipotiroidism, insuficienţa suprarenală. Caşexia are
numeroase forme, cea nervoasă care apare cu mare
frecvenţă la fete tinere şi poate fi pur funcţională sau
datorită unei encefalite în antecedente. Exista si casexia
cu forma endocrina, forme cu anemii grave sau
digestive
DIABET
INSIPID
 Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze,
legate de funcţionarea necorespunzătoare a
rinichilor sau de absenţa hormonului antidiuretic, al
cărui rol este de a împiedica trecerea unei cantităţi
prea mari de lichide în vezica urinară.
Atunci când hormonul antidiuretic lipseşte
complet sau nu este secretat în circulaţie vorbim de
diabet insipid central. Dar dacă hormonul
antidiuretic este prezent dar nu acţionează asupra
tubului colector este vorba despre un diabet insipid
nefrogenic.
 Orice leziune organică - traumatică, inflamatorie,
tumorală sau degenerativă - localizată la nivelul hipofizei
posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamus care
sintetizează vasopresina poate declanşa apariţia diabetului
insipid. O cauza frecventă în zilele noastre o constituie
loviturile la cap şi intervenţiile chirurgicale pe hipofiză, făcute
în cazul tumorilor hipofizare.
Manifestarea principală a bolii constă în eliminarea unor
mari cantităţi de urină. Poliuria se instalează brusc şi
dramatic. Bolnavul constată la un moment dat că elimină 5 l şi
chiar 20 l de urină pe zi. Urina este diluată, incoloră.
Ca o consecinţă a poliuriei, apare setea intensă
(polidipsie), chinuitoare, ziua şi noaptea. Pierderea masivă de
lichide din organism antrenează stări de oboseală, ameţeli,
uscăciunea gurii şi a pielii, constipaţie.
Semnele şi simptomele
mai rar întâlnite ale
acestei afecţiuni sunt:
- cefalee
- slăbiciune
musculară şi crampe
- oboseală
- paralizie temporară
- amorţeală
- furnicături
- polidipsie (sete
excesivă)
- poliurie (urinare
excesivă).
BOALA CONN
 În cazul în care organismul produce aldosteron în
cantităţi prea mari apare boala lui Conn.
Principala cauză a hiperaldosteronismului este
reprezentată de apariţia unei tumori benigne (adenom) la
nivelul glandei suprarenale .
Principalul simptom al sindromului Conn este
hipertensiunea arterială care nu răspunde la tratamentul
medicamentos.
Alte semne constau în nivelul scăzut de potasiu din
plasma sangvină (hipokaliemie), în nivelul ridicat de sodiu
(hipernatremie), în creşterea volumului de sânge circulant
(hipervolemie) .
 Semnele şi simptomele mai rar întâlnite ale acestei
afecţiuni sunt:
- cefalee
- slăbiciune musculară şi crampe
- oboseală
- paralizie temporară
- amorţeală
- furnicături
- polidipsie (sete excesivă)
- poliurie (urinare excesivă).
BOALA
ADDISON
 Boala Addison sau insuficienţă cronică a glandelor
suprarenale se datorează incapacităţii suprarenalelor de a
produce şi secreta hormoni în cantitatea cerută de nevoile
organismului.

La început există simptome ca : oboseală, lipsa poftei

de mâncare, uşoară scădere în greutate, care nu au nimic
caracteristic şi de aceea boala poate fi confundată cu alte
afecţiuni.

Cu timpul însă, simptomele se accentuează şi

alarmează pe bolnav. Oboseala fizică şi cea intelectuală
devine intensă, fiind mai pronunţate în cursul dimineţii.
O manifestare tipică a bolii este hiperpigmentarea
tegumentelor şi mucoaselor. Atenţia este reţinută de
prezenţa unor pete pigmentare de culoare brună-
cenuşie pe părţile descoperite ale corpului, pe faţă,
coate, genunchi, la nivelul liniilor palmare .
• Un semn important pentru
recunoaşterea afecţiunii îl
constituie prezenţa petelor
pigmentare pe mucoasa
bucală şi pe gingii. Pierderea
în greutate, este un
fenomen constant în boala
Addison, fiind consecinţa
deshidratării prin pierdere
excesiva de clorură de
sodiu, datorită tulburărilor
digestive (anorexie,
vărsături)
• Addisonienii au diverse
manifestări nervoase:
iritabiitate, apatie,
negativism, anxietate.
SINDROMUL

CUSHING
 Boala Cushing se datorează hiperactivităţii glandelor
suprarenale, care secretă cantităţi excesive de cortizol. Boala
este mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, conferind o
înfăţişare destul de caracteristică.

O particularitate a bolii este distribuţia grăsimii, care

conferă bolnavului o obezitate aparentă. Grăsimea este
localizată la faţă , la abdomen, ceafă, gât şi la rădăcinile
membrelor. În schimb, extremităţile sunt subţiri, datorită
topirii maselor musculare. Pielea este subţire, atrofică, uscată
şi cu aspect marmorat, îndeosebi pe membre. Pe regiunea
abdominală, fese, braţe şi în axile apar vergeturi sau striuri de
culoare roşie-violacee, semne distinctive ale
hipercorticismului
 Ceea ce atrage în primul rând atenţia este faţa rotundă,
cu pomeţii roşii, la care se adaugă, la femei, prezenţa părului
pe barbă, buza superioară şi pe obraji . Hipertensiunea
arterială este un semn obişnuit al bolii. Ca urmare a acţiunii
cortizonului asupra metabolismului glucidic, apare diabetul
steroid.
La 50% din bolnavi exista tulburări psihice, caracterizate prin stări
depresive, anxietate, tulburări de memorie etc. Boala Cushing este gravă
prin manifestările şi complicaţiile sale: topirea osoasă care determină
fracturi spontane, diabetul zaharat, insuficienţă renală, infecţiile acute şi
grave, tulburările psihice importante, mergând până la sinucidere.
BOALA

BASEDOW-GRAVES
 Boala Graves se caracterizează prin 3 manifestări
majore: hipertiroidie cu guşă difuză, dermopatie şi
oftalmopatie.
Boala Basedow este o afecţiune relativ frecventă
care poate să apară la orice vârstă însă este mai
frecventă în decadele 3 şi 4 de viaţă, frecvenţa ei fiind
mai crescută la femei.

Guşa difuză hiperfuncţională poate fi asimetrică şi

lobulară - glanda tiroidă are un volum crescut difuz,
este de consistenţă crescută şi bogat vascularizată.
Modificarile patologice de la nivelul său sunt hipertrofia
(creşterea volumului) şi hiperplazia parenchimului
(creşterea numărului de celule).
 Dermopatia din bola Basedow este caracterizată
prin:
- tegumentele sunt catifelate, calde, umede, fine;
- prurit tegumentar;
- hiperpigmentare la nivelul zonei periorbitare,
precum şi la nivelul coatelor, mâinilor sau
hiperpigmentare difuză;
- pilozitatea de la nivelul scalpului este scazută, fină,
foarte friabilă;
- pilozitatea corporală este fină şi mult redusă;
- unghiile se subţiază, devin moi, friabile şi lucioase.
 Oftalmopatia este caracterizată de:
- cornee cu suprafaţa umedă şi lucioasă;
- exoftalmia – aceasta constă in proeminenta
globilor oculari . Exoftalmia este frecvent bilaterală
şi foarte rar se întâlneşte unilateral. Privirea în acest
caz este fixă şi datorită deschiderii exagerate a
fantei palpebrale ochii lăcrimează şi vederea este
dublă.
- congestia conjunctivei care este mai intensă spre
marginea de circumscriere a pleaopelor însoţită de
hipersecretie lacrimală.
- oftalmoplegie – incapacitatea ochilor de a executa
mişcări.
MIXEDEM
 Hipotiroidismul si mixedemul sunt sindroame
clinice determinate de productia insuficienta sau de
absenta hormonilor tiroidieni. Cele doua entitati
clinice difera între ele doar ca intensitate,
mixedemul reprezentând forma cea mai severa de
insuficienta tiroidiana. Mixedemul adultului apare la
indivizi de ambele sexe, între 40 si 60 de ani.
Bolnavul cu mixedem are o înfatisare
caracteristica. Datorita infiltratiei tegumentelor cu
lichid muco-proteic, fata este împastata, cu pungi la
ochi. Parul este uscat si cade
• . Tegumentele sunt aspre, uscate, de culoare
palida-galbuie si reci. Un semn constant întâlnit este
rarirea sprâncenelor la extremitati. La femei, vocea
se îngroasa. Temperatura corpului este de obicei
scazuta (hipotermie) si bolnavii sunt foarte sensibili
la frig. Cordul este marit, iar bataile inimii sunt rare
(bradicardie).
O alta particularitate a hipotiroidismului o
constituie lentoarea psihica, manifestata prin
somnolenta încetinire a proceselor mintale si
greutate în vorbire . Tabloul clinic este completat de
dureri de cap, constipatie, dureri musculare.
Acromegalia
• Acromegalia este o afectiune rara, intalnita cu
precadere la indivizii intre 30 si 40 ani, care se
manifesta prin hipertrofia (dezvoltarea excesiva a)
capului, mainilor si picioarelor.
•
Acromegalia este un dezechilibru hormonal care se
produce datorita unei hipersecretii de hormon de
crestere, produs de catre hipofiza.

La copiii care sunt inca in crestere, hipersecretia de

hormon de crestere provoaca o afectiune numita
gigantism, care se caracterizeaza prin dezvoltarea
exagerata a oaselor si cresterea anormala in
inaltime.
• Acromegalia si gigantismul sunt disfunctii a
glandei hipofize anterioare determinate de
sinteza in exces a GH (hormon secretat de
hipofiza anterioara care regleaza cresterea si
are influente importante asupra
metabolismului intermediar). In afara
hormonului de crestere, tumoarea poate
secreta in exces si alti hormoni
hipofizari.Hormonul de crestere (GH) este
secretat de catre celulele somatotrope, care
alcatuiesc peste 50% din celulele hipofizei
anterioare.
Sindromul Androgenital
• De regulã asociat sindromului Cushing,
aceastã maladie se datoreaza secretiei în exces
de hormoni androgeni,La copii determinã aparitia
pubertãtii precoce şi hipertrofierea organelor
genitale externe. Alte semne constau în
îngrosarea vocii şi pilozitate în exces. La femeia
adultã determinã apariţia pilozitaţii faciale
(barba, mustaţa).