Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pregătirea Omenirii Pentru Întrupare
Pregătirea Omenirii Pentru Întrupare
A. CONSIDERAŢII GENERALE
- Ef. 1, 9 ”Taină a voii Sale după bunăvoința Sa, precum mai înainte a
hotărât întru Sine”
- Ef. 3, 9 ”Taina cea din veci ascunsă și de îngeri neștiută”
- II Tim. 1, 9 ”Taina care ni S-a dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte
de toți vecii”
• Pregătirea păgânilor pe calea relaităților naturale, prin legea firii (Rm. 19-
20; 2, 15), prin conștiință și revelația dumnezeiască generală:
- sentimentul păcatului și necesitatea unui răscumpărător
- semne ale Revelației primordiale și nostalgia unei ”Țărâm fără de
păcat” M. Eliade
- prin diferite acțiuni ale Providenței dumnezeiești-caracterul
dinamic, viu și interpersonal al revelației dumenezeiești
- interacțiunea cu poporul evreu și cu aspecte ale revelației
dumnezeiești manifestată și împărtășită acestuia: profeții, vederi, făgăduințe =
perspectiva unui Mântuitor și Împărat.
- structura rațională și teologică a creației întemeiată și ocârmuită
prin taina Cuvântului/Rațiunii Spreme ”Care luminează pe tot omul ce vine în lume”
(In 1, 9).
- cultura umană religioasă și intelectuală ce a culminat cu filosofia
religioasă a grecilor antici.
-Cultura religioasă: mituri, jertfe, răscumpărare
-Cultura intelectual-filosofic: rațiuni, transcendere, unire
5. PLINIREA VREMII
• Întruparea a avut loc la un timp bine rânduit de înțelepciunea divină - nici
prea devreme, nici prea târziu = ”plinirea vremii ( πλήρωμα του χρονο ῦ Gal.
4, 4)”
• Definirea și înțelegerea teologică a ”plinirii vremii”:
1. Conștiința păcatului și a neputinței de a se mântui singur; dorința
unui ajutor surafiresc
2. Răul uman săvârșit trebuia să își atingă decăderea cea mai mare
pentru ca acesta să fie curmat di rădăcină: ”Acela care, pentru a
stârpii răul, a voit să Se îmbrace cu omenitatea, așteaptă, cum se
cuvenea, ca păcatul semănat de vrăjmaș să încolțească bine.
Numai după aceea, după evanghelie, a lovit cu securea însăși
rădăcina (Mt. 3, 10)… Doctorul sufletelor noastre bonlave așteaptă
ca boala păcatului, de care era infectată natura omenească, să se
descopere deplin, așa că nimic să nu rămână ascuns și nevindecat”
Sf Grigorie de Nyssa
1. Pentru ca datele Revelației privind Răscumpărătorul și
Mântuitorul omenirii să fie cunoscute, cît mai bine de către toți
oamenii, și astfel întruparea să fie un bun al întregii omeniri.
2. Pentru ca omenitatea să fie pregătită pentru însușirea
dumnezeieștii propovăduiri și pentru ca fiecare dintre oameni să
îl poată primi astfel pe Hristos ca Dumnezeu și Om.
3. Hristos ca Om trebuia să se întrupeze din Fecioara Maria;
omenirea trebuia să parcurgă un anumit parcurs, un progres,
trecând printr-un șir lung de pregătiri și afierosiri, pentru ca
astfel din umanitatea căzută ca întreg să se fi născut Fecioara
Maria, în care deși era prezent păcatul strămoșesc era redus la ”o
potență inactivă”. Aceasta a făcut ca Fiu lui Dumnezeu să se
poată face și Fiu al Omului, darul cel mai de preț al umanității
realizat în și prin Fecioara Maria=natura umană la măsura ei cea
mai înaltă.
6.PROFEŢII MESIANICE
• Planul pregătrii pentru primirea tainei lui Hristos ca Dumnezeu și Om a
presuspus perioada VT plină de descoperii și profeții mesianice.
Ps. 2, 6: ”Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut!”
Mih. 5, 1: ” Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din
tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele
veşniciei. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va
naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel. El va fi voinic şi va
paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său
şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.
Ier. 23, 5-7 :” Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă
şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ. În
zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi:
“Domnul-dreptatea-noastră!" De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai
zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului”
Fc. 12, 2-3: ” Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări
numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor
binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru
tine toate neamurile pământului”.
Is. 11, 1: ”O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va
da.”
Is. 7, 14: ” Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua
în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
Zah. 9, 9:” Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci
iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul
asinei”
Is. 53, 3-10: ”Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi
cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în
seamă.Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat.
Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,Dar El fusese străpuns
pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru
mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.Toţi umblam rătăciţi ca
nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile
noastre ale tuturor.Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel
spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a
deschis gura Sa.Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va
spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost
adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de
rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu
fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă
Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul
Domnului în mâna Lui va propăşi”.
Bibliografie: TDS, 2, 7-15; Panayotis Nellas, Omul-animal îndumnezeit…