Baltagul

Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, este probabil singurul

roman subiectiv al scriitorului si aduce o formula romaneasca inedita in peisajul epicii
interbelice.
Romanul este o creatie epica in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa
desfasurata pe mai multe planuri, cu timp si spatiu precizate, avand un numar mare de
personaje, puternic individualizate.
"Baltagul" este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist,
reconstruirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului, si aspectul mitic, sensul
ritual al gesturilor personajului. Orizontul mitic include modul de intelege al lumii, traditiile
pastorale, dar si comuniunea omului cu natura si mitul trecerii.
Fiind un roman al perioadei de maturitate, regasim aici marile teme sadoveniene:
viata pastorala, natura, mitul, iubirea, arta povestirii si intelepciunea.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale "aproape de Sf.
Andrei", "10 martie", "in postul mare". Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, dar si cel de
campie, Cristesti, in Balta Jijiei. Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de
Vitoria impreuna cu Gheorghita contine toponime existente pe harta.
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiunea desfasurata cronologic,
urmarind momentele subiectului.
In expozitiune este prezentata Vitoria torcand pe prispa casei si gandindu-se la
intarzierea sotului sau, Nechifor, care este plecat la Dorna ca sa cumpere oi. Intriga cuprinde
framantarile acesteia si actiunile intreprinse inainte de plecare in cautarea sotului: tine post
negru douasprezece vineri, anunta autoritatile de intarzierea lui, se roaga la icoana Sfintei Ana
de la manastirea Bistritei, o duce pe Minodora la manastirea Varatec, vinde unele lucruri pentru
a avea bani de drum si ii increditeaza lui Gheorghita un baltag sfintit.
Desfasurarea actiunii releva drumul parcurs de Vitoria si fiul sau in cautarea lui
Nechifor Lipan. Ei reconstituie drumul sau, facand si cateva popasuri. La Vatra Dornei afla de
actul de vanzare al oilor, intalnesc o cumetrie la Borca si o nunta la Cruci. Succesiunea acestor
doua evenimente din viata omului ii dau de gandit Vitoriei, care anticipeaza ce urmeaza sa se
intample. Intreband din sat in sat, cei doi isi dau seama ca Nechifor s-a pierdut intre Suha si
Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, ii gasesc ramasitele lui Lipan intr-o rapa, la poalele
crucii Taliei. Coborarea in rapa si veghea nocturna constituie doua momente importante pentru
maturizarea lui Gheorghita.
Punctul culminant este momentul in care Vitoria povesteste cu exactitate scena
crimei, surprinzandu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina
insa al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de
cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate.
 Deznodamantul il surprinde astfel pe Bogza cerandu-i iertare Vitoriei si
recunoscandu-si fapta.