Sunteți pe pagina 1din 8

Blocaje reperabile în comunicarea

preşcolarilor/cu preşcolarii

Studente:Caldare Mădălina-Elena

Cîşlaru Mălina-Elena

Stoica Popovici Bianca-Elena

Anul II,Grupa IV
Conceptul de comunicare

Comunicarea reprezintă un proces de interacţiune între persoane, grupuri, ca


relaţie mijlocită prin cuvânt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei, indivizii
îşi împărtăşesc cunoştinţe, experienţe, interese, atitudini, simţăminte, opinii, idei.
Privită ca proces, comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii
(mesaje) între persoane. Comunicarea, înseamnă a spune celor din jur cine eşti, ce vrei,
pentru ce doreşti un anumit lucru şi care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ţi
atinge ţelurile. In acest sens, a comunica înseamnă şi a tăcea, a aştepta răspunsul, reacţia
celui căruia ai vrut să-l anunţi că exişti şi chiar vrei să-i spui ceva.
Comunicarea, este definită – de către majoritatea specialiştilor - ca un proces prin
care un emiţător transmite o informaţie receptorului prin intermediul unui canal, cu
scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte.

Factori ce influenţează comunicarea

 Diferenţe de percepţie
Modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele noastre anterioare,
astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, ocupaţii, sex, temperamente vor
avea alte percepţii şi vor interpreta situaţii în mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt
deseori numai rădăcina multor altor bariere de comunicare.
 Lipsa de interes
Una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsa de interes a
interlocutorului faţă de mesajul transmis.
 Emoţii
Emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor de mesaje poate fi de asemeni o barieră
de comunicare. Emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a
comunicării. Metoda de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci
când suntem afectaţi de emoţii puternice. Aceste stări ne pot face incoerenţi sau pot
schimba complet înţelesul mesajelor transmise. Totuşi uneori cel care primeşte mesajul
poate fi mai puţin impresionat de o persoană care vorbeşte fără emoţie sau entuziasm,
considerându-o plictisitoare astfel că emoţia poate deveni un catalizator al comunicării.
 Personalitatea
Nu numai diferenţele dintre tipurile de personalităţi pot crea probleme ci şi
adeseori propria noastră percepţie a persoanelor din jurul nostru este afectată şi ca
urmare, comportamentul nostru influenţează pe cel al partenerului de comunicare.
Această ciocnire a personalităţilor este una din cele mai frecvente cauze ale eşecului de
comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili să influenţăm sau să schimbăm
personalitatea celuilalt, dar cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria
persoană pentru a observa dacă o schimbare în comportamentul nostru, poate sugera
reacţii satisfăcătoare.
 Memorizarea selectiva
Alt mecanism bine cunoscut, constand in uitarea informatiei problematice de
indata ce este receptata, proces care corespunde raspanditei expresii 'Iti intra pe o ureche
si iti iese pe cealalta'. De la psihanalisti la psihologii cognitivisti, toti specialistii sunt de
acord cel putin asupra unui aspect: mecanismele memoriei nu corespund unor procese
simple, ci sunt determinate in acelasi timp de factori cognitivi, de factori afectivi si de
factori sociali si ideologici. Memoram mai bine sau mai putin bine, unele elemente mai
degraba decat altele, in functie de starea noastra afectiva, de modul de functionare
cognitiva, de sistemul de credinte si de norme la care ne raportam.
 Interpretarea defensivă
Este un mecanism care constă în a conferi unei informaţii o semnificaţie diferită
de cea reală, dar conformă cu ceea ce am dori să reprezinte. În acest caz, informaţia poate
fi receptată şi memorată corect, dar este transformată într-un sens conform cu
expectanţele sau cu sistemul de atitudini ale subiectului.
 Negarea autoritaţii sursei
Dacă informaţia ridică unele probleme, individul are tendinţa să o devalorizeze,
punând la îndoială autoritatea, competenţa şi buna-credinţă ale celui ce se află la originea
acesteia. Informaţia astfel devalorizată îţi pierde statutul de informaţie, putând fi neglijată
sau eliminată.
 Prejudecati si stereotipuri
Orice individ funcţionează, conştient sau nu, conform unui anumit număr de
prejudecăţi şi stereotipuri sociale, care facilitează sau perturbă comunicarea. Toate aceste
judecăţi prestabilite se află 3în legatură cu istoria grupului de apartenenţă al subiectului,
precum şi cu o serie de alţi factori: astfel, prejudecăţile sociale cu privire la o minoritate
etnică apar sau capătă o amploare considerabilă în situaţii de criză socială sau economică.
Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, să influenţăm, să
educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmărim
întotdeauna câteva scopuri principale: să fim receptaţi (auziţi sau citiţi), să fim înţeleşi, să fim
acceptaţi, să provocăm o reacţie(o schimbare de comportament sau atitudine).
Atunci când nu reuşim să atingem niciunul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva în
derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică ceva a interferat în transmiterea
mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră în calea
comunicării.
Blocajele comunicării pot avea o asemenea intensitate, încât între informaţia transmisă şi
mesajul perceput să existe diferenţe vizibile. Comunicarea ineficientă cauzeaza conflicte,
insatisfacţii profesionale, stres psihologic, atunci când comunicarea este complet intreruptă.
Dorina Sălăvăstru clasifică blocajele astfel:
,,-Blocaje determinate de caracterisiticile persoanei angajate în comunicarea didactică.
( profersorul pe de o parte, elevul pe de alta)
-Blocaje determinate de relaţiile social-valorice existente între participanţii la realţia de
comunicare didactică.( de exemplu, conflictul de autoritate )
-Blocaje determinate de particularităţile domeniului în care se realizează comunicarea
didactică.(de exmplu, starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce
aude )”( Sălăvăstru,2004)
Sidney Shore (cf. Jaoni, 1990) identificã trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în
realizarea procesului de comunicare.
a. Blocaje de ordin emoţional:
-teama de a nu comite greşeli, de a nu părea extravagant;
-teama de a fi un „pionier”, de a fi în minoritate;
-neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
-dificultatea de a schimba modelul de gândire;
-dependenţa excesivă de opiniile altora;
-lipsa capacităţii de a depune un efort susţinut în rezolvarea unei probleme: de la
identificarea ei până la soluţionare.
b. Blocaje de ordin cultural:
-dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
-„conformism” la ideile vechi, dar şi la cele noi;
-slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile.
c. Blocaje de ordin perceptiv:
-incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;
-incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
-dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a
sesiza, de a releva;
-incapacitatea de a defini lucrurile;
-îngustarea excesivă a punctului de vedere.
Leonard Saules consideră că în procesul de comunicare pot interveni:
Bariere de limbaj:
-aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
-cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienţă;
-starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude;
-ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
-dificultăţi de exprimare;
-utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
Bariere de mediu:
-climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată etc.);
-folosirea de suporturi informaţionale neadecvate;
Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o barieră datorită:
-imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi
despre interlocutor;
-caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei în care are loc
comunicarea;
-sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.
Bariere de concepţie:
-existenţa presupunerilor;
-exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
-concluzii pripite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
-rutina în procesul de comunicare.
Limbajul reprezintă un instrument al comunicării interumane, iar în cadrul activităților
didactice desfășurate în grădiniță se acordă o mare importanță dezvoltării limbajului, îmbogățirii
vocabularului, exprimării corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic, aceste achiziții
fiind absolut necesare unei comunicări eficiente.
Una dintre căile principale de antrenare a comunicării constă în identificarea blocajelor
care reduc semnificativ fidelitatea sau eficiența transferului mesajelor. Blocajele sau barierele
comunicării pot fi de natură internă (fiziologice, perceptive, interpersonale sau intrapersonale),
cât și de natură externă, apărute în mediul fizic în care are loc comunicarea (poluare fonetică
puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare).
O analiză și o sistematizare riguroasă a blocajelor și barierelor în comunicarea o oferă
Dorina Sălăvăstru, care clasifică aceste blocaje astfel:

A. Blocaje psihologice

În drumul parcurs de mesaj, de la persoana-emițător la persoana-receptor, se produc


multe pierderi ale stării inițiale a acestuia. Mai întâi, reținem că înțelegerea mesajului de către
copii este dependentă de inteligența și capacitatea de înțelegere a acestora, precum și de cultura
lor. Copiii cu un IQ mic nu vor putea recepționa, în mod adecvat cunoștințele care li se predau,
capacitățile lor cognitive mediocre reprezentând un factor blocant manifestat în relația de
comunicare atât cu profesorul, cât și cu ceilalți preșcolari.
Alte exemple de blocaje care stau în calea unei comunicări eficiente sunt: timiditatea,
neatenția, neîncrederea în capacitățile personale, oboseala, diferite deficiențe (fizice, senzoriale)
ale copiilor preșcolari.

B. Blocaje la nivelul canalelor de transmisie


Blocajele la nivelul canalelor de transmisie sunt date de tot felul de zgomote: declanșarea
alarmei unui autoturism, șușotelile copiilor, căderea unor lucruri pe podea, neadecvarea vocii
educatorului. De asemenea, distanța prea mare a copiilor față de educatoare pot obstrucționa
transmiterea mesajului.

C. Blocaje determinate de natura domeniului cognitiv


O serie de blocaje ale comunicării didactice sunt determinate de nestăpânirea în
suficientă măsură a limbajului sau comunicării în contextul unor discipline școlare precum
matematica, situație în care, pentru a înțelege, este necesar ca elevii să înțeleagă cuvintele de
specialitate din domeniul respectiv. Ei trebuie să fie posesorii unor competențe cognitive (pentru
a înțelege informațiile științifice), dar și a unei competențe lingvistice. Elevii trebuie să învețe
treptat limbajele respective, iar profesorii să folosească termeni pe care preșcolarii îi cunosc,
respectând regula de bază a oricărei comunicări, aceea ca interlocutorii să folosească același
limbaj.
Exemple de atitudini frecvent întâlnite care nu doar inhibă sau scad eficiența comunicării, dar
predispun la apariția blocajelor în comunicare:

 Amenințarea: ,,Dacă nu lucrezi corect, să știi că o să te pedepsesc!”


Consecința: Principala preocupare a copilului va fi să nu greșească, nu va avea curajul să
rezolve dacă nu este sigur că rezultatul este pozitiv, iar astfel apare frica.

 Umilirea: ,,Spune-le colegilor ce ai făcut!”


Consecința: Copilul va crede că educatoarea nu este un om de încredere și va învăța să
ascundă adevărul. Apare neîncrederea în cei din jur.
 Ironia: ,,Tu știi de ce există batiste?”
Consecința: Scade încrederea copilului în forțele proprii și față de doamna educatoare și
caută apreciere în altă parte. Apare distanțarea.

 Nemulțumirea: ,, - Am adunat jucăriile!”


,, - Măcar atât să faci și tu!”
Consecința: Scade entuziasmul și motivația preșcolarului pentru sarcinile didactice și
apare ulterior pasivitatea.

Recenzie

Autor: Magdalena Dumitrana


Cartea: Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Comunicarea orală (volumul 1),
Editura Compania,1999;

Magdalena Dumitrana - Data naşterii: 31. 10. 1949


Publicaţii :18 cărţi de autor şi 4 cărţi co-editor. Peste 100 de articole, dintre care 23 publicate
în afara ţării, 40 de comunicări prezentate la manifestări ştiinţifice şi publicate în volume
Lucrarea Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, a autoarei Magdalena Dumitrana,
este prima de acest gen în învăţământul preşcolar românesc, având în vedere concepţia nouă şi
modernă în care sunt abordate problemele de metodică a predării conţinuturilor propuse de
programa pentru respectivul domeniu de cunoaştere. E ste vorba, de fapt, de un auxiliar didactic
de excepţie, în care educatoarele vor găsi principalele puncte de reper ale organizării şi
conducerii activităţilor de educare a limbajului, respectiv: obiectivele specifice, comportamentele
care arată atingerea obiectivelor şi modalităţilor de lucru care pot duce la realizarea obiectivelor
propuse.
Cartea încearcă să elibereze educatoarea de stresul activităţii de proiectare oferindu-i practic
căi opţionale de abordare a conţinuturilor principale ale domeniului limbajului şi, în acelaşi
timp,stimulându-i creativitatea şi libera iniţiativă didactică în activitatea la clasă.
6 Cartea Magdalenei Dumitrana, ,,Educarea limbajului în învățământul preșcolar” își
propune să prezinte una dintre modalitățile de realizare a obiectivelor educaționale legate de
dezvoltarea comunicării orale la copilul mic. Lucrarea prezintă un inventar al deprinderilor pe
care copilul trebuie să le achiziționeze pentru a progresa în comunicare. Inventarul este alcătuit
din perspectiva unei educații ce promovează abordarea globală a dezvoltării personalității și, prin
urmare, instruirea interdisciplinară.
Recomandăm această carte deoarece încearcă să expună și să explice metodele didactice cel
mai des folosite, care și-au dovedit în același timp eficiența, metode adoptate în învățământul din
întreaga lume, multe dintre ele fiind familiare și învățământului românesc.
Aplicaţie: Completaţi rebusul prin completarea enunţurilor date.
1. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră în calea
comunicării.
2. Limbajul reprezintă un instrument al comunicării interumane.
3. Privită ca proces, comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii
(mesaje) între persoane.
4. Una dintre căile principale de antrenare a comunicării constă în identificarea blocajelor care
reduc semnificativ eficiența transferului mesajelor.
5.Blocajele la nivelul canalelor de transmisie sunt date de tot felul de zgomote.
6. Timiditatea,neatenţia,oboseala,diferite deficineţe(fizice,senzoriale) sunt câteva exemple de
blocaje care stau în calea unei comunicări eficinte.
7.Poluarea fonetică puternică reprezintă o barieră în comunicarea de natură externă.
A

1.
2.

3.
4.
5.
6.

B
Bibliografie:
1. Sălăvăstru, D. (2002), Comunicare și dezvoltare personală, Universitatea ,,Ion Creangă”,
Chișinău.
2.Săucan, D. Șt. (2002), Comunicare didactică, Editura Ațos, București.
3. Abric, J.(2002), Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iasi;
4. Sălăvăstru, D. (2004), Psihologia educaţiei,Editura Polirom, Iaşi;
WEBOGRAFIE:
1. https://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-publice/Factorii-generali-ai-
comunicar475.php
2. http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Comunicare_in_AP.pdf
3. https://www.scribd.com/doc/256876768/Factori-Ce-Influenteaza-Comunicarea

S-ar putea să vă placă și