ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Popa Ion

Absolvent:
Pavelescu Bogdan Florentin

BUCUREŞTI
-2020-
 Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Management

Analiza Mediului Concurențial

-Studiu De Caz:eMag

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Popa Ion

Absolvent:
Pavelescu Bogdan Florentin

București
-2020
 Capitolul 1

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND CONCURENȚA

În cadrul acestui capitol numit “Considerații teoretice privind concurența” am ales să abordez
următoarele noțiuni: termenul de concurență , obiectivul și conținutul concurenței , funcțiile și
comportamentul concurențial.

1.1. Definirea conceptului de concurență

Conform Dicționarului Explicativ Al Limbii Române, concurența reprezintă o trăsătură esențială

a economiei de piață, care reflectă rivalitatea, disputa dintre agenții economici de a produce și
vinde bunuri și servicii similare sau substituibile în condițiile cele mai avantajoase pentru ei ,
precum și întrecerea, rivalitatea într-un domeniu de activitate (DEX, 2009).

Concurența sau competiția presupune existența a cel puțin doua sau mai multe companii ce
activează pe piață în vederea atragerii și/sau fidelizarea unui număr cât mai mare de clienți
pentru atingerea obiectivelor propuse. Așadar, această concurență îi determină pe agenții
economici să pună accent pe nevoile și preferințele consumatorilor, mai exact să încerce pe cât
posibil să le satisfacă prin livrarea unor produse/servicii superioare în ceea ce privește raportul
calitate-preț ,față de ceilalți competitori. Acest fapt vizează însușirea unui anumit comportament
concurențial, care se exprimă în relatiile de concurență actuale într-un cadru de activitate sau
într-o piață.

1.2. Obiectivul și conținutul concurenței

Dubla înfățișare de cumpărător și vânzător, în care companiile rivale apar în cadrul mediului,
situează competiția dintre ele în două perspective.
În primul rând, ele iși negociază furnizorii/prestatorii de servicii și forța de muncă. In al
doilea rând ,clienții, fiecare în parte urmărind obținerea de condiții cât mai avantajoase în
asigurarea resurselor și în plasarea produselor proprii în cadrul pieței. Cu unii dintre agenții
economici întreprinderea se află în competiție numai în calitate de cumpărător, cu alții numai
în calitate de vînzători, iar cu alții în ambele situații. În practica ţărilor cu economie de piaţă,
gama instrumentelor şi mijloacelor utilizate în lupta de concurenţă se dovedeşte a fi extrem
de largă.
Concurența are două forme diferite: în funcție de piața-țintă (și a nevoilor de consum
corespunzătoare) pe care firmele le vizează: concurența directă și concurența indirectă.
Concurența directă este de mai multe tipuri: concurență de marcă, când întreprinderile intră
pe piață cu produse asemănătoare adresate acelorași necesități, distincția dintre concurenți
făcându-se prin reprezentarea de marcă, pe care fiecare incearcă să o dea produselor
caracteristice și concurența la nivel de industrie, când producătorii din același domeniu
dezvoltă în măsură distinctă aceeași cerintă, confruntarea efectuându-se prin diferența
calitativă a produselor.
Concurența indirectă poate fi concurență formală, când nevoia este împlinită în mai multe
feluri, cu produse distincte, și concurența generică, care arată faptul că suma de bani pe care
o persoană o are la un anumit moment este limitată.
Concurența mai poate fi clasificată și în: Concurență perfectă și Concurență imperfect
Concurenţa perfectă (pură) este o concurenţă eliberată de orice element de monopol şi
relată faptul că toate întreprinderile producătoare sunt în măsură să-şi vândă producţia
dobândită la preţul pieţei, fără a o influenţa într-un fel, iar cumpărătorii pot să-şi procure
bunurile la preţul pieţei atât cât doresc, fără a influenţa piaţa.În cadrul concurenţei perfecte
piaţa este suverană , preţul este exogen firmelor. După părerea mai multor economişti,
concurenţa perfectă poate fi echivalentă cu piaţa liberă şi ar fi cea care ar asigura
funcţionarea cea mai productivă a unei economii. Concurenţa perfectă ar asigura
suveranitatea consumatorului, întrucât producătorul urmărind realizarea profitului, s-ar
supune voinţei acestuia.
Concurența imperfect reflect realitatea economică și e de mai multe tipuri
:Concurentă monopilistică, oligopolul și monopolul, oligopsonul, monopsonul.
Una dintre cele mai întâlnite forme ale concurenţei imperfecte este concurenţa monopolistică
, estimându-se că reuşeşte să asocieze trăsăturile monopolului , precum,  puterea de piaţă, cu
caracteristicile concurenţei perfecte şi anume, inexistenţa supraprofiturilor.
 Piaţa în care se află concurenţă monopolistică se diferențiază prin produse şi existenţa unui
număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse.

1.3. Funcțiile Concurenței

Concurenţa este indispensabilă deoarece devine o condiţie fundamentală a atribuirii eficiente
a resurselor atrase în mecanismul pieţei , dar şi pentru că motivează activitatea agenţilor
economici. Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei, trebuie precizat că acestea
rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de specialitate
economică.
• Stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea, diversificarea şi
îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri.
• funcţia de stimulare a progresului tehnico-economic reprezintă o cale optimă pentru
cucerirea unor poziţii avantajoase pe piaţă
• Alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică, precum şi la
repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute proporţional cu efortul efectiv depus de agenţii
economici în procesul de producţie şi de distribuţie a bunurilor;
De aici rezultă faptul că exercitarea concurenţei pe o anumită piaţă împiedică realizarea
profitului de monopol de către agenţii economici, ceea ce constituie un element benefic
pentru societate.
• Reglează cererea şi oferta în orice domeniu al activităţii economice, ceea ceconstituie o
funcţie de maximă importantă pentru o economie de piaţă liberă;
În situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta, agentul economic va căuta să se
specializeze într-un anumit domeniu de activitate care îi va permite să-şi folosească resursele
şi abilităţile de care dispune pentru realizarea de produse sau servicii adaptate la nevoile şi
exigenţele consumatorilor, în timp ce în situaţia în care oferta este mai mare decât cererea,
agentul economic va căuta să sediferenţieze faţă de competitorii săi prin produsele şi
serviciile oferite.
• Favorizează raționalizarea costurilor – prin acest fapt concurenţa contribuie la reducerea
preţurilor de vânzare, ceea ce se constituie poate în cea mai evidentă funcţie a sa.
 Clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la
competitivitatea unei întreprinderi:
Prețul produsului/serviciului;
Calitatea produsului/serviciului - dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor
la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor, atunci va fi preferat de
către consumatori, calitatea devenind un factor eliminator.
Raportul calitate-preț - dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau
serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă, atunci raportul
calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză, deoarece
acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs de aceeaşi
calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi.
Costul produsului/serviciului – pentru a fi eficienți, agenții economici vor căuta să
producă cu un cost cât mai mic produsele/serviciile oferite clienților.
Profitul – ca factor de competitivitate reprezintă în același timp o funcție obiectiv
urmărită de către acesta.
Raportul cost-profit;
Volumul vânzărilor realizate;
Economia de scară;
Tehnologia utilizată;

1.4. Comportamentul Concurențial

Comportamentul concurențial este un concept ce exprimă faptul că firmele se află în
competiție activă unele cu altele .
Concurența cunoaște grade diferite de intensitate, în funcție de raportul dintre cerere si ofertă,
de măsura echilibrării acestora, pe de o parte, de raportul de forțe în care se plasează agenții
de piață, pe de altă parte.
Concurența propriu-zisă se desfășoară însă între întreprinderi în calitatea lor de ofertanți. Ea
imbracă forma luptei pentru cucerirea pieței, întreprinderile concurente străduindu-se ca
purtătorii cererii să le achiziționeze produsele. Pentru atingerea acestui obiectiv, fiecare
concurent caută să satisfacă nevoile clienților în condiții superioare celorlalți ofertanți.
Aceste condiții sunt asigurate prin utilizarea unor mijloace de diferențiere și individualizare a
acțiunilor întreprinderii în raport cu nevoile exprimate de cumpărători.
Diferențierea dintre concurenți în privința activităților de promovare și de distribuție nu
vizează în mod direct gradul de satisfacere a nevoii reale, ci doar accesul clienților
la produse.
În privința produselor, diferențierile dintre concurenți pot viza elemente corporale sau
acorporale ale acestora: caracteristici de calitate și de prezentare, mărcile, comunicațiile cu
privire la produs, imagine.
Firmele care se concurează activ unele pe altele se află pe o piață care nu are o structură
perfect concurențială. Fiind în număr mic, ele au o anumită putere reală asupra pieței lor.
Fiecare firmă ar putea să-și ridice prețurile și să continue să-i atragă pe consumatori.
Asemenea firme au puterea de a decide, in limitele impuse de preferințele clienților și de
prețurile produselor concurente, prețul pe care cumpărătorii îl vor plăti.
Spre deosebire de firmele care se află în competiție activă, cele care  nu au comportament
concurențial consideră că singurul mod în care își pot modifica profiturile este adaptarea prin
cantitate sau a costurilor.
Firmele ce acționează pe piețe perfect competitive nu se concurează activ una pe alta, în timp
ce firmele aflate în concurență activă nu operează pe o piață cu concurență perfectă.
Comportamentul concurențial trebuie să stea la baza tuturor acțiunilor care vor fi desfășurate
pentru atingerea obiectivelor strategice propuse.
Acest comportament poate fi adoptat daca se au in vedere urmatoarele elemente:
- adaptarea la mediu;
- atiudinea proactivă;
- fair-play;
- loialitate;
- implicare socială și etică.