Perioada adultă este considerată ca perioada maximei realizări, în care, în general,

persoanele ating cel mai înalt statut socio-profesional şi cel mai ridicat nivel al bunăstării.
Desigur că persoana în acest stadiu este confruntată cu o serie de probleme la care trebuie
să se adapteze.
Perioada adultului tânăr este, după White (1975, apud Sion, 2007, p.210) una din
cele mai importante, datorită multiplelor structuri ce se solidifică acum. Ca urmare, el
identifică 4 direcţii de dezvoltare caracteristice:
✗ stabilirea identităţii eului;
✗ independenţa relaţiilor personale;
✗ creşterea intereselor;
✗ umanizarea valorilor.
Putem afirma că perioada adultă este una dintre perioadele cele mai pline de
variaţii şi, în pofida propunerilor de periodizare, majoritatea autorilor recunoaşte faptul că
adulţii trec prin stadiile propuse de ei pe paliere largi de vârstă. Pe de altă parte, trebuie
adăugat faptul că fiecare aspect al dezvoltării adultului pe fiecare stadiu este trăit diferit,
fiind afectat de contextul individual de viaţă şi de propriile trăsături de personalitate
(Sion, 2007, p.211).

Abilitățile cognitive în perioada de maturitate

În timp ce unii teoreticieni ai dezvoltării de orientare cognitiv-comportamentalistă

(de exemplu, Kolberg, Piaget) arată că dezvoltarea cognitivă se încheie în adolescenţă,
alţii susţin că abilităţile cognitive continuă să se dezvolte şi în perioada adultă (Baltes,
Loubovie-Veif, Perry, Schaie, Troumin), focusând cercetările lor pe operaţiile
postformale şi pe ideea de înţelepciune ca un construct al cogniţiei adultului.
Abilitățile cognitive sunt implicate în sarcini/activități care necesită prelucrarea 
mentală a informațiilor. De exemplu: abilitatea generală de învățare este implicată în
rezolvarea mai multor tipuri de probleme, abilitatea verbală are un rol important în citirea 
rapidă și corectă a unui text etc.
Exemplu de abilități cognitive:

 abilitatea generală de învățare(abilitate de a asimila informații noi, de a le 
reorganiza și de a opera cu acestea în rezolvarea de probleme. Cuprinde 
concentrarea atenției,  rezistența la distragere și
capacitatea de organizare și operare cu informațiile.)
 abilitatea spațială (capacitatea de a genera, reține şi transforma imagini vizuale 
abstracte, manipularea şi organizarea informației spațiale.)
 abilități funcționărești(capacitatea de a identifica detalii semnificative şi greşeli 
din materiale scrise şi  tabele.)
 abilitatea numerică(capacitatea de a înțelege şi opera cu conținuturi numerice, 
rapiditatea şi corectitudinea de realizare a calculelor matematice simple. Abilitate
a de a analiza o problemă
matematică şi a utiliza metoda potrivită pentru rezolvarea ei.
 Abilitatea verbală(înțelegerea sensurilor cuvintelor şi operarea corectă cu acestea, 
capacitatea de a combina pe baza unor reguli precise cuvintele în propoziții şi 
 propozițiile în fraze,abilitatea de a citi şi a întelege informații şi idei prezentate 
verbal sau în scris.)

Gândirea postformală este flexibilă, deschisă, adaptativă şi individualistă. Ea face

apel la intuiţie şi emoţii, nu doar la logică, pentru a le permite oamenilor să facă faţă unei
lumi aparent haotice. Ea aplică roadele experienţei la situaţiile ambigue (Papalia et al.,
2010, p.435).
Gândirea postformală este relativistă, permiţând adultului să meargă dincolo se un
singur sistem logic şi să concilieze sau să aleagă dintre nişte idei sau pretenţii
conflictuale, fiecare din ele putând revendica în mod valid, din perspectiva proprie,
valoarea de adevăr (Labouvie-Vief, 1990; Sinnott, 1996, 1998, 2003, apud Papalia et al.,
2010, p.436).
Deosebit de importantă pentru dezvoltarea adultului este evoluţia capacităţilor
intelectuale, stadiul în care se află aceste capacităţi. Deşi nu se ştie încă suficient despre
aceasta, cert este că devenirea adultă nu duce la o degradare sau o deteriorare a acestor
capacităţi decât foarte târziu.
Tinca Creţu (2009, p.339) prezintă următoarea dinamică a capacităţilor
intelectuale ale adultului:
✗ sunt unele abilităţi cognitive care, fiind implicate în sarcini simple, curente, tind să
staţioneze;
✗ cele solicitate de profesie sau puse în lucru în activităţile din timpul liber înregistrează
chiar unele creşteri, aşa cum sunt posibilităţile de achiziţionare de cunoştinţe, care
păstrează un bun randament până la 58-60 de ani, şi chiar şi mai mult. La unele persoane,
aceste creşteri sunt constatate până la 90 de ani;
✗ toate capacităţile cognitive care sunt slab implicate în activităţile unei persoane scad în
mod cert.

Înțelegerea textelor

Testul de înţelegere a textelor evaluează abilitatea subiecţilor de a deriva sensul

adecvat al unor cuvinte sau expresii din textele citite şi de a combina informaţiile din text
sub formă de inferenţe conştiente sau inconştiente. Pe scurt, testul evaluează capacitatea
subiectului de-a construi sensul şi de a genera inferenţe. El poate fi folosit în domeniul
educaţional şi în domeniul psihologiei muncii.

Înţelegerea textelor vizează acele operaţii mentale la care recurge un cititor pentru
a-şi face o reprezentare cât mai coerentă a unui mesaj scris. În general, cercetătorii care
analizează procesul de înţelegere pornesc de la asumpţia potrivit căreia un text este
procesat simultan atât inconştient (respectiv automatizat), cât şi conştient (activ), iar
cititorul elaborează un model mental al textului. Înţelegerea nu depinde, aşadar, doar de
proprietăţile locale ale textului, ci este conferită cu precădere de modul în care sunt
„asamblate” propoziţiile în schema textului ca întreg.
Perceperea detaliilor

Testul evaluează perceperea detaliilor, conceptualizată ca fiind abilitatea de a

percepe detaliile pertinente din obiecte sau materiale grafice, fiind un foarte bun predictor
pentru performanţă în diferite ocupaţii care necesită abilităţi perceptive. Scopul acestui
test este de a evalua nivelul abilităţii de percepere a detaliilor. Sarcina persoanei
examinate este de a identifica, dintre patru figuri prezentate în partea dreaptă, pe aceea
care este identică unei figuri iniţiale, prezentate în partea stângă.

Raționament matematic

Testul evaluează raţionamentul matematic, conceptualizat ca fiind abilitatea de a

înţelege şi organiza datele unei probleme matematice şi de a selecta metoda/formula
matematică adecvată pentru rezolvarea ei (Fleishman, Quaintance şi Broedling, 1984).
Testul Raţionament matematic (RM) cuprinde şiruri de numere. Scopul testului este acela
de a evalua raţionamentul matematic operaţionalizat prin capacitatea de a identifica
relaţiile matematice dintre numerele unui şir ordonat şi de a utiliza aceste relaţii pentru
completarea şirului. Opţiunea pentru această măsură a raţionamentului matematic este
susţinută de rezultatele studiilor mai sus menţionate.
Personalitatea la maturitate

Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe, fiecare dintre acestea considerând-
o dintr-un unghi specific: antropologia biologică şi culturală, sociologia, ştiinţele
educaţiei, medicina psihosomatică, istoria.
Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constituie,
fundamental, în condiţiile existenţei şi activităţii, începând cu primele etape ale
dezvoltării individului în societate.
Din punct de vedere psihologic, trebuie făcută distincţia în cadrul sistemului
psihic uman, dintre fenomenele locale, accidentale, variabile şi cele constante, invarianţi
sub formă de trăsături sau structuri în organizarea psihologică a subiectului.
Personalitatea reprezintă un ansamblu sistemic, deosebit de complex al
programelor, structurilor profunde, trăsăturilor, precum şi organizarea lor privind omul
concret în ceea ce are el unic, original, relativ stabil şi îl deosebeşte de ceilalţi.
Personalitatea sănătoasă la vârsta maturităţii, spune Allport (1991, apud Sion,
2007, p.218) îşi stăpâneşte în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a
personalităţii şi este capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi. Maturitatea
personalităţii nu are o relaţie necesară cu vârsta cronologică (Allport, 1991, apud Sion,
2007, p.218), dar expectanţa socială aliniază vârsta adultă cu maturitatea.
După Allport, criteriile de maturitate ale personalităţii sunt şase la număr, şi
anume:
✗ Extensiunea simţului eului;
✗ Raportarea caldă a eului la ceilalţi;
✗ Securitatea emoţională (autoacceptarea);
✗ Percepţie realistă, abilităţi şi sarcini;
✗ Obiectivarea eului: intuiţie şi umor;
✗ Filosofia unificatoare a vieţii.

Pe toată perioada, continuă modelarea personalităţii şi este legată de adaptarea

profesională şi socială. În a doua perioadă a vârstei adulte, se conştientizează simţul
reuşitei şi al împlinirii sau al nereuşitei şi al neîmplinirii. O dată cu apropierea retragerii
din viaţa activă, adultul se pregăteşte pentru dezangajare profesională cu tot ce implică
aceasta.

Chestionarul de personalitate FFPI

Five-Factor Personality Inventory (Chestionarul FFPI) evaluează cei cinci

suprafactori din modelul Big Five: Extraversiunea (E), Amabilitatea (A),
Conştiinciozitatea (C), Stabilitatea emoţională (S) şi Autonomia (D). El a fost proiectat
cu scopul de a fi utilizat atât pentru autoevaluare, cât şi pentru evaluarea subiectului de
către persoane care îl cunosc bine. FFPI poate fi utilizat pentru diagnoza personalităţii, în
domeniul educaţional, în domeniul clinic şi al psihologiei sănătăţii.
 Inteligența este facultatea de a descoperi proprietățile obiectelor și fenomenelor
înconjurătoare, cât și a relațiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea rezolvării de
probleme noi. Inteligența apare atât ca fapt real, cât și ca unul potențial, atât ca proces, cât și
ca aptitudine sau capacitate, atât formă și atribut al organizării mintale, cât și a celei
comportamentale. ( Paul Popescu-Neveanu)

Inteligența izvorăște din acțiune și rezidă, într-o primă fază, în acțiunea senzoriomotorie

Un sistem este considerat că are proprietatea de inteligență, pe baza comportării

sistemului, dacă se poate adapta singur la situații noi, are capacitatea de a raționa, de a
înțelege legăturile dintre fapte, de a descoperi înțelesuri și de a recunoaște adevărul. De
asemenea ne așteptăm ca un sistem inteligent să învețe, deci să-și îmbunătățească
performanțele pe baza experienței trecute. (1979, N. V. Findler)

C. Contantinescu folosește următoarea definiție (2007): „Inteligența reprezintă

capacitatea de manipulare și operare a datelor grafice, matematice, logice, lingvistice si
abstracte”. A nu se confunda Inteligența cu Inteligența Emoțională, care reprezinta
„capacitatea de a conștientiza și întelege propriile emoții si emoțiile celor din jur și de a le
gestiona si folosi cu rezultate pozitive”. Inteligența se măsoară prin coeficientul de
inteligență (IQ), iar inteligența emoțională și competențele ce sunt componente ale acesteia
(cum sunt empatia sau capacitatea de lider) sunt măsurate de coeficienți emoționali (EQ).

Dintre toate aptitudinile omului, caracteristica cea mai specific umană este inteligența

Matricele progresive Raven formează o probă perceptivă, neverbală utilizată pentru

examinarea inteligenţei generale. Cercetările factoriale arată că anumite funcţii mintale sunt
în strânsă legătură cu inteligenţa generală, adică sunt foarte “saturate” în inteligenţă. Prin
“măsurarea” performanţelor unor astfel de funcţii puternic saturate în inteligenţă, se poate
determina nivelul inteligenţei generale,adică se pot construi teste de inteligenţă, care să nu
fie compuse din sarcini psihometrice eterogene, ci să cuprindă probe omogene.

Testul “Matricelor Progresive Standard” (Standard Progresive Matrices), setul A, B, C, E.

este un test omogen de inteligenţă generală. Matricele Progresive Standard (sau Matricele
Progresive Raven sau Raven necolorat, seriile A, B, C, D şi E) sunt construite astfel încât
să“acopere” nivele variate (slab-mijlociu-bun) ale abilităţilor mintale şi să fie aplicabile la
toate vârstele (copii, adulţi, bătrâni),indiferent de nivelul de şcolarizare, naţionalitate sau
condiţie fizică.
 Testul Raven examinează deci spiritul de observaţie, capacitatea de a desprinde, dintr-o
structură, relaţiile implicite, capacitatea de a menţine pe plan mintal informaţiile descoperite
(memoria de scurtă durată) şi abilitatea de a opera cu ele, în mod simultan, pe mai multe
planuri. Proba Raven, deci, este prin excelenţă intelectuală, evidenţiind şi trăsături
dinamice, temperamentale şi motivaţionale ale personalităţii.

Modelul Big Five

Cele cinci mari trasaturi de personalitate, evaluate prin testul Big Five, cunoscut si sub
numele de Modelul Celor Cinci Factori, este una din cele mai cunoscute metode de
evaluare a personalitatii. Cei cinci factori descrisi sunt deschiderea spre experienta,
constiinciozitatea, extraversia, agreabilitatea si neuroticismul.

Modelul celor Cinci Factori, din perspectiva lui Goldberg (1990, 1992)

Dimensiune Adjective

Extraversiune Polul pozitiv: vioiciune, comunicativ, jucãuș,

expresivitate, spontaneitate, dezinhibiție, nivel

energetic, vorbăreț, afirmare, animație, curaj,
stimã de sine, sinceritate, umor, ambiție,
optimism.

Polul negativ: distant, liniștit, rezervat, timid,

inhibiție, lipsă de agresivitate, pasivitate,
letargie, pesimism.

Agreabilitate Polul pozitiv: cooperare, amabilitate, empatie,

îngăduință, politețe, generozitate, flexibilitate,
modestie, moralitate, căldură, realism,
naturalețe.

Polul negativ: conflictual, critică excesivă,

autoritarism, impolitețe, cruzime, infatuare,
 iritabilitate, îngâmfare, încăpățânare,
neîncredere, egoism, insensibilitate, ursuz,
șiretenie, prejudecăți, neprietenos, impredictibil,
lipsa generozității, înșelăciune.

Conștiinciozitate Polul pozitiv: organizare, eficientă, demn de

încredere, precizie, perseverențã, precauție,
punctualitate, fermitate, demnitate,
predictibilitate, cumpătare, convenționalism,
logicã.

Polul negativ: dezorganizare, neglijențã,

inconsistențã, neatenție, nechibzuințã, fãrã scop,
lene, indecizie, frivolitate, nonconformism.

Stabilitate emoțională
(Neuroticism scãzut) Polul pozitiv: calm, independență.

Polul negativ: insecuritate, fricã, instabilitate,

emoționalitate, invidie, caracter băgăreț.

Intelect
(Cultură/Deschidere) Polul pozitiv: intelectualitate, profunzime,
intuiție, inteligență, creativitate, curiozitate,
sofisticat.

Polul negativ: superficialitate, lipsă de

imaginație, lipsa spiritului de observație, prostie.