Departamentul: Învăţământ la distanţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă

Studii universitare de licenţă

Domeniul : Ştiinţe ale educaţiei
Specializarea: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar
Forma de învăţământ : Învăţământ la distanţă

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

Profesor: Mihăescu Diana

Elev: Crăciun Camelia
An şcolar: 2019 – 2020
 Analiza unui articol ştiinţific –
https://upsc.md/wp-
content/uploads/2019/12/cer_pub_ppsas_nr_57_4_2019.pdf

Evaluarea secţiunii introductive:

- numărul 4(57) al revistei „Psihologie. Pedagogie specială. Asistenţa socială” fondată

de Facultatea de Psihologie şi Psihopedagogie specială a Universităţii Pedagogice de
Stat „Ion Creangă” din Chișinău.

- În întroducere, autorii explică care este problema studiată în articol. Din punctul
meu de vedere este importantă studierea problemei deoarece în această lucrare se
vorbeşte despre violenţa în familie care poate afecta orice individ indifierent de
vârstă, educaţie său mediu de provenienţa.

- Ipoteza de la care se pornește în demersal științific este aceea că cercetarea asupra

violenței a prins forme în diferite domenii, ceea ce a condus la identificarea unor mai
mulţi de factori care contribuie la agresivitate. Tendințele cele mai recente își
îndreaptă atenția către considerarea modului în care acești factori interacționează,
precum și a modului în care aceștia sfârșesc prin a deveni acte de violență specifice

-După alți autori, agresivitatea ar fi intenția mai puțin morală dea îmbunătăți propria
poziție într-o ierarhie dominantă, în detrimentul altuia.De asemenea, agresivitatea este
un comportament central al speciei umane, prezent în diverse culturi și epoci
istorice.Alți autori definesc agresivitatea ca pe „un comportament verbal sau acțional
ofensiv, orientat spre umilirea sau chiar suprimarea fizică a celorlalți”, violența fiind
cea care presupune „utilizarea forței și constrângerii de către un individ în scopul
impunerii voinței sale altora”

Evaluarea metodologiei
- Un studiu, la nivel naţional, asupra violenţei în familie, a arătat că într-un an de zile,
în România, aproximativ un milion de femei au suportat în mod frecvent violenţa în
familie sub diferite forme, iar 370.000 copii, sub 14 ani, au asistat la insulte şi
înjurături frecvente între părinţi
- cercetarea experimentală s-a realizat în perioada 2015-2018, în cadrul Programului
de dezvoltare personală Stop abuzului domestic,în județele Bacău, Iași, Neamț și
Vaslui. Eşantionul de cercetare a fost constituit din 182 de femei, cu vârste cuprinse
între 22 și 32 de ani, media de vârstă fiind 27.07 ani
- Pentru cercetarea experimentală am ales la o serie de metode şi tehnici, care să
examineze cât mai valid variabilele investigate: Scală de evaluare a pericolului,
Chestionarul de agresivitate ( A.H. Buss și M. Perry), Scală de bine psihologic (C.D.
Ryff).
- Pentru a verifica dacă femeile tinere provenite din medii agresive au anumite
particularități psiho-sociale, care le deosebesc semnificativ de femeile care provin din
medii non-agresive am folosit datele obținute în urma aplicării unui chestionar cu date
demografice ce solicită următoarele informații: vârsta, nivelul de școlarizare, statutul
profesional, starea civilă, durata relației, evaluarea agresivității în familia de bază
(acesta a fost și criteriul după care lotul integral de cercetare a fost împărțit în două,
cu participante provenind din mediu agresiv și participante provenind din medii
neagresive). În urma evaluării agresivității în familia de origine, am obținut
următoarele date: 53 de participante (29%) nu au raportat agresivitate în familia de
origine, 46 s-au declarant victime (25.3%), 46 au fost martore la agresivitate (25.8%)
și 47 (25.8%) au declarant că au fost și victimă și martor.

- În privința copiilor, situația se prezintă astfel: 43 (23.6%) nu au copii, 61 (33.5%) au

copii, 59 (32.4%) au copii din alte relații, 19 (10.4%) au și copii din alte relații și copii
din relația curentă.La întrebarea Cine v-a agresat mai des?,77 (42.3%) au răspuns că
tata, 35 (19.2%) au răspuns mama, iar 70 (38.5%) au răspuns că nu este cazul.

-În urma auto-evaluării mediului de bază familial ca fiind violent sau non-violent, am
obținut următoarele rezultate: 73 dintre participante l-au evaluat ca fiind un mediu cu
violență (40.1%), iar 109 participante l-au evaluat ca fiind un mediu familial fără
violență. Am aplicat testul Chi pătrat pentru a vedea dacă există auto-evaluarea
mediului familial ca fiind violent, are sau nu legătură cu interacțiunea cu agresivitatea
în familie.

- Ca probe utilizate, s-a folosit Testul Chi pătrat ne arată că există o diferență
semnificativă între frecvențele observate și cele așteptate în cazul participantelor cu
percepție de mediu familial original violent și non-violent în ceea ce privește cele
patru niveluri de pericol domestic
- Din perspectiva acestei analize putem concluziona că persoanele care provin dintr-
un mediu familial perceput ca fiind violent sunt mai expuse la riscul violenței
domestice.

- Gradul de aplicabilitate în educaţia preşcolarilor şi şcolarilor a ceea ce înseamnă

violenţă are un grad scăzut. Mulţi dintre aceşti copii sunt victimele agreivitatii atât la
şcoală cât şi în mediul familial. Din ceea ce am putut vedea anterior în urma studiului,
77 de copii au răspuns că au fost agresaţi de tatăl lor. Asta însemnând în procent de
42,3%. Violenţa în familie este considerată ceva normal de ceea multe femei nu îşi iau
măsurile necesare în vederea reglării acestei probleme.

- Deci, violența familială se poate întâlni în orice mediu, indiferent de educație, statut
profesional etc. Agresivitatea și violența mediului persoanei o afectează din punct de
vedere al sănătății fizice, psihice și morale, reducând drastic capacitatea persoanei de
a obține o stare de bine psihologic în limite normale.