”Pădure, verde pădure” de Grigore VIERU pag.

259, manual

Draga i-a fugit cu altul.

S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată,
Însă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată
Şi s-o are începu.
Şi-a arat pădurea toată…
Însă n-a găsit-o, nu.
Semănă pădurea toată,
Din grâu azime-a gătit
Şi-o corabie-şi cioplise
Din stejarul prăvălit.
Şi-o corabie-şi cioplise
Şi-n amurgul greu, de stânci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.
A plecat pe mări, s-o uite,
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.

Sarcini orale
1. Extrage din text cuvinte și sintagme ce definesc starea eului liric de căutare vehementă a iubirii. Tamara, Victor Grosu

2. Defineşte atitudinea eului liric faţă de timpul ostil împlinirii sale prin dragoste. Olga Cazacu, Olga POPA

Sarcini scrise
1. Comentează mărcile afective din acest poem, valorificând sugestia stilistică a următoarelor elemente: Diana Nazari, Andreea
BUNESCU

 interjecţia „Uuu!” ;
 epifora: „Însă n-a găsit-o, nu”;
 hiperbola: .„ a smuls pădurea toată”;
 epitetul dublu: „amurgul greu, de stânci”.

2. Alege şi motivează ipostazele eului îndrăgostit: Sabina, Victoria Daud

 tânărul-creator care reinventează iubirea într-un spaţiu originar asemenea celui din timpul facerii lumii;
 bărbatul-soţ care admiră femeia şi rolul ei de soţie-mamă;
 plugarul harnic;
 un tânăr crai care simte nevoia unei iubiri;
 omul care cunoaşte deopotrivă fericirea şi durerea;
 călătorul atras de nebănuitele taine;
 îndrăgostitul incapabil să dea uitării o dragoste rănită.

2.1 Comentează semnificaţia schimbării ipostazelor eului poetic. Mihaela Manțoc, Mihaela Solonaru

3. Descrie, în 5-7 enunţuri, cele două elemente de topos semnificative în text: codrul și pădurea, alegând una din perspectivele de
interpretare propuse: Elena Cesnacov, Ion Eșanu

 un spaţiu al închiderii, disperării, durităţii şi zădărniciei;

 un loc al încercărilor, al izbânzii, dar şi al înfrângerilor;
 un labirint al vieţii, al rătăcirilor;
 un spectacol cu final neprevăzut;
 un spaţiu originar, aflat într-un echilibru propriu de nezdruncinat.

Sarcini orale
1. Imaginează-ţi un alt sfârşit al acestei poveşti de dragoste.

2. Citeşte definiţiile poetice ale iubirii din alte texte vieriene:

 „Ah, iubire, tu, sfânto: / Cer hăituit.”

(Iubind)
 „Dragostea la începuturi / Se compune din săruturi.”
(Cântec în doi)
 „Iubire – ram de rouă sfântă / Cânt unic...”,
„Înconjurată de lumină, / Tu însăţi din lumină vii.”
(Leac divin)
2.1 Compară aceste viziuni cu perspectiva poetică asupra iubirii definită în poezia Pădure,verde pădure.
Cercetează
1. Citeşte versurile şi alege ipostazele femeii în opera lui Grigore Vieru.

Ipostaze: taină a universului, stăpână a inimii bărbatului, făptură nelumească, mireasă purtătoare de viaţă.
 „Femeia/pasăre trebuia să fie /să zboare / în preajma lui Dumnezeu”
(Femeia)
 „Drago! O, tee, / Dulce mireasmă”
(Acolo pe unde)
 „Oh, una ea de nu mi-i / Nici soarele nu-i unul” „Mai mândră ca o lună.”
(De dragoste)
 „Trandafir de purpur / La mijloc de noapte.”
(Inima ta)
 „Iar părul tău înrourat / Ca busuiocul / Sfinţeşte aerul de sus.”
(Această ramură)
 „Făptură nelumească, / Rouă cerească.”
(Femeie)
 „Frumoasa mea, doar tu, doar tu – / Lumină stinsă din lumină.”
(Crezând că mângâi)
 „Femeie, cu gura mai mare ca un Luceafăr.”
(Imn)
 „Draga i-a fugit cu altul. /S-a ascuns în codru. Uuu!”
(Pădure, verde pădure)