1.

INTRODUCERE

Protezarea fixă este o ramură a proteticii dentare, care se ocupă de restaurarea dinţilor cu
leziuni coronare şi refacerea continuităţii arcadelor dentare întrerupte, prin piese protetice
(confecţionate în afara cavităţii bucale) din metal, polimeri, materiale compozite, ceramică
şi/sau combinaţii ale acestora (metal - polimeri şi metal - ceramică, metal - materiale
compozite), care nu pot fi deplasate din cavitatea bucală de către pacienţi. în cadrul
restaurărilor protetice fixe există o categorie de proteze care, totuşi, se pot deplasa (dezinser[)
de pe câmpul protetic, fie doar de către medic (demontabile), fie şi de către pacient
(mobilizabile). Aceste categorii de proteze mobilizabile şi demontabile păstrează aproape toate
caracteristicile protezelor fixe: volum egal sau mai mic decât al dinţilor naturali, prezintă un
grad înalt de imobilitate în cursul dasfăşurării funcţiilor ADM şi transmit forţele masticatorii
osului prin mecanisme dento-parodontale.
Realizarea unei restaurări protetice fixe include, pe lângă actul terapeutic propriu zis de
restaurare protetică, elaborarea unui diagnostic şi plan terapeutic corect, o eventuală terapie
parodontală adecvată întreţinerii unor ţesuturi cu alte raporturi decât dinţii naturali (piese
protetice din diferite materiale), prevenirea apariţiei unor defecţiuni ulterioare şi mai ales o
educaţie sanitară specifică domeniului. Desigur, că în cursul desfaşurării unei terapii de
restaurare protetică fixă, practicianul recurge şi la acte terapeutice proprii altor domenii
stomatologice, ca şi chirurgia orală, endodonţia, ortodonţia, etc. Uneori competenţa lui fiind
depăşită, el va apela la alţi colegi de specialităţi diferite.
0 restaurare protetică fixă poate deveni o „parte" din ADM, fiind asimilată şi tolerată
perfect de organism sau dimpotrivă, ea poate provoca pacientului doar disconfort şi iatrogenii.
Calitatea restaurării depinde de elaborarea planului de tratament, cunoştinţele şi
îndemânarea practicianului pe de-o parte, iar pe de altă parte, de terenul şi reactivitatea
pacientului.
Schimbările majore din stomatologie în acest sfârşit de mileniu (materiale performante,
aparatură, instrumentar şi tehnologii noi) au făcut posibil ca un medic cu o îndemânare medie să
poată realiza o restaurare protetică fixă la fel de bună ca cea făcută de un practician cu
îndemânare deosebită. Acest aspect este poate cel mai remarcabil dintre toate evenimentele care
caracterizează evoluţia specialităţii noastre din ultimele decenii
Autorii acestei lucrări au scris—o cu scopul de a transmite specialiştilor (începători,
tineri sau rutinaţi) o parte din cunoştinţele moderne cu privire la elaborarea unei proteze
parţiale fixe. In elaborarea prezentei cărţi ne-am lovit de unele dificultăţi legate de
terminologie. Pentru ca intenţiile noastre să fie înţelese fără nici un fel de echivoc, dorim ca încă
din introducere să explicăm alegerea noastră.

27
 Într-o discuţie intimă sau într-un cadru restrâns, oricui îi este permis să aibă o semantică
proprie, cu condiţia să fie înţeles de interlocutori. Când comunicarea se extinde pe o scară mai
largă, depăşind hotarele, credem că trebuie folosită o terminologie acceptată de comunitatea
ştiinţifică internaţională.
Precum în multe alte domenii, inclusiv medicale, terminologia anglo-saxonă s-a impus.
Termenii tehnici sunt adesea folosiţi ca atare. Nu întotdeauna traducerea forţată sau găsirea de
echivalenţe este de dorit. Oricum, chiar dacă termenul s-a asimilat prin traducere, echivalentul
trebuie să fie cât mai apropiat şi fidel originalului.
În domeniul nostru de activitate, ne-am ghidat după Glosarul de Termeni în Protetică
(Glossary of Prosthodontic Terms), rodul unui colectiv de excepţie, în care punctele de vedere s-
au obţinut prin consens şi nu prin impunere, „scopul final fiind o terminologie universală în
protetică". În subtext se înţelege că efortul colectivului s-făcut pentru a evita ca fiecare să-şi
impună o terminologie proprie, care, de cele mai multe ori, nu are acoperire.
Prima ediţie a acestui glosar a apărut în anul 1956. Periodic, se face actualizarea
termenilor. Ultima ediţie, a VII-a, a fost publicată în ianuariel999. La conţinutul acestei ediţii ne
referim în continuare.
Prosthodontics (Protetica) este o ramură a stomatologiei care se ocupă cu restaurarea şi
menţinerea funcţiei, confortului, înfăţişării şi sănătăţii pacientului, prin restaurarea dinţilor
naturali şi/sau înlocuirea dinţilor care lipsesc şi a ţesuturilor orale şi maxilo-faciale cu substitute
artificiale. Ea poate fi divizată în: Fixed prosthodontics (FPD) - Protezare fixă; Removable
prosthodontics, parţial (PPD), complete - Protezare mobilizabilă (parţială şi totală),
Maxillofacial prosthodontics - Protezare maxilofacială şi Implant prosthodontics
-Protezare pe implante.
Fixed Prosthodontics - Protezarea fixă - este ramura proteticii care se ocupă cu
înlocuirea şi/sau restaurarea dinţilor cu substitute artificiale (care nu sunt mobilizabile din
cavitatea bucală).
Fixed Partial Denture - Protezarea parţială fixă - se cimentează sau fixează pe alte căi
(prin alte mijloace) la dinţii naturali, rădăcinile dentare şi/sau stâlpii implantari, care oferă
sprijin primar pentru acest tip de proteză.
Denture - substitut artificial pentru dinţii naturali şi/sau ţesuturile adiacente care lipsesc.
La noi m ţară, în acest domeniu, nu există o terminologie proprie. Acest tip de
construcţii protetice sunt denumite punţi şi/sau proteze conjuncte. Punte este traducerea
termenului englezesc bridge sau a celui german briicke. Influenţa germană este mai sigură.
Semantic, nu se exprimă ceea ce sunt sau la ce sunt folosite punţile. Nu este inclusă noţiunea de
proteză care restaurează sau care înlocuieşte un dinte pierdut. Puntea trece peste edentaţie. în
subsidiar, termenul se referă doar la tratamentul protetic al edentaţiilor (deşi vorbim adesea de
„punte stabilizatoare"). Pentru ca întreagă construcţie să fie percepută mai simplu, mai gracil,
s-a folosit termenul de punte*, când, în realitate, în traducerea corectă, este vorba de pod.
Glosarul de termeni menţionează, pur şi simplu, că bridge (punte) este slang (argou) şi
face trimitere la proteza parţială fixă.
Al doilea termen folosit este cel de proteză (lucrare) conjunctă. S-a dorit să fie
echivalentul termenului francez „prothese conjointe". 0 primă observaţie: în literatura
franceză se foloseşte din ce în ce mai mult „prothese fîxee" şi din ce în ce mai puţin
„prothese conjointe". În maniera actuală, termenul de „conjunct" va supravieţui doar la noi.
Vom fi păcăliţi în continuare, pentru că termenul de „proteză conjunctă", echivalentul pentru

* punte - pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă), aşezat peste un şanţ,
râpă sau apă (DEX - 1996)
28
prothese conjointe, este o capcană lingvistică. In Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
(DEX - 1998), cuvântul „conjunct" se referă la nişte relaţii gramaticale, fără şanse de
extrapolare în stomatologie.
A persevera m actuala nomenclatură (punte, conjunctă, adjunctă) reflectă cel puţin un
grad de conservatorism semantic. Se conjugă cu sintagma „rezolvarea" situaţiei clinice.
0 mică analogie. Mulţi ani, protetica dentară s-a numit „Ortopedie stomatologică";
era tot o traducere, care azi ni se pare cel puţin anacronică.
Termenii: proteză parţială fixă, proteză fixă şi protezare fixă se înscriu în contextul
terminologiei actuale. Definirea lor ne relevă că este vorba despre o proteză solidarizata la
dintele (dinţii) stâlp (i). Aşadar este fixată şi este fixă. Nu este o traducere forţată, de vreme ce,
în spiritul semantic al limbii române, este echivalentul lui „fixed partial denture", „prothese
fixee", „Festsitzender Zahnersatz". In foarte multe limbi se foloseşte termenul englezesc.
Globalizarea presupune lărgirea ariei de comunicare. Pentru a putea comunica, este
nevoie de un limbaj comun, fie că este verbal, în galaxia Guttenberg sau pe internet.
Protetica a evoluat, în mai puţin de jumătate de secol, de la confecţionarea pe baze
empirice a unor substituenţi ai dinţilor, mai mult sau mai puţin standardizaţi, la o disciplină
clinică. Tehnicile şi materialele folosite în protetica dentară sunt într-o continuă dezvoltare.
În ţările industrializate, în ultimele decenii, s-au obţinut rezultate semnificative în
stomatologia preventivă. Profilaxia cariei şi a parodontopatiilor marginale au drept rezultat
menţinerea dinţilor naturali până la o vârstă înaintată. Dinţii naturali, la rândul lor, pot fi incluşi
în restaurări protetice fixe de mare anvergură, pentru a evita protezările mobilizabile.
Ponderea protezărilor fixe în raport cu cele mobilizabile depinde de factorii socio-
economici şi de măsurile de profilaxie instituite. Ele diferă, nu numai de la o ţară la alta, ci şi de
la o regiune la alta, în funcţie de mediul citadin sau rural şi, nu în ultimul rând, de eficienţa
sistemului de asigurări. Atitudinea şi motivaţia populaţiei pentru tratamentul stomatologic
trebuie sprijinită financiar şi organizatoric.
Evaluarea necesităţilor de tratament pentru fiecare pacient este un procedeu de rutină în
practica cotidiană. Aprecierea poate vana de la un practician la altul. Lucrurile se complică
atunci când se compară „necesităţile" formulate profesional şi cele percepute de câtre pacient şi
formulate ca revendicări.
Necesităţile apreciate din punct de vedere profesional s-au modificat drastic în deceniile
din urmă. Atitudinea de a înlocui protetic toţi dinţii pierduţi a fost pusă sub semnul întrebării,
fiind considerată de unii o dogmă. Un grup de experţi ai OMS au formulat în T992
următoarea idee: „când nu este necesar funcţional sau estetic, dinţii nu vor fi înlocuiţi".
In acest context, „conceptul arcadelor scurtate" (arcade cu dinţi de la un premolar la
altul) pare o abordare realistă, când incidenţa cariei este mare şi resursele limitate.
De fapt, acest concept a fost formulat ca o etapă intermediară spre generaţiile viitoare,
care îşi vor menţine integritatea arcadelor la vârste înaintate.
Este deosebit de important să se răspundă la întrebările dacă, cum şi când vor fi
înlocuiţi dinţii pierduţi. Pentru evaluarea necesităţilor de tratament sunt necesare mai multe
cercetări. Trebuie să se ţină seama, în mai mare măsură şi de doleanţele pacientului.
Oricum, este utilă pregătirea noii generaţii de stomatologi spre o asistenţă cuprinzătoare,
integrativă, în care protezarea fixă ocupă un loc important.
Roadele măsurilor de profilaxie a cariei şi chiar a parodontopatiilor nu apar de la o zi la
alta. Necesită ani mulţi. Menţinerea însă a unui număr crescut de dinţi lărgeşte indicaţiile
protezării fixe, în dauna celor mobilizabile. Obişnuiţi cu dinţi naturali, înşişi pacienţii vor
repudia protezările mobilizabile.
29
 Pentru a prelungi longevitatea protezei fixe, deşi e riscant să se facă o ierarhizare,
aspectele biologice sunt adesea mai importante decât cele tehnice. Aşa se explică amploarea pe
care am dat-o protecţiei mutuale cu parodonţiul marginal.
Date fiind exigenţele biologice şi aspectele tehnologice, luarea deciziilor în protetica
dentară va fi din ce în ce mai dificilă, datorită amplificării posibilităţilor de tratament.
Lucrarea de faţă conţine 25 de capitole, relativ echilibrate. Conţinutul lor abordează
soluţii terapeutice tradiţionale, cât şi procedee şi tehnologii modeme, unele de ultimă oră, în
autorii au o experienţă semnificativă.
Un capitol din carte este dedicat în exclusivitate protezărilor fixe cu agregare adezivă la
dinţii stâlpi (cap. 23). 0 primă explicaţie a extinderii acestui gen de restaurări este legat
rezultatele în profilaxia cariei obţinute în ţările industrializate, scontate la noi.
Scăderea prevalenţei cariei se reflectă în faptul că dintele limitrof edentaţiei, potenţial
dinte stâlp, nu prezintă distrucţii coronare, ci structuri dure sănătoase. în astfel de situaţii, trebuie
aleasă o alternativă la protezarea fixă convenţională, în care sunt necesare şlefuiri de până la50%
din ţesuturile dentare sănătoase. Evident, protezarea convenţională nu este o abordarea
biologică, iar cea adezivă este conservatoare.
Restaurările protetice agregate adeziv au fost considerate iniţial ca fiind temporar
studiile efectuate pe termen lung, rezultatele au fost prezentate ca fiind mult mai favorabile
Colectivul clinicii noastre are o experienţă de două decenii în acest domeniu.
In prezent se acceptă ca fiind semipermanente şi vor deveni, în curând, una din opţiuni
„permanente" din protetică. Extinderea lor depinde mult de progresele care se fac în realizarea
cimenturilor adezive.
Comportamentul de excepţie etalat de către titan şi aliajele sale în mediul şi greutatea
specifică redusă, coeficientul de dilatare termică asemănător cu cel al ţesuturilor ( dentare, ca şi
alte avantaje, au inserat acest metal în rândul aliajelor dentare. Este adevăra „furia titanului"
nu a cuprins ţara noastră ca pe naţiunile industrializate, dar nu trebuie uitat că la Timişoara s-
a realizat prima proteză dentară din titan în România.
Nu se poate concepe protezare fixă fără estetică. Îmbunătăţirea înfăţişării ocupă un
loc din ce în ce mai important în stomatogia restauratoare. Faţa şi în special zâmbetul au un
impact deosebit în relaţiile interumane. vorbeşte din ce în ce mai mult de „puterea zâmbetului"
pentru reuşita în societate Stomatologul are capacitatea de a face zâmbetul mai frumos şi, prin
îmbunătăţirea încrederi sine, să schimbe cursul vieţii unei persoane.
Conceptul de frumos este dependent de influenţe culturale, de un fundal psihologic. trebuie
privit istoric. In prezent, în ţările industrializate şi din ce în ce mai mult şi la imperativul estetic
constă în realizarea de restaurări care să arate cât mai natural. Aceste problematici îi este
rezervat capitolul 19.
Fără exagerare, implantele dentare au revoluţionat protetica, în special proteza
mobilizabilă.
în ultimele două decenii, tratamentul cu proteze partiale fixe cu sprijin implanta devenit o
procedură de rutină pentru proteticieni, chirurgi orali, parodontologi şi chiar practici generalişti.
Este vorba despre ţările occidentale. în prezent există peste 80 de sisteme comerciale de
implante. Deşi dezvoltarea lor este foarte rapidă, puţini oameni beneficiază de tratamente
implante. Până în anul 1993, aproximativ 300.000 de pacienţi au fost trataţi doar cu implante
Branemark. Este un număr impresionant, însă totuşi mic în comparaţie cu numărul de edentaţii
parţiale şi totale, tratate prin metode convenţionale, care constituie încă soluţii de toate zilele
pentru marea majoritate a pacienţilor, în prezent şi în viitorul previzibil.

30
 În domeniul cercetării fundamentale şi clinice se depun eforturi deosebite pentru a
perfecţiona implantologia, pentru a putea răspunde la multiplele întrebări pe care le pune acest
domeniu şi la ora actuală (cap. 22).
Odată cu introducerea în curriculum-ul studenţilor noştri a disciplinei de Implantologie
orală şi acordarea de competenţe şi la noi în ţară, progresele vor fi vizibile în viitorul apropiat.
Coroanele şi intermediarii metalo-ceramici, introduşi în anii 1960, continuă să
reprezinte opţiunea de elecţie în protezarea fixă, deoarece prezintă o rezistenţă mecanică şi o
estetică bună. Dar exigenţele pacienţilor au crescut simţitor. A apărut conceptul de
„stomatologie fără metale". Restaurările protetice integral ceramice s-au extins mult şi datorită
faptului că, în multe ţări, organele de sănătate publică au recomandat restrângerea folosirii
amalgamelor. Obsesia unor componente toxice ale metalelor, ca şi componentele alergenice ale
acestora, au dus şi ele la extinderea sistemelor integral ceramice (cap21).
în lucrare sunt prezentate o serie de tehnologii de vârf din acest domeniu: Cerec, Procera,
Celay, de a căror prezenţă şi progrese la noi, Timişoara nu este străină.
Lucrarea de faţă nu conţine doar capitole exotice. Coloana ei vertebrală o formează
capitolele care tratează esenţa proteticii tradiţionale: restaurările unidentare, ocluzia şi
simulatoarele în protetica fixă (cap. 3 şi 4), intermediarii protezelor fixe (cap.8),
biomecanica protezelor fixe (cap 10) şi multe altele, a căror conţinut aduce un suflu nou în
specialitate. Merită a fi amintit şi capitolul 24, care pune la dispoziţia practicienilor informaţii
utile despre instrumentele, dispozitivele şi metodele de ablaţia restaurărilor protetice fixe.
Incheiem acest capitol introductiv cu speranţa că studenţii, stagiarii şi rezidenţii, ca de
altfel toţi colegii care consultă această lucrare, vor aprecia eforturile noastre pe linie de
documentare şi elaborare a acestui tratat într-o perioadă relativ dificilă, atât pentru noi toţi, cât şi
pentru specialitate

31