UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Organisme modificate
genetic

STUDENTI: Purcareanu Bogdan

Pelesca Maria Daniela
CATB, AN IV

AN UNIVERSITAR
2011-2012
CUPRINS

1. Organisme Modificate Genetic.

1.1. Definiţie.
1.2. Prezentare generala.
1.3. Etapele obtinerii OMG-urilor.
1.4. De ce existǎ OMG.
2. Ingineria genetica si organisme modificate genetic.
3. Principalele directii de implementare a O.M.G.
3.1. OMG in domeniul agriculturii-cultura plantelor modificate
genetic.
3.1.1. Plantele modificate genetic.
3.1.2. Cine cultiva plante modificate genetic.
3.2. OMG in domeniul cresterii animalelor.
3.2.1. Organisme modificate genetic la extrem.
4. Influenta organismelor modificate genetic asupra calitatii
materiilor prime de origine vegetala si animala.
5. Efectele generate de organismele modificate genetic asupra
sanatatii consumatorilor si a mediului inconjurator.
5.1. Riscurile legate de cultura plantelor transgenice si
animalelor cu mutatii genetice.
5.2. Riscuri ambietale.
5.3. Traseul toxinelor generate de organismele modificate
genetic lanturilor trofice.
5.4. Cuantificarea riscurilor pentru sanatatea umana.
6. Prezenta pe piata romaneasca a organismelor modificate genetic.
7. Ce reglementari impune UE?
8. Argumente pro si contra
9. Concluzii.

Bibliografie

2
 1. Organismele modificate genetic.
1.1. Definiţie.

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea

acelor specii, vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai
bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in ultimele doua decenii, odata
cu formdabilul avant al geneticii, el a reusit sa obtina, prin manipulari
specifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme
cu alte caracteristici decat cele “naturale”. Acestea sunt denumite OMG sau
GMO (de la englezescul genetically modified organisms), adica organisme
genetic modificate.
Organism Modificat Genetic sau transgenic este termenul cel mai
folosit pentru a definii o planta de cultura sau un animal aparent normale,
carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li s-au transferat
gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene
umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.
Organismul modificat cu care organismul este apoi
genetic este un organism al carui contaminat, fie se introduc direct
material genetic a fost alterat in nucleul unei celule cu o seringa
folosind tehnici de inginerie speciala.
genetica. Tehnicile ingineriei
genetice constau in izolarea
segmentelor ADN ( materialul
genetic) de la o fiinta vie (virusuri,
bacterii, plante, animale si inclusiv
om) pentru a le introduce in
materialul ereditar al alteia. Pentru
asta, genele care se doresc
adaugate fie se ataseaza unui virus

3
 Notiunea de organism modificat genetic este prezentata pe plan national si
international astfel:
 OMG sunt organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod
care nu exista in natura in conditii naturale sau de recombinare naturala.
Organismul modificat genetic trebuie sa fie o unitate capabila de autoreplicare
sau transmitere a materialului genetic;
 organism modificat genetic se refera la plante si la animale care contin gene
transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum
rezistenta la anumite pesticide si ierbicide;
 organismul modificat generic este un organism care contine o combinatie noua
de material genetic, obtinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care ii
confera noi caracteristici.

1.2. Prezentare generala.

Cercetari privind primele organisme modificate genetic se desfasoara prin anii

70, iar primul animal obtinut astfel a fost un soricel, prima planta, tutunul, acesta
fiind si primul introdus in mediul natural, in 1994. Toate acestea se intamplau in
Europa. La cateva luni apare si prima rosie modificata genetic, de data aceasta in
SUA. Tot aici, la scurt timp, apare si soia modificata genetic. Aceste produse nu
numai ca apar ca organisme noi, dar ele sunt si introduse in culturile agricole, deci in
mediul natural.
Se face distinctia intre doua grupe principale de OMG-uri: organisme hibride
si transgenice. Asemanatoare din punctul de vedere al modificarilor produse in
structura lor intima (deci si a posibilelor efecte, asupra celor ce ingurgiteaza
alimentele produse in acest mod) – ele difera doar din perspectiva mijloacelor si a
metodelor de realizare a acestor operatii.
Astfel, semintele, plantele si alte organisme hibride, rezulta din recombinarea
genetica (incrucisare a genelor sau „crossing-over”), a materialului genetic de la
doua soiuri diferite, ale aceleiasi specii. Cel mai cunoscut exemplu este oferit de vita-
de-vie, ai carei hibrizi rezulta din doua sau mai multe soiuri, prin procesul
binecunoscut al altoirii.
Hibridizarea este un proces, totusi, natural, cu minima interventie umana
(acesta are loc doar la nivel de organism). In schimb, manipularea genetica in
laborator, implica un alt nivel de interventie (cel genetic), prin patrunderea in miezul
celulei – cu obtinerea organismelor transgenice.
Pentru obtinerea unui organism modificat genetic (OMG), sunt necesare
parcurgerea mai multor etape: izolarea si multiplicarea genei de interes; introducerea
sa, prin vectori, in celula-gazda; selectarea celulelor-gazda care au integrat transgena
in genomul lor; obtinerea unui nou organism care contine ADN modificat sau
recombinat; verificarea transmiterii ereditare a caracterului nou transferat, la
descendenti.
Plantele transgenice se obtin prin regenerarea de plante intregi, pornind de la
plantulele obtinute prin cultivarea in vitro a celulelor-gazda care au integrat
transgena in genomul lor. Urmeaza apoi cultura plantelor transgenice in sere sau
camere de aclimatizare iar, in final, cultura experimental in camp.
Cea mai utilizata tehnica pentru multiplicarea unei gene este tehnica PCR
(Polymerase Chain Reaction), prin care o secventa de nucleotide este amplificata, cu
ajutorul ADN-polimerazei care catalizeaza reactia. Dupa fiecare ciclu de reactie, se
dubleaza cantitatea de ADN sintetizata in ciclul anterior.
Pentru a putea strabate membranele biologice, gena de interes trebuie sa fie
integrata intr-un vector molecular, cel mai adesea, un plasmid. Este necesara apoi, o
gena-marker pentru selectarea celulelor care au integrat transgena in genomul lor.
Genele-marker cele mai utilizate codifica rezistenta la un anumit antibiotic.
Principalele cinci specii de plante modificate genetic, din punct de vedere al
suprafetei cultivate in lume sunt: soia (36,5%), porumbul (12,4%), bumbacul (6,8%),
rapita(3%).
O trasatura comuna a tuturor soiurilor de plante modificate, apartinand
generatiei a doua de biotehnologii, o reprezinta faptul ca acestea au inserate in
genomul lor si o secventa de gene menita sa inhibe germinatia oricaror seminte
salvate dupa strangerea recoltei. Si aceasta deoarece companiile producatoare au
observat ca un procent insemnat de fermieri (20-30% dintre cultivatorii de soia si un
mare numar de cultivatori de grau) se reintorc pe piata semintelor o data la 4-5 ani.
Lucru care, cum era si firesc, trebuia remediat, deoarece marile companii nu doresc
sa-si transfere o parte din profit fermierilor. Cu alte cuvinte, exista un conflict de
interese in companiile producatoare si fermieri, iar noi, consumatorii, suntem undeva
la mijloc si tot noi suntem cei care avem de suferit de pe urma acestei paranoia a
stiintei, cu implicatii majore economice si uriase interese financiare.

1.3. Etapele obţinerii OMG-urilor.

Alimentele modificate genetic (OMG) sunt produse ce au calitǎti nutritive

similare sau, uneori, chiar mai bune decat cele obtinute prin metodele clasice. "Noile
alimente" sunt rezultatul ingineriei genetice.
Practic, obtinerea unui OMG implica urmatoarele etape principale:
 omg-urile sunt definite ca reprezentand orice organism, cu exceptia celui
uman, al carui material genetic a fost modificat altfel incat prin incrucisare
si/sau recombinare naturala sau orice entitate biologica capabila de
reproducere sau de transferare de material genetic;
 identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes;
 introducerea ei (prin diversi vectori) in celula gazda;
  selectarea celulelor gazda care au integrat transgena in genomul lor;
 obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de
la o singura celula transgenizata;
 verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la
descendentei organismului transgenic.
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei
genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de
utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun folosirea unor
tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de catre om nu
exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe
deplin cunoscut si scapa cu totul sferei de control a „specialistilor“.

1.4. De ce exista OMG?

Caracteristicile urmarite prin aceste transformari artificiale sunt rezistenta la

anumite boli si daunatori, toleranta la erbicide si inserarea unor proprietati de
marketing. Se doreste de asemenea cultivarea de plante acolo unde conditiile de
mediu0 nu o permit, cum ar fi temperaturile ridicate, gerul, seceta, salinitatea sau
aciditatea solului.
Acestea din urma, cele mai promovate, isi propun sa salveze de la foamete
tarile din lumea a treia.

2. Ingineria genetica si organisme mogificate genetic.

In anul 1865, GREGOR MENDEL a comunicat rezultatul cercetarilor sale

privind hibridarea la plante, marcand inceputurile geneticii, stiinta ereditatii. El a fost
primul naturalist care a aplicat cu succes teoria probabilitatilor, pentru a explica
fenomenul de dominanta si segregare a factorilor ereditari la hibrizi, fiind considerat
unul dintre fondatorii geneticii ca stiinta.
Cercetarile lui MENDEL au ramas necunoscute pâna în 1900, cand au fost
redescoperite de HUGO de VRIES, CORRENS si TSCHERMACK, simultan si
independent unul de celalalt, moment care marcheaza cu adevarat aparitia geneticii
ca stiinta.
Dupa 1970 s-au dezvoltat considerabil cercetarile de inginerie genetica care isi
propune: izolarea si sinteza artificiala a genelor, transferul intraspecific si
interspecific a genelor, de la organisme procariote la cele eucariote si invers,
manipularea materialului genetic la nivel celular prin realizarea de haploizi prin
androgeneza experimentala la plante, crearea de microorganisme capabile sa
sintetizeze aminoacizi, proteine, hormoni, vitamine, antibiotice, s.a.
 In 1981, BERG si GILBERT, au reusit sa sintetizeze in vitro si sa construiasca o
molecula de ADN-recombinant, prin care s-au demarat spectaculos cercetarile in
domeniul ingineriei genetice si ale biotehnologiilor.
Dintre realizarile spectaculoase, in acest domeniu, din ultima jumatate a secolului
20, merita mentionate:
1951 - primul transfer de embrioni la o vaca;
1952 - primul vitel nascut prin insamantare artificiala;
1952 - prima clonare la amfibieni;
1952 - prima planta regenerata in vitro;
1970 - prima planta regenerata pornind de la protoplasti;
1972 - primul hibrid interspecific obtinut prin fuziune de protoplasti (la tutun);
1973 - identificarea plasmidului Ti (tumor inducting);
1978 – identificarea primei gene umane;
1983 - obtinerea primei plante transgenice;
1984 - prima nastere umana, pornind de la un embrion congelat;
1985 - prima planta transgenica rezistenta la o insecta;
1986 - prima clonare la mamifere, utilizand celule embrionare;
1987 - prima planta transgenica rezistenta la ierbicid;
1983 - prima cereala transgenica;
1991 - prima utilizare a unui segment de ADN ca medicament;
1995 - primul copil pornind de la fecundarea in vitro a unui ovocit;
1997 - prima clonare somatica in vitro la mamifere (oaia Dolly);
2001 - descifrarea genomului uman (dupa Mihaela CORNEANU,
2001).
La noi in tara primele cercetari de genetica au fost efectuate inca inainte de 1900.
C.VASILESCU (1840-1902) a urmarit in experientele hibridologice modul de
transmitere a unor caractere la suine, semnaland fenomenul de dominanta si
recesivitate precum si segregare în generatia F2.
Realizari remarcabile s-au obtinut la Institutul Agronomic Bucuresti mai ales in
domeniul geneticii cantitative (T. CRACIUN). Realizari deosebite in domeniul
ameliorarii plantelor au fost obtinute de N.N. SAULESCU, la grau, Al.
VRANCEANU la floarea soarelui, CABULEA si O. COSMIN, la porumb, L.
DRAGHICI la orz s.a.
Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care
permit introducerea in patrimonial genetic al unei celule a uneia sau a mai multor
gene noi, numite de interes, fie modificarea unor gene prezente deja in celula.
Genele trasferate sunt denumite transgene. Ingineria genetica mai este denumita si
modificare genetica, transformare genetica sau transgeneza, iar produsele produsele
obtinute poarta numele de organisme modificate genetic sau organisme transgenice.
Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute:
 plante rezistente la seceta si daunatori;
  cereale cu un continut crescut de proteine;
 cereale fara gluten;
 orez cu un continut ridicat de vitamina A;
 seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
 plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere in timpul transportului;
 cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si
soia) din soia si care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si
alte produse alimentare;
 chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima
extrasa din stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
 fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat
nedigerabil) si care este utilizata in alimente de origine vegetala pentru dieta
pasarilor si porcilor;
 vitamine si arome alimentare.
Ingineria genetica care este în plina dezvoltare isi propune :
 Sa realizeze o molecula de ADN cu o secventa eliminata sau blocata din punct
de vedere functional realizand un cariotip transgenic sau „knock out”
 Sa creeze un ADN cu o secventa suplimentara (un hibrid)
 Sa înlocuiasca intr-o molecula de ADN o secventa cu alta(o himera)
 Sa obtina un ADN care sintetizeaza molecule fluorescente
Tot ingineria genetica a pus la punct tehnica reproducerii prin clonare . Orice
fiinta eucariota provine din doi parinti fiecare din ei contribuind cu cate un set
haploid de cromozomi.
In reproducerea prin clonare –care presupune o tehnologie foarte avansata - se
obtine o fiinta noua cu materialul genetic provenind de la un singur parinte. Cum
acest material genetic al noii fiinte nu mai sufera nici un mixaj el ramane identic cu
cel al parintelui sau ca in cazul fratilor gemeni univitelini(monozigotici)proveniti
dintr-un singur zigot(ou).
De aceea relatia dintre fiinta ce a donat genomul sau si noua fiinta creata în
laborator este ambigua caci este în acelasi timp verticala de tip filiatie,dar si
orizontala de fratern.

3. Principalele directii de implementare a O.M.G.

3.1. OMG in domeniul agriculturii-cultura plantelor modificate genetic.

 Transformarea genetica a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la
obtinerea primelor gene himere, in anii saptezeci ai secolului trecut, la regenerarea
primelor plante transformate genetic purtand gene straine . In ultimul deceniu, s-a
ajuns la eliberarea în camp si cultivarea pe scara larga a plantelor transgenice, de la
1,7 ha in anul 1996 la 39,9 milioane ha în anul 1999. Metodele utilizate pentru
transferul eficace al alogenelor în organisme vegetale receptoare au cunoscut, de
asemenea, un progres nu mai putin spectaculos, de la metode simple pana la
adevarate metode „razboinice“, de impuscare directa a ADN în tesuturile tinta. Odata
cu dezvoltarea metodologiei de izolare si clonare a genelor, respectiv a metodelor de
transfer în celulele vegetale, un numar tot mai mare de plante au fost supuse
transgenozei, incluzand grupele cu o mare importanta economica: cerealele,
leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere. In literatura de
specialitate, s-au publicat o serie de sinteze sau chiar carti referitoare la
transformarea genetica a plantelor.
Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de catre Watson şi
Crick la începutul anilor 1950 a dus la cunoasterea fundamentului biologic al speciei
umane dar si a altor specii, iar dezvoltarea bio-tehnologiilor a fscut posibila
interventia in genom in cadrul tehnicilor de inginerie genetica. Aplicarea acestor
tehnici la plante a făcut posibila obtinerea unor specimene modificate genetic.
Odata cu inceputul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic(adica
manipularea directa a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul
unui organism si reimplantarea ei in genomul unui alt organism, apartinand unei alte
specii sau chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgeneza, pentru ca el
presupune traversarea barierelor care, pana nu demult, impiedicau schimburile de
gene intre specii diferite, mai ales intre cele apartinand unor regnuri diferite. Gena
care codifica un caracter pe care dorim sa-l transferam unui alt organism se numeste
gena de interes, devenita in momentul transferului efectiv transgena, iar organismul
receptor va fi numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astazi
chiar crearea unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei
aceleiasi specii, prin inactivarea, modifivarea sau prin adaugarea(aditia) uneia din
propriile sale gene.
Sigla OMG desemneaza, asadar, orice organism al carui patrimoniu genetic a
fost modificat prin mecanismele specifice geniului genetic. Practic, obtinerea unui
OMG implica urmatoarele etape principale:
 identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes; Introducerea ei(prin
diversi vectori) in celula gazda;
 selectarea celulelor gazda care au integrat transgena în genomul lor;
 obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de
la o singura celula transgenizata;
  verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la
descendentii organismului transgenic.
Organismele modificate genetic – create si cultivate pe scara larga in Statele
Unite ale Americii – sunt acceptate de guvernele unor tari ale lumii (care merg pana
la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, in schimb,
cu neincredere de nenumarate alte tari si respinse cu vehementa de organizatiile
ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat. Unii specialisti chiar au
ajuns să defineasca, mai in gluma, mai în serios, organismele modificate genetic ca o
solutie periculoasa la o problema inexistenta.
Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si in tehnologie au avut un impact
puternic asupra sectorului agricol si asupra celui alimentar din intreaga lume.
Metode „inovatoare“ de productie au „revolutionat“ si chiar au eliminat numeroase
sisteme traditionale, afectand capacitatea de producere a hranei pentru o populatie
aflata in expansiune continua.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in
organizarea sociala, dar si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost
bulversat de „progresele“ tehnologice, care au permis nu doar obtinerea
„ameliorarilor“ genetice prin selectie, ci si crearea de noi combinatii genetice pentru
a obtine vegetale, animale şi pesti cu rezistenta si productivitate teoretic mult mai
mare. Biotehnologia moderna ofera „noi posibilitati de dezvoltare“ in sectoare foarte
diverse, de la agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial
asupra organismelor modificate genetic sunt fara precedent în ultima perioada si au
polarizat atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe cea a producatorilor de bunuri
alimentare, a consumatorilor, a grupurilor de aparare a interesului public, a
institutiilor publice si a factorilor de decizie.Punerea la punct a organismelor
modificate genetic este astazi, fara indoiala, un subiect care ridica numeroase
probleme de etica referitoare la domeniul agriculturii si al alimentatiei. Plantel
modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii
ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a
ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice
ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de catre om nu exista in natura, iar
impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut şi
scapa cu totul sferei de control al„specialistilor“.
Transferul de gene apare si in agricultura conventionala dar, spre deosebire de
ingineria genetica, acesta are loc intre indivizi apartinand aceleiasi specii sau intre
specii inrudite. Marea diversitate a speciilor de plante si de animale existente astazi
atesta faptul că intotdeauna s-au produs modificari în zestrea genetica a acestora.
Insa, de notat, toate modificarile s-au produs treptat, în mod firesc, de-a lungul unor
perioade foarte mari de timp şi, un fapt care iarasi trebuie retinut, de la sine, fara
interventia omului. Ingineria genetica este, deci, o noua tehnologie care implica
manipularea genelor. Datorita limbajului universal al genelor (codul genetic),
oamenii de stiinta pot transfera gene intre diferite specii care nu sunt inrudite
(animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peste pot fi transferate
la o planta de tomate sau la capsuna pentru a le conferi rezistenta sporita la
temperaturi foarte scazute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie sunt
fortate sa produca substantele chimice ale pestelui, tocmai datorita acestui limbaj
universal, ele ajungand sa elaboreze, de pilda, o substanta pe care pestii o produc, in
mod normal, pentru a supravietui in apa rece.
Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic,
prezentate ca avand o importanta majora in alimentatie, cum sunt porumbul si
cartofii rezistenti la insecte, fasolea si soia tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic),
rosiile cu coacere intarziata si cu continut ridicat de substanta solida. Cat de
sanatoase sunt pentru consum este o alta problema.
In ultima perioada, au fost create si organisme modificate genetic in scop
„nutritional“. Daca plantele transgenice realizate in scop tehnologic constituie prima
generatie de alimente modificate genetic, modificarile genetice care vizeaza
„imbunatatireˮ calitatii nutritive a alimentelor se constituie în a doua generatie de
astfel de produse. In cadrul acestei noi generatii de OMG se includ uleiurile a caror
compozitie a fost modificata in vederea „imbunatatirii“ raportului intre acizii grasi
saturati si cei nesaturati, orezul „auriu“, cu un continut mult mai ridicat de
provitamina A, amidonul cu proportia dintre amiloza si amilopectina modificata in
vederea cresterii capacitatii de gelificare etc.
Specialistii apreciaza ca, prin utlizarea tehnicilor de inginerie genetica, se
altereaza grav hotarele pe care speciile le-au stabilit in mod firesc intre ele de-a
lungul evolutiei. In opinia unora, combinarea genelor speciilor care nu se inrudesc,
prin modificarea permanenta a codului genetic, este foarte posibil ca noile organisme
create sa transmita urmasilor, prin ereditate, schimbarile genetice induse. Multi
experti se tem, nu fara argumente, ca ingineria genetica va genera pierderea
biodiversitatii, inlaturand barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul
timpului. Studii efectuate de acestia demonstreaza ca introducerea masiva si
iresponsabila in circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau transgenice,
rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la disparitia unor vietuitoare care se
hranesc cu semintele provenite de la ierburi si buruieni.
In ultimele decenii, inrautatirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea
progresiva a resurselor naturale si explozia demografica au justificat cautarea unor
solutii de diversificare a raselor de animale si a soiurilor de plante, de sporire a
productivitatii culturilor prin cresterea rezistentei la daunatori si la conditii de mediu
neprielnice (frig, seceta, soluri sarace etc.), de modificare in sens „favorabil“ a
compozitiei chimice. „Solutiile“ s-au concretizat in aplicarea unor procedee pe cat de
necontrolate, pe atat de „stiintifice“ de modificare a zestrei genetice.
Suprafata cumulata cultivata pe plan mondial cu plante transgenice in aceasta
perioada este de 577 milioane ha.
 In anul 2006, sase tari au cultivat 97,5 milioane ha – 95% din suprafata
mondiala de plante modificate genetic . Pe primul loc se situează SUA, cu 54,6
milioane ha (53% din total), urmate de Argentina – 18 milioane ha (18%), Brazilia –
11,5 milioane ha (11%), Canada – 6,1 milioane ha (6%), India – 3,8 milioane ha
(4%) şi China – 3,5 milioane ha (3,5%). Restul de 5% din suprafata a fost cultivata
de saisprezece tari (împreuna, 4,5 milioane ha): Paraguay, Africa de Sud, Uruguay,
Filipine, Australia, Romania, Mexic, Spania, Columbia, Iran, Honduras, Portugalia,
Germania, Franta, Cehia si Slovacia.
Sase din cele 25 de tari membre ale UE (Spania, Franta, Cehia, Portugalia,
Germania si Slovacia) au cultivat în anul 2006 porumb modificat genetic pe cca
8.500 ha (fata de 1.500 ha în anul 2005).
Spania cultiva inca din anul 1998 porumb modificat genetic (rezistent la atacul
de Ostrinia nubilalis) pe suprafete semnificative (peste 60 mii ha în anul 2006).
Principalele specii de plante modificate genetic cultivate pe plan mondial in
anul 2006 sunt:
Soia – 58,6 milioane ha (57% din suprafata totala de plante transgenice),
cultivata in: SUA, Argentina, Brazilia, Canada, Paraguay, Uruguay, Romania, Africa
de Sud si Mexic.
Porumbul – 25,2 milioane ha (25%), cultivat in: SUA, Argentina, Canada,
Africa de Sud, Uruguay, Filipine, Honduras si, pe suprafete mai mici, in sase state
membre ale UE: Spania, Germania, Franta, Portugalia, Cehia si Slovacia.
Bumbacul – 13,4 milioane ha (13%), cultivat in: India, SUA, China,
Argentina, Australia, Mexic, Africa de Sud si Columbia.
Rapita canola – 4,8 milioane ha (5%), cultivata în SUA si Canada.
Lucerna toleranta la erbicide, planta perena modificata genetic, a fost cultivata
pentru prima dată in anul 2006, in SUA (pe 80.000 ha).
Alte specii de plante modificate genetic s-au cultivat pe suprafete mai mici
(dovlecel si papaya in SUA, orez in Iran, garoafe in Olanda).

3.1.1. Plantele modificate genetic.

Prima planta modificata genetic a fost introdusa in mediu in 1994 in SUA.

Deci foarte recent. Exista 3 tipuri principale de asemenea plante cultivate la nivel
mondial:
 culturi insecticide: plantele functioneaza ca un insecticid, omorand insectele
care care le consuma;
 culturi rezistente la un erbicid neselectiv, care in urma aplicarii distruge toata
flora din campul agricol, cu exceptia plantei modificate genetic;
 culturi care combina ambele proprietati.
Alte culturi modificate genetic includ plante rezistente la boli, sau care au
dezvoltate proprietatile nutritive:
 plante rezistente la seceta si daunatori;
 cereale cu un continut crescut de proteine;
 cereale fara gluten;
 orez cu un continut ridicat de vitamina A;
 seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
 plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere in timpul transportului;
 cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si
soia) din soia si care este utilizata ca emulgator pentru margarina,
 ciocolata si alte produse alimentare;
 chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima
extrasa din stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
 vitamine si arome alimentare.

Tabel 1. Tipuri de culturi modificate genetic

Cultura Caracteristici Regiuni/tari ce aproba
cultivarea
Porumb rezistenta la insecte; Argentina,SUA,
toleranta la ierbicide Canada,UE, Africa de Sud
Soia toleranta la ierbicide Argentina,SUA,
Canada,Africa de Sud, UE
(experimental)
Rapita toleranta la ierbicide; Canada,SUA
continut mai mare de
acizi grasi cu lant molecular
mai lung
Cicoare toleranta la ierbicide UE (numai pentru
reproducere)
Dovlecel rezistenta la virusuri Canada,SUA
Cartof rezistenta la insecte; Canada,SUA
toleranta la ierbicide

Sfecla de rezistenta la ierbicide; SUA (din 2008), Canada

zahar rezistenta la virusuri;
toleranta la seceta;
rezistenta la daunatori
 3.1.2. Cine cultiva plante modificate genetic?

Romania face parte dintre cele 16 tari din lume unde exista culturi modificate
genetic. In lume, culturile modificate genetic sunt practicate de aproximativ 6
milioane de fermieri in 16 tari: SUA, Argentina, Canada, China, Australia, Bulgaria,
Columbia, Germania, Honduras, India, Mexico, Romania, Africa de Sud, Spania si
Uruguay. Cele patru mari culturi de plante modificate genetic sunt:

S Bumbac

oia

Porumb
 Rapita

“Singura leguma modificata genetic care poate fi cultivata legal in Romania

este soia”, a declarat ziarului Evenimentul Zilei Gheorghe Mencinicopschi,
directorul Institutului de Chimie Alimentara. Romania a adoptat in anul 2002 o
lege care reglementeaza regimul culturilor si al importurilor de legume sau seminte
modificate genetic. Conform actului normativ, o planta modificata genetic nu poate
fi cultivata decat cu aprobare, iar soia este singura pentru care s-a dat aceasta
aprobare. “In 2002, in Romania s-a cultivat soia modificata genetic pe o suprafata
de circa 30.000 de ha. In 2003, nu am date, deoarece aceasta chestiune a intrat sub
jurisdictia Ministerului Agriculturii”, a adaugat directorul Mencinicopschi.
Directorul Institutului de Chimie Alimentara spune ca soia modificata genetic este
naturala 100%, chiar daca este o leguma obtinuta cu ajutorul ingineriei genetice.
“Practic, soia modificata genetic este soia rezistenta la un ierbicid. Rezistenta este
conferita de gena unei bacterii care trǎieste in sol”.

3.2. OMG in domeniul cresterii animalelor

Animalul modificat genetic reprezinta acel animal care a suferit in mod

deliberat modificari ale genomului, genomul fiind responsabil pentru transmiterea
ereditara a unor caracteristici specifice speciei. Genomul animalelor manipulate
genetic contine gene ce provin de la alte animale din aceeasi specie sau specii
diferite. Genele inmagazineaza informatia genetica necesara pentru formarea si
functionarea normala a unui organism, insa ele pot fi manipulate artificial astfel
incat caracteristicile de baza ale animalului care a suferit o astfel de operatie sa fie
modificate. Spre exemplu, unui embrion i se poate implanta o gena care sa sisteze
functionarea altor gene continute in mod natural de catre acesta.
Primul animal care a fost supus unor astfel de tratamente a fost soarecele, si
mai apoi a fost urmat de catre iepuri, porci, oi si bovine.
Aceste animale sunt produse acum la scara larga deoarece sunt folosite in
cercetarile biologice si medicale, in productia de medicamente, in medicina
experimentala si in agricultura. Un exemplu concret ar fi vitele modificate din
punct de vedere genetic pentru a produce lapte ce contine anumite proteine umane,
folosite in tratamentul emfizemelor umane, astfel reducandu-se considerabil costul
tratamentului sau alte animale care au suferit modificari la nivelul genomului astfel
incat sa dezvolte simptomele anumite boli si astfel sa faca facila studierea
tratamentelor pentru acestea.
Acest lucru a fost posibil datorita celor doi cercetatori de renume mondial,
Watson si Crick, care in anul 1953 au descoperit structura ADN-ului, ceea ce a
facut ca cercetariile din domeniul biologiei moleculare sa poata lua un avant
considerabil. Tehnologiile folosite au combinat tehnici si expertize din domenii
precum biochimie, genetica, biologie celulara, biologia dezvoltarii si
microbiologie, iar prin intermediul acestora s-au produs progrese extraordinare in
recombinarea ADN-ului, clonarea genetica, analiza expresiei genelor – procesul
prin care ia nastere o proteina, harta genomica. Principiul de baza al producerii de
animale modificate genetic este introducerea uneia sau mai multor gene de
provenienta straina in ADN-ul animalului care urmeaza sa fie modificat. Genele
introduse trebuie sa fie transmise in linia germinala astfel incat fiecare celula
germinativa a animalului sa contina acelasi material genetic modificat.
Exista 3 metode care sunt folosite pentru a modifica un animal din punct de
vedere genetic:
 Microinjectarea de ADN ce consta in transferul de gene (care sunt
recombinate, iar mai apoi clonate) care provin fie de la animale din aceeasi
specie, fie de la animale apartinand unor specii diferite, in pronulceul unei
celule reproductive (gametice). Celule manipulate sunt cultivate in vitro
pana la un anumit stadiu de dezvoltare si introduse apoi in organismul
femelei purtatoare.
 Transferul de gene mediat de retrovirusi ce implica retrovirusi folositi ca
vectori pentru a transfera materialul genetic intr-o celula gazda, care mai
apoi da nastere unui organism ce contine tesuturi sau parti de la alte specii.
Organismele ce prezinta aceleasi modificari sunt imperecheate timp de circa
20 de generatii pentru a putea da nastere unor indivizi homozigoti care sa
prezinte in mod caracteristic genele dorite.
 Transferul de gene mediat de celulele embrionare stem care consta in
izolarea celulelor stem capabile de multiplicare si specializare, din embrion.
Dupa care gena dorita este introdusa in aceste celule, care mai apoi sunt
incorporate intr-un alt embrion din care ia nastere organismul cu
caracteristici specifice genei manipulate.
Dintre acestea, transferul de gene prin microinjectare este cea mai utilizata
metoda pentru a produce animale de ferma. Pentru ca gena dorita sa se poata
transmite in descendenta sunt imperecheate animale care prezinta aceeasi
modificare genetica. Insa in ciuda tuturor acestor eforturi din aceasta metoda
rezulta un numar foarte mic de animale care sa prezinte modificarea, spre exemplu
dintr-un esantion de 7000 de ovule de scroafa modificate genetic cu o gena
specifica, doar 0,6% au manifestat la nastere caracteristicile dorite.
 Spre deosebire de primele doua metode care permit studiul prezentei genelor
modificate doar pe indivizi vii, transferul de gene mediat de celulele embrionare
stem permite acest studiu in toate stadiile de dezvoltare celulara.
Am adus in discutie acest subiect deoarece are o importanta deosebita pentru
agricultura si multe dintre statele care sunt renumite pentru productii mari de carne,
lapte si alte produse de provenienta animala profita de pe urma acestor descoperiri
biotehnologice pentru a-si spori productivitatea.
Impactul pe care il au aceste animale asupra ramurii zootehnice a agriculturii
este unul de luat in seama pentru ca stim cu totii cat de greu este sa obtii animale
care sa abia o productie cat mai mare de lapte, carne sau lana prin metoda
traditionala de imperechere selectiva. Ai nevoie de timp pentru a obtine rezultatele
dorite si cu toate acestea se poate ca rezultatul acestor imperecheri sa nu fie
multumitor. Recurgand insa la metoda modificarii genetice timpul in care se pot
obtine caracteristicile dorite pentru animalele de ferma este cu mult mai scurt, iar
precizia manifestarii lor este mult mai mare. In felul acesta fermierul obtine o
crestere considerabila a productivitatii.
Calitatea produselor este si ea foarte importanta pentru fermierul care
doreste sa-si valorifice produsele obtinute de la animale. Cu ajutorul modificarilor
genetice pe care le sufera animalele de ferma aceasta se poate imbunatatii de
asemenea . Spre exemplu au fost create vaci care sa produca lapte in cantitati mai
mari si de o calitate superioara, cu mai putina lactoza sau colesterol, porci si bovine
care sa dezvolte masa musculara mai mare, deci mai multa carne sau oi care sa dea
mai multa lana. Modificarea genetica e o alternativa mai sanatoasa la prostul obicei
al fermierilor de a folosi hormoni de crestere in hrana animalelor, acestia ramanand
stocati ca rezid in produsele animaliere duc la scaderea calitatii acestor.

3.2.1. Organisme modificate genetic duse la extrem.

Pestele Fluorescent.

Este primul organism pentru a fi folosite drept sistem de

transgenic care a fost acceptat ca avertizare in cazul poluarii, dar cu
animal de companie. A fost obtinut timpul au patruns pe piata pestilor de
prin incrucisarea unor gene straine cu acvariu.
cromozomii cunoscutului peste Zebra,
inainte de eclozarea icrei. Genele
apartin unor vietati marine care emana
lumina. S-au obtinut astfel zebre rosii
si verzi care in timpul zilei absorb
lumina iar noaptea devin
fosforescente. Au fost create initial
 Dolionul.
Acesta este probabil cel mai elocvent exemplu al evolutiei stiintei.
Dolion-ul este rezultatul combinarii genelor unui caine cu cele ale unui leu.
Este similar ligrului (incrucisarea dintre un leu si un tigru), exceptie facand
faptul ca cel din urma se poate produce si in mediul natural, fara a se
interveni asupra ADN-ului.

Lemuratul.
Este un animal de companie pentru oamenii foarte bogati din China.
Asa cum ii sugereaza si numele este rezultatul incrucisarii genelor dintre un
lemur si o pisica. Este mai agresiv decat o felina domestica obisnuita dar nu
mai mult decat un caine Chihuahua. Numele stiintific al acestei vietati este
Prolos Fira.

4. Influenta organismelor modificate genetic asupra calitatii

materiilor prime de origine vegetala si animala.

Dupa ce ani de zile s-au obtinut organisme modificate genetic in

beneficiul fermierilor si fabricantilor de produse alimentare (generatia I de
alimente modificate genetic), tehnicile de inginerie genetica au început sa fie
folosite pentru modificarea calitatilor nutritive ale alimentelor, ceea ce
conduce la aparitia celei de a doua generatii de alimente modificate genetic,
alimente proiectate in beneficiul consumatorilor.
 Cele mai multe organisme modificate genetic, utilizate drept surse
alimentare, apartin lumii vegetale. În tabelul 2 sunt prezentate plantele care,
pe langa modificarile cu scop agricol, prezinta modificari genetice efectuate
in scop nutritional.

Avand in vedere evolutia cultivarii plantelor modificate genetic la

nivel mondial, se preconizeaza ca in viitorul apropiat sa inceapa si cultivarea
plantelor cu modificari genetice realizate in scop nutritional.
Dintre organismele animale, pestii au fost modificati genetic cu scopul
de a se constitui in sursa de alimente cu proprietati nutritionale imbunatatite.
In tabelul 3 sunt prezentati pestii asupra carora se experimenteaza transferul
de gene în beneficiul consumatorilor.
Cererea actuala de carne de peste sugereaza ca in viitorul apropiat,
pestii modificati genetic pot deveni o sursa importanta de hrana, atat pentru
tarile dezvoltate cat si pentru cele subdezvoltate. Totusi, acest lucru va fi
posibil doar cu acceptul consumatorilor.
Alte organisme modificate genetic din categoria celor utilizate ca
surse de alimente de origine animala (porcine, ovine, bovine si pasari) sunt
departe de momentul in care vor aparea pe piata. Metodele utilizate pentru
obtinerea lor sunt in prezent scumpe si ineficiente. La introducerea pe piata a
acestora hazardurile potentiale care le sunt asociate vor trebui evaluate atent.
In plus, ingrijorarea publica privind etica manipularii genetice a animalelor
domestice este mai mare decat in cazul plantelor.
Asadar, alimentele care provin din organisme modificate genetic în
scop nutritiv nu sunt in prezent disponibile pe piata, desi pot fi create în
laboratoare.
Modificarile compozitionale sunt realizate cu scopul de a imbunatati
valoarea nutritiva a alimentelor sau calitatile de prelucrare ale acestora.
Una dintre primele modificari genetice efectuate cu scop nutritional a
vizat modificarea compozitiei uleiurilor, avand in vedere eficienta dietelor
bogate în acizi grasi nesaturati, in special in acid linolenic, in normalizarea
dislipidemiilor. Uleiul de soia, palmier si rapita prezinta, in urma
modificarilor genetice suferite de plantele din care este extras, un raport
imbunatatit intre acizii grasi saturati si nesaturati. In aceste conditii,
nutritionistii pot recomanda consumul de astfel de uleiuri pentru a preveni
aparitia bolilor cardiovasculare si a reduce numarul persoanelor afectate de
ateroscleroza.
O alta modificare genetica, ce are atat implicatii nutritionale cat si de
fabricatie, se refera la modificarea amidonului. Modificarea proportiei
existente in mod normal intre cei doi polimeri continuti de amidon, amiloza
si amilopectina, conduce la obtinerea de amidonuri destinate unor scopuri
bine definite, cum sunt imbunatatirea proprietatilor de gelificare sau
ingrosare si absorbtia redusa a uleiului in timpul procesului de prajire. De
asemenea, „amidonurile modificate” din plantele modificate genetic reduc
tratamentele chimice pe care acestea trebuie sa le sufere post-extractie
pentru a li se modifica structura în concordanta cu domeniul de utilizare.
Tot din motive nutritionale, ingineria genetica a fost folosita pentru a
obtine grau care permite fabricarea painii cu continut ridicat de amidon
rezistent (forma de amidon care exercita efecte benefice asupra starii de
sanatate, asemanatoare celor produse de fibrele alimentare).
Ingineria genetica poate fi de asemenea utlizata pentru a imbunatati
compozitia alimentelor de baza din tarile sarace din Africa, Asia şi America
Latina, unde posibilitatea de alegere a alimentelor este limitata, motiv pentru
care apar frecvent carente de macro si micronutrienti (vitamine, minerale).
 Spre exemplu, Institutul Federal pentru Tehnologie din Elvetia a creat
un orez modificat genetic cu continut ridicat de provitamina A. Acest orez,
care are boabe galbene si a devenit cunoscut sub denumirea de orez auriu, a
fost proiectat special pentru cele circa 700 de milioane de persoane care
sufera de carenta in vitamina A si care consuma orezul ca hrana de baza.
Tehnicile conventionale de obtinere a unui astfel de orez nu sunt
aplicabile, deoarece nu exista nici o varietate de orez care sa produca
provitamina A în endosperm. Utilizand tehnicile de inginerie genetica,
intreaga cale de biosinteza a provitaminei A a fost introdusa orezului
folosind doua gene: una provenind de la narcise si alta de la o bacterie.
Realizatorii orezului auriu cred ca acesta poate furniza circa jumatate din
necesarul zilnic de vitamina A prin consumul unei portii de 300 g orez pe zi.
In plus, orezul auriu a fost modificat si in scopul solutionarii unei alte
probleme nutritionale majore: carenta de fier, care afecteaza 2,15 miliarde de
persoane. Asadar, pe langa genele pentru sinteza β-carotenului, orezul auriu
contine o gena care mareste gradul de absorbtie a fierului din sol si alta care
măreste gradul de absorbţie a acestuia in organismul uman.
Un alt aliment modificat genetic, cu posibile beneficiipentru sanatatea
locuitorilor din tarile in curs de dezvoltare,este un orez care are un
randament de obtinere cu 30% mai mare decat orezul normal. Ca si orezul
auriu, acesta se afla inca in stadiu de cercetare. Nu intotdeauna
imbunatatirile nutritionale obtinute folosind tehnicile de inginerie genetica
sunt considerate a fi un succes.
De exemplu, incercarea de a imbunatati continutul de aminoacizi al
soiei a fost o nereusita pe considerente alergice. Soia a fost modificata
genetic utilizand gene de la alunele de Brazilia, care contin concentratii
ridicate de aminoacizi cu sulf, iar transferul realizat a inclus si gene ale unei
substante alergene. Deoarece derivatele din soia sunt utilizate ca ingrediente
alimentare, soia cu continut imbunatatit de aminoacizi cu sulf a fost
desemnată necorespunzatoare pentru utilizare in alimentatie.
A stabili daca un aliment provenit dintr-un organism modificat genetic
este sigur pentru consum presupune compararea lui cu un aliment
conventional similar, despre care se stie ca nu a creat probleme in decursul
consumului sau, si aprecierea ca este substantial echivalent cu acesta.
La crearea conceptului „echivalentei substantiale” si-au adus
contributia mai multe organizaţii internationale independente (FAO, WHO,
OECD, ILSI Europe) si grupuri de experti (NNT, SCF, ILSI Europe).
Aplicarea conceptului „echivalentei substantiale” permite incadrarea
alimentelor care provin din organisme modificate genetic in trei categorii
(Recomandarile Comisiei 97/618/EC):
 Categoria I: alimente modificate genetic care sunt substantial
echivalente cu alimentele conventionale. Aceste alimente se considera la fel
de sigure ca alimentele traditionale, incat nu mai e nevoie de a le evalua pe
criterii de siguranta alimentara.
Categoria a II-a: alimente modificate genetic care sunt substantial
echivalente cu alimentele conventionale, cu exceptia uneia sau unor
diferente bine definite. In acest caz, alimentele modificate genetic vor fi
evaluate din punct de vedere al sigurantei alimentare doar in ce priveste
diferentele semnalate.
Categoria a III-a: alimentele modificate genetic nu sunt substantial
echivalente cu alimentele conventionale, fie pentru ca diferentele nu sunt
bine definite, fie pentru ca nu exista un aliment conventional cu care sa fie
comparate. Pentru aceste alimente sunt necesare evaluari atat din punct de
vedere nutritional cat si de siguranta alimentara.
Majoritatea alimentelor care deriva din organisme modificate genetic
sunt incluse în categoria I si a II-a, dar alimentele modificate genetic in
scopuri nutritionale sunt incluse in categoria a III-a. Pentru un numar
apreciabil de alimente modificate genetic in scop nutritional nu se gaseste
element de comparatie (ex. orezul auriu), de aceea ele necesita evaluari
speciale, mai ales cand procesul de prelucrare nu elimina diferentele dintre
alimentul modificat genetic si cel conventional.
Daca echivalenta substantiala nu poate fi stabilita, trebuie realizate
evaluari preliminare adecvate, mai intai pe animale si apoi pe oameni.
Consecintele nutritionale trebuie evaluate pentru nivelul normal si maxim de
consum, iar datele privind compozitia nutritiva trebuie sa tina seama de
modificarile care pot sa apara in timpul depozitarii si prelucrarii alimentelor.
Trebuie evaluat si efectul prezentei factorilor antinutritivi asupra valorii
nutritive a intregii diete. Numarul de persoane implicate in aceste studii
trebuie sa fie suficient de mare pentru ca rezultatele sa aiba semnificatie
statistica. Apoi, toate studiile trebuie sa concorde cu elementele relevante si
principiile etice din ghidurile despre bunele practici clinice si bunele practici
de laborator.
Companiile producatoare de alimente modificate genetic in scop
alimentar pretind ca acestea sunt destinate atat consumatorilor din tarile
dezvoltate, cat si celor din tarile in curs de dezvoltare.
In tarile dezvoltate, unde exista o abundenta de produse alimentare,
alimentele modificate genetic in scop alimentar nu sunt esentiale pentru
asigurarea hranei populatiei. In aceste tari, astfel de alimente sunt destinate
imbunatatirii dietelor care contribuie semnificativ la aparitia obezitatii,
diabetului, bolilor de inima si cancerului. Cu alte cuvinte, tehnicile de
inginerie genetica sunt aplicate pentru a obtine alimente care au acelasi gust
si arata la fel ca alimentele normale, dar au caracteristici nutritionale
imbunatatite si contribuie in proportie mai mare la asigurarea sanatatii
consumatorilor. Un astfel de obiectiv ar putea fi insa realizat si prin actiuni
educative.
Pentru tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, se considera ca
doar biotehnologia va putea solutiona problemele legate de asigurarea
hranei, desi acest obiectiv ar putea fi atins prin dezvoltarea unei agriculturi
durabile, pe baza plantelor si animalelor deja existente si a celor create prin
tehnici conventionale de incrucisare.
Dar, in domeniul stiintei alimentelor, ca in orice alt domeniu stiintific,
cercetatorii sunt incurajati sa investigheze noi metode de productie si sa
creeze tehnologii noi, care pot conduce la imbunatatirea conditiei umane.

5. Efectele generate de organismele modificate genetic asupra

sanatatii consumatorilor si a mediului inconjurator.
5.1. Riscurile legate de cultura plantelor transgenice si
animalelor cu mutatii genetice.

Anumiti oameni de stiinta pun la indoiala superioritatea tehnicilor de

transgeneza actuala fata de tehnicile de hibridare - selectie folosite pana in
prezent, amintind caracterul aleatoriu al localizarii transgenelor in genomul
celulelor gazda. Transmiterea si imperechierile naturale ale cromozomilor se
fac dupa legi mult mai precise decat insertia unei transgene.
Opozantii OGM-urilor considera ca principalii beneficiari ai acestor
organisme sunt producatorii de seminte. In primul rand, prin brevetarea
fiecarui soi transgenic se asigura o revenire a unei bune parti din investitie,
apoi, prin interzicerea agricultorului de a folosi o parte a recoltei sale drept
samanta, se garanteaza producatorului de seminte-OGM o vanzare anuala
sigura (o piata de desfacere asigurata).
In ceea ce priveste ideea dezvoltarii unei agriculturi transgenice
mondiale pentru a hrani omenirea se stie ca foametea în lume este, inainte de
toate, o problema de acces la hrana, lucru generat de conflictele locale si/ sau
internationale, de sistemele politice, de epuizarea solurilor sau, de accesul la
pamant. Superproductiile agricole realizate în sistemul conventional nu se
datoreaza OGM-urilor, doar repartizarea globala a acestor productii obtinute
este deficitara!
Animale transgenice. Proprietatile animalelor transgenice.

Primele experiente in vederea obtinerii de animale transgenice au fost

realizate de R. Palmiter si R. Brinster(1982), cercetatori americani(de la
Universitatile din Seattle, Philadelphia si San Diego) care au reusit transferul
genei hormonului de crestere (somatotropina) de la sobolan la soarece. Gena
respectiva a fost prima oara clonata in bacterii pentru obtinerea ei in cantitati
mari.
Acest soarece a inspirat specialistii din zootehnie, care au vazut in
astfel de transgeneza un mijloc de a spori performantele productive. Dupa
cativa ani, un alt veritabil entuziasm s-a instaurat pentru nimalele
transgenice producatoare de medicamente, mai ales in anumite societati
gigante din domeniul farmaciei, provocand aparitia de noi intreprinderi
„start-up” si atragand investitori care au mizat in mod generos pe aceste
animale.
La vertebratele inferioare (pesi, amfibieni) s-au obtinut rezultate bune
prin injectarea ADN in citoplasma si nu in nucleu, ca la mamifere. Aceasta
din cauza ca enzimele care distrug ADN sunt mai putin active la vertebratele
inferioare. ADN-ul injectat este replicat foarte rapid in citoplasma de zece
pana la cincizeci de ori. La Jouy-en-Josas, in Franta, s-au facut astfel de
injectari la pastav cu gena hormonului de crestere uman sau de sobolan. S-a
constatat ca cca 20% dintre ovulele injectate erau transgenice, iar animalele
obtinute aveau un ritm de crestere mai intens.
La porcii transgenici cu gena hormonului de crestere s-a constatat o
crestere mai rapida si o productie de carne mai frageda, cu valoare
comerciala mai buna, iar animalul are capacitatea de a valorifica mai bine
furajele. Totusi s-a observat ca animalele transgenice prezinta unele
dificultati fiziologice din cauza ca produc hormonul de crestere permanent,
in timp ce in mod normal hormonul este produs doar in primele doua luni de
viata.
In Australia s-au inceput experiente pentru transferul la oi a doua gene
bacteriene care datermina transformarea serinei intr-un alt aminoacid,
cisteina. Acest ultim aminoacid aste un factor limitant al productiei de lana
la oi. In acelasi scop se preconizeaza transferul keratinei, care este o proteina
majora a lanii la oi.
In mod clasic, tehnica obtinerii unui animal transgenic presupune
microinjectarea unei solutii continand numeroase copii ale genei de interes
intr-un ovocit, imediat dupa fecundarea sa, ca si transferul celulei ou in
oviductul sau uterul unei femele receptive.
Domeniile de aplicare a transgenezei animale sunt foarte diversificate
deoarece ele privesc deopotriva cercetarea in biologie si medicina, in
farmacie si agricultura.

5.2. Riscuri ambietale.

Odata eliberate in mediu, fie ca sunt culturi de testare, fie comerciale,

plantele modificate genetic nu pot fi controlate pentru ca acestea
interactioneaza in mod liber cu intregul ecosistem. Culturile conventionale
sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorita vantului sau
insectelor. De asemenea intreaga biodiversitate are de suferit de pe urma
culturilor modificate genetic rezistente la insecte si erbicide. Multe insecte
care se hranesc in mod natural cu daunatorii plantelor de cultura sufera si
chiar mor daca consuma daunatori de pe plante modificate genetic. Asa este
cazul buburuzelor care se hranesc cu paduchi de frunza.
Au aparut deja buruieni rezistente la erbicidele neselective cu care
sunt tratate plantele modificate genetic. OMG se pot reproduce si incrucisa
cu organisme din mediul natural, rezultand astfel organisme noi, intr-un mod
necontrolat si imprevizibil.
Porumbul modificat genetic este nesigur pentru mediul înconjurator.

Mare parte din porumbul modificat genetic din toata lumea este o
varietate numita porumb Bt. Acest porumb a fost modificat genetic astfel
incat sa isi poata produce propria toxina.
Aceasta toxina este daunatoare pentru anumite insecte benefice care
omoara daunatorii. De asemenea, s-a demonstrat ca porumbul Bt este
daunator pentru fluturi si exista pericolul ca sanatatea solului sa fie afectata
pe termen lung. Industria ingineriei genetice a creat si porumbul tolerant la
erbicide (porumbul T25, produs de concernul agrochimic german Bayer).
Cultivarea acestei varietati va duce, fara indoiala, la cresterea rezistentei la
buruieni – astfel ca din ce în ce mai multe ierbicide vor trebui aplicate, o
tendinta care a fost semnalata si la alte culturi modificate genetic. Ierbicidele
pulverizate pe porumbul modificat genetic sunt adesea foarte daunatoare
pentru mediul înconjurator.
Porumbul modificat genetic nu este necesar pentru combaterea
schimbarilor climatice.
Biomasa are un rol în combaterea schimbarilor climatice doar cand
este folosita pentru a genera energie intr-un mod eficient si sustenabil.
Cutoate acestea, studii independente confirma faptul ca combustibilul bazat
pe etanol obtinut din porumb nu este o forma sustenabila de energie bio.
In primul rand, folosirea porumbului la obtinerea etanolului duce la
cresterea preturilor la alimente si ameninta securitatea alimentara a celor
saraci in anumite regiuni; acest lucru se intampla in America Centrala.
In al doilea rand, este unanim recunoscut faptul ca economiile de CO 2
provenite din folosirea etanolului din porumb sunt mici sau chiar negative,
în functie de tehnicile de productie folosite si sursele de energie utilizate (4).
In al treilea rand, folosirea porumbului modificat genetic pentru a fabrica
biocombustibil este o alegere riscanta, porumbul modificat genetic proiectat
pentru obtinerea combustibilului industrial contine proteine care nu sunt
prezente in mod normal in alimentatia umana. Aceste proteine pot fi toxice
si pot provoca alergii, fapt recunoscut de catre departamentul de agricultura
din Africa de Sud care – in martie 2007 – a respins aplicatia companiei
Syngenta pentru aprobarea etanolului produs din porumb MG. Acesta ar
putea foarte usor sa contamineze lantul trofic, asa cum arata peste 10 ani de
experienta cu porumbul MG (5). Cu alte cuvinte, daca industria agrochimica
va obtine ceea ce isi doreste, fulgii de porumb de la micul dejun ar putea
contine, in curand, porumb MG pentru etanol, un plus de energie de care nu
ai nevoie!
Recoltele modificate genetic si cele nemodificate genetic nu pot
coexista fara nicio problema.
Cercetarile stiintifice au demonstrat ca recoltele modificate genetic
contamineaza recoltele conventionale si organice, alimentele si mierea. Iar
cand recoltele MG sunt plantate intr-un mediu deschis – chiar daca exista o
legislatie restrictiva – este imposibil sa controlezi insectele, polenul si bataia
vantului. Contaminarea genetica nu prezinta riscuri doar fata de siguranta
alimentara, ci si asupra biodiversitatii, securitatii alimentare, mai ales in
centrele de origine si diversitate a porumbului.
Principalele centre de diversitate a varietatilor de porumb sunt
Mexicul si America Centrala, insa stramosii fermierilor din emisfera vestica
sunt cei care au pastrat timp de mii de ani varietatile traditionale ale
porumbului cultivat. Daca porumbul MG contamineaza plantele originale de
porumb care sunt cultivate în aceste regiuni, omenirea ar putea pierde
„plantele-mama” din care provin toate varietatile de porumb. Acest lucru ar
putea fi un dezastru, din moment ce diversitatea este esentiala pentru
programele de inmultire si dezvoltare a varietatilor rezistente la daunatori,
boli, seceta si alte provocari agronomice.
„O populatie de albine lucreaza intr-o zona de cel putin 30 de
kilometri patrati, astfel ca o contaminare a mierii ar putea proveni din mai
multe campuri diferite de culturi agricole, daca cultura OMG-urilor va fi
reglementata si aprobata. Costurile pentru analiza mierii pentru a verifica
daca este contaminata genetic ar face apicultura neeconomica pentru
majoritatea apicultorilor. Acest lucru nu doar ar periclita productia de miere,
ci si polenizarea necesara in agricultura si in natura.”
Walter Haefeker, apicultor în Germania si vicepresedinte al Asociatiei
de Apicultori Profesionali, mai 2005.
Concluzie: porumbul modificat genetic, inutil si nedorit.
Porumbul modificat genetic este rezultatul inutil, depasit si riscant al
unei tehnologii care prezinta o amenintare serioasa asupra sanatatii
oamenilor si a mediului. Porumbul MG este de asemenea o afacere riscanta
din punct de vedere economic.
Cea mai buna optiune pentru fermieri, apicultori, guverne, piete
globale si consumatori este sa respinga porumbul MG si sa asigure protectia
unuia dintre cele mai importante alimente din lume. Sunt multe alternative
viabile la porumbul MG, precum agricultura organica si alte forme de
agricultura sustenabila care pot asigura siguranta si securitatea alimentara
pentru toti, protejand in acelasi timp si mediul inconjurator.

5.3. Traseul toxinelor generate de organismele modificate

genetic lanturilor trofice.

O serie de experiente efectuate de catre cercetatori americani, in medii

controlate au aratat ca toxina porumbului-Bt era prezenta in sol, via
secretiile radiculare ale porumbului modificat genetic. Timp de 25 de zile,
aceasta toxina a ucis larvele de insecte, dupa care ea s-a fixat de particulele
de sol si se pare, si-a pierdut capacitatea insecticida. Alti cercetatori au
constatat ca toxina Bt s-a dovedit vatamatoare pentru colembole (grup de
insecte cu un important rol in reciclarea materiei organice moarte) si ca ea ar
putea persista in sol timp de 8 luni(Environment Protection Agency, MRID
nr. 434635, ap. Hansen et. al., 2001).
Desi acest tip de porumb poate fi folosit in alimentatia organismelor
cu sange cald, ne intrebam daca este cu adevarat sigur.

5.4. Cuantificarea riscurilor pentru sanatatea umana.

Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor

ingineriei genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a
soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care
presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste
plante nou create de catre om nu exista in natura, iar impactul lor asupra
mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut si scapa cu totul
sferei de control a „specialistilor“.
Numeroase pareri insa sustin ca modificarile genetice genereaza
numeroase efecte adverse asupra sanatatii umane si a mediului.
 efecte alergice si toxice asupra oamenilor;
Majoritatea culturilor modificate genetic sunt concepute sa reziste la
aplicari fara limita de ierbicide. Doua dintre cele mai folosite chimicale,
bromoxynil si glyphosat (Roundup TM) sunt asociate cu tulburari de
crestere ale fetusilor, cu tumori, carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se
considera ca soiul de porumb modificat genetic numit StarLink declanseaza
reactii alergice precum voma, diareea si socul anafilactic. Unii consultanti
stiintifici din SUA considera ca toate proteinele din porumbul modificat
genetic (36% din productia SUA) ar putea actiona ca agenti antigenici si
alergenici.
 efecte alergice si otravitoare asupra plantelor si animalelor.
Putem transfera aceste reactii adverse asupra alimentatiei umane,
considerand ca aceste animale si plante pot intra in consumul curent al
locuitorilor planetei.
In aceasta privinta, cercetatoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un
experiement la Institutul de Neurofiziologie si Studiul Activitatii Nervoase
Superioare de pe langa Academie Rusa de Stiinta. Noua femele de cobai au
fost impartite in 3 grupe de cate 3: un grup de control, un grup in a carui
hrana s-a adaugat faina de soia modificata genetic si un grup care a
consumat alimente amestecate cu faina de soia obisnuita. Au fost numarate
femelele care au nascut si numarul de cobai nascuti si morti. Dupa primul
stagiu, cobaii au fost impartiti in doua grupe, una hranita cu faina de soia
modificata genetic, cealalta hranita cu faina de soia obisnuita.
A rezultat un numar anormal de mare de decese printre urmasii femelelor
hranite cu soia modificata genetic. In plus, 36% dintre aceiasi cobai
cantareau mai putin de 20 de grame, fapt care evidentia starea lor de extrema
slabiciune. Acesta este primul studiu care a demonstrat o dependenta clara
intre hranirea cu alimente modificate genetic si starea de sanatate a
urmasilor.
„Morfologia si structurile biochimice ale cobailor sint foarte
asemanatoare cu cele ale oamenilor, ceea ce este extrem de ingrijorator in ce
priveste efectele asupra mamelor si bebelusilor nenascuti, mai ales in
contextul in care se urmareste introducerea de cat mai multe OMG in
alimentatia umana, din ratiuni comerciale”, a declarat in concluzie
Ermakova.
 efecte daunatoare asupra dinamicii populatiei de specii in mediul
gazda si asupra diversitatii genetice a fiecareia dintre aceste populatii;
Plantele modificate genetic sunt specii exotice, capabile sa puna stapanire
pe noi teritorii, eliminand alte culturi si creind supergandaci si
superburuieni, care obliga la folosirea a si mai multe chimicale toxice.
Plantele modificate genetic pot poleniza incrucisat cu plantele culturilor
similare, fenomen care a provocat deja distrugerea multor ferme organice,
ale caror standarde nu permit folosirea semintelor modificate genetic.
 sensibilitatea modificata a agentilor patogeni, facilitand raspandirea
bolilor infectioase sau crearea de noi vectori;
 diminuarea actiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice
medicale, veterinare sau fitofarmaceutice prin transferul genelor care
confera rezistenta la antibioticele utilizate in medicina.
Deoarece modificarea genetica este o stiinta cat se poate de inexacta,
„specialistii geneticieniˮ folosesc o gena-marker pentru a stabili daca insertia
genelor in organisme a reusit.
Adesea, gena-marker este tocmai una dintre cele care codeaza rezistenta
la antibiotice. Organizatia Mondiala a Sanatatii a avertizat in 2001 ca
oamenii manifesta deja niveluri de rezistenta la antibiotice care ii fac mai
vulnerabili la maladiile mortale.
Cresterea rezistentei la antibiotice. Aceasta problema se pune pentru ca
porumbul-Bt comercializat contine gene ale rezistentei la un anumit
antibiotic, gene folosite ca markeri si pe care producatorii nu le-au eliminat,
considerandu-le fara pericol pentru om. Motivatia adusa de ei este aceea ca
ele fie nu se exprima in planta, fie ca ele codifica rezistenta la un antibiotic
care nu mai este utilizat in medicina umana. In plus, ei considera ca foarte
putin probabil transferul acestor gene din alimente în bacteriile prezente în
tubul digestiv al omului.
 efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi in descompunerea in sol a
materialului organic.
Pornind de la amenintarile pe care OMG-urile le reprezinta pentru
sistemul imunitar uman si pentru biodiversitatea planetei, cercetatorii din
diverse domenii ale cunoasterii (patologia, agronomia), precum si
organizatiile ecologiste au creat un puternic curent de opinie impotriva
producerii plantelor transgenice, dar cu toate acestea, marile companii
cultiva OMG-urile la scara larga in lume, in dispretul opiniei publice.

6. Prezenta pe piata romaneasca a organismelor modificate genetic.

Inca de la introducerea pe piata, pe la mijlocul anilor ’90, a unui aliment

modificat genetic important(boabe de soia rezistente la ierbicide), s-a
declansat si un interes crescand al politicienilor, activistilor si
consumatorilor din Europa, asupra subiectului.
La sfarsitul anilor ’80, inceputul anilor ’90, rezultatele decadei din
domeniul cercetarilor moleculare au ajuns la urechile publicului. Pana in
acel moment, publicul nu era constient, in general, de potentialul acestor
cercetari. Exista perceptia publica privind legatura dintre tehnologia
moderna si crearea de specii noi.
Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate
genetic (OMG).
Soia modificata genetic.
Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost
introduse in Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia
modificata genetic.
Cifre oficiale arata ca:
 in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,
 in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG
 iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.
Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost
oficial interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform
reglementarilor europene (soia MG nu era autorizata pentru cultivare pe
teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de vedere economic).
Porumbul modificat genetic.
 Totusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in
Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine
companiei Monsanto).
Singurele organisme modificate autorizate de UE sunt cartoful Amflora,
ce are un continut ridicat de amidon (produs de BASF) si porumbul
MON810, rezistent la atacul viermelui sfredelitor al porumbului.
Din fericire, cartoful Amflora nu se cultiva in Romania, existand soiuri
conventionale care produc o cantitate sporita de amidon. Daca ajunge in
consum, in mod accidental poate crea rezistenta la antibiotice.
In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata
ca:
 in 2007 au fost raportate 332,5 ha cultivate cu porumbul MON810,
 iar anul trecut in 2008, suprafetele au crescut semnificativ pana la 6
130,44 ha,
 in 2009, s-a raportat insamantarea unor terenuri de suprafata totala de
3093,5177 ha.
 In ultimii doi ani suprafata cultivata a scazut sub 1000 de hectare.
In Romania nu au fost efectuate studii de evaluare a porumbului
modificat genetic pentru a se vedea care sunt efectele asupra mediului.
Cercetătorii francezi au publicat în International Journal of Biological
Sciences rezultate care arata efectele toxice ale consumului de porumb
modificat genetic asupra organelor vitale pentru detoxifierea organismului -
rinichii si ficatul, precum si asupra inimii, glandelor suprarenale, splinei.

7. Ce reglementǎri impune UE?

Inainte de introducerea pe piata a OMG-urilor trebuie sa primeasca

autorizatie. Plantele modificate genetic trebuiesc cultivate si manipulate in
asa fel incat sa se previna amestecarea necontrolata cu produsele
conventionale. Termenul utilizat de legislatie pentru acest lucru este
coexistenta. Depinde de fiecare stat membru al UE cum asigura aceasta
coexistenta.
Comisia Europeana a furnizat un set de reguli pentru asigurarea
coexistentei dintre aceste produse:
 etichetarea: este cea mai importanta unealta pentru asigurarea libertatii
de alegere, libertate care este ceruta de legislatia UE: De cate ori
OMG sunt utilizate intentionat in producerea de alimente trebuie
specificat clar pe eticheta;
  trasabilitatea: etichetrarea este ceruta chiar daca OMG nu mai pot fi
detectate in produsul final. Toti producatorii si distribuitorii trebuie sa
isi informeze clientii dacǎ in fabricarea produselor au fost utilizate
OMG. Pentru aceasta exista obligativitatea de a pastra inregistrari si
documente referitoare la utilizarea OMG-urilor (Legea 1830/2002).
■ Directiva pentru diseminarea deliberata a organismelor
modificate genetic în mediu: Autorizaţia in temeiul prezentei directive
(2001/18), este necesara inainte ca semintele plantelor modificate genetic sa
fie puse pe piata. Acest proces cere testarea pentru a vedea daca cultivarea
pe scara larga a plantelor ar putea avea efecte asupra mediului. Autorizatia
este de asemenea necesara pentru culturile care nu sunt cultivate in UE, dar
care sunt importate intr-o forma de viata, care ar putea creste undeva si sa se
imprastie in mediul inconjurator. Produsele care intra in aceasta categorie
sunt considerate "organisme din punct de vedere juridic". De aceea boabele
de porumb modificat genetic sau semintele de rapita vor avea nevoie de
aceasta autorizatie. Pe de alta parte, autorizarea in temeiul prezentei
directive nu este necesara pentru importul de produse procesate cum ar fi
amidon de porumb sau de ulei de rapita obtinut din plante modificate
genetic, pentru că aceste produse nu sunt capabile de crestere si prin urmare,
nu sunt considerate organisme din punct de vedere legal.
■ Regulamentul UE pentru produse alimentare modificate genetic
si furaje: Produsele alimentare si furajele obtinute din OMG-uri, se
incadreaza in Regulamentul lor,care a intrat în vigoare pe intreg teritoriul
UE, in aprilie 2004. Prezentul regulament se refera la produsele alimentare
care sunt OMG-uri (de exemplu, porumb dulce), precum si alimente
prelucrate care provin dintr-un OMG (de exemplu, amidon de porumb), care
nu mai sunt organisme. Acest regulament (1829/2003) se aplica in cazul
produselor alimentare si a hranei pentru animale.

8. Argumente pro si contra.

Argumente pro:
 sporirea randamentului culturilor prin utilizarea unor plante
transgenice va permite acoperirea necesarului de hrana al unei
populatii in continua crestere fara extinderea suprafetelor agricole;
 imbunatatirea vitezei fotosintezei;
 sporirea tolerantei/rezistentei fata de atacurile patogenilor si
daunatorilor;
 cresterea tolerantei fata de factorii de stres abiotic;
 diminuarea poluarii mediului prin reducerea cantitatilor de pesticide
aplicate in culturi;
 utilizarea anumitor plante modificate genetic poate ameliora si
randamentele culturilor practicate pe soluri improprii, atenuand
tendinta de „convertire” a padurilor in ferme.
 sporirea randamentului culturilor prin utilizarea unor plante
transgenice va permite acoperirea necesarului de hrana al unei
populatii in continua crestere fara extinderea suprafetelor agricole;
 diminuarea poluarii mediului prin reducerea cantităţilor de pesticide
aplicate in culturi;
 utilizarea anumitor plante modificate genetic poate ameliora si
randamentele culturilor practicate pe soluri improprii, atenuand
tendinta de „convertire” a padurilor in ferme.

Argumente contra:
 imbolnaviri ale oamenilor, incluzand efecte alergice sau toxicitate;
 pot provoca cancer si boli degenerative (fragmente de ADN strain
care nu pot fi digerate complet de sistemul digestiv, trec in sistemul
circulator combinandu-se cu ADN-ul propriu generand consecinte
neprevazute);
 imbolnaviri ale animalelor si plantelor, incluzand efecte de toxicitate
si unde este cazul, alergice (nasteri premature, avort, infertilitate,
deces. In SUA multi fermieri au declarat ca mii de porci au devenit
sterili dupa ce au fost hraniti cu varietati de porumb modificat genetic
sau au avut sarcini false sau au dat nastere la pungi cu apa) ;
 otravirea mamiferelor (studii au aratat ca, cartofii modificati genetic
imbinati cu ADN de ghiocel au fost otravitori pentru mamifere,
distrugandu-le organele vitale, sistemul digestiv si sistemul imunitar);
 o posibila modificare a unor agenti patogeni care ar putea facilita
transmiterea bolilor infectioase si/sau aparitia unor noi surse ori
vectori patogeni (virusurile se pot combina cu gene ale altor
virusuri,de exemplu HIV, dand nastere la supervirusuri);
 efecte asupra circuitelor biogeochimice, in special pentru circuitele
carbonului si azotului, prin modificarea capacitatii solului de a
descompune materia organica;
 crearea de noi daunatori: planta de cultura care a fost modificata prin
inginerie genetica pentru a fi toleranta fata de saruri ar putea scapa
(evada) din lanul de cultura, ar putea invada estuarele, sufocand
vegetatia naturala a acestui habitat;
  amplificarea problemelor cu daunatorii deja existenţi: plantele de
cultura sunt capabile de a transfera gene la distante de kilometri la
specii inrudite, prin polenizarea mediata de vant sau insecte, unele
dintre aceste specii putand fi buruieni cunoscute;
 provoaca poluarea solului si infertilitatea acestuia (bacteria modificata
genetic Klebsiela planticola utilizata pentru descompunerea
rumegusului si a cocenilor de porumb in vederea obtinerii etanolului,
a micsorat continutul de nutrienti esentiali ai solului, consumand
azotul din sol);
 omorarea insectelor benefice (s-a descoperit ca albinele pot fi omorate
de o proteina aflata in floarea de rapita modificatǎ genetic);
 prin folosirea OMG-urilor, plantele organice in circa 50-100 de ani nu
vor mai fi organice, isi vor pierde puritatea;
 unele plante modificate genetic au un nivel scazut de nutrienti
esentiali.

9. Concluzii

Este etic sa consumam OMG?

Primul raspuns pe care l-as rosti ar fi “NU” si in final l-as alege tot pe
acesta. Faptul ca se cunosc deja unele consecinte negative asupra sanatatii
umane cauzate de consumul produselor modificate genetic imi da dreptul si
libertatea de a nu fi de acord sa le consum. Ce este mai de pret decat
sanatatea?
Folosirea unor produse modificate genetic este echivalenta cu incheierea
unui pact cu o alimentatie necorespunzatoare, poate nesanatoasa, ce va avea
drept urmari dezechilibre in organism. Vom deveni mai fragili, mai lipsiti de
imunitate si poate mai vulnerabili la boli.
Partea cea mai necunoscuta si care ne poate aduce surprize neplacute este
faptul că produsele lansate pe piata nu sunt testate suficient, iar utilizarea lor
pe termen lung nu se stie ce “monstri” va crea.
Concluzia Academiei Americane de Medicina a Mediului este ca exista o
legatura mai mult decat intamplatoare intre alimentele modificate genetic si
efectele adverse asupra sanatatii. Exista o relatie de tip cauza-si-efect, iar
puterea legaturii si asemanarea dintre alimentele modificate genetic si boala
sunt confirmate de cateva studii efectuate pe animale.
Este infricosator prin ceea ce au trecut animalele supuse experimentelor
si hranite cu alimente modificate genetic. De exemplu, atunci cand femelele
de sobolan au fost hranite cu soia modificata genetic, majoritatea puilor lor
au murit in primele 3 saptamani, comparativ cu o rata de deces de 10% in
grupul de femele care au fost hranite cu soia nemodificata genetic. Puii
femelelor hranite cu soia modificata genetic au fost mai mici si au avut mai
tarziu probleme legate de fertilitate. Atunci cand sobolanii masculi au fost
hraniti cu soia modificata genetic, testiculele lor si-au schimbat culoarea –
de la culoarea roz normala la un albastru inchis.
Conform sondajelor oficiale Eurobarometer din ultimii ani, peste 70%
dintre consumatorii din UE nu doresc sa consume produse alimentare
modificate genetic. De asemenea, peste 95% dintre cei interogati vor sa aiba
dreptul de a alege intre un produs modificat genetic si unul nemodificat
genetic.
Europenii nu mai au incredere totala in declaratiile oficiale ale
expertilor si cercetarile aparatorilor OMG-urilor, dupa catastrofele
alimentare <<boala vacii nebune>> din Anglia si <<puii cu dioxinǎ>> din
Belgia. Ei se tem tot mai mult de artificializarea hranei si preferǎ tot mai
mult produsele ecologice, naturale. Consumatorii romani nu se afla nici
macar in pozitia de a alege un produs modificat genetic de unul nemodificat
genetic. Nici un produs de pe piata romaneasca nu este etichetat ca si OMG.

BIBLIOGRAFIE

1. Microbiologie si ingeneria genetica, Moldoveanu D., Militaru C., Ed. Fiat

Lux, Bucuresti, 2004 ;

2. http://www.gmo-compass.org/eng/database/plants/13.sugar_beet.html;

3. http://www.infomg.ro/web/ro/Home/FAQ/#faq_15;

4. http://www.ornl.gov/sci/techresources/Human_Genome/elsi/gmfood.s
html;

5. http://www.raw-wisdom.com/50harmful;

6. http://www.csa.com/discoveryguides/gmfood/overview.php.