PROIECT

CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ

1
 CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ ȘI PROGRAM DE PREVENIRE ȘI
COMBATEREA VIOLENȚEI ÎN UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Societatea își asigură supraviețuirea prin educația tinerelor generații. Educația este un fenomen
social care poate fi descris și explicat, făcut inteligibil din unghiuri de vedere diferite, în situații
diferite. Școala poate transforma în avantaje sau în handicap particularități (extra) scolare ale copiilor:
felul de a fi, de a se comporta, de a vorbi, familiaritatea cu „codurile”, cu aluziile, cu subînțelesurile,
utilizate de educatori în clasă.

În societatea contemporană problemele familiale, sociale și economice cu care se confruntă

populația sunt destul de grave și nu pot fi ignorate. Ele generează de cele mai multe ori conflicte
familiale, abuzuri de orice natură, violența în familie, cu repercusiuni asupra dezvoltării și formării
psihice, fizice și sociale ale copilului. Nevoia de consiliere a crescut datorită complexității vieții.
Consilierea este realizată de persoane abilitate și are în vedere sfătuirea, găsirea de alternative, sprijinirea
și identificarea scopurilor, furnizarea de informații privind particularitățile elevilor ca subiecți ai acțiunii
educative.

Pe o placă comemorativă la Universitatea din Wisconsin ( SUA) este încrustată definiția dată

consilierii de R.W.Strowig :

„ Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare și evaluare. Ea este un

mijloc de a modifica comportamentul. Ea este o experiență de comunicare. Dar mai mult decât atât, ea
este o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esențial
concomitent cu căutarea și consecințele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanță dacă nu există
acțiunea de căutare a sensului vieții. Într-adevăr, această căutare este însăși viața, iar consilierea este
numai o intensificare specială a acestei căutari.” (Tomsa, Gh.., Casa de editură și presă „Viața
românească”, București, 1999, p.23).

Consilierea educaţională (pedagogică):

2
  Este ansamblul de acţiuni pedagogice centrate pe prevenţie, explicând motivele
(cauzele dificultăţilor comportamentale, relaţionale şi emoţionale
 Oferă repere pentru sănătatea mentală, psiho-emoţională, socială, fizică, spirituală a
copiilor şi a adolescenţilor.
 Este o relaţie inter-umană de asistenţă şi suport a grupului de elevi în scopul
dezvoltării personale şi în scopul prevenţiei situaţiei de criză.

Tematica activităţilor de consiliere educatională vizează:

 cunoaşterea şi imaginea de sine,

 dezvoltarea unor abilităţi de comunicare, de management al conflictului.
 dezvoltarea abilităţilor sociale (ex. asertivitatea)
 dezvoltarea abilităţilor de prevenire, a consumului de droguri, alcool şi tutun
 prevenirea bolilor cu transmisie sexuală C.B.T.S.
 controlul stresului.prevenirea, dezvoltarea abilităţilor de prevenire a depresiei,
anxietăţii, agresivităţii şi delirului suicidal
 tehnici de învăţare eficientă, managementul timpului, consiliere vocaţională,
dezvoltarea creativităţii, informaţii privind alegerea unui traseu şcolar/profesional

Aria de consiliere educațională se desfășoară pe trei compartimente:

 Consilierea elevilor în probleme legate de: autocunoaştere, imaginea de sine, adaptare

şi integrare socială, reuşita şcolară, crize de dezvoltare, situaţii de criză, rezolvarea şi
depăşirea unui conflict, însuşirea de tehnici de învăţare eficiente, orientare a carierei.
 Consultaţii cu profesorii în probleme legate de: cunoaşterea elevilor, înţelegerea
problemelor elevilor, sprijin în dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului între cerinţele
şcolare şi posibilităţile elevilor, în identificarea cauzelor inadaptării şcolare, optimizarea
relaţiei şcoală-elev
 Consultaţii cu părinţii   în probleme legate de : cunoaştere a copiilor lor, înţelegerea
nevoilor şi a comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familială,
şcolară, socială, ameliorarea relaţiei cu propriii copii, sprijinirea şcolii în educaţia
copilului.

3
 Rolul psihologului şcolar devine tot mai important în şcoli unde elevii, cadrele didactice
și părinții se pot adresa cu încredere pentru a se consilia și pentru a-și rezolva probleme
personale/interpersonale de ordin psihosociologic sau educațional, care privesc mediul școlar,
dificultăți de relaționare și comunicare la nivel de microgrup/macrogrup (clasa de elevi,
școală, familie, comunitate). Consilierul școlar care este de specialitate psiholog, se axează pe
dezvoltarea pozitivă personală, educațională și socială a fiecărui individ.

Dezvoltarea personală presupune cunoașterea de sine și a imaginii de sine, formarea unei

capacități de decizie responsabile, relaționare armonioasă, controlul stresului, însușirea
unor tehnici de învățare eficientă, atitudini creative, orientare și opțiuni vocaționale realiste
conform cu aptitudinile școlare individuale.

Consilierul școlar se ocupă și de promovarea sănătății mentale, a stării de bine, prin

asigurarea unei funcționări optime din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoțional
și social și nu în ultimul rând de activitatea de prevenție a comportamentelor indezirabile,
negative, antisociale, a neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a situațiilor de criză
și dificultăților de învățare. Tot în responsabilitatea profesorului consilier școlar mai revine și
dezvoltarea la elevi a unor capacități de planificare a carierei și management al învățării, iar
prin consiliere elevii pot face față mai eficient factorilor de stres și sarcinilor de zi cu zi,
ameliorând astfel calitatea vieții școlare sau profesionale din cadrul unei organizații.

O importanţă semnificativă o are pentru dezvoltarea personalităţii la adolescenţi. În viaţa

adolescentului pot apărea dificultăţi sau probleme şcolare care constituie motive de conflict cu
părinţii sau cu alţi adulţi (profesori). Cauzele acestui gen de probleme sunt diverse, ele pot fi
aflate şi găsite soluţii de rezolvare. Printre problemele care apar în viaţa şcolară a
adolescentului se află următoarele: abandon şcolar, blocaj la una din materii, nu mai învaţă
aşa cum o făcea înainte, chiuleşte de la şcoală, refuză să înveţe la anumite materii, învaţă mult
dar rezultatele sunt sub nivelul efortului depus, este în conflict cu unul din profesori şi e pe
cale de a rămâne corigent etc. O latură importantă o are şi dezvoltarea personalităţii
adolescentului.

Elevii cu probleme de învăţare, de comunicare, de adaptare sau de comportament pot

solicita consiliere pentru a găsi o soluţie.

4
 Principalul rol al psihologului în şcoală este de a menţine o legătură permanentă între
profesori, elevi şi părinţi, cu scopul de a descoperi problemele de comunicare dintre aceştia şi
de a propune soluţii. Psihologul poate fi solicitat în mod direct de către elevi atunci când au o
problemă şi au nevoie de cineva imparţial cu care să discute fără teama că sunt judecaţi.
Iniţial, copiii pot avea rezerve în a solicita ajutorul psihologului. De aceea, specialiştii spun că
este foarte important să li se explice faptul că sunt protejaţi de obiectivitatea şi de
confidenţialitatea consilierului, pentru că, în acest fel, elevii vor putea să vorbească deschis.

Consilierul şcolar poate contribui efectiv la depăşirea frământărilor şi trăirilor afective

specifice pubertăţii.

Prin intermediul consilierii psihologice adolescentul are posibilitatea de a-şi putea

deschide sufletul, de a spune ceea ce îl neşlinişteşte, ceea ce îl sperie, ceea ce îşi doreşte de la
prezent şi de la viitor, ceea ce visează, cum se vede pe sine, cum îi vede pe ceilalţi, şi multe
alte lucruri pe care simte că nu le poate spune nimănui sau lucruri pe care el însuşi nu le poate
înţelege. Toate acestea devin posibile prin intermediul şedinţei de consiliere, alături de
persoana pregătită să asculte frământările, neliniştile şi căutările sale. Adolescentul este
sprijinit şi îndrumat să înţeleagă – să se înţeleagă pe sine şi pe ceialalţi -, să se descopere aşa
cum este, să se accepte, să îşi găsească speranţele, resursele şi visele de care are nevoie pentru
a merge mai departe pe drumul său către maturitate. Gânduri, sentimente, aşteptări, vise, trăiri
nespuse pot fi puse în cuvinte pentru a căpăta o formă aceesibilă puterii sale de înţelegere.

Beneficiile consilierii psihologice a adolescentului sunt nu numai de partea

adolescentului, ci şi de partea părintelui acestuia. Acestora li se facilitează o mai bună
relaţionare sau comunicare, accesarea unor modalităţi de soluţionare ale problemelor cu care
se confruntă la un anumit moment al existenţei lor, o mai bună funcţionare a familiei și de
promovarea sănătății mentale, a stării de bine, prin asigurarea unei funcționări optime din
punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoțional și social și nu în ultimul rând de
activitatea de prevenție a comportamentelor indezirabile, negative, antisociale, a neîncrederii
în sine, a conflictelor interpersonale, a situațiilor de criză și dificultăților de învățare. Tot în
responsabilitatea profesorului consilier școlar mai revine și dezvoltarea la elevi a unor
capacități de planificare a carierei și management al învățării, iar prin consiliere elevii pot face
față mai eficient factorilor de stres și sarcinilor de zi cu zi, ameliorând astfel calitatea vieții
școlare sau profesionale din cadrul unei organizații.

5
 Valorile consilierului sunt: acceptare necondiționată, empatie, gândire pozitivă,
colaborare, responsabilitate și respectul față de cei care solicită activități de consiliere de grup
sau consiliere individuală. Consilierea individuală este un act confidențial, păstrându-se
anonimatul persoanei, confidențialitatea unui diagnostic și a conținutului activității de
consiliere față de alte persoane. Prin consiliere și orientare școlară permanentă, se ajunge la
păstrarea unui echilibru în viața de zi cu zi, la reușita profesională și școlară, mai precis,
alegerea bine motivată a unor școli sau profesii viitoare conform performanțelor intelectuale
și aptitudinilor școlare ale elevului depistate în urma aplicării unor teste psihologice
profesionale, la cererea elevului. Profesorul consilier școlar menține în permanență
colaborarea cu părinții și profesorul diriginte, alți profesori sau conducerea școlii, în vederea
stabilirii unui parteneriat educațional eficient, în beneficiul elevului, în păstrarea unei armonii
intrafamiliale și în mediul școlar, de relaționare strânsă în asigurarea triunghiului educațional
si preîntâmpinarea sau identificarea disfuncționalităților educaționale
interindividuale/intraindividuale în timp util, cu corectarea, combaterea și ameliorarea lor.

Psihologul şcolar este un specialist în psihologie educaţională şi/sau consiliere

psihologică, care investighează problemele de natură psihologică specifice mediului şcolar;
explică şi promovează înţelegerea procesului de dezvoltare a copilului/adolescentului şi a
relaţiilor dintre acest proces, comportament şi învăţare; selectează, administrează şi
interpretează instrumente standardizate de evaluare psihologică; stabileşte şi comunică
diagnosticul; elaborează şi implementează planuri individualizate/de grup cu caracter
preventiv şi/sau de intervenţie; oferă consiliere psihologică specializată în domeniul
educaţional; desfăşoară activităţi de cercetare psihologică.

Psihologul şcolar este licenţiat în psihologie, formarea profesională iniţială a acestuia

realizându-se prin forme specifice sistemului naţional de învăţământ care asigură dobândirea
competenţelor profesionale minime necesare exercitării profesiei de psiholog. Competenţele
specifice ocupaţiei de psiholog şcolar sunt formate şi dezvoltate prin programe de pregătire
profesională complementară şi / sau programe de formare profesională continuă realizate prin
forme specifice sau altele decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ. Psihologul
şcolar îşi desfăşoară activitatea în cabinetele şcolare din instituţiile de învăţământ, într-un
mediu sigur şi controlat. În conformitate cu cerinţele specifice ocupaţiei, psihologul şcolar
realizează următoarele sarcini:

6
  identifică şi analizează problemele de natură psiho-comportamentală ale elevilor care
pot interfera cu procesul educaţional;
 stabileşte resursele necesare soluţionării problemelor identificate şi adoptă decizia de
intervenţie;
 evaluează nevoile, limitele şi potenţialul elevilor, dezvoltarea cognitivă, afectiv-
motivaţională şi personalitatea copilului/adolescentului;
 evaluează profilul cognitiv, afectiv şi de personalitate al membrilor familiei şi cadrelor
didactice din sistemul de învăţământ;
 prezintă şi explică profesorilor, părinţilor şi elevilor rezultatele evaluării psihologice şi
raportează informaţiile relevante autorităţilor responsabile în caz de hărţuire,
neglijenţă sau abuz îndreptat împotriva elevului;
 oferă intervenţie psihologică specializată în scopul: optimizării autocunoaşterii şi
dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de
comportament de intensitate subclinică;
 elaborează planuri de educaţie individualizată şi proiectează programe adecvate pentru
elevii cu cerinţe educative speciale;
 dezvoltă, implementează şi evaluează programe de consiliere şcolară în vederea
optimizării sau eficientizării învăţării, promovării atitudinilor şi conduitelor sanogene,
depăşirii situaţiilor de criză, conflict şi risc;
 dezvoltă programe de consiliere psihologică destinate elevilor, cadrelor didactice şi
părinţilor / aparţinătorilor elevilor;

Psihologul şcolar consiliază elevii în luarea deciziilor legate de carieră şi oferă suport în
elaborarea şi implementarea planurilor individualizate de carieră, iniţiază activităţi de
cercetare psihologică şi valorifică rezultatele obţinute. Realizarea sarcinilor de muncă
presupune cunoştinţe teoretice şi practice de psihologie, consiliere şi terapie educaţională,
ştiinţele educaţiei, limbă şi comunicare sociologie şi antropologie, servicii clienţi şi personal,
calculatoare şi software, precum şi deprinderi sociale şi deprinderi de rezolvare de probleme.
Îndeplinirea cerinţelor specifice ocupaţiei necesită un nivel foarte bun de dezvoltare a
abilităţii generale de învăţare, o bună capacitate de procesare rapidă a informaţiei şi o abilitate
crescută de a lua decizii corecte, cât mai raţionale).

Exercitarea acestei ocupaţii presupune seriozitate, exigenţă, meticulozitate şi

independenţă în realizarea sarcinilor, echilibru emoţional şi o bună capacitate de comunicare.

7
Beneficiarii serviciilor oferite de psihologul şcolar sunt: elevii, cadrele didactice şi personalul
instituţiei de învăţământ, părinţii / aparţinătorii elevilor.

Pentru atingerea obiectivelor profesionale psihologul şcolar colaborează în permanenţă cu

cadre didactice, părinţi / aparţinători şi cu specialişti din domeniul sănătăţii fizice şi mintale.
Activitatea profesională a psihologului şcolar se desfăşoară în conformitate cu reglementările
legislative emise de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Psihologii
şcolari care au dobândit statutul de “psiholog cu drept de liberă practică” îşi exercită profesia
cu respectarea principiilor şi standardelor etice stipulate în Codul deontologic elaborat de
organizaţia profesională reprezentativă (Colegiul Psihologilor din România).

CAP.2 PROGRAM DE PREVENIRE A VIOLENȚEI ÎN UNITĂȚILE DE

ÎNVĂȚĂMÂNT

În prezent, cultura adolescenţilor pare a fi centrată pe violenţă, fenomen la care au contribuit

familia, şcoala, industria divertismentului şi mass-media.

Adolescenţa este o perioadă de transformări pe plan social, fizic şi psihic. Transformările

fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o mare
metamorfoză. Acestea pot determina sentimente de jenă, timiditate, refuzul comunicării.
Deosebit de importantă în această perioadă este relaţia pe care adolescentul o are faţă de
propriul sau corp aflat în transformare. Emoţiile se manifestă în această perioadă cu un mare
dinamism. Au loc treceri bruşte de la stări de fericire la stări de descurajare sau deprimare, de
la sentimentul de putere la cel de îndoială, de scădere a stimei faţă de sine. Pentru a face faţă
acestor emoţii, adolescenţii dezvoltă reacţii de agresivitate şi de opoziţie faţă de tot ceea ce
înseamnă autoritate ( părinţi, profesori, instituţii). Sub aspect temporal, adolescenţa este
perioada de vârstă situată între copilărie, pe care o continuă, şi vârsta adultă, respectiv între
12– 13 ani şi se termină între 18–20 de ani (această încheiere sau terminare este relativă,
deoarece atât apariţia cât şi durata adolescenţei variază în funcţie de sex, rasă, condiţii

8
geografice şi mediul social–economic). Este o perioadă de restructurare afectivă şi
intelectuală a personalităţii. Ea este caracterizată ca o perioadă ingrată ceea ce scoate în
evidenţă faptul că este dificilă şi pentru adolescenţii înşişi cât şi pentru cei care se află în
contact cu aceştia.

Pe plan psihologic putem reţine în principal următoarele trăsături de care este marcată
adolescenţa: căutarea identităţii de sine, căutarea unui set personal de valori, achiziţia
abilităţilor necesare pentru o bună interacţiune socială, câştigarea independenţei emoţionale
faţă de părinţi, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini şi activităţi.
Adolescenţa este un câmp extrem de dinamic, este o perioadă contradictorie, în care poate să
înceapă să se manifeste sentimentul de durere, de tristeţe a depăşirii copilăriei, este o perioadă
suprasolicitantă pentru toţi adolescenţii, cu atât mai mult pentru cei care au anumite
predispoziţii sau cauze însoţite de condiţii spre devianţă şi delincvenţă. Deci doi factori foarte
importanţi, care pot determina un adolescent să fie agresiv sunt: familia şi şcoala. Dacă s-ar
porni de la o mai bună colaborare între cele două, mai multă înţelegere şi compasiune , atunci
viitorul acestora ar putea fi altfel şi implicit viitorul nostru, al celor din jurul lor.

De foarte multe ori, când părinții întâmpină dificultăți în demersul lor de educare a
copiilor, apare și o alterare mai mult sau mai puțin gravă a relației dintre aceștia. La o analiză
atentă a disfunctionalităților relaționale, se poate observa existența unor probleme ale
părinților, care fac dificilă abordarea sănătoasă a relației cu propriul copil. Aceste aspecte
trebuie să fie în centrul atenției lor, în contextul responsabilității asumate față de copi Copii
revoltați, triști, cu viziuni pesimiste... părinți neputincioși. Aceasta este o realitate tot mai des
întâlnită în rândul elevilor de toate vârstele. În familii, tot mai mult își face loc așa numita
,,singurătate în comun”, fără ca cei prezenți să-și dea seama și să poată acționa în vreun fel.
Lipsa de conștientizare clară a realității prezente și fuga de povara ei zilnică în cautarea unui
refugiu propriu, determină apariția înstrăinării în interiorul familiilor. Lipsa de echilibru și
nefericirea părinților afectează dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Sprijinul și îndrumarea
necesare și dorite de orice copil se reduce la câteva vorbe ,,seci”, ,,sărace”, care nu conțin
nimic ,,viu” pentru acesta. De foarte multe ori, când părinții întâmpină dificultăți în demersul
lor de educare a copiilor, apare și o alterare mai mult sau mai puțin gravă a relației dintre
aceștia. La o analiză atentă a disfunctionalităților relaționale, se poate observa existența unor
probleme ale părinților, care fac dificilă abordarea sănătoasă a relației cu propriul copil.
Aceste aspecte trebuie să fie în centrul atenției lor, în contextul responsabilității asumate față
de copil. Copiii au nevoie de părinți fericiți, care să le poată oferi un exemplu pozitiv și o

9
îndrumare solidă. Acești părinți și-au găsit propriul lor sens în viață, au o bună capacitate de
autocontrol, echilibru interior și maturitate, dețin valori puternice ca temelie pentru a face față
dificultăților vieții și acționează în concordanță cu acestea. Toți părinții iși iubesc copiii și
doresc tot binele pentru ei, dar puțini reușesc cu adevărat să realizeze cu succes un demers
educativ complet și sănătos. Acest lucru se întâmplă datorită propriilor dificultăți, pe care ei
nu le-au depășit, nu le pot controla sau de care poate nu sunt foarte conștienți: stresul zilnic,
grijile, multitudinea de responsabilități, propriile nemulțumiri, neîmpliniri, frustrări de tot
felul, probleme personale nerezolvate, care apar mereu și tulbură echilibrul personal. Acestea
se concretizează în reacții nepotrivite față de copil: tratarea lui cu superficialitate sau
ignorarea lui, adresarea unor cuvinte sau mesaje neadecvate, manifestări de furie. Părinții au
datoria de a împlini nevoile afective ale copiilor lor și de a-i forma pentru a face față
problemelor vieții. A manifesta dragoste și acceptare necondiționată față de copil, a-l face pe
acesta să se simtă iubit cu adevărat, a-l învăța să gândească clar și rațional, a-i implementa
valori puternice în funcție de care să-și conducă viața, a avea control asupra
comportamentului copilului și asupra anturajului său, a crea o relație puternică cu acesta
bazată pe încredere sunt elemente care intră în atribuțiile unui părinte responsabil. Pentru a
avea o relație bună cu copilul, este important ca părinții să fie foarte atenți la ei înșiși, pentru a
putea identifica corect ceea ce le perturbă echilibrul interior și pentru a acționa în direcția
restabilirii acestuia. Acest lucru presupune o bună cunoaștere de sine și autocontrol, o
permanentă preocupare pentru propria stare de bine. Aceste lucruri care nu vin de la sine,
fiind necesară învățarea unui mod de viață, bazat pe responsabilitatea asumată prin înțelegerea
corectă a rolului de părinte.

Dincolo de obrăznicia copilului sau de răzvrătirea adolescentului, caracterul extrem al acestor

comportamente poate duce la încălcarea așteptărilor sociale corespunzătoare vârstei copilului.
Actele antisociale, infracțiunile, dacă nu reprezintă un pattern stabil și repetitiv, nu fac parte
din aceste tulburări.

Evaluarea prezenței unei tulburări de conduită trebuie să ia în considerare următoarele:

• Nivelul dezvoltării copilului, deoarece, anumite comportamente (minciună, furt) trebuie să

fie conștient manifestate, cu scop, deliberat,

• Modelul de trai al mediului din care provine;

• Uneori nu cunosc alternative, cu alte cuvinte pentru ei reprezintă un mod de viață;

10
• Posibila existență a unei afecțiuni psihice, organice, neurologice cu afectare psihică.

Abordarea terapeutică trebuie să reflecte nevoile de dezvoltare ale copilului, de aceea este
necesară diferențierea pe grupe de vârstă a tehnicilor de intervenție asociate cu consilierea
familiei.

Elevul este definit ca fiind un participant ,,activ” la procesul didactic desfășurat la grupă
sau la clasă. Elevul este autentic, spontan, prezent și reactiv în procesul instructiv- educativ
susținut de cadrul didactic. Din complexitatea personalității, în formare, a fiecărui elev,
comportamentul reprezintă latura direct observabilă, spontan exprimată și relativ ușor de
interpretat. Acesta oferă suficiente informații cadrului didactic despre starea, trăirile,
gândurile elevului respectiv, într-un anumit context educațional. Observarea directă a
comportamentelor elevilor aduce primul set de informații cadrului didactic , este un ,,feed-
back” imediat, semnificativ și util în gestionarea actului educațional. Comportamentul fiecărui
individ este expresia cumulată a posturii, mimicii, reacțiilor de mișcare/ repaus, care poate fi
sau nu însoțită de cuvinte sau explicații argumentative. Gestionarea eficientă a
comportamentelor elevilor în mediul școlar devine o adevărată provocare pentru cadrele
didactice și pentru părinții implicați în relația elev-școală-părinte. Consecințele implicării sau
indiferenței pe termen lung asupra gestionării comportamentelor problematice ale elevilor în
context educațional, asupra motivației și performanțelor școlare, precum și asupra integrării
sociale a acestor copii vor deveni tot mai severe.

VIOLENȚA ÎN ȘCOALĂ

Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a unor comportamente precum:

 exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare, hărţuire;
 bruscare, împingere, lovire, rănire;
 comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum sau comercializare de
droguri, vandalism - provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă - furt);
 ofensă adusă statutului/ autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă
faţă de cadrul didactic);
 comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei,
fumatul în şcoala şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului
şcolar în vigoare.

11
Forme ale violenţei în mediul şcolar
 Violenţa elev –elev:
 Violenţa fizică

 Violenţa verbală

 Violenţă elev –cadru didactic:

 Agresiunea, verbală sau fizică;

 Indisciplina.

 Violenţa cadru didactic –elev:

 Agresiune verbală;

 Pedeapsa corporală;

 Abuzul emoţional;

 Discriminarea.

 Violenţă părinţi –profesori sau alţi elevi din şcoală

 Violenţa în spaţiul din preajma şcolii.

Toate acestea au ca efecte integrarea cu dificultate a elevului în grupă/ clasă/ unitate

școlară, afectarea calității actului didactic la grupă/ clasă, scăderea performanțelor școlare,
apariția comportamentelor deviante și, uneori, punerea în pericol a integrității fizice a
acestuia. Siguranța fizică și emoțională, în raport cu violența fizică sau intimidarea, respectiv
percepția copiilor, cadrelor didactice, și, nu în ultimul rând, percepția părinților despre modul
în care instituția școlară asigură acest important aspect al siguranței în mediului școlar
influențează pozitiv dezvoltarea socială și emoțională, cognitivă și echilibrarea
comportamentelor de răspuns la mediu ale elevilor. Calitatea instruirii, satisfacerea
așteptărilor elevilor și ale părinților acestora cu privire la calitatea actului educațional va
asigura performanțe școlare ridicate. Colaborarea, comunicarea la diferite niveluri: profesor -
elev, profesor - profesor, profesor - părinte, valorizarea opiniilor, implicarea în procesul
decizional vor asigura un climat educațional pozitiv. Sentimentul de apartenență al elevilor,
convingerea acestora că fac parte dintr-un grup mai mare și mai important decât propria
persoană este asociat cu absenteism școlar scăzut, cu probleme de comportament și/ sau
emoționale mai puține. Regulile/ regulamentele/ normele existente la nivelul fiecărei unități

12
de învățământ nu sunt întotdeauna bine înțelese de către partenerii educaționali. Uneori aceste
reguli sunt prea mult interpretate sau nu sunt clare, altele sunt prea rigide și nu permit excepții
atunci când ar fi cazul. Un mediu bine structurat, cu expectanțe clar exprimate privind
comportamentul cadrelor didactice și al copiilor , promovează sentimentul de siguranță,
control și de predictibilitae. Acesta va determina mai puține incidente, comportamente
indezirabile și inadaptări în mediul școlar. În unitățile de învățământ nu ar trebui să primeze
doar dezvoltarea abilităților cognitive și transmiterea de cunoștințe; un rol esențial în
dezvoltarea socială și emoțională a copiilor o are transmiterea de valori etice, a unor norme de
comportament și de atitudine. Implicarea părinților elevilor ca factori de decizie cu privire la
opțiunile educaționale ale copiilor lor, în activități la grupă/ la clasă, va asigura tuturor
partenerilor educaționali (cadre didactice- elevi- părinți) un sentiment de siguranță
emoțională, de apartenență și de control al mediului educațional. Toate aceste aspecte vor
contribui la prevenirea/diminuarea comportamentelor problematice ale elevilor în mediul
școlar.

De ce apar aceste comportamente ale elevilor în mediul școlar?

Este evident faptul că elevii care manifestă probleme de comportament și disciplină

atrag cel mai mult atenția cadrului didactic, deoarece aceste comportamente interferează cu
activitățile de învățare. Cadrul didactic va interveni imediat la aceste comportamente
indezirabile cu atenționări verbale, excludere, scăderea notei la purtare, etc. De cele mai multe
ori, efectul nu este cel așteptat, comportamentele se vor repeta, sau se vor accentua, pentru că
intervenția nu ține cont de factorii care determină aceste comportamente. O analiza
funcțională a fiecărui comportament indezirabil este necesară. Aceasta va presupune
identificarea scopului comportamentului problematic. De ce, cu ce scop elevul se comportă
astfel? Ce dorește el să evidențieze? Ce dorește el să obțină? Ce dorește el să evite? Acest
demers de analiză funcțională a comportamentului elevului o poate face cadrul didactic sau ,
la nevoie, în colaborare cu profesorul consilier școlar. Este foarte important să fie corect
identificate aspectele, situațiile care preced și determină comportamentul - problemă, să fie
relevat scopul, funcția pe care o are comportamentul respectiv și consecințele, ceea ce se
obține în urma manifestării acestuia. Odată identificate toate aceste aspecte, va fi posibilă
modelarea comportamentală:

1. fie prin obținerea scopului cu alte comportamente adaptative;

2. fie prin evitarea situațiilor declanșatoare ale comportamentului- problemă;

13
 3. fie prin întărirea comportamentelor dezirabile, adaptative.

Scopurile, motivațiile, situațiile în care apar comportamente - problemă ale elevilor pot fi:
obținerea atenției cuiva, evitarea unor situații/ persoane, dorința de răzbunare sau de obținere
a dreptății dintr-un conflict, acceptarea sau afilierea la un grup, dorința de dominare sau
control a acestora, expresia sinelui, propriei identități, accesul la recompense sau privilegii,
etc.

Analiza comportamentului problematic face posibilă întocmirea unui plan de intervenție

care să vizeze fie formarea unor noi comportamente adecvate, prin învățare, fie motivarea
elevului pentru manifestarea comportamentelor dezirabile, prin recompensarea acestora.
Acest demers nu este deloc facil. Se impune implicarea unei întregi echipe în modelarea
acestor comportamente dezirabile și adaptative ale elevilor. Este nevoie în primul rând, de
participarea activă a elevului, de implicarea și motivația lui pentru schimbare. Este nevoie de
tot sprijinul părinților acestora, care să asigure întărirea, consecvența și continuitatea
demersurilor, susținerea copiilor lor. Este nevoie de tot corpul cadrelor didactice care lucrează
cu elevii respectivi la grupă/ clasă. Este nevoie de sprijinul și implicarea profesorilor
consilieri școlari în elaborarea planului de intervenție și în punerea lui în aplicare, în evaluarea
periodică a rezultatelor și în monitorizarea comportamentelor. Dar, mai ales, este nevoie de
multă DĂRUIRE, RĂBDARE, CONSECVENȚĂ ȘI PROFESIONALISM!

14
 CAP.II PROGRAM DE PREVENIRE A VIOLENȚEI ÎN UNITĂȚILE DE
ÎNVĂȚĂMÂNT

DIAGNOZA

Într-un clasament al agresiunilor întâlnite în mediul şcolar, cea mai mare frecvenţă o au
cele din relaţia elev-elev, reprezentate în special de violenţa verbală. Majoritatea incidentelor
semnalate (tâlhării, încăierări, ameninţări) s-au petrecut în zonele adiacente şcolii, după
încheierea programului şcolar. Ţinând cont de faptul că în procesul de educaţie sunt implicaţi
mai mulţi factori – familie, şcoală, autorităţi, mass-media - măsurile stabilite îşi propun
realizarea unor activităţi concrete la nivelul şcolii, desfăşurate în colaborare cu structuri
guvernamentale şi neguvernamentale, cu atribuţii sau preocupări în domeniul prevenirii
delivenţei juvenile, precum şi prin angrenarea nemijlocită a elevilor şi a familiilor acestora în
activităţi educativ- preventive. Astfel se urmăreste cunoaşterea problemelor cu care se
confruntă elevii şi identificarea unor soluţii adecvate pentru ele, printr-o acţiune comună şi
coerentă a părţilor implicate.

SCOP

Asigurarea unui mediu de viaţă socială armonios, liniştit, sănătos şi sigur pentru
întreaga comunitate, conform standardelor europene.

OBIECTIVE

 Reducerea numărului actelor de violenţă şi a infracţiunilor comise în perimetrul

unităţii de învăţământ şi în zonele adiacente acesteia.
 Analizarea periodică a situaţiei din şcoală, în ceea ce priveşte comiterea actelor de
violenţă/ infracţiunilor.
 Pregătirea antiinfracţională şi antivictimă a elevilor în vederea adoptării unui
comportament bazat pe respectarea normelor de convieţuire socială.

15
  Implicarea elevilor în activităţi de prevenire a criminalităţii.
 Crearea unui sistem de comunicare reală şi eficientă între şcoală, autorităţi şi
familie pentru identificarea, monitorizarea şi prevenirea actelor de violenţă/
infracţiunilor, prin implicarea tuturor factorilor educaţionali.
 Eficientizarea activităţii de combatere a violenţelor şi a altor fapte antisociale
comise în zona unităţilor de învăţământ.

REZULTATE AŞTEPTATE

Obiectivul 1 :

 Cunoaşterea permanentă a stării de siguranţă existentă în unitatea şcolară;

 Identificarea formelor de manifestare a comportamentelor antisociale ale
elevilor, în special a manifestărilor agresive.

Obiectivul 2 :

 Cunoaşterea de către elevi a prevederilor legale privind minoritatea şi

consecinţele juridice asociate săvârşirii de infracţiuni sau alte fapte antisociale;
 Cunoaşterea de către elevi a măsurilor de prevenire a criminalităţii în vederea
reducerii riscului victimei;
 Reducerea numărului de elevi implicaţi în comiterea de infracţiuni, atât în
calitate de victime, cât şi de autori.
Obiectivul 3 :

 Formarea, la nivelul şcolii, a unor formatori, din rândul elevilor, care să fie
capabili să organizeze şi să desfăşoare activităţi cu caracter preventiv destinate
propriilor colegi.

Obiectivul 4 :

 Monitorizarea situaţiei existente în şcoală din punct de vedere al siguranţei

elevilor;

16
  Schimbul de informaţii cu privire la faptele antisociale care se produc în zona
şcolilor;
 Stabilirea unor măsuri comune menite să prevină şi să combată astfel de fapte.

Obiectivul 5 :

 Creşterea gradului de siguranţă în unităţile de învăţământ

COORDONATORI

Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar

PLAN DE MĂSURI

DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A VIOLENŢEI ÎN UNITĂȚILE DE

ÎNVĂŢĂMÂNT

COORDONEAZĂ/

OBIECTIV ACTIVITATEA / ACŢIUNEA / EVALUEAZĂ EXECUTĂ TERMEN OBS

MĂSURA

1. Analizarea Elaborarea periodică de analize în scopul Responsabil Comisie

situaţiei din cunoaşterii situaţiei reale cu privire la pentru prevenirea şi
unitatea de actele de violenţă comise în zona localului combaterea Membrii semestrial
învăţământ, şcolii: tipuri de infracţiuni, frecvenţa violenţei în comisiei,
în special în comiterii, moduri de operare, categorii de
mediul şcolar Diriginţi
ceea ce victime şi autori.
priveşte Profesori
violenţa

2. Pregătirea Instruirea diriginţilor şi învăţătorilor astfel Responsabil 30/zile

antiinfracţion încât să poată desfăşura activităţi educativ-
ală şi preventive în şcoală cu elevii. comisie Membrii
antivictimală comisiei,
a elevilor în
vederea Organizarea de întâlniri cu elevii în şcoală Responsabil
adoptării unui în scopul:

17
comportament  Identificării problemelor Comisie și profesorii
bazat pe cu care se confruntă aceştia şi găsirii unor
respectarea mijloace de soluţionare; desemnați Permanent
 Prezentării unor teme cu
normelor de
caracter educativ-preventiv referitoare la
convieţuire siguranţa personală şi la consecinţele
socială. săvârşirii de infracţiuni, în special a celor
cu violenţă;
Analizării unor cazuri concrete cu
victime şi/sau autori din rândul
elevilor

Elaborarea de materiale de susţinere Responsabil

(pliante, broşuri, afişe) pentru a fi folosite
în cadrul activităţilor desfăşurate comisie Permanent

Organizarea unor cursuri de formare- Responsabil

formatori din rândul elevilor în domeniul
prevenirii criminalităţii, în general şi al comisie Formarea
actelor de agresiune savârşite în perimetrul de
Reprezentant formatori
şcolii, în special constînd în:
Coord. de proiecte și ales
 Selectarea elevilor( liderul programe ed.
informat din fiecare clasă)
 Pregătirea formatorilor în cadrul Susţinerea
unor cursuri speciale temelor
Susţinerea de către formatori a unor teme
Pe toată
cu caracter preventiv destinate colegilor
perioada
anului
școlar

Organizarea periodică de către elevi a Responsabil Diriginţi Trimestrial

unor dezbateri la care să fie invitaţi
profesori, părinţi, reprezentanţi ai poliţiei comisie Profesori la
în cadrul cărora să fie abordate problemele propunerea
3. Atragerea cu care se confruntă elevii din şcoală elevilor
şi implicarea
elevilor în
organizarea şi Participarea elevilor la activităţi Responsabil Diriginţi Permanent
desfăşurarea preventive alături de poliţişti
activităţilor de comisie Profesori
prevenire a
Derularea unor proiecte educativ- Responsabil Diriginţi
violenţei
preventive, în colaborare cu organizaţii
neguvernamentale, în care să fie cooptaţi comisie Profesori
voluntari din rândul elevilor Coord. de proiecte si Permanent
programe ed.

18
 Editarea la nivelul şcolii( în funcţie de Responsabil
posibilităţi), a unor buletine informative
periodice care să conţină materiale comisie Diriginţi
elaborate de elevi pe tema sguranţei în Coord. de proiecte si Profesori Semestrial
şcoli programe ed.

Colaborarea cu reprezentanţii Comisiei Responsabil

Judeţene de Monitorizare a Violenţei care
monitorizează activitatea Comisiei pentru comisie
prevenirea şi combaterea violenţei în
mediul şcolar în vederea identificării
măsurilor concrete ce se impun pentru Director Membrii
prevenirea faptelor antisociale; stabilirea comisiei
unui sistem de comunicare în vederea Permanent
intervenţiei rapide pentru aplanarea sau
soluţionarea stărilor conflictuale ori a
actelor de violenţă.

Responsabil comisie

Participarea periodică a ofiţerilor de Director Membrii Permanent

prevenire şi a politiştilor de proximitate la comisiei
şedinţele cu părinţii.

4. Crearea
unui sistem
de Organizarea de întâlniri cu părinţii ai căror Responsabil Diriginţi
comunicare copii au probleme de comportament şi cu
diriginţii claselor în care aceştia îşi comisie Profesori
reală şi
eficientă între desfaşoară activitatea, în vederea discutării Director Permanent
şcoală, modalităţilor de prevenire a victimizării
autorităţi şi elevilor şi a implicării lor în fapte
familie pentru antisociale
identificarea,
monitorizarea
şi prevenirea Realizarea unor activităţi extraşcolare Responsabil Diriginţi
actelor de (artistice, sportive, culturale) care să
violenţă/ stimuleze spiritul de echipă şi comisie Profesori
infracţiunilor, comunicarea între elevi şi care să Diriginţi Permanent
prin implicarea constituie alternative educative de
tuturor petrecere a timpului liber
factorilor
educaţionali

Identificarea familiilor în cadrul cărora Responsabil Diriginţi

elevii (minori) sunt supuşi la abuzuri şi
luarea rapidă a măsurilor ce se impun comisie Profesori

19
 Director Permanent

Cooptarea institutiilor guvernamentale şi Responsabil

neguvernamentale care pot acorda comisie

asistenţă psihologică şi sprijin elevilor cu
situaţii materiale precare, cauzate de alte Director Membrii
situaţii familiale grave(lipsa unui părinte, comisiei
Permanent
părinţi bolnavi etc.), în derularea de
programe de prevenire a victimizării
copiilor.

Implicarea părinţilor , pe bază de Responsabil

voluntariat, în derularea unor activităţi de
supraveghere a zonelor şcolii pe timpul comisie Membrii Permanent
afluirii şi defluirii elevilor. comisiei
Director

Angrenarea cadrelor didactice şi a psiho- Responsabil Membrii

pedagogilor în activităţi de prevenire comisiei
destinate elevilor. comisie

Director Permanent

Constituirea unei mape a şcolii care să

conţină informaţii privind : actele de
violenţă înregistrate recent, situaţia şcolară
şi familială a elevilor implicaţi în astfel de Responsabil Membrii
evenimente, modul de soluţionare a comisiei,
5. incidentelor, cauzele şi condiţiile care au comisie
Eficientizarea generat sau favorizat astfel de fapte, Diriginţi
activităţii de activităţi de prevenire desfăşurate , Permanent
combatere a măsurile de securitate adoptate de Profesori
violenţelor şi a conducerea unităţii de învăţământ.
altor fapte
Identificarea,monitorizarea şi descurajarea
antisociale
acelor personae sau grupuri de personae
comise în zona Responsabil Membrii
(“găşti de cartier”) cu comportament
şcolii comisiei,
deviant care tulbură procesul de comisie Permanent
învăţământ, agresează cadrele didactice ori toate cadrele
elevii, produc distrugeri de bunuri. didactice

Includerea şcolii în itinerariile auto ale Responsabil

poliţiei, ca punct obligatoriu de staţionare
şi trecere, în special pe timpul afluirii şi comisie
defluirii elevilor. Director- Permanent

20
 Popularizarea sistemului de intervenţie-
112 pentru apelarea acestuia în cazuri de
încălcare a normelor de conduită Responsabil Diriginţi Permanent
privitoare la siguranţa publică în şcoală. comisie Profesori

Bibliografie

1. Abric, J.C., 2002, Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi 2

2. Adler, A., 1995, Sensul vieţii, Editura IRI, Bucureşti
3. Adriana Baban, Consiliere școlară, Editura Asociația de științe cognitive din România
4. Băban, A., 2001, Consiliere educaţională, Ghid pentru orele de dirigenţie consiliere,
S.C.Psinet, S.R.L., Cluj Napoca
5. Băban, A., 1998, Stres și personalitate, Presa Universitară Clujană, S.R.L., Cluj
Napoca
21
6. Glăveanu, S,.M., Consiliere psihologică în școală,suport de curs

22