Modelul BCG2 are o matrice care ia în considerare diversitatea mediilor
concurenţiale şi este fundamentat pe două criterii: nivelul avantajului concurenţial al firmei şi posibilităţile de diferenţiere concurenţială a produsului sau serviciului. Din combinarea acestor două criterii rezultă o matrice care va evidenţia patru tipuri de mediu concurenţial.
Activităţile de volum au în vedere mari cantităţi realizate care conduc la obţinerea
de economii dimensionale, fapt ce atrage un avantaj concurenţial la nivelul costurilor. În această situaţie este dificil a se diferenţia produsul. Activităţile în impas sunt cele în care nici volumul şi nici diferenţierea produsului nu conferă un avantaj concurenţial. Întreprinderea trebuie să caute soluţii pentru a ieşi din acest impas concurenţial. Activităţile fraagmentate se caracterizează printr-o puternică diferenţiere financiară a produselor. O asemenea situaţie se întâlneşte când întreprinderea dispune de o mare flexibilitate şi are astfel posibilitatea de a produce serii mici de produse care răspund unor cereri specifice. Activităţile de diferenţiere se manifestă când întreprinderea identifică nişe de piaţă strategice în cadrul cărora acţionează numeroşi concurenţi.