FIȘA 1

A. „Noi am aruncat principiul constituțional peste bord, iar Austria nu are de acum înainte decât un
singur stăpân. Acum trebuie să muncim cu și mai multă ardoare. Să-i mulțumim bunului
Dumnezeu, că, în trei ani, aproape am ajuns acolo unde ne îndreptăm…”(Scrisoarea lui Franz
Josef către arhiducesa Sofia, 26 august 1851-fragment).
1. Identificați principiul constituțional precizat în text.
2. Comentați textul, reliefând ideile principale în mod coerent.
B. „Toată lumea știe că Austria, ca expresie geografică, este în prada luptei naționalităților. Au loc
peste tot conflicte și ciocniri. Gândiți-vă la plictiselile unui monarh ai cărui supuși vorbesc 17
limbi! Când îți arunci privirea asupra unei hărți colorate potrivit cu popoarele ,locuitoare, cu
gândul de a-i atribui fiecăruia partea ce i se cuvine, încărcătura se dublează în fața nenumăratelor
enclave semănate ca din întâmplare….Este cu totul altceva cu românii din Ungaria și
Transilvania, care, în număr de trei milioane și jumătate, luptă de multă vreme pentru a obține
autonomia relativă la care au fără îndoială dreptul”(Diploma imperială a lui Franz Josef, 1860).
1. Caracterizați lupta de emancipare națională a românilor dinTransilvania!
2. De ce Austro-Ungaria era considerată „închisoarea națiunilor”, adică un stat multinațional?
3. Identificați numele și spațiul locuit de către etniile (națiunile) aflate în interiorul acestui imperiu.
Pactul dualist (1867)
C. „8. Unul dintre mijloacele apărării comune și unite, decurgând din Pragmatica Sancțiune,, este
conducerea corespunzătoare a afacerilor externe. Această conducere presupune comunitatea de
vederi în afacerile externe, care privesc împreună toate țările aflate sub dominația majestății
sale…
9. Un alt mijloc al apărării comune îl reprezintă armata și măsurile referitoare la aceasta…
16. parlamentul maghiar recunoaște finanțele ca domeniu de interes comun…Țările coroanei
maghiare pe de o parte, iar pe de altă parte și provinciile Majestății sale să fie privite ca două
părți separate, cu drepturi egale depline”(Fragment din Pactul Dualist, 1867).
„Omul de stat, contele Gyla Andrassy Sr. (1823-1890), este primul premier maghiar care depune
jurământul de loialitate în fața împăratului austriac Franz Joseph I. Astfel începe organizarea
politică a monarhiei Habsburgilor. Concilierea austro-unagră face din statul unitar până acum, o
dublă monarhie, Austro-Ungaria, care constituie o uniune personală și reală între imperiul
austriac Cislethania) și regatul maghiar (Translethania). Cauza nemijlocită a acestei concilieri a

1
 fost înfrângerea Austriei în războiul german. După pierderea supremației în Germania, monarhia
habsburgică s-a văzut obligată la o reorganizare fundamentală pe plan intern și la stabilirea unei
înțelegeri cu maghiarii, puternici din punct de vedere economic. În octombrie 1866, împăratul
Franz Joseph I, l-a numit ministru de externe austriac pe contele Ferdinand von Beust, care
fusese mulți ani premier al Saxoniei, iar la 7 februarie 1867, îl desemnează și prim ministru.
Beust, pentru partea austriacă și Ferenc Deac pentru partea ungară, încheie la 18 februarie
tratativele de conciliere. Încă în aceeași zi, este reconstituită Constituția ungară liberală a
revoluției de la 1848. Andrassy a preluat funcția de prim ministru. După conciliere, cele două
jumătăți sunt egale, independente în afacerile interne, cu constituții, parlamente și guverne
separate. Ele sunt legate prin persoana suveranului și afacerile comune. Actul de conciliere dintre
cele două state declară politica externă, sistemul militar și finanțele, care se referă la acesta, drept
interese imperiale și le subordonează unui minister comun. Cotele de participare la cheltuielile
comune sunt stabilite de parlamente la 70% pentru jumătatea austriacă și la 30% pentru
jumătatea ungară regatului. Dreptul legislativ cu privire la afacerile comune revine Delegației, un
comitet format din câte 60 de membri, care se înmulțește la Viena și la Budapesta, alternând în
fiecare an. Franz Joseph I, care din 1848 este împărat al Austriei, este încoronat la 8 iunie și ca
rege al Ungariei. Titlul său este Maiestate apostolică imperială și regală. El este comandant
suprem al armatei și al flotei și decide în privința războiului și a păcii. În numele lui sunt
adoptate legi elaborat prin acțiunea comună a celor două parlamente. Și administrarea justiției
are loc tot în numele său. Dreptul de grațiere și de amnistie îi revine numai împăratului”(Cronica
ilustrată a omenirii, Ed. Litera, București, 2011, p. 280-281).
1. Căutați definiția cuvântului dualism.
2. Precizați pe baza textului, trei caracteristici ale pactului din 1867.
3. Analizați două cauze și două consecințe ale înființării Imperiului Austro-Ungar.
4. Localizați pe harta istorică, teritoriile aflate în componența Austro-Ungariei; însemnați-le cu
roșu pe cele care intrau în componența Austriei și cu albastru pe cele aparținătoare Ungariei. Ce
ați constatat?
5. Identificați teritoriile românești din Imperiul Austro-Ungar și formulați un punct de vedere
personal referitor la situația (soarta) românilor din Transilvania în cadrul acestui imperiu.
6. Numiți instituția principală a statului austro-ungar.
7. Precizați 5 responsabilități ale împăratului austriac pe plan intern și două pe plan extern.

2
8. Comentați sintagma titlului imperial Maiestate apostolică imperială și regală.
Aurel C. Popovici şi federalismul românesc din Transilvania (1890-1906)
D. „(…) 15 state naționale formează împreună un stat federal monarhic sub numele de Statele Unite
ale Austriei Mari. Parlamentul imperiului se compune din: a) Camera Deputaților și b) Senatul.
În fiecare stat național se instituie un parlament, un guvern deosebit și o putere judecătorească.
(…). Fiecare stat național hotărăște care va fi limba oficială a statului. Limba mijlocitoare
internațională a imperiului este cea germană”(Aurel C. Popovici, Principiile de bază ale unei
Constituții Federative).
1. Ce soartă ar fi avut Imperiul austro-ungar dacă s-ar fi luat în considerare proiectul lui Aurel C.
Popovici?.
E. „Nenorocirea ungară, a început în ziua în care a fost introdus dualismul austro-ungar. Dualismul
a fost o anomalie și el a însemnat dominația ungară și germană asupra celorlalte popoare ale
monarhiei, stare de lucruri pe care civilizația timpurilor noastre nu o poate tolera”(Baronul
Szilassy).
1. Cum explicați faptul că un baron maghiar a luat o poziție atât de tranșantă împotriva actului
dualist. Argumentați-vă răspunsul.
2. Care erau pierderile pentru maghiari? Răspundeți, folosindu-vă de explicațiile profesorului și de
internet1.
Egala îndreptățire a națiunii românești și a confesiunilor sale
F. „Națiunea română, religia greco-catolică, ca atare și religiunea greco-orientală, se recunosc prin
lege, întru înțelesul națiunii transilvane, întocmai ca și celelalte trei națiuni și patru confesiuni
recunoscute alte Transilvaniei. 2. Biserica greco-catolică, ca atare și Biserica greco-orientală au
tot acea pozițiune de drept se sine stătătoare în stat și tot acea libertate de a se organiza în
afacerile lor interne, pe care le ocupau celelalte Biserici ale țării, recunoscute prin lege și recepte
după dreptul de stat…3. Națiunile recunoscute prin lege, și adică națiunea maghiarilor, săcuilor,
sașilor și a românilor, față una de alta sunt pe deplin egal îndreptățite și ca atare folosesc în
sensul constituției transilvane de asemenea drepturi politice”(Legea din 10 septembrie 1863,
votată în Dieta de la Sibiu).

1
Aurel C. Popovici, Stat și Națiune, https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/96/Aurel_C._Popovici_-
_Stat_%C8%99i_na%C8%9Biune_-_Statele-Unite_ale_Austriei-Mari_-
_studii_politice_%C3%AEn_vederea_rezolv%C4%83rii_problemei_na%C8%9Bionale_%C8%99i_a_crizelor.pdf .

3
1. Precizați importanță au articolele votate la de Dieta de la Sibiu pentru extinderea autonomiei
provinciilor românești din cadrul Imperiului austro-ungar.
2. Care dintre națiuni îi erau încălcate cele mai importante drepturi și de ce?
G. „La adăpostul armatei comune, Ungaria, sau mai bine zis magnații unguri, stăpânii ei, au pus în
practică maghiarizarea naționalităților, crezând că ceea ce este imposibil în lumea întreagă s-ar
putea înfăptui la Budapesta. Noi n-am vrut să învățăm nimic, n-am vrut să învățăm nimic, n-am
vrut să ținem seama de faptul că Ungaria orientală era locuită de români și mai mult, deci, că
aceștia constituiau majoritatea. În 1864, Austria acordase românilor autonomia națională. Trei
ani după aceea, Ungaria a violat această autonomie. O astfel de tortură a unui popor în secolul
XIX, era pur și simplu intolerabilă”(Baronul Szilassy).
1. Care să fie motivația nobilului maghiar Szilassy în aprecierea acestor dure acuzații la adresa
Ungariei?

FIȘA 2
Pronunciamentul de la Blaj (3-5 mai 1868)
A. „Considerând pericolul prea învederat în care ajunsese națiunea română, limba și confesiunile ei,
prin starea prezentă a lucrurilor și nemulțumirea provenitoare de aici;…declarăm că:
1. Ne pronunțăm pentru autonomia Transilvaniei…
2. Ne pronunțăm pentru reactivarea articolilor de lege aduse în Dieta de la Sibiu din anii
1863/1864, prin ambii factori competenți ai legislațiunii, sancționați de maiestate, publicați și
puși în viață, prin care articoli națiunea română s-a înmatriculat ca națiunea regnicolară (care
aparține țării-n.n.), iar limba și confesiunile ei au fost garantate.
3. Ne pronunțăm pentru redeschiderea dietei Transilvaniei pe baza unei adevărate reprezentațiuni
poporale…”.
1. Motivați dezideratele (cerințele; dorințele) naționale și politice formulate de românii aflați sub
dominația austro-ungară.
Memorandumul (1892)
B. „(…). Poporul român (…), în toate timpurile (…), a năzuit spre validarea drepturilor sale
naționale, la care n-a renunțat niciodată. (…). Poporul român e exclus din legislațiune, din
reprezentanțele comitatense, de la oficiile publice, iar limba lui e scoasă din toate sferele vieții

4
 publice și juridice. (…). Statul nu face nimic pentru dezvoltarea ei culturală și economică și
întâmpină cele mai mari greutăți în exercitarea drepturilor de autonomie bisericească și de liberă
asociere. (…). Românii stăruie în dorința ca în formă legală și prin concursul factorilor
competenți, sistemul de guvernare să fie reformat în patria noastră astfel, ca să se asigure
drepturile odată câștigate și să se țină seama de interesele legitime ale tuturor popoarelor ce
compun statul maghiar poliglot (unde se vorbesc mai multe limbi). Dreptul istoric, întocmai ca
dreptul public al Transilvaniei, legile fundamentale…asigurează autonomia Transilvaniei într-o
formă inatacabilă și poporul român, mai ales după proclamarea egalei îndreptățiri de la 1848, și
după dezvoltarea făcută, în anii 1863-1865, în dreptul public, avea în acest act prețios suprema
garanție pentru viața națională română pe viitor și aspirațiunile lui raționale culminau în această
autonomie”(Memorandumul adresat de Partidul Național Român împăratului, 26 martie 1892).
1. De ce autonomia răspundea aspirațiilor naționale ale românilor?
2. Reflectați asupra cauzelor alcătuirii Memorandumului. Precizați cerințele lui esențiale.
3. Identificați în Memorandum drepturi ale românilor transilvăneni.
4. Meditați, de ce Memorandumul a fost considerat atentat contra statului maghiar.
Discursul lui Ion Rațiu în procesul de la Cluj, 1894
C. „Ceea ce ne-a silit pe noi și pe întregul popor român ca să facem acest demers este faptul că atât
legislațiunea, cât și guvernul ne-a adus la convingerea nestrămutată că în fața lor pentru noi
vorbă de dreptate nu poate fi…Ceea ce se discută aici domnilor, este însăși existența poporului
român. Existența unui popor nu se discută, se afirmă. De aceea nu ne e în gând să venim înaintea
dumneavoastră să dovedim că avem dreptul la existență. Într-o asemenea chestiune nu ne putem
apăra în fața dumneavoastră, nu putem decât să acuzăm în fața lumii civilizate sistemul
asupritor, care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea și limba! De aceea nu
mai suntem aici acuzați, ci acuzatori!”.
1. Explicați prima frază din text.
2. Identificați principiul invocat de Rațiu în discursul să referitor la poporul român.
3. Precizați principalul scop (obiectiv) al luptei politice a românilor după anul 1867.
Georges Clemenceau despre intensificarea luptei de eliberare națională, 12 mai 1894
D. „Noi, Franz Iosef, din grația lui Dumnezeu împărat al Austriei, rege al Ungariei și al Boemiei, al
Lodomeriei, Veneției, Galiției, Illiriei, facem prin aceasta cunoscut tuturor:

5
 1.Dreptul de a da legi, de a le schimba și șterge, se va exercita de către noi și urmașii noștri
numai cu conlucrarea dietelor, adunate în mod legal, respectiv cu a senatului imperial, la care
dietele vor trimite numărul membrilor stabilit de noi.
2.Toate actele legislative care se reduc la drepturi și interesele comune tuturor regatelor și țărilor
noastre…în viitor au să fie pertractate și decise în înțeles constituțional și cu senatul imperial”.
1. Rezumați articolul 1 din Diploma imperială a lui Franz Josef.
2. Formulați un argument, potrivit căruia Austria a făcut un pas în direcția democrației.
Procesul memorandiștilor
E. „Față de toți acuzații condamnați (se constată) caracterul periculos al delictului de agitație,
atacându-se valabilitatea puterii obligatorii, a uneia dintre cele mai cardinale legi fundamentale
ale Ungariei, a legii numită Legea Uniunii, prin care s-a decretat unirea vechiului Ardeal cu
Ungaria propriu-zisă…Instanța a găsit că pedeapsa aplicată acuzațiilor este în consonanță cu
gravitatea infracțiunii comise”(Sentința de condamnare a fruntașilor Partidului Național Român,
25 mai 1894).
1. Formulați două argumente prin care să susțineți că Memorandumul era un atac la adresa Legii
Uniunii.
2. Identificați o soluție în favoarea naționalităților din imperiul austro-ungar.
F. „Naționalitățile noastre…trebuie să devină și ele state naționale. Ele trebuie să fie organizate,
din punct de vedere constituțional, pe teritoriile lor comune, sub sceptrul împăratului nostru și să
fie astfel în mod firesc atât de strâns legate, încât nici să nu le treacă prin minte să graviteze în
afara hotarelor imperiului și să alerge după alte utopii panslaviste și iredentiste”(Aurel. C.
Popovici, Stat și națiune. Statele Unite ale Austriei Mari, 1906).
1. Ce avantaje ar fi prezentat federalismul național pentru imperiu?
G. „Persecuția a fost împinsă până la atari limite, încât găsești cu greu un singur ziarist român
scriind la un ziar politic care să nu fi fost în închisoare pentru vreun delict politic”(R.W.
Seton_Watson, 1907).
„…Ungurii nu vor admite niciodată ca să se facă în țara lor o pseudofederație elvețiană, ei fiind
deciși să lupte prin foc și sabie, contra unor asemenea tendințe”(Coloman Szell, Președintele
Consiliului de Miniștri ai Ungariei, 1899).

6
 „Politica mea șovină este o năzuință irezistibilă către un scop determinat și către atingerea luui
cu orice preț. Acest scop este crearea unui stat unguresc unitar și cu o singură limbă”(Baronul
Desider Banffy, Președintele Consiliului de Miniștri al Ungariei).
1. Încercați să polemizați cu autorii celor trei afirmații.
2. Identificați în cele trei surse idei comune și un punct de vedere diferit.
H. „Revoluția de la 1848, în timpul căreia s-a urcat pe tron, a neutralizat influența unei educații
destul de liberale și i-a permis să aducă în loc de încrederea sa în armată, biserică, justiție…Țarul
Nicolae al I-lea, i-a salvat tronul în 1849, trimițând o armată pentru a zdrobi insurecția lui
Kossuth în Ungaria. În 1854-1855, când Rusia este angajată în războiul Crimeii, Franz Joseph,
are ocazia să întoarcă serviciul. În schimb, el amenință Rusia…Franz Joseph va suporta tot
timpul vieții sale consecințele ingratitudinii sale din 1854; l-au făcut incapabil să înlăture
influența prusacă și să piardă pentru totdeauna speranța unei revanșe pentru Sadowa. Conducător
învins și discreditat, a rămas față în față cu popoarele sale, încercând să le domine cât mai bine,
învrăjbindu-le unele cu altele și făcând din domnia sa un permanent exercițiu de oportunism
dinastic”(Henry Wickham Steed, corespondent al ziarului Times din Viena, 1902-1913).
1. Pe o axă cronologică, punctează (marchează) evenimentele politice la care se referă jurnalistul.
2. Realizează o analiză critică a acestei surse (document) și apreciază dacă jurnalistul reprezintă o
sursă credibilă, sau face jocul diplomației din această (acea) perioadă a Austriei.
Românii din imperiu
A. „În anii 1890, atitudinea românilor s-a schimbat perceptibil…Anul 1879 a marcat un punct de
cotitură în relațiile dintre națiuni, pentru că parlamentul ungar a adoptat o lege prin care predarea
în limba maghiară devenea obligatorie în școlile elementare române ortodoxe și greco-catolice.
Aceasta era prima dintr-o serie de legi menite să pună educația românilor (și a altor naționalități),
în consonanță cu ideea de Ungarie ca stat național maghiar (….). Guvernul ungar și-a folosit
puterea administrativă considerabilă pentru a reduce activitatea politică a românilor. De
exemplu, în 1894, a intentat proces comitetului executiv al Partidului Național, acuzându-l de
agitație împotriva securității statului (…). O manifestare clară a schimbării care a intervenit în
gândirea politică a liderilor români a fost faptul că ei au abandonat ideea unei Transilvanii
autonome în favoarea unei idei noi despre națiune, pe care Aurel C. Popovici a expus-o în
termeni elocvenți (…), el a susținut că forța motrice creatoare în Europa contemporană era ideea

7
 de naționalitate, pe care a definit-o drept aspirația fiecărui popor de a se dezvolta în concordanță
cu propriul său caracter distinct”(Keith Hitchins, Istoria României, Ed. Corint, București, 2003).
1. Exercițiu de grup. La sfârșitul secolului al XIX-lea, românii reprezentau circa trei milioane de
oameni, dintr-un total de patruzeci și cinci de milioane de locuitori ai Imperiului austro-ungar.
Comentați statutul de națiune minoritară, într-un stat multinațional, în care nu existau drepturi
ale minorităților naționale (naționalităților).