Facultatea de Psihologie și Știinţele Educației, Direcția ID / IFR

Program de studii: Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Anul II - ID

CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ

2020
 FIȘĂ DE LECTURĂ EXPERIENȚIALĂ
Cap. VI Tulburări anxioase, tulburarea obsesivo-compulsivă și stresul
posttraumatic, Sănătatea mentală a elevului, Dr. William Dikel
Această fișă de lectură evidențiază mai mult date privind preșcolarii / elevii de vârstă mică
întrucât tulburările acestora mă interesează în mod special în activitatea proprie.
OPINIA AUTORULUI
TULBURĂRI ANXIOASE
ANXIETATEA=emoție umană normală și folositoare, ce
justifică o conduită precaută, conservatoare a individului;
capătă valență de tulburare de interiorizare atunci când
anxietatea are o intensitate incapacitantă, sever.
- Un copil cu fobii severe evită activități care în mod normal
contribuie la dezvoltarea sa naturală;
- tulburări foarte des trecute cu vederea, chiar și de specialiști
în sănătatea mentală;
- apar la 10, chiar 20% dintre tineri
Manifestări ale copiilor anxioși:
- tind să se plângă de probleme fizice (dureri de cap, de
stomac);
- au obiceiuri nervoase (rod unghii, trosnesc degetele)
1) TULBURAREA ANXIOASĂ GENERALIZATĂ
- simptomele de anxietate sunt prezente în mod continuu
- trăsătura principală = ÎNGRIJORAREA
- anxietatea este prezentă în cea mai mare parte a timpului
SIMPTOME:
- persoana nu simte oboseala, dar prezintă semne de
fatigabilitate;
- are dificultăți de somn;
- tensiune musculară;
- probleme de concentrare și/sau iritabilitate
Pentru copii este suficientă apariția unuia dintre aceste
simptome pentru a se stabili diagnosticul.
Manifestări ale TGA în școală:
- elevi nervoși, foarte „încordați”, incapabili să se relaxeze;
- pot pune multe întrebări despre teme, pentru a se feri de
eșec;
- au obiceiuri nervoase, iar elevii mai mari își pot verbaliza
permanent îngrijorarea în timpul discuțiilor din clasă.
2) TULBURAREA ANXIOASĂ SOCIALĂ (FOBIA
SOCIALĂ)
- apare de obicei în copilărie sau adolescență (10-13 ani);
- caracteristica principală = TEAMA INTENSĂ resimțită în
SITUAȚII SOCIALE (teama de a nu fi umilit în public din
OPINIA PROPRIE
Interesul unui cadru didactic de a avea
cunoștințe cu privire la aceste tipuri de
tulburări nu este legat de intenția de a
diagnostica sau măcar de a încadra un
elev într-una din zonele de tulburare
descrise alăturat.
Pot exista mai multe posibilități. Prima
și cea mai fericită dintre ele ar fi aceea
de a exista un diagnostic pus de un
specialist. In aceste condiții, cadrul
didactic ar avea niște informații sigure
și eventual o direcție avizată în
abordarea elevului respectiv.
O altă posibilitate ar fi aceea în care
există o foarte bună colaborare cu
familia; aceasta să observe anumite
tipuri de comportament și coroborat cu
observațiile facute în mediul școlar, să
accepte o intervenție specializată.
Însă, din nefericire, realitatea dovedește
că elevii diagnosticați au tulburări
majore de comportament, iar cei cu
tulburări medii sau ușoare nu sunt nici
măcar evaluați, familiile acceptând
destul de greu asemenea sugestii.
Așadar, cadrului didactic îi rămâne la
îndemână să studieze personal, nu
pentru a pune un diagnostic, ci pentru a
găsi niște modalități de abordare
specială a elevilor cu diverse tulburări
de comportament.
Mai ales în zona preșcolară, simptome
ale tulburărilor anxioase sociale, de
separare, fobiile și chiar tulburările
obsesiv-compulsive sunt destul de
frecvente.
La grădiniță, unii copii nu îndrăznesc să
cauza înfățișării sau acțiunilor sale);
- determină tendința de a evita ori de câte ori este posibil
aceste situații;
- afectează latura școlară / ocupațională a persoanei;
- adulții recunosc că această teamă este irațională, dar copiii
nu conștientizează acest lucru.
SIMPTOME:
- fizice - tremurături, congestionarea feței, stări de greață,
transpirație,
- atacuri de panică (cu simptomele specifice).
Anxiosul social a fost identificat și de Hipocrat (anul 400
î.H)1.
Manifestări ale TAS în școală:
- tendința de a evita situațiile în care este expus unor
persoane străine de teamă să nu se simtă prost sau umilit
(ex.prima zi de școală, sebare, excursie)
- comportamente evitante ⇒ absenteism școlar
3) FOBII SPECIFICE
- gr. ”fobos”= TEAMĂ ⇒ temeri persistente de situații sau
obiecte pe care persoana fobică încearcă să le evite;
- evitarea consumă resurse importante de timp și efort;
- afectează activitățile sociale și ocupaționale ale persoanei
(ex.frica de înălțimi, frica de spații închise, de apă, de
întuneric, de păienjeni);
- unele fobii sunt generate de experiențe traumatice
(ex.mușcarea de un câine).
4) TULBURAREA ANXIOASĂ DE SEPARARE
- frică excesivă și anxietate atunci când cel afectat este
separat de persoanele de care se simte atașat;
- reprezintă o cauză majoră a refuzului de a merge la școală.
SIMPTOME:
- acuză dureri fizice;
- exprimă îngrijorarea că s-ar putea întâmpla rău cu persoana
de care este foarte atașat;
- pentru copii, simptomele trebuie să fie prezente cel puțin 4
săptămâni pentru a putea fi pus un diagnostic și să fie
neadecvate din punct de vedere al dezvoltării normale a
copilului;
- această tulburare apare în special la preșcolari; mai târziu,
ei rămân anxioși/ sau retrași;
- este foarte probabil ca un părinte să sufere de această
tulburare și să transmită copilului temerea sa; dacă părintele
nu încearcă ameliorarea propriei stări, este puțin probabil că
starea copilului se va îmbunătăți.
5) ATACUL DE PANICĂ
- stări care apar brusc, durează între 15 și 30 de minute și
coloreze o fișă de lucru de teamă să nu
râdă un coleg că lucrarea lui nu este
suficient de bună. Într-adevăr,
sinceritatea copiilor este uneori dură -
”desenul tău este urât, al meu este
frumos”, însă este esențial ca educatorul
să gestioneze cât mai eficient asemenea
situații pentru ca efectele să nu fie
negative pentru nici unul dintre copii.
Din acest motiv este esențial să
recunoască și să anticipeze anumite
comportamente anxioase.
Un cuvânt foarte des folosit de copii, de
altfel și printre primele cuvinte
achiziționate în perioada antepreșcolară,
este ”NU”. Cu ajutorul lui, refuză să
vină la grădiniță, să participe la
activități, să realizeze o sarcină.
Educatorul trebuie să vadă în spatele
acestui scut motivația, cauzele
comportamentului adoptat.
Frica și anxietatea sunt stări naturale
care uneori se manifestă exacerbat la
copii. Acestea trebuie echilibrate pentru
a nu se agrava pe măsura trecerii
timpului.
Esențial este ca educatorul să folosească
resursele cele mai accesibile: empatie,
încredere, pozitivism.

1„ persoană care nici nu se va întâlni de bună-voie. Nu îndrăznește să fie în tovărășia altora de teamă că
ceilalți ar putea profita de el, că ar putea cădea în dizgrația lor, că s-ar putea încurca singur în propriile
gesturi și discursuri sau că i s-ar putea face rău; crede că toată lumea îl observă numai pe el.”
lasă persoana răvășită, epuizată.
SIMPTOME:
- amețeală, tremurături, palpitații, transpirație, amorțeală sau
furnicături, respirație scurtă;
- senzația de sufocare, teamă de moarte, greață și frisoane
sau senzații de cald.
Persoanele cu atacuri de panică trăiesc o îngrijorare
permanentă față de posibilitatea apariției unui nou atac.
6) TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ
- persoana manifestă obsesii (gânduri, imagini sau impulsuri
persistente) sau compulsii (acțiuni /activități mentale
repetitive pe care persoana se simte constrânsă să le
execute);
- un adult este conștient de aceste stări, pe când un copil nu
le conștientizează, însă este afectat de acestea, ele putând
apărea și la vârstă preșcolară.
Manifestări ale TOC în școală:
- unele comportamente pot rămâne ascunse profesorului, dar
altele pot fi observabile - spălarea excesivă pe mâini, nevoia
intensă de ordine.
7) STRESUL POSTTRAUMATIC
- este rezultatul trăirii directe a unui eveniment traumatic;
- unele persoane, în loc să prezinte simptome de anxietate,
pot manifesta sentimente de furie, detașare, disforie sau
disociere;
- pentru ca o persoană de peste 6 ani să fie diagnosticată cu
SPT, trebuie să fi fost expusă la situații de violență
domestică, abuz sexual, moarte accidentală etc.
- aceste persoane își reamintesc recurent situația generatoare
de stres;
- la copiii sub 6 ani, aceștia o reconstruiesc în jocul lor
adesea.

Toate aceste tulburări se tratează și medicamentos, însă este

recomandabilă și psihoterapia.