PROIECT

Etică şi integritate academică

-2020-
 Care sunt rezultatele în ţările care au legalizat sinuciderea asistată
medical?

Sinuciderea asistată de medici (SAM) a stârnit numeroase controverse, poziţiile pe

care oamenii le adoptă privind acest subiect fiind foarte variate. Pe de o parte există ideea că
omul are dreptul fundamental de a lua decizii esenţiale pentru autonomia şi demnitatea sa,
dreptul la sinucidere fiind justificat. Pe de altă parte legalizarea sinuciderii asistate de medici
ar putea deschide calea abuzurilor, fiind ucişi inclusiv acei pacienţi care nu îşi doreau să
moară.
Intrebarea de ordin etic ramane: poate fi vreodata bine să ucizi, chiar cu intenţia de a
alina suferinţa? În majoritatea ţărilor legea este foarte clară. A ucide un pacient, chiar şi
pentru a-i alina suferinţa, este considerată omucidere. În prezent, numai în Ţările de Jos şi în
Belgia eutanasia a fost legalizată. SAM este de asemenea legală în Ţările de Jos şi în statul
Oregon, USA. Elveţia a legalizat sinuciderea asistată chiar şi de către o persoană care nu
aparţine cadrului medical. Eutanasia, odată legalizată, va avea ca rezultat uciderea unor
pacienti care nu au dorit să moară. Experienţa Ţărilor de Jos arată că eutanasia, odată
legalizată, nu mai poate fi efectiv controlată. Eutanasia, iniţial gândită pentru grupuri bine
delimitate cum ar fi pacienţii cu boli în fază terminală, va fi practicată şi pe alte grupuri de
pacienţi incluzând persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, persoanele cu probleme
afective, persoane invalide şi chiar copii sau nou-născuţi cu infirmităţi care nu pot cere
eutanasia. Din experienţa Ţărilor de Jos, cel puţin o mie de pacienţi, incluzând copii şi nou-
născuţi sunt ucişi în fiecare an fără consimţământul liber exprimat şi/sau împotriva dorinţei
lor.
Doctorii olandezi raportează autorităţilor în prezent numai jumătate din cazurile de
eutanasie. Cu o rată aşa de scazută a raportărilor, afirmaţiile olandeze privind un control
corespunzător sună nesincer. Într-o analiză recentă, rata notificărilor a crescut de la 18% în
1990 la 54% în 2001.
Eutanasia nu se opreşte la adulţii din Ţările de Jos. Noua procente din totalul deceselor
la nou născuţi în Ţările de Jos au avut loc ca urmare a continuării administrării de
medicamente cu scopul explicit de a le grăbi moartea. Acest lucru a fost remarcat în doua
raportări din 1995 şi 2001. Cel puţin 2.7% din decesele înregistrate la copiii între vârste de 1
şi 17 ani în Ţările de Jos s-au datorat eutanasiei. În Flandra, Belgia, mai mult de jumătate din
decesele în rândul nou-născuţilor au fost provocate de doctori prin deciziile de luare a vieţii,
de obicei oprind medicaţia prescrisă acestora. Totuşi, 7% din totalul deceselor nou-născuţilor
au fost provocate de o injecţie cu o doză letală de medicament. Cei mai mulţi dintre copii
aveau malformaţii congenitale sau erau născuţi prematur. Trei pediatri din patru au fost
pregătiţi să se implice în eutanasierea nou-născuţilor. În 2002, în Belgia a fost legalizată
eutanasia pentru adulţii care suferă de afecţiune fizică sau psihică permanentă şi insuportabilă,
şi care sunt suficient de constienţi să ceară să moară.
Sinuciderea asistată este permisă persoanelor care se află în stadiul terminal al unor
boli incurabile. Serviciile de eutanasiere pot fi aplicate şi asupra pacienţilor diagnosticaţi cu
boli mentale incurabile dar care au discernamantul integru astfel încât să poată lua o hotărâre
referitoare la propria viaţă. În cazul Elveţiei, decizia de a curma viaţa unor persoane cu astfel
de boli este stabilită în urma unor analize psihiatrice amănunţite, în conformitate cu rigorile
impuse de Curtea Federală Supremă.
Întrebarea de ordin moral care apare atunci când discutăm despre sinuciderea asistată
de medici este dacă acţiunea de a ucide, chiar şi cu intenţia de a alina suferinţa unui om drag,
poate fi vreodată justificată. Ce se întâmplă atunci când mâna care ucide este aceeasi cu cea
care, prin juramantul lui Hippocrate, şi-a asumat datoria de a vindeca? Stiloul cu ajutorul
căruia substanţele letale sunt menţionate pe reţeta sinucigasului pare a fi condus de două
maâini: a medicului şi a pacientului.
În urma unei evaluări efectuate pe o durată de 10 ani, cercetătorii danezi arată că în
Olanda, ţara în care eutanasia a fost legalizată, cel puţin 1000 de pacienţi sunt ucişi în fiecare
an prin eutanasiere fără consimţământul sau dorinţa lor. Potrivit primului raport, publicat în
1991, în 1000 de cazuri (echivalentul a 0.8% din totalul deceselor) medicii au prescris un
medicament cu intenţia clară de a grăbi sfârşitul fără cererea explicită a pacientului.
Următoarele două raporturi, din 1996 şi 2001, confirmă aceste dezvăluiri. În anul 2011, tot
1000 de decese (0.7% din total) erau înregistrate împotriva dorinţei persoanelor sau fără
consimţământul liber al acestora, potrivit unui studiu de sanatate publică realizat în Olanda.
La câteva luni după ce Canada a legalizat moartea asistată medical, o provincie are o
cerere atât de mare, că este în căutare de doctori care să fie dispuși să ajute oamenii să-și pună
capăt zilelor.
Sute de oameni din toată țara au ales să moară, cu ajutorul unui medic, de când asta a
devenit legal, în iunie. În Alberta, 29 de persoane au căutat acest serviciu. Doar în Edmonton,
capitala provinciei vestice, este vorba de 14 dintre acestea.
 Poate că cifrele nu par dramatice, dar persoana care se ocupă cu dosarele de moarte
asistată din Alberta este șocată de cerere, în timp ce departamentul caută mai mulți doctori
care să ofere servicii asistate.
Departamentul a început să țină ore de educație în toată zona pe subiect, în așa fel
încât să se asigure că mai mulți doctori se simt confortabil cu moartea asistată ca o altă
opțiune disponibilă pentru sfârșitul vieții, la fel ca îngrijirea paliativă.
Vârsta medie a albertanilor care au primit moartea asistată este de 67 de ani.
Majoritatea sufereau de cancer, scleroză multiplă sau ALS. Dintre cei care au depus cereri, 23
de persoane au fost refuzate, conform datelor furnizate, pentru că nu au îndeplinit criteriile,
printre care regăsim sănătatea mintală necompromisă, dar și să ai o boală irecuperabilă, unde
moartea este rezultatul iminent.
Legislația primește critici dure din mai multe părți, totuși, de la pacienți și susținători
ai libertăților civile, care consideră că legea este prea restrictivă, la episcopi catolici care au
început să refuze înmormântările oricui moare cu ajutorul unui medic.
Asociația pentru Drepturile Civile din British Columbia dă în judecată guvernul și
susține că legea, care le permite moartea asistată de un medic doar celor care suferă de o boală
fizică în fază terminală, a căror moarte este iminentă, este neconstituțională și ar trebui să fie
abrogată.
Grupurile de conservatori, în schimb, o numesc o violare a demnității umane și a
dreptului la viață. Totodată, găsesc noi metode de a se opune acestei practici.
În Olanda, un proiect de lege numit „O viață completă” ar putea permite persoanelor trecute
de vârsta de 75 de ani să opteze pentru eutanasiere atunci când sunt de părere că viața lor a
ajuns la capăt, chiar dacă acea persoană este sănătoasă.
Sinuciderea asistată rămâne un subiect controversat printre medicii din Statele Unite,
dar datele la nivel național arată că este din ce în ce mai acceptată. Un raport publicat în
decembrie 2016 a demonstrat că 57% dintre doctori au fost de acord cu sinuciderea asistată în
cazul pacienților aflați în stadii terminale, o creștere de la 54% în 2014 și 46% în 2010.